Canon de rugăciune la Duminica dinaintea Naşterii Domnului, la Sărbătoarea Înainteprăznuirii Naşterii Domnului

Tropar la Praznicul Înainteprăznuirii Naşterii Domnului, glasul al 4-lea:

S-a înscris oarecând, cu bă­trânul Iosif, în Betleem, Maria, ca cea din sămânţa lui David, purtând în pântece sarcina cea fără de sămânţă. Dar a sosit vremea naşterii şi nici un loc de sălăşluire nu era; ci, ca un palat frumos s-a arătat peştera împă­rătesei. Hristos Se naşte, ca să ridice chipul cel mai înainte căzut.

Tropar la Praznicul Înainteprăznuirii Naşterii Domnului, glasul al 4-lea:

Găteşte-te Betleeme, că s-a deschis tuturor Edenul! Împodobeşte-te, Efrata, că Pomul vieţii a înflorit în peşteră din Fecioară! Pentru că pântecele Aceleia Rai Înţelegător s-a ară­tat, întru care este Dumnezeies­cul Pom, din care mâncând vom fi vii şi nu vom muri ca Adam. Hristos Se naşte, ca să ridice chipul cel căzut mai înainte.

Cântarea 1, glasul 1. Irmos: Hristos Se naşte, slăviţi-L…

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Pe Hristos, Care cu Trupul Prunc S-a făcut, pe Hristos, Cel Ce de bunăvoie a sărăcit, pe Hristos, Care a fost văzut, Fecioara vine acum să-L nască în Betleem. Cerule şi pământule, bucuraţi-vă!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Munţi şi dealuri săltaţi; proo­rocilor grăitori de Dumnezeu dănţuiţi; popoare şi neamuri bateţi din palme, că Mântuirea tuturor şi Luminarea S-a apropiat, a venit născându-Se în cetatea Betleemului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Sărac se face Cel Bogat, îm­bogăţind pe cei sărăciţi din răutate; Om se cunoaşte Dum­nezeu, fără de schimbare, din Fecioara cea Neispitită de bărbat; pe Acesta toţi, cu cântări să-L lăudăm, că S-a preaslăvit.

Catavasie:

Hristos Se naşte, slăviţi-L! Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L! Hristos pe pământ, înălţaţi-vă! Cântaţi Domnului tot pământul şi cu veselie lăudaţi-L popoare, că S-a preaslăvit.

Cântarea a 3-a. Irmos: Fiului, Celui mai înainte…

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Cel Ce mai înainte de veci S-a Născut din Tatăl, mai presus de cuget, mai pe urmă din Fecioara S-a Întrupat, pre­cum Însuşi ştie, vrând să înno­iască omenirea cea stricată de sfatul şarpelui celui viclean.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cel Ce şade întru cei de sus împreună cu Tatăl şi cu Duhul, văzând firea omenească împi­lată, Fiul lui Dumnezeu Cel fără de început, ia început şi Se naşte cu Trupul ca un Om.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cea mai Sfântă decât Îngerii şi decât toată făptura, naşte acum cu Trupul pe Îngerul Sfa­tului Celui Mare al Tatălui, spre chemarea tuturor celor ce cântă neîncetat: Sfânt eşti, Doamne!

Catavasie:

Fiului, Celui Născut fără stricăciune din Tatăl mai înainte de veci şi mai pe urmă din Fecioară Întrupat fără sămânţă, lui Hristos Dumnezeu să-I strigăm: Cel Ce ai înălţat fruntea noastră, Sfânt eşti, Doamne!

Cântarea a 4-a. Irmos: Toiag din rădăcina lui Iesei…

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Toiag din rădăcina lui Iesei a odrăslit Fecioara, care a înflorit Floarea Cea Ne­veştejită, pe Făcătorul tuturor, Cel Ce a împodobit cu flori ca un Dumnezeu tot pământul, care strigă Lui: Slavă Puterii Tale, Doamne!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe mine, cel prădat prin mân­carea cea vicleană şi cu mintea alunecat, asemănându-mă celor necuvântătoare, ai venit, Cuvin­te al lui Dumnezeu, iarăşi să mă zideşti, Prunc făcându-Te şi în ieslea dobitoacelor culcându-Te. Slavă Puterii Tale, Doamne!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Din Muntele cel Umbrit, Iisuse, din Fecioară Întrupat, mai înainte Te-a văzut pe Tine Proorocul Avacum, sfărâmând munţii cei răi şi dealurile şi dând pierzării înălţările vicleanului şi taberele demonilor.

Catavasie:

Toiag din rădăcina lui Iesei şi Floare dintr-însul, Hristoase, din Fecioară ai odrăslit, Cel Lăudat, din Muntele cel cu umbră deasă. Venit-ai, Întrupându-Te din Cea Neispitită de bărbat, Cel fără de trup şi Dumnezeu. Slavă Puterii Tale, Doamne!

