„Vindecarea”: Kathleen O’Meara (1839 – 1888)
Și oamenii au rămas acasă
și au citit cărți și au ascultat,
Si s-au odihnit și au făcut exerciții
și au făcut artă și s-au jucat
și au învățat noi moduri de a fi
și s-au oprit
și au ascultat mai atent
cineva medita
cineva se ruga
cineva dansa
cineva și-a întâlnit umbra
iar oamenii au început să gândească altfel
Si oamenii s-au vindecat.
Și în lipsa oamenilor care trăiau
în mod stupid,periculos,
fără sens și fără inimă,
Pământul începu să se vindece
iar când pericolul se sfarsi,
iar oamenii se regăsiră,
se întristara pentru morți
și au facut noi alegeri
și au visat la noi orizonturi
și au creat noi moduri de a trăi
și au vindecat complet pământul
la fel cum ei fusesera vindecați.
Acest poem nu apartine lui Kathleen O’Meara, ci unei autoare americane contemporane, Catherine (Kitty) O’Meara, profesoara pensionara din orasul Madison, statul american Wisconsin. Exista de asemenea un poem cam pe aceeasi tema a unei autoare din Italia, Irene Valli. Ea spune ca versiunea englezeasca e traducerea din italiana a poemului ei, dar se pare ca ce doua scrieri sunt diferite.