din “Omilii la Epistola catre Filipeni” , SFANTUL IOAN GURA DE AUR
…n-ar fi putut oare Dumnezeu să-l hrănească pe Pavel? El, care chiar şi ţie, dispreţuitorului, îţi dă hrană, nu i-ar fi dat oare cu atât mai mult lui Pavel? El, care dădea mană evreilor în pustie, desfrânaţi fiind şi idolatri, oare nu cu atât mai mult i-ar fi putut da cu atât mai mult lui Petru, care a făcut totul pentru El?
El, Care îngăduie să existe şi bărbaţi necucernici, n-ar fi putut cu atât mai mult să dăruiască cele necesare lui Ioan, cel ce şi-a părăsit până şi tatăl pentru El?
Ar fi putut, dar n-a vrut, ci îi hrăneşte prin tine, pentru ca tu să te sfinţeşti. Şi priveşte mărimea iubirii Lui de oameni: Şi-a ales ucenici cu lipsuri, pentru ca tu să fii uşurat, căci dacă i-ar fi făcut fără de nici o lipsă ar fi fost cu mult mai miraculos, cu mult mai slăviţi, dar şi mântuirea ta ar fi fost pierdută!
Deci n-a vrut ca ei să fie miraculoşi iar tu, [care eşti plin de lipsuri], să nu te poţi mântui, ci a preferat ea şi ei să aibă lipsuri, pentru ca tu să te poţi mântui.