din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editura Doxologia
Duminică seara – Glasul al 7-lea
Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Facere a Sfântului Andrei Criteanul
[mai tre corectat]
Al căruia acrostih este: «Cum voi trece cu vederea al şaptelea plâns?»
Cântarea 1. Glasul al 7-lea
Irmosul: «Cu voia Ta, Doamne, întru învârtoşarea pământului s-a schimbat firea apelor cea mai lesne curgătoare; pentru aceasta, neudat trecând Israel cu picioarele, cântă ţie cântare de biruinţă».
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi
Mă cutremur de osânda hotărârii, Fecioară, căci mai înainte de pedeapsă faptele mele amarnic mă osândesc, pentru aceasta mai înainte de a primi cercarea cercetării ce mă aşteaptă, mântuieşte-mă.
Golindu-şi toată tolba răutăţii, vrăjmaşul m-a rănit cu săgeţile, pentru aceea, nesuferind muncile, la mântuirea ta scap, Mireasa lui Dumnezeu.
Slavă…
Cel ce pe Adam l-a plăsmuit, Preanevinovată, prunc nou din tine a fost văzut ca să înnoiască toată firea îmbătrânită în păcat şi la strălucirea de la început să o aducă.
Şi acum…
Ridică-mă pe mine, eel căzut în adâncul nenorocirilor, Marie fără de prihană, şi mă scoală degrab pe mine cel ce zac în boală, ceea ce singură eşti ajutorul grabnic al celor năpăstuiţi.
Cântarea a 3-a
Irmosul: «Cel ce ai întărit din început cerurile cu cuvântul Tău cel atotputernic, Mântuitorule Doamne, şi cu Duhul cel atoatelu- crător şi dumnezeiesc, toată puterea lor, întăreşte-mă pe piatra cea neclintită a mărturisirii Tale».
îngreunat de cumplita povară a păcatului, precum mai înainte femeia gârbovă plecată la pământ şi eu la tine cad, Preanevinovată, pentru ca, aşa cum Fiul tău a dezlegat-