Cântarea a 5-a. Irmos: Dumnezeu fiind al păcii…

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Cel Ce eşti din Fire Stăpân, Fiul lui Dumnezeu, Cel Preadesăvârşit între robi ai bi­nevoit din milostivire a Te che­ma şi Fiu omenesc, întru tot Îndurate. Pentru aceasta, de bu­năvoie sărăcind, vii să Te naşti în peşteră, Preabunule.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cel Ce eşti din Fire Neîncăput, Hristoase Împărate, cum Te va primi înăuntru peştera cea mică? Cum va putea să Te încapă ieslea, Iisuse, pe Tine, Cel Ce vii cu Trup întru ale Tale, din Maica ce nu ştie de bărbat, ca pe cei ce se înstrăinaseră să-i mântuieşti, Doamne?

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Mieluşeaua a venit să nască pe Păstorul; pregăteşte-te sfân­tă peşteră; păstorilor, alergaţi de vedeţi pe Păstorul şi Mielu­şelul Cel Ce S-a născut; magilor, pregătiţi-vă cu daruri, să vă în­chinaţi Acestuia, ca Unui Îm­părat Întrupat.

Catavasie:

Dumnezeu fiind al păcii, Tată al îndurărilor, ai trimis nouă pe Îngerul Sfatului Tău Celui Mare, dăruindu-ne pace; deci povăţuiţi fiind la lumina cunoştinţei de Dumnezeu, de noapte mânecând, Te slăvim pe Tine, Iubitorule de oameni.

Cântarea a 6-a. Irmos: Din pântece pe Iona…

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Cer Nou fiind, Stăpână, ca dintr-un nor faci să ră­sară din pântecele tău, în peş­teră cu Trup, pe Hristos, Soa­rele Slavei; pe Cel Ce cu Strălu­cirile Sale în chip lămurit vine să lumineze toate marginile pământului, din milostivirea cea nemăsurată.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Văzut-ai durerea şi stricăciu­nea noastră, Îndurate Hristoase şi nu ne-ai trecut pe noi cu ve­derea, ci, Te-ai deşertat pe Tine Însuţi, nedepărtându-Te de Pă­rintele Tău şi Te-ai Sălăşluit în pântecele cel Neispitit de nuntă, care vine să Te nască fără du­rere, cu Trup, în peşteră.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Munţi şi dealuri, câmpii şi văi, popoare şi seminţii, nea­muri şi toată suflarea, strigaţi, umplându-vă de Dumnezeiască veselie: venit-a şi a sosit Izbăvi­rea tuturor; Cuvântul lui Dumnezeu Cel fără de ani, Care din milostivire sub ani S-a născut.

Catavasie:

Din pântece pe Iona, ca pe un prunc, l-a lepădat fiara mării, precum l-a primit. Iar Cuvântul în Fecioară Sălăşluindu-Se şi Trup luând, a ieşit lăsând-o Nestricată; că Cel Ce n-a pătimit stricăciune, pe Ceea ce L-a născut a păzit-o Nevătămată.

CONDAC glasul 1. Podobie: Ceata îngerească…

Veseleşte-te Betleeme, Efrata găteşte-te; că iată Mieluşeaua, purtând în pântece pe Păstorul Cel Mare, se grăbeşte să-L nască; pe Care văzându-L purtătorii de Dumnezeu Părinţi, se bucură împreună cu păstorii, lăudând pe Fecioara, care Îl hrăneşte cu lapte.

CONDAC, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara astăzi…

Fecioara astăzi pe Cuvântul Cel mai înainte de veci merge să-L nască în peşteră în chip de negrăit. Dănţuieşte lumea au­zind, slăveşte cu Îngerii şi cu păstorii pe Cel Ce vine să Se arate Prunc Tânăr, pe Dum­nezeu Cel mai înainte de veci.

CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Cele de sus căutând…

În Betleem văzând cu scutece înfăşat pe Cel Ce ţine tot pământui cu mâna, cântări de înainteprăznuire să aducem Ce­lei ce L-a născut; că se veseleşte ca o Maică, ţinând în braţe pe Fiul lui Dumnezeu.

Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii în buna credinţă…

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Viţa cea Dumnezeiască pârguind Strugurele Cel Neîntinat, se apropie, vine să-L nască pe Cel Ce izvorăşte vin de veselie şi ne adapă pe noi, care strigăm către Dânsul: Dumnezeul părinţilor, bine eşti cu­vântat!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Dumnezeiasca Năstrapă pur­tând într-Însa pe Mirul Cel cu bun miros, vine să-L deşerte pe Dânsul în peştera Betleemului, umplând de bună mireasmă Tainică, pe cei ce cântă: Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Vine cleştele pe care l-a văzut Isaia Proorocul de demult, pur­tând pe Hristos, Cărbunele Cel Dumnezeiesc, în pântece, Care arde toată materia păcatului şi luminează sufletele credin­cioşilor.

Catavasie:

Tinerii în dreapta credinţă fiind crescuţi, păgâneasca poruncă nebăgând-o în seamă, de groaza focului nu s-au înspăimântat; ci în mijlocul văpăii stând, au cântat: Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.

Cântarea a 8-a. Irmos: Cuptorul cel răcoritor…

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Să strigăm întru veselie: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu! Mântuitorul vine să Se nască; Stăpânul soseşte; steaua Îl arată; magii aleargă să-L vadă în iesle. Să binecu­vânteze toată făptura pe Dom­nul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Cu robii Te-ai înscris, de bună voie supunându-Te po­runcii Cezarului, Stăpâne, ca să eliberezi omenirea din robia celui viclean, ca un Dumnezeu Mult Milostiv. Pentru aceasta, bucurându-ne cântăm: să binecuvinteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe în­tru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Prunc mai presus de fire Te port pe Tine, Cuvinte Cel fără de început şi ispitire de bărbat nicicum n-am cunoscut, a zis Fecioara, minunându-se. Nu ştiu pe cine să numesc pe pământ tată al tău! Pentru aceas­ta, împreună cu Îngerii cânt Ţie: să binecuvinteze toată făp­tura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.

Catavasie:

Cuptorul cel răcorit a închipuit Chipul Minunii celei mai presus de fire; că nu a ars pe tinerii pe care i-a primit, precum nici Focul Dumnezeirii pântecele Fecioarei, în care a intrat. Pentru aceasta, cântând, să strigăm: să binecuvânteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a. Irmos: Taină minunată văd…

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Minunate, Înfricoşătoare şi Uimitoare Taine! Dom­nul Slavei a venit pe pământ şi a intrat în peşteră, sărăcind cu trupul, căutând să cheme iarăşi pe Adam şi să izbăvească pe Eva din dureri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu scutecele Tale dezlegi le­găturile greşelilor şi cu multa sărăcie pe toţi îi îmbogăţeşti, Îndurate; că venind în ieslea dobitoacelor, izbăveşti pe oa­meni din dobitocia răutăţii, Cuvinte al lui Dumnezeu, Cel Ce eşti fără de început.

Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Propovăduirile proorocilor au luat sfârşit: că Acela despre Care au proorocit că va trebui să vină, la sfârşitul anilor, a venit, S-a arătat Întrupat din Preacurata Fecioară; pe Acela cu gând curat să-L primim.

Catavasie:

Taină Minunată şi neobişnuită văd, cer fiind peştera, Scaun de Heruvimi Fecioara, ieslea sălăşluire, întru care S-a culcat Cel Neîncăput, Hristos Dumnezeu, pe Care, lăudându-L Îl slăvim.

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab a mers înainte…

Fecioarelor, începeţi întâi voi cântarea de bucurie a Fecioarei; maicilor, lăudaţi călătoria Maicii lui Hristos, Dumnezeul nostru; magilor, împreună cu Îngerii, păstorilor, împreună cu noi, cântaţi. Că Fiul lui Dum­nezeu, Cel mai înainte de veci, Cel Ce mântuieşte lumea din stricăciune, merge să Se nască în cetatea Betleemului.

SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea Fecioriei tale…

Umpleţi-vă de bucurie toate marginile pământului, că Născătoarea de Dumnezeu se apropie să nască pe Împăratul a toate. O, Mi­nune de Negrăit! Cel fără de început Se începe şi Cel fără de trup Se Întrupează. Peştera, primeşte înăuntru pe Cel Ce ţine toate împreună! Betleeme, bucură-te şi făptură dănţuieşte, în ziua Înainteprăznuirii!

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Porunca cea cu Taină…

Mai Înainteprăznuirea Naşterii lui Hristos săvârşind, să prăznuim credincioşilor; şi după vrednicie toţi mai înainte să întâmpinăm, daruri ca şi magii aducând faptele bune; şi să cântăm cântare nouă îngerească Dumnezeului nostru, Celui Ce S-a născut în Betleem fără de sămânţă, din Fecioară, Fiica lui Dumnezeu; pe Acela toţi Îl slăvesc.

SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule…

Bucură-te, Sioane! Betleeme, pregăteşte-te! Atotţiitorul, tri­miţând steaua înainte, a vestit smerenia Sa cea nemăsurată; că Acela de Care se cutremură Puterile Cereşti, cu adevărat Se naşte din Fecioara, fără de schimbare, Unul Dumnezeul nostru.

Acest articol a fost publicat în Căsătorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s