Canon la nașterea sfântului Ioan Botezătorul, Facere a fericitului Andrei Criteanul

Canon la nașterea sfântului Ioan Botezătorul,
Facere a fericitului Andrei Criteanul
Glasul al 4-lea

Cântarea 1
Irmosul:
«Să cântăm cântare de biruință singurului Dumnezeu Celui ce a făcut minuni de demult căci pe Faraon cu toată armata lui în mare l-a scufundat».

Astăzi din cea stearpă se naște Botezătorul, și Prorocul, și Înainte Mergătorul, și mucenicul lui Hristos, slobozind glasul părintelui său și înălțând vrednicia maicii sale.

Să-l lăudăm toți pe Înainte Mergătorul, ca pe unul care a arătat tuturor căile harului, ca pe un propovăduitor, și botezător, și proroc, și sfeșnic, și prieten al lui Hristos.

A săltat pustiul, Înainte Mergătorule, aflându-l născut pe cel ce l-a împodobit și, întinzându-și spatele, îl primește ca pe un dumnezeiesc locuitor.

„Dezlegatu-mi-s-au legăturile sterpiciunii, dobândit-am fiu la bătrânețile mele”, strigă cea stearpă, pentru aceea, bucurându-ne împreună cu ea, mărim laolaltă pe Domnul.

Alt Irmos:

«Celui Ce a povăţuit de de mult pe Israel, scoţându-l din robia lui Faraon şi în pustie l-a hrănit, să cântăm Mântuitorului nostru Dumnezeu, căci cu slavă S-a preaslăvit».

Tăcerea preotului poartă tainic chipul literei legii, căci când a venit harul, Moise a tăcut, fiindcă trebuia ca, atunci când s-a arătat comoara înțelepciunii, toate să tacă.

În templu, un înger a stătut înaintea preotului care tămâia, strigând de sus: „Străină bunăvestire de naștere am venit să-ți aduc ție, bătrâne, căci vei avea din cea stearpă rod roditor, pe Botezătorul lui Hristos”.

Pentru ce te minunezi, bătrâne, pentru ce stai necrezând glasului care-ți grăiește ție, înger este cel ce îți vorbește, chiar dacă poartă chip omenesc. Amuțește, deci, o vreme până la vremea când se va naște Glasul.

Cel ce pune tăcerea lui Zaharia chip al tăcerii legii celei scrise, prin tăcere, mi-l arată mie pe propovăduitorul pocăinței, strigând: „Glasul celui ce strigă în pustie” prunc se face, rod străin celei sterpe.

O, străine minuni! Înainte Mergătorul lui Hristos, cel ce mai înainte de scutece L-a recunoscut pe Cel ce dezleagă lanțurile noastre, pe Care și miel L-a propovăduit mai dinainte, astăzi, născându-se din Elisabeta, dezleagă glasul tatălui.

Cel ce ai luptat împreună cu David care fugea de Saul și ai ucis prin el mai înainte pe pierzătorul Goliat, Însuți și acum într-armează-Te dăruind trofee de biruință împăratului nostru împotriva barbarilor.

Slavă…

Toți credincioșii lăudând heruvic Treimea cea în unime, o teologhisim pe aceasta fără de început și împreună-veșnică în trei ipostasuri și o singură dumnezeire.

Și acum…

Pe tine, locașul lui Dumnezeu, scara cea înțelegătoare pe care S-a pogorât Dumnezeu și, luând chipul nostru, ne-a întors în ceruri, toți ca pe o arvună a mântuirii, te lăudăm cu credință.

Cântarea a 2-a
Irmosul:
«Să dăm mărire…»
Bucurați-vă, inimi, și săltați, cugetele cele mai înainte sterpe, căci iată, Elisabeta s-a arătat din stearpă maică.

Mijlocitorule și Prorocule și al Legii, și al harului, o, Glas al Celui ce strigă în pustie, cu rugăciunile tale, pomenește-ne pe noi.

Mai mare decât prorocii cei din lume te-a mărturisit pe tine Cel pe care L-ai recunoscut din pântecele maicii tale și L-ai propovăduit Fiu al lui Dumnezeu.

Glas al Cuvântului și sfeșnic al luminii celei ce a luminat pe cei din întuneric ai fost mărturisit, cel din proroc proroc, Botezătorule.

Chip și icoană a Bisericii a fost hotărâtă mai înainte Elisabeta, cea mai înainte stearpă, iar acum arătându-se maică a Botezătorului.

Nimeni să nu fie necredincios, căci toate slujesc și se supun poruncii lui Dumnezeu, pentru aceea, și cea stearpă naște pe Botezătorul.

Slavă…

Trâmbița cea sunătoare de Dumnezeu a strigat: Pocăiți-vă, căci vine împărăția lui Dumnezeu cel Întrupat.

Și acum…

Să lăudăm pe maica cea fără de prihană a lui Dumnezeu, fiindcă, născându-L pe Hristos Mântuitorul, s-a înnoit neamul muritorilor.

Alt irmos:

«Vedeți, vedeți că Eu sunt Dumnezeu, Eu omor și înviez, Eu rănesc și tămăduiesc și nimeni nu poate scăpa din mâna Mea».

Cine va povesti stăpânirile lui Dumnezeu, văzând pe Botezătorul astăzi, pe prorocul cel din proroc, născându-se din cea stearpă, mijlocitor între Noul și Vechiul Testament, cel ce îndreaptă cărările lui Dumnezeu.

Cu adevărat străină minune am întâlnit astăzi, credincioșilor. Căci Cel ce a plăsmuit pe Adam vine la propriul chip și, mai înainte de scutece, Se închină Botezătorului care L-a recunoscut în mitras pe Creatorul lui.

Cine nu se spăimântează, cine nu se uimește văzând pe cel ce mai înainte cu puțin grăia cu Tine Dumnezeu înlăuntrul Templului și numai Ție îți vorbea și pentru necredință a tăcut dintr-odată, amuțind de-atunci până la o vreme.

Slavă celui ce a arătat din stearpă rod roditor și care a redat glasul tatălui și a depărtat amuțirea, slavă celui ce a strălucit în lume luminarea propriei raze care a alergat mai înainte la sfeșnicul luminii.

Fiind lumina cea neapropiată, lumină fulgeri credincioșilor, Odrasla Tatălui, Hristoase, Emanuel, Binefăcătorule, Cel ce ai strălucit venirea Ta în trup, Cuvinte, Înainte Mergătorului, celui purtat în pântecele maicii.

Cunoaștem, cunoaștem că Tu Însuți ești Dumnezeu, Cel ce dai izbândă în război împăratului împotriva vrăjmașilor, cu rugăciunile Înainte Mergătorului, supunând grumazul lui Agar cu arma crucii.
Slavă…
Cunoaștem, cunoaștem că Însuți ești Dumnezeu, Cel ce ai strălucit din Tatăl ca un fiu și în chip nepătimaș și fără de schimbare de la Duhul Sfânt Te-ai sălășluit în pântecele Fecioarei și Te-ai născut din cea Curată, fără de sămânță.

Și acum…

Bucură-te, Rai, întru care este pomul vieții, bucură-te, izvor, care izvorăști lumina, bucură-te, munte sfânt, pe care l-a văzut prorocul, din care s-a tăiat piatra care dă răscumpărare păcatelor.

Cântarea a 3-a
Irmosul:
«Cel Ce întăreşti tunetul şi zideşti duhul, întăreşte-mă, Doamne, ca să Te laud pe Tine cu adevărat şi să fac voia Ta; că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni».

Elisabeta care mai înainte era stearpă, Hristoase, preînchipuia Biserica Ta cea din neamuri și, născând în chip minunat, iarăși o arată cu mulți fii pe cea care oarecând nu năștea.

Tăcerea Legii este arătată astăzi prin tăcerea cea până la o vreme a lui Zaharia în Templu, iar Glasul Cuvântului, acum născându-se, arată limpede venirea lui Hristos.

Îndreptând căile Domnului, ai pregătit cărările Lui, arătând oamenilor roadele pocăinței și ai arătat calea vieții, Prorocule propovăduitor al lui Hristos.

Elisabeta astăzi săltând, purtându-l pe Înainte Mergătorul în brațele cele bătrâne, strigă, lăudându-se, că nu este Sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul nostru.

Alt irmos:

«Să nu se laude cel ce se laudă decât numai în aceasta: în a pricepe că nu este sfânt precum Dumnezeul nostru, Cel ce înalță fruntea noastră și dă putere împăraților noștri».

În cântări să-l lăudăm pe cel din proroc proroc și Înainte Mergător, oaia și odrasla cea bună a lui Zaharia, propovăduitorul Mielului, cel care îndreaptă căile Domnului.

„Cele ale bătrâneții au ajuns la culme, iar organele celei sterpe sunt moarte și cum voi naște fiu la bătrânețile mele”?, bătrânul spunând oarecând către înger, a fost osândit să tacă.

„Învechitu-s-a trupul meu de bătrânețe, s-au lăsat mădularele mele și pântecele meu este sterp, iar eu sunt moartă, cum atunci mă voi arăta eu maică?”, să strige acum Elisabeta limpede.

Veniți toți să vedem pe Elisabeta însărcinată la bătrânețe și pe Fecioara purtând zămislire fără de sămânță și să lăudăm credincioșii minunile străine ale tainelor lui Dumnezeu.

Ai pus securea la rădăcina copacilor, precum este scris, ca să taie nerodirea inimilor noastre, dar roagă-te, Botezătorule, să aducem roadă noi întru cunoștința lui Dumnezeu.

Lui Zaharia celui ce a intrat în Sfânta Sfintelor, de sus, îngerul i-a dezlegat epitimiile nenașterii de fii și a zdrobit legăturile sterpiciunii, prin dumnezeiasca prorocire.

Luptă, Doamne, împreună cu puternicul nostru împărat în războaie și doboară mândria vrăjmașilor, Stăpâne, ținându-l pe el cu brațul Tău cel puternic, cu rugăciunile Botezătorului.

Slavă…

Să ne închinăm credincioșii dumnezeirii celei nedespărțite, firii celei fără de început, tronului celui de o cinste, Treimii celei de o ființă și de o putere, împreună cu Tatăl, Fiului și Duhului celui Preasfânt.

Și acum…

O, pântece care ai purtat cerul, înălțime și lățime întru care Dumnezeul nostru S-a făcut adamic înnoindu-ne pe noi la vechea viață și îndumnezeind frământătura cea din noi.

Sedealna. Glasul al 4-lea
Porunca cea cu taină…

Glasul Cuvântului a dezlegat limpede glasul lui Zaharia, născându-se Înainte Mergătorul și arată tuturor sterpiciunea legii, strigând: „Pocăiți-vă, cei de pe pământ, căci iată, a venit, S-a arătat Iisus, voind ca pe toți să-i izbăvească din vechiul blestem, luminându-i cu lumina botezului, cu adevărat minune străină”.

Cântarea a 4-a
Irmosul:
«Între doi tâlhari Te-ai cunoscut pe Cruce, Hristoase Dumnezeule, şi s-a ridicat soarele cu cutremur şi luna a stat întru rânduiala sa; slavă puterii Tale, Doamne».

Zaharia, după ce mai înainte i s-a legat limba în Templu, a preînchipuit tăcerea legii, iar Glasul Cuvântului născându-se, arată legea harului.

Din pântece sterp a ieșit Ioan astăzi din făgăduința Elisabetei, pentru aceea, prăznuind ea la bătrânețile ei, îi cheamă pe toți la strălucită prăznuire.

Zaharia strigă când s-a născut Botezătorul, izbucnindu-i glasul: „Ioan să fie numit pruncul” și scriind pe tăbliță, i-a rostit numele.

Alt irmos:

«Auzit-a Proorocul de venirea Ta, Doamne şi s-a temut, că vrei să Te naşti din Fecioară şi oamenilor să Te arăţi şi a grăit: auzit-am auzul Tău şi m-am temut: Slavă puterii Tale, Doamne».

Și mai înainte de a ieși la lumină ai cunoscut venirea Ziditorului tău, căci fiind purtat în pântece, Ioane, L-ai lăudat pe El ca Dumnezeu Care era purtat în pântecele Maicii Fecioare.

Celui ce a pătruns în cele nepătrunse și care avea să slujească în Sfânta Sfintelor, cu tămâiere, bătrânului, i-a stătut înainte îngerul, strigând: „la bătrânețile tale vei naște fiu, pe Înainte Mergătorul”.

Bătrânului care striga cu necredință: „După ce voi cunoaște aceasta?” îngerul i-a amuțit gura: „fiindcă nu ai crezut mie, vei amuți până la o vreme. Căci la bătrânețile tale vei naște pe Înainte Mergătorul”.

„Pentru ce nu crezi cuvintelor mele, o, bătrâne”, a grăit îngerul lui Zaharia care tămâia. „Pentru ce te minunezi? Toate sunt cu putință la Dumnezeu. La bătrânețile tale vei naște fiu, pe Înainte Mergătorul.

„Nu ai auzit, bătrâne, de sterpiciunea înțeleptei Sarra și a Anei, cum una a născut la bătrânețe, iar cealaltă iarăși a devenit cu mulți fii, așa și tu, la bătrânețile tale vei naște pe Înainte Mergătorul.

Nu fi necredincios, bătrâne”, a spus îngerul ierarhului, „că atunci îți va veni ție bucurie și veselie, întregului popor și ție celui cei ai născut pe Înainte Mergătorul.

„Cine a cunoscut, cine a văzut stearpă – să strige acum în Duhul Elisabeta –, după bătrânețe, după omorârea mădularelor, dincolo de orice nădejde, să hrănească cu lapte pe fiul născut la bătrânețe, pe Înainte Mergătorul.

Slavă…

Tatăl, Fiul și Sfântul Duh sunt Treimea cea neamestecată, căci unirea întreitipostatică după ființă în Unime este tuturor credincioșilor închinată, lumină neîmpărțită, împreună fără de început, împreună-de-un-tron.

Și acum…

Cel netrupesc Se întrupează și are început Cel fără de ani din Fecioara și Se deșartă Cel preaplin și Se arată tuturor Cel nevăzut și Cel neatins este ținut în brațe ca un prunc.

Cântarea a 5-a
Irmosul:
«Dimineață luminoasă fă să ne răsară nouă ca un bun și povățuiește-ne pe noi la frica Ta, Stăpâne Doamne».
Mai mare nu s-a ridicat între cei născuți din femeie decât Înainte Mergătorul, ai propovăduit mai înainte ca un bun, Stăpâne Doamne.

Toți lăudăm și slăvim, o, Botezătorule, că încă nenăscut fiind, ai propovăduit mai dinainte pe Dumnezeu cel mai înainte de veci.
Străină taina și minunată cu adevărat. Glasul născându-se, dăruiește glasul celui ce l-a născut.

În pântece ai săltat, mai înainte propovăduind pe Plăsmuitorul tău și, încă neajuns în scutece, pe Dumnezeu L-ai propovăduit.

Alt irmos:

«Fă să răsară mie, Doamne, lumina poruncilor Tale, că la Tine aleargă şi pe Tine Te laudă, duhul meu; că Tu eşti Dumnezeul nostru şi la Tine scap, Împăratul Păcii».

Soare al dreptății, ai pregătit mai dinainte steaua, pe Botezătorul Tău, Ioan, pe cel născut astăzi din făgăduință și care a îndreptat glasul celui ce l-a născut.

„Nu grăi, nu te împotrivi, bătrâne preasfinte”, căci Gavriil îți vorbește ție, cel dintâi dintre îngeri, cel ce arată tainele lui Dumnezeu și pogorârea Lui la noi.

„Bătrâne, nu te îndoi, căci Dumnezeu făgăduiește că la bătrânețile tale vei avea prunc de a cărui naștere mulți se vor bucura, căci el însuși va veni în puterea lui Ilie.

Cum ai auzit că Avraam a născut pe Isaac, iar Samuil cum ai citit că s-a născut, o, bătrâne, acum, așadar, nu te îndoi, căci vei avea fiu măcar deși mădularele sunt moarte.

Prorocule, propovăduitorule, Înainte Mergătorule, odrasla celei sterpe, vestitorul pocăinței, oaia pustiului, Înainte Mergătorul luminii, roagă-te pentru noi toți cei ce te cinstim pe tine cu credință.

Slavă…

Treime sfântă slavă ție, unimea cea întreit ipostatică, ființă de o putere pe care îngerii o laudă, heruvimii o slăvesc și întreaga făptură o slavoslovește un singur Dumnezeu.

Și acum…

Ca pe o ușă neumblată, ca pe un rug nemistuit, ca pe un un munte netăiat din care s-a tăiat piatra întrupându-Se din tine, te lăudăm Stăpână, Maica Făcătorului a toate.

Cântarea a 6-a
Irmosul:
«Viforul gândurilor apucându-mă, întru adâncul greşelilor celor nemăsurate mă trage. Dar Tu, Ocârmuitorule Bunule, mai înainte apucând, ocârmuieşte-mă ca pe proorocul şi mă mântuieşte».

Astăzi locuitorul pustiului se naște, propovăduitorul pocăinței, adevăratul mărturisitor al harului, Înainte Mergătorul Cuvântului și steaua care strălucește mai înaintea luminii.

Sfeșnicul venirii luminii alergând mai înainte a vestit pe Mielul lui Dumnezeu, Mântuitorul, Cel ce a răsărit lumina pe pământ, jertfindu-Se duhovnicește mai înainte a toată firea.

Dăruiește îndurările Tale cele bogate, Doamne, celor ce săvârșesc pomenirea Înainte Mergătorului Tău, păzește în viață viața noastră, Hristoase, ca singur Iubitor de oameni, sub sfântul Tău acoperământ.

Alt irmos:

«În marea vieţii, pentru faptele mele m-am pogorât până la iad; ci, ca Iona din chit, aşa strig: Fiule şi Cuvântule al lui Dumnezeu, mă rog, scoate-mă dintru adâncul răutăţilor».

Glasul celui ce strigă în inimi pustii, Înainte Mergătorul lui Hristos, care răsună în mințile neumblate ale neamurilor ca o trâmbiță, propovăduiește în Duhul pe Mielul lui Dumnezeu și Cuvântul.

Pe bătrânul care slujea la Templu l-a spăimântat oarecând chipul îngerului și pedeapsă gurii lui i-a venit pentru necredință în chipul literei legii care a amuțit.

Pentru ce te-ai spăimântat, bătrâne? Ce ți s-a întâmplat? Pentru ce ai șezut tăcând, luând bunele vestiri ale nașterii de fiu? Necrezând, amuțește! căci zice îngerul: „Fiu la bătrânețile tale vei avea!”

Ce lucru străin, bătrâne, ți-a binevestit ție îngerul, zicând că la bătrânețe vei avea fiu? Căci Avraam și Sarra la bătrânețile lor au născut fiu din făgăduință.

Când Glasul s-a născut cu adevărat din cel ce amuțise, bătrânul, din pricina muțeniei, luând o tăbliță, „Ioan să fie numit pruncul”, a scris celor ce-i făceau lui semne.

Slavă…

Luând cea stearpă în mâini pruncul născut din ea, bucurându-se, a săltat tainic și cu credință strigă: „Bucurați-vă toți de nașterea mea la bătrânețe”.

Și acum…

Bucură-te, rug aprins și nemistuit, pe care l-a văzut Moise în Muntele Sinai, ceea ce ai primit în pântecele tău pe Făcătorul lumii și ai născut, Preacurată, cu trup, pe Fiul lui Dumnezeu și Cuvântul.

Condacul. Glasul al 3-lea

Fecioara astăzi…
Cea mai înainte stearpă astăzi naște pe Înainte Mergătorul lui Hristos.

Icosul:
Să lăudăm acum pe Înainte Mergătorul Domnului.
…………………..
Cântarea a 7-a
Irmosul:
«Binecuvântat și slăvit ești în veci Hristoase, Cel ce pe cuvioșii Tăi tineri în Babilon i-ai răcorit în mijlocul cuptorului cel cu foc».

Împlinind slujirea cea din lege după Moise, Zaharia a auzit pe înger strigând către el: „Iată, a fost auzită rugăciunea ta.

Vei avea la bătrânețe, zice, fiu din făgăduință și va merge înaintea feței lui Hristos și va fi călăuză celor botezați în pocăință”.

„Căci cel ce va să se nască din tine, prorocule, va fi mare înaintea Domnului, ca un proroc din proroc și ca Glasul Cuvântului, și ca Înainte Mergător, și ca sfeșnic al luminii”.

„Dar cum vor fi acestea?”, zice bătrânul către cel ce îi grăia, căci, iată, toate mădularele mele sunt moarte și femeia, stearpă, după ce voi cunoaște acestea?”

„Știi, zice, preotule, cum stânca cea fără de apă a țâșnit apă în pustie. Căci la Dumnezeu toate sunt cu putință care la oameni sunt fără de nădejde”.

Ascultă, suflete sterp, cum femeia cea stearpă și neroditoare, la bătrânețe, după omorârea mădularelor ei, alăptează prunc și nu deznădăjdui de mântuire.

Slavă…

Pe împăratul, Hristoase, arată-l biruitor în război, ca pe Moise, dându-i lui viață și supunându-i lui neamurile.

Și acum…

Bucură-te, dumnezeiesc templu, bucură-te, munte umbrit, bucură-te, sfeșnic de aur și masă, și chivot dumnezeiesc, bucură-te, preasfântă Născătoare de Dumnezeu.

Alt irmos:

«Pe Cel ce în cuptor pe tineri nearşi i-a păzit şi focul l-a stins, să-L lăudăm, zicând: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri».
Zaharia tăcând pentru o vreme, a vestit tăcerea literei Legii și iarăși vorbind la nașterea ta, Înainte Mergătorule, a arătat vorbind slava harului.

Elisabeta cea stearpă și neroditoare este chip al Bisericii, care mai înainte era neagră prin altarele și grăsimile cele spurcate, iar acum se laudă și cu frumusețea, și cu nașterea.

Prin nașterea Înainte Mergătorului se făurește securea Duhului prin care se taie toate săltările patimilor și tainic înfloresc roadele pocăinței.

Pe cel ce aleargă înaintea Soarelui Hristos, Dumnezeul nostru, pe Ioan cel slăvit, ca o stea înainte mergătoare și pe propovăduitorul pocăinței să-l lăudăm toți, care a ieșit din cea stearpă.

Ca mijlocitor între Legea Veche și cea Nouă, Înainte Mergătorule, și ca cel ce îndreptezi căile lui Hristos, cureți pleava greșelilor cu vânturătoarea Duhului, Ioane.

Slavă…

Împreună cu Fiul, să ne închinăm Tatălui și Duhului celui Sfânt noi, credincioșii, Treimea cea împreună fără de început și unime de aceeași cinste, uniți prin fire, dar ca persoane, deosebite.

Și acum…

Pe cel din pântecele tău, Fecioară, Care S-a sălășluit fără de sămânță și Care S-a născut din negrăită și întreagă smerenie și Care a sărăcit pentru noi nu înceta a-L ruga pentru noi toți, Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 8-a
Irmosul:
«Pe toate, Stăpâne, cu înțelepciunea Ta le-ai înființat, iar străfundul pământului iarăși l-ai întărit cum ai știut, înfigându-l pe temelii, pe ape nesfârșite. Pentru aceea, toți strigăm cântând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului neîncetat pe Domnul»

Ai cunoscut, Înainte Mergătorule, pe Cel din mitrasul Fecioarei Căruia I te-ai închinat mai înainte de naștere și de scutece și, prin săltările din pântece, L-ai arătat, numindu-L pe El Domnul tău, împrumutând limbă celeia ce te-a născut, spre lauda lui Hristos Dumnezeul nostru.

Imitând astăzi pe Ioan, Iordanul, prin săltările apelor, tresaltă în chip străin, auzind că s-a născut cel cu viața deopotrivă cu a îngerilor din bătrâna stearpă, pe cel ce îndreaptă căile și cărările Domnului, cel ce L-a botezat pe Acesta.

Scrie astăzi Zaharia pe tăbliță numele cel de Dumnezeu numit al prorocului și al Înainte Mergătorului tăcând, dar îndată a strigat:„ Ioan să fie numit cel născut mie la bătrânețe, căci cuvenit este celui născut din făgăduință străină numire”.

Alt irmos:

«În văpaia focului stau înaintea Ta Heruvimii și Serafimii, Doamne, și toată făptura cântă Ție plăcută cântare. Lăudați-L, binecuvântați-L și-L preaînălțați-L pe Hristos, singurul Creator, întru toți vecii».

Bătrânului celui ce tămâia și slujea în templu oarecând un înger i-a stătut înainte, aducându-i bunevestiri desfătate, că maica cea stearpă și fără de copii și tatăl cel fără de sămânță vor naște la bătrânețe fiu dincolo de orice nădejde.

„Cum îmi va fi rod mie celui mort și bătrân, spune-mi mie”, a zis Zaharia către înger. „M-a gârbovit bătrânețea mea, moarte îmi sunt mădularele, prin urmare, de unde voi avea eu fiu? Căci și femeia mea este stearpă”.

„Chipul tău mă înspăimântă, iar glasul străin iarăși mă trage spre necredință, îngere”, zice: „M-a gârbovit bătrânețea, mădularele mele sunt moarte și îmi spui că eu voi avea fiu! Căci și femeia mea este stearpă!”

Celui ce nu credea și se îndoia, cel ce se arătase, strigând, îi zice lui Zaharia: „Cui strigi și spui «m-au gârbovit bătrânețele mele, au murit mădularele mele»? Taci puțin ca, văzând, să crezi și să amuțești.

Căci nici bătrânețea, nici sterpiciunea, nici omorârea trupului sau mădularelor nu poate să împiedice sfatul Stăpânului. Încetează acum să spui: «M-au gârbovit bătrânețile mele», căci Dumnezeu unde voiește se biruiește rânduiala firii”.

Bătrânul purta în brațe rodul din cea stearpă, zicând unele ca acestea către prunc cu bucurie: „Cine ar fi zis, fiule, că eu, cel mort, rod din cea stearpă voi avea vreodată, dacă nu mi te-ar fi dat Dumnezeu?”

„Am lepădat vechiul blestem al sterpiciunii” astăzi Elisabeta strigă cu laude: „a încetat bătrânețea mea, bucurați-vă cu mine toți, căci iată, hrănesc prunc la sân, eu, cea stearpă dincolo de orice nădejde”.

Minunile nașterii tale, Botezătorule al lui Hristos, Înainte Mergătorule, cine dintre pământeni le va lăuda cu vrednicie, căci din pomi neroditori, uscați și bătrâni, ai înflorit ca finicul, rod al celei sterpe și al bătrânului.

Slavă…

Împreună cu îngerii te lăudăm pe Tine, Dumnezeul cel ce pretutindenea ești, Unul în trei persoane cinstindu-Te cu adevărat, pe Tatăl Cel fără de început, pe Fiul și pe Duhul, Treimea în Unime una, nedespărțit unită.

Și acum…

Cine auzind nu s-ar spăimânta că Dumnezeu S-a sălășluit în pântece și prunc S-a arătat fără patimă și stricăciune, o, bogăție a milostivirii, o, adâncul tainei, Cel ce cuprinde toate cu pumnul cu trup S-a arătat.

Cântarea a 9-a
Irmosul:
«Te lăudăm pe tine, fără de prihană Fecioară Maică, slăvită, că ai odrăslit spicul cel ceresc, pe Hristos Dumnezeu; mai presus de cuget din tine S-a făcut pâine dătătoare de viață credincioșilor. Pentru aceea, strigăm ție: Bucură-te, Stăpână, ceea ce ai rămas fecioară după naștere, Curată».

Ai înflorit, Înainte Mergătorule, rod copt din cea stearpă, precum a binevoit Cel pe care L-ai recunoscut în pântecele Fecioarei, încă fiind tu însuți în pântecele maicii celei înțelepte prin a cărei limbă L-ai numit Domn, pe Care L-ai văzut nu cu ochii trupului, ci cu ai duhului.

Toți să spunem astăzi în cântări împreună cu Zaharia care a prorocit: „Tu, pruncule, proroc al lui Dumnezeu te vei numi”, zicând Înainte Mergătorului: „căci vei merge, zice, mai înainte ca să dai cunoștință poporului, propovăduitor al harului și apostol, și ca să pregătești cărările Împărăției Lui”.

Pomenește-ne pe toți, prorocule, propovăduitorule, Înainte Mergătorule, pe noi cei ce pururea prăznuim nașterea ta cu credință și cea mai înaltă râvnă, căci tu, stând împreună cu îngerii, slăvite, înaintea Mântuitorului și Dumnezeu, împreună cu Maica lui Dumnezeu, poți toate, să te rogi ca cei ce te laudă pe tine să fie mântuiți.

Alt irmos:

«Că mi-a făcut mie mărire Cel puternic și sfânt este numele Lui».
Întru tine, Dumnezeu a făcut acest mare și minunat semn, preotule, căci la bătrânețe, după omorârea mădularelor ți-a dat ție fiu, pe Înainte Mergătorul.

„Că mi-a făcut mie măriri Cel Puternic”, să spună acum tainic cea stearpă, „căci la bătrânețe și după omorârea mădularelor mele am născut fiu, pe Înainte Mergătorul”.

Să audă cele sterpe și să-L laude pe Dumnezeu, căci iată, Elisabeta strigă: „la bătrânețele mele și după omorârea mădularelor mele am avut fiu, pe Înainte Mergătorul”.

Bucură-te, Zaharia, și veselește-te acum întru Dumnezeu, căci iată, Elisabeta alăptează fiu la bătrânețe și după omorârea mădularelor, pe Înainte Mergătorul.

Străină naștere de prunc veniți să vedem, fraților, căci iată, Elisabeta alăptează fiu la bătrânețe și după omorârea mădularelor, pe Înainte Mergătorul lui Hristos.

Slavă Celui ce a dat rod sterpei la bătrânețe și Celui ce a dat bătrânului fiu care să-I pregătească Lui popor ales întru recunoașterea Lui.

Pe împăratul a toată lumea, Mântuitorule al lumii, pe care Tu însuți l-ai încununat, arată-l biruitor, supune-i Lui pe dușmani ca un Dumnezeu, prin milostivirea Ta.

Slavă…

Te cinstim pe Tine Unime prin fire și Treime prin însușiri, noi, credincioșii, Tatăl fără de început, Fiule al Tatălui celui împreună fără de început, și Duhule Sfinte.

Și acum…

Străină naștere veniți să vedem, fraților, care a odrăslit în lume cu adevărat, pentru aceea, izbăvește-ne din stricăciune pe noi, cei ce te lăudăm pe tine cu credință, Născătoare de Dumnezeu.

Acest articol a fost publicat în Căsătorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s