Marţi seara – Glasul al 7-lea: Auzit-am taina rânduielii Tale, Hristoase

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului

Editura Doxologia

Marţi seara – Glasul al 7-lea

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Facere a Sfântului Mitrofan al Smirnei

Al căruia acrostih este: «Pe Stăpâna tuturor o binecuvintez acum de şapte ori»

Cântarea 1. Glasul al 7-lea Irmosul:

«Cu voia Ta, Doamne, întru învârtoşarea pământului s-a schimbat firea apelor cea mai lesne curgătoare; pentru aceasta, neudat trecând Israel cu picioarele, cântă ţie cântare de biruinţă».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Cetele îngerilor te cinstesc pe tine cu adevărat, Preacurată, Maică a Dumnezeului tuturor, dar şi acum primeşte din buzele mele de lut cântare de laudă.

Pe Soarele cel din Soare, pe Cuvântul cel necuprins care străluceşte fără de ani, sub ani L-ai răsărit, cu ale Cărui raze, Fecioară, luminează sufletele noastre şi le înţelepţeşte.

Slavă…

Omoară răutatea trupului meu cea încă vie, ceea ce ai născut viaţa cea adevărată, cu totul fără prihană Fecioară, şi dăruieşte, Curată, robului tău izbăvirea de patimi şi de păcate.

Şi acum…

Se cuvine ţie, Născătoare de Dumnezeu, cuvânt de laudă pu­rurea, dar noi te rugăm pe tine: Mântuieşte din tot necazul vieţii pe noi, cei ce alergăm la tine, Curată, cu credinţă.

Cântarea a 3-a Irmosul:

«Cel ce ai întărit din început cerurile cu cuvântul Tău cel atotputernic, Mântuitorule Doamne, şi cu Duhul cel atoatelucrător şi dumnezeiesc, toată puterea lor, întăreşte-mă pe piatra cea neclintită a mărturisirii Tale».

Plătindu-mi tu datoriile cu harurile tale, Stăpână, cu recu­noştinţă, aşa cum se cuvine unui rob, te laud pe tine cu căldură, Maică fără prihană a Cuvântului, Izbăvitorul tuturor, dar şi acum scoate-mă pe mine din nenorocirile vieţii.

Pe Adam, cel omorât oarecând din neascultare, de o viaţă mai bună l-ai învrednicit, Preasfântă, născând pe începătorul vieţii, pe Cuvântul, Stăpână, dar şi acum pe mine din moartea păcatului slobozeşte-mă.

Slavă…

Trufindu-mă, legea trupului cea pătimaşă acum o asupreşte pe cea a duhului şi către cumplite pofte trage mintea mea, Prea­sfântă, dar dăruieşte-mi mie degrab pacea nepătimirii cu rugă­ciunile tale.

Şi acum…

în chip netâlcuit în pântecele tău zămislind pe Cel ce ţine toate, Preacurată, pe Hristos, ai dezlegat firea pământenilor din stăpânirea iadului, dar şi acum rupe laţul cel încâlcit al celor ce mă pizmuiesc.

Cântarea a 4-a Irmosul:

«Auzit-am taina rânduielii Tale, Hristoase Dumnezeule, Cel ce nu ai părăsit sânurile părinteşti, şi pe pământ Te-ai pogorât, şi Te-ai preaslăvit, Unule Iubitorule de oameni».

Lupt noaptea cu întunericul chinurilor, înnegrit fiind la cuget, o, uşa luminii, luminează-mă cu strălucirile tale şi scoate-mă degrab din greutatea necazurilor.

Fiind cuprins de mulţimea păcatelor şi de lanţurile ispitelor fiind legat cu putere, chemând acum ajutorul tău, Stăpână, aş fi izbăvit de toată răutatea.

Slavă…

Adunările şi sfaturile oamenilor răi şi cumpliţi, vicleni şi pizmaşi risipeşte-le, Prealăudată, şi izbăveşte-mă de toată neno­rocirea şi necazul vieţii.

Şi acum…

Nodurile cugetelor celor mincinoase şi uneltirile cele împo­triva mea, cu sabia rugăciunilor tale taie-le, Stăpână, şi degrab le dezleagă şi izbăveşte-mă din tot necazul.

Cântarea a 5-a

Irmosul:

«Noapte neluminoasă eşti necredincioşilor, Hristoase, iar cre­dincioşilor Luminare întru desfătarea dumnezeieştilor Tale cuvinte, pentru aceasta către Tine mânec şi laud dumnezeirea Ta».

Zid nebiruit fiind credincioşilor, acoperământ fii robului tău şi din toată răutatea şi întristarea izbăveşte-mă cu tărie, Fecioară.

Bolnav fiind foarte şi vătămat cumplit din ambele părţi, Prea­sfântă, aş primi de la tine, cu rugăciunile tale, întărire sufletului şi trupului.

Slavă…

La noianul milelor tale, Fecioară, alergând acum, eu, robul tău, aş fi izbăvit de răutatea şi de sfatul celui nedrept care mă stăpâneşte.

Şi acum…

Faima covârşitoare a rugăciunilor tale pretutindeni zboară, Maică Fecioară, pentru care acum şi pe mine izbăveşte-mă din toată strâmtorarea vieţii.

Cântarea a 6-a Irmosul:

«înotând în valul grijilor lumeşti, înecat fiind de păcatele cele înotătoare împreună cu mine şi la fiara cea pierzătoare de suflet fiind aruncat, ca Iona strig Ţie, Hristoase: Scoate-mă din adâncul cel purtător de moarte».

Grăirile şi cuvintele tuturor credincioşilor pe tine te laudă ca o datorie comună tuturor oamenilor răsplătind naşterii tale, dar şi acum pe cel ce te laudă pe tine, primeşte-l şi îl izbăveşte din ispite şi din necazuri.

Pe mine, cel chinuit şi înţepat de spinii patimilor şi păcatelor şi care caut la tine vindecare, cu totul fară de prihană Fecioară, izbăveşte-mă de toată durerea şi întristarea şi ridică-mă din is­pite şi necazuri.

Slavă…

Firea pământenilor la cer ai dus-o, Născătoare de Dumnezeu, în chip vădit, fiind palat împăratului slavei, pentru aceea ridică-mă din adâncul multor păcate, ispite şi patimi.

Şi acum…

Pe Cuvântul cel întrupat mai presus de minte şi de cuvânt, Fecioară curată, L-ai născut prin cuvânt Care ne-a izbăvit pe noi din necuvântare, pentru aceea cu dumnezeieşti cuvinte neîncetat te lăudăm şi cu credinţă te slăvim.

Sedealna. Acelaşi glas

Născătoare de Dumnezeu, Fecioară neîntinată, roagă pe Fiul tău, împreună cu puterile cele de sus, să îmi dăruiască mai înainte de sfârşit, iertare de păcate mie, celui ce cu credinţă te slăvesc pe tine.

Cântarea a 7-a Irmosul:

«Cuvioşii tineri, în cuptorul cel cu foc aruncaţi fiind, focul în rouă l-au prefăcut prin cântare astfel strigând: Bine eşti cuvân­tat Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri».

împodobită cu ciucurii curăţiei, fără prihană Fecioară, schimbă acum ruşinea răutăţii sufletului meu în dumnezeiască frumuseţe, binecuvântată Stăpână, ocrotitoarea neamului nostru.

Se întărâtă şi acum răzbunătorii demoni şi focul patimilor îl aprind mie, ci mai vârtos, cu strălucirile milelor tale, pe aceştia până în sfârşit arde-i, ocrotitoarea neamului nostru.

Slavă…

Nu înceta a-L ruga pentru noi pe Fiul tău, fără prihană Maică a lui Dumnezeu, cu rugăciunile tale, scoţând din necazurile cele omeneşti şi din chinuri pe cei ce se roagă ţie.

Şi acum…

Din patimile tiranului izbăveşte-ne pe noi pe toţi, Curată, pentru ca, mântuiţi fiind, să cântăm Fiului şi Dumnezeului tău, Fecioară Maică, strigând: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părin­ţilor noştri.

Cântarea a 8-a

Irmosul:

«Pe Cel ce este cu adevărat Dumnezeu… ».

Turme de patimi cu adevărat şi de multe feluri de chinuri înconjură, Stăpână, pe rugătorul tău, dar izbăveşte-mă de toată ocara lor.

Să vină acum peste noi mâna ta cea puternică, Stăpână, şi să ne izbăvească pe noi din întristarea omenească la care ne aş­teptam.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Cursele oamenilor răuvoitori şi vicleni zdrobeşte-le, curată Născătoare de Dumnezeu, şi izbăveşte pe rugătorul tău din tot felul de chinuri.

Singur liman dumnezeiesc fiind credincioşilor, Marie Prea­curată, te rog pe tine să mă izbăveşti de furtuna amară de pe marea vieţii.

Sa lăudăm… Irmosul:

«Pe cel ce este cu adevărat Dumnezeu şi pricina firii tuturor, pe Hristos să-L preaînălţăm şi să-L slăvim întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a Irmosul:

«Pe ceea ce este mai presus de fire Maică şi după fire fecioară, pe cea singură între femei binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, cu cântări de taină credincioşii o mărim».

Săltând ca un mânz, cu frâul poruncilor Stăpânului şi al ru­găciunilor tale sunt tras, Preasfântă, spre căile râvnei celei oste­nitoare.

Mă tânguiesc tare, alunecând fară voie către faptele cele rele ale păcatului, izbăveşte-mă, Născătoare de Dumnezeu, de schim­barea în mai rău.

Slavă…

Tămăduire omeneştii firi te-ai arătat mai înainte, ai vindecat zdrobirea lui Adam şi a Evei, vindecă-mă şi pe mine, Născătoare de Dumnezeu, cu rugăciunile tale.

Şi acum…

Minte înfrânată dăruieşte-mi şi inimă curată şi voinţă atentă, ca să păzesc, Stăpână, curatele porunci ale Dumnezeului nostru.

Prosomii. Glasul al 7-lea Nu vom mai fi opriţi

Bucură-te, ceea ce în chip de negrăit ai născut pe Dumnezeu, Cel ce a îndumnezeit pe om, prin pogorârea Lui, Fecioară.

Bucură-te, scăparea slăvită a întregii lumi, şi străină auzire oamenilor şi îngerilor.

Bucură-te, lumina lumii, Maică Fecioară, binecuvântată, care ai născut cu trup pe Dumnezeu mai presus de cuget şi în chip de negrăit.

Fiindcă alt ajutor afară de tine nu am eu, rugătorul tău, la tine cad, Născătoare de Dumnezeu, în dar mântuieşte-mă.