Sfinţii Zaharia şi Elisabeta

Din „Căsătoria , cale spre sfinţenie”
Ed. Sophia 2001


5 Septembrie
Palestina, sec. I

Zaharia şi Elisabeta au fost iudei credincioşi ce aşteptau venirea lui Mesia. Scriptura spune despre ei: Şi erau amândoi drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile şi rânduielile Domnului (Luca I, 6). Zaharia era un preot din rândul preoţiei lui Avia, având datoria de a sluji în Templul din Ierusalim de douǎ ori pe an, vreme de o sǎptǎmânǎ.

Zaharia şi Elisabeta au pus în mijlocul vieţii lor pe Domnul Dumnezeul lui Israil, strǎduindu-se a ţine poruncile Lui, dar El nu i-a blagoslovit cu copii. Şi de acum erau bǎtrâni.

Însǎ Dumnezeu nu uitase pe slujitorii sǎi credincioşi, Zaharia şi Elisabeta, nici rugǎciunile lor pentru a avea un copil. Într-un an, pe când Zaharia îşi împlinea slujba în Templu, i s-a arǎtat Arhanghelul Gavriil, zicând:

„Nu te teme, Zaharia, pentru că rugăciunea ta a fost ascultată şi Elisabeta, femeia ta, îţi va naşte un fiu şi-l vei numi Ioan. Şi bucurie şi veselie vei avea şi, de naşterea lui, mulţi se vor bucura. Căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea vin, nici altă băutură ameţitoare şi încă din pântecele mamei sale se va umple de Duhul Sfânt. Şi pe mulţi din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. Şi va merge înaintea Lui cu duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor spre copii şi pe cei neascultători la înţelepciunea drepţilor, ca să gătească Domnului un popor pregătit.” (Luca 1, 13-17).

Relatarea scripturalǎ spune cǎ Zaharia a fost uimit de veste, grǎind împotrivǎ cǎ el şi soţia sa erau prea bǎtrâni spre a mai avea copii. De aceea, Gavriil i-a spus cǎ nu va fi în stare sǎ vorbeascǎ pânǎ ce se va naşte pruncul. Curând apoi a plecat acasǎ. Iar Elisabeta a zǎmislit într-adevǎr un fiu.

Când fecioara Maria, însǎrcinatǎ cu Iisus, a vizitat-o pe verişoara sa Elisabeta, pruncul din pântecele Elisabetei a sǎltat (Luca I, 4). Iar ea, umplându-se de Duh Sfânt a strigat cu glas mare: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău. Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu? Că iată, cum veni la urechile mele glasul salutării tale, pruncul a săltat de bucurie în pântecele meu. Şi fericită este aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de la Domnul.”

În a opta zi de la naşterea lui Ioan, rudeniile familiei şi vecinii au venit spre a-l tǎia împrejur şi l-au numit Zaharia, dupǎ tatǎl sǎu. Însǎ pǎrinţii lui s-au împotrivit – tatǎl sǎu scriind pe o tǎbliţǎ – spunând cǎ numele lui va fi Ioan, aşa cum poruncise Arhanghelul Gavriil. Atunci s-a dezlegat limba lui Zaharia şi a putut iarǎşi sǎ grǎiascǎ.

Apoi Zaharia s-a umplut de Duhul Sfânt şi a proorocit:

„Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, că a cercetat şi a făcut răscumpărare poporului Său; Şi ne-a ridicat putere de mântuire în casa lui David, slujitorul Său, Precum a grăit prin gura sfinţilor Săi prooroci din veac; Mântuire de vrăjmaşii noştri şi din mâna tuturor celor ce ne urăsc pe noi. Şi să facă milă cu părinţii noştri, ca ei să-şi aducă aminte de legământul Său cel sfânt; De jurământul cu care S-a jurat către Avraam, părintele nostru, Ca, fiind izbăviţi din mâna vrăjmaşilor, să ne dea nouă fără frică, Să-I slujim în sfinţenie şi în dreptate, înaintea feţei Sale, în toate zilele vieţii noastre. Iar tu, pruncule, prooroc al Celui Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea feţei Domnului, ca să găteşti căile Lui, Să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii întru iertarea păcatelor lor, Prin milostivirea milei Dumnezeului nostru, cu care ne-a cercetat pe noi  Răsăritul cel de Sus, Ca să lumineze pe cei care şed în întuneric şi în umbra morţii şi să îndrepte picioarele noastre pe calea păcii.” (Luca I, 68-79)

Aşa s-a fǎcut cǎ aceşti credincioşi soţi au fost aflaţi vrednici a deveni pǎrinţii Sf. Ioan Botezǎtorul, pe care Hristos Însuşi l-a descris cu aceste cuvinte: Mai mare proroc între cei nǎscuţi din femei decât Ioan Botezǎtorul nimeni nu este (Luca 7, 28).

Mai târziu, când Irod împǎratul şi-a trimis ostaşii sǎ omoare pe toţi pruncii iudeilor, nǎdǎjduind astfel sǎ nimiceascǎ pe pruncul Hristos cel abia nǎscut, Elisabeta a fugit cu pruncul

Acest articol a fost publicat în Sfinţi căsătoriţi. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s