Sâmbătă seara – Glasul al 6-lea: încinge-mă cu haina bucuriei

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii DomnuluiEditura Doxologia

Glasul al 6-lea

Sâmbătă seara – Glasul al 6-lea

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Facere a lui ManuiI, marele retor

Al cărui acrostih: «Primeşte, Curată, tânguirea sufletului meu»

Cântarea 1. Glasul al 6-lea Irmosul:

«Pe Cel ce oarecând a acoperit cu valul mării pe prigonitorul tiran, sub pământ L-au îngropat fiii celor mântuiţi; iar noi cu fecioarele să cântăm Domnului, căci cu slavă S-a preaslăvit».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Ştii, prealăudată Maică a Dumnezeului celui viu, multa du­rere a inimii mele, pentru aceea, cu dumnezeiasca ta milă, încinge-mă cu haina bucuriei, ca să te măresc pe tine, cea cu adevărat preaslăvită.

Toată nădejdea mea şi nădejdea mântuirii mele spre tine le-am pus, Născătoare de Dumnezeu, pentru aceea, miluieşte-mă cu mila ta, ca să te măresc pe tine, cea cu adevărat preaslăvită.

Slavă…

Norul cel înţelegător al luminii celei neapuse, pleacă-te spre rugăciunea robului tău, Curată, şi risipeşte multa deznădejde ce m-a cuprins, ca să te măresc pe tine, cea cu adevărat preaslăvită.

Şi acum…

In mult chin, Fecioară, viaţa mea mă părăseşte, şi ca David strig: Binecuvântată, îndreaptă-mă cu cercetarea ta, ca să te măresc pe tine, cea cu adevărat preaslăvită.

Cântarea a 3-a

Irmosul:

«Pe Tine, Cel ce ai spânzurat tot pământul pe ape fară spri­jin, văzându-Te zidirea spânzurat pe locul Căpăţânii, de multă spaimă a fost cuprinsă, strigând: Nu este sfânt decât Tu, Doamne».

Văpaia păcatelor arde ticălosul meu suflet şi ispitele cele cu dreptate pornite asupra mea, trupul îl cheltuiesc, pentru aceasta, Curată, cu rugăciunea ta pe acestea şterge-le şi dă-mi mie în­dreptare vieţii.

învredniceşte-mă pe mine, robul tău, Născătoare de Dumnezeu, să-ţi cânt ţie cu inimă liniştită, fiindcă cea mai mare parte a vieţii mele în răutăţi s-a stricat, pentru aceea, fii mie ajutor şi dă-mi îndreptare vieţii.

Slavă…

Ceea ce ai născut pe Cel Preaînalt, scoate-mă din groapa păcatelor şi aşează pe stânca milei tale picioarele mele şi în­dreaptă paşii mei spre slava ta şi dă-mi mie îndreptare vieţii.

Şi acum…

Mâinile spre tine le întind, cu lacrimi plec genunchiul, Fecioară, şi chem cu fierbinţeală grabnicul tău ajutor: Din răutate slobozeşte-mă, de Dumnezeu dăruită, şi dă-mi mie îndreptare vieţii.

Cântarea a 4-a Irmosul:

«Deşertarea Ta cea dumnezeiască pe Cruce văzând-o dinainte Avacum, spăimântându-se, a strigat: Tu ai tăiat tăria celor pu­ternici, Bunule, venind la cei din iad, ca un Atotputernic».

Cleştele cel purtător de foc, Preacurată, nădejdea credincio­şilor, ocrotitoare celor ce se ostenesc şi luptătoare, vino şi acum şi mă scoate din primejdia ce mă împresoară.

Scufundat de valul cumplitelor mele păcate, acum chem aju­torul tău, Preanevinovată: Arată-te, vino şi scoate-mă din prime­jdia ce mă împresoară.

Slavă…

Cu sabia rugăciunilor tale, Născătoare de Dumnezeu, Curată, taie capetele duşmanilor ridicate împotriva mea; ajută-mă acum şi scoate-mă din primejdia ce mă împresoară.

Şi acum…

Vezi suspinul meu, Preacurată, vezi necazul meu, vezi dez­nădejdea mea şi arată întru mine harul tău, scoţându-mă din primejdia ce mă împresoară.

Cântarea a 5-a Irmosul:

«Lumina cea neînserată a dumnezeieştii arătării Tale, Hristoase, care s-a făcut pentru noi, pentru milostivirea Sa, Isaia văzând-o, de noapte mânecând, a grăit: învia-vor morţii şi cei din morminte se vor scula şi toţi cei de pe pământ se vor bucura».

împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor, Fecioară, din tine întrupându-Se din bunătate, ţie ţi s-au dăruit cele de-a dreapta, pentru aceasta mântuieşti cu puterea ta pe cei ce aleargă la dumnezeiescul tău acoperământ şi pe mine acum cu mila ta mă păzeşte.

Norul cugetelor celor nestatornice, căzând peste nenorocitul meu suflet, mă tulbură şi cumplit mă împresoară, mă întunecă şi mă întristează, Prealăudată, dar tu, ceea ce ai născut pe soarele Hristos, risipeşte norul şi păzeşte-mă, Fecioară, cu mila ta.

Slavă…

Dulceaţa sufletului meu şi izbăvirea chinurilor mele, Fecioară, venind acum în chip nevăzut, izbăveşte-mă pe mine de toată rău­tatea pe care mi-a adus-o mulţimea păcatelor mele şi păzeşte-mă pe mine pururea mai presus de toată vătămarea.

Şi acum…

Mintea mea cea omorâtă de păcat, cu ajutorul tău cel de viaţă purtător şi curat, înviaz-o şi o luminează şi mă învaţă să îţi cânt ţie cu înţelegere, ceea ce ai născut pe Hristos, înţelepciunea cea ipostatică, Fecioară, şi cu mila ta mă păzeşte.

Cântarea a 6-a

Irmosul:

«înghiţit a fost Iona, dar nu a fost ţinut în pântecele chitului, că purtând preînchipuirea Ta, a Celui ce ai pătimit şi îngropării ai fost dat, ca dintru o cămară din fiară a ieşit şi a strigat străjerilor: Cei ce păziţi cele deşarte şi mincinoase, mila voastră aţi pă­răsit-o».

Să nu treci cu vederea pe cel ce aleargă la tine, pe robul tău, Preabună, care a căzut în ispite pentru mulţimea fărădelegilor. Căci şi dacă am întrecut pe toţi oamenii prin păcatele mele, dar nu mă depărtez de la tine, cu adevărat Născătoare a vieţii, pentru aceea, cu puterea ta mă păzeşte.

Cu mila ta, Fecioară nenuntită, vezi judecata mea şi judecă în mijlocul celor ce năvălesc asupra mea şi grabnic tinde-mi mână de ajutor şi izbăveşte-mă din toată primejdia, de vicleşugul unel­tirii, de pizmă şi nenorocire şi cu dumnezeiescul tău acoperă­mânt păzeşte-mă.

Iată, în adâncul furtunii celei nesuferite am căzut, Stăpână curată! înviforat fiind de mulţimea chinurilor, eu, ticălosul, din adâncul inimii strig ţie: Vino degrab şi mă arată mai presus de răutatea şi vătămarea vrăjmaşilor şi cu dumnezeiescul tău aco­perământ mă păzeşte.

Şi acum…

Dă-mi dragoste şi frică de Dumnezeu, ca să ridice din moarte sufletul meu cu mijlocirile tale, Binecuvântată, şi scoate-mă din cugetele cele spre pământ râvnitoare şi din faptele şi cuvintele stricătoare de suflet, Născătoare de Dumnezeu, pe mine, cel ce scap la tine şi cu dumnezeiescul tău acoperământ mă păzeşte.

Sedealna. Glasul al 6-lea Nădejdea lumii

Căzând în adâncul cugetelor potrivnice, mintea mea acum slăbeşte, şi nu aflu odihnă. Ascultă-mă în vremea ispitelor şi dăruieşte-mi mie răcorire ca o bună, ca să nu mă fac hrană celui viclean, Fecioară binecuvântată.

Cântarea a 7-a Irmosul:

«Negrăită minune! Cel ce a mântuit în cuptor pe cuvioşii ti­neri în văpaie, în mormânt este pus mort fără suflare, spre mân­tuirea noastră, a celor ce cântăm: Mântuitorule, Dumnezeule, bine eşti cuvântat».

Bucură-te, nădejdea celor deznădăjduiţi şi apărarea, căci pri­mind suspinul sufletului meu, m-ai izbăvit de chinuri, ca să te laud şi să strig ţie fară de tăcere: Bucură-te, Fecioară, mai înaltă decât îngerii.

Bucură-te, pod care duci pe credincioşi de la moarte la dum­nezeiasca viaţă; bucură-te, sfeşnic care îi luminezi pe toţi, ca să te laude şi să strige ţie fără încetare: Bucură-te, Fecioară, mai înaltă decât îngerii.

Slavă…

Bucură-te, nor care ai plouat băutura vieţii; bucură-te, discul luminii celei înţelegătoare a lui Hristos Dumnezeu Care din tine a strălucit spre mântuirea celor ce strigă ţie cu dor: Bucură-te, Fecioară, mai înaltă decât îngerii.

Şi acum…

Bucură-te, toiag care ai înflorit în lume în chip negrăit pe Hristos Dumnezeu, rodul vieţii, dătătorul bucuriei spre mân­tuire celor ce cu credinţă strigă ţie: Bucură-te, Fecioară, mai înaltă decât îngerii.

Cântarea a 8-a

Irmosul:

«Spăimântează-te înfricoşându-te, cerule…».

Stâlp de foc, călăuzirea neamului creştinilor de la întuneric la lumină; bucură-te, scară cerească; bucură-te, sfeşnic de aur, ocrotitoarea orfanilor; bucură-te, Fecioară, izbăvirea celor ro­biţi şi limanul celor înviforaţi; bucură-te, slava sufletului meu şi bucuria.

Bucură-te, ceea ce ai născut pe Hristos, trandafirul care a umplut toate cu mireasmă de taină, vas de aur care porţi mana vieţii; bucură-te, dumnezeiesc locaş al harurilor, Fecioară cu nume de Doamnă, acoperământul pustnicilor; bucură-te, slava şi bucuria sufletului meu.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Munte te-a văzut mai înainte Daniil pe tine, cu totul Prea­cinstită, din care s-a desprins în chip de negrăit Piatra vieţii, Hristos, şi a doborât altarele idolilor cu puterea dumnezeirii. Bucură-te, înălţimea cunoştinţei; bucură-te, adâncul înţelepciunii; bucură-te, slava şi bucuria sufletului meu.

Şi acum…

Mulţimea tuturor credincioşilor, veniţi, adunaţi-vă şi pe Stă­pâna noastră, pe ceea ce în chip de negrăit a întrupat pe Făcă­torul a toate, să o lăudăm strigând: Bucură-te, scăparea tuturor şi nădejdea mântuirii; bucură-te, slava sufletului meu şi bucuria.

Să lăudăm… Irmosul

«Spăimântează-te înfricoşându-te, cerule, şi să se clatine te­meliile pământului, că iată, este socotit între cei morţi Cel ce locuieşte întru cele înalte şi în mormânt mic e primit în chip minunat. Pe Acesta tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare prea-înălţaţi-L întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a Irmosul:

«Nu te tângui, Maică, văzându-Mă în groapă pe Mine, Fiul Tău, pe Care M-ai zămislit în pântece fără de sămânţă; că Mă voi scula şi Mă voi preaslăvi şi voi înălţa în slavă, ca un Dumnezeu, pe cei ce cu credinţă şi cu dragoste te măresc pe tine neîncetat».

Bucură-te, car al lui David; bucură-te, toiagul lui Aaron; bucură-te, fiică a lui David; bucură-te, templu preaminunat al dumnezeiescului Solomon, care ai cuprins în chip de negrăit firea fulgerătoare a dumnezeirii, Maică dumnezeiască, de Dumnezeu slăvită Fecioară, pe tine te mărim.

Bucură-te, cămară dumnezeiască; bucură-te, cartea vieţii care ai cuprins pe Hristos Cuvântul şi Dumnezeu; bucură-te, tabla lui Moise scrisă de Dumnezeu; bucură-te, bucuria lumii, Maică dumnezeiască, de Dumnezeu slăvită Fecioară, pe tine te mărim.

Slavă…

Bucură-te, lumina cea neapusă! Dumnezeu te-a întărit în mijlocul a toate, ca să luminezi în chip înţelegător cele cereşti împreună cu cele pământeşti. Bucură-te, Stăpâna tuturor, Maică dumnezeiască! De Dumnezeu slăvită Fecioară, pe tine te mărim.

Şi acum…

Se revarsă îmbelşugat harul tău peste toţi cei ce se apropie de tine cu credinţă, fără de pată Fecioară, Curată, pentru aceea umple de har pe robii tăi, ca să te mărim pe tine cu dor, Maică dumnezeiască, de Dumnezeu slăvită.

Prosomii. Clasul al 6-lea Toată nădejdea punăndu-şi

Bucură-te, munte sfânt; bucură-te, nor de lumină; bucură-te, scară însufleţită prin care noi, cei muritori, suntem înălţaţi la cer şi la petrecerea cea cuvioasă şi dumnezeiască, Stăpână, pururea Fecioară; bucură-te, rai care ai în mijloc pomul vieţii, pe Hristos care a nimicit amărala pomului celui dintâi; bucură-te, ceea ce ai şters blestemul de demult al Evei; bucură-te, chemarea lui Adam; bucură-te, cu totul nepătată.

Bucură-te, vas cu totul de aur care înlăuntru ţii mana cea dumnezeiască, Nevinovată; bucură-te, palatul Stăpânului tuturor; bucură-te, dumnezeiesc acoperământ; bucură-te, munte gras; bucură-te, locaşul sfinţirii; bucură-te, ceea ce ai născut tranda­firul cel înmiresmat şi bine mirositor care umple pe credincioşi de bună mireasmă; bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, Prea­nevinovată. Bucură-te, frumuseţe şi adevărată slavă a maicilor; bucură-te, lauda fecioarelor şi cuvioasă podoabă.

Bucură-te, Fecioară Marie, nume şi lucru dulce, desfătarea limbii mele şi dulce cugetare a inimii mele! Sufletul meu, fără prihană Fecioară, alergând în urma ta, s-a lipit cu totul de tine, Preasfântă, şi aşa cum cerbul doreşte izvoarele apelor, aşa tân­jeşte după tine mintea mea întreagă, pentru aceea dreapta ta cu milostivire să mă sprijine, Curată, şi să mă învrednicească de slava feţei tale.

Cuprins fiind acum de multe ispite eu, ticălosul, la tine scap, Preanevinovată; mântuieşte-mă pe mine, nevrednicul, cel ce am căzut în multe păcate ca nimeni altul, căci poţi să îmi ajuţi mie, căci pe toate le poţi câte le voieşti, Fecioară prealăudată, ca Maica preabună a Atotputernicului nostru Dumnezeu. Stăpâna lumii, ocrotitoare tare a credincioşilor, nu mă trece cu vederea pe mine, robul tău, căci întru tine am nădăjduit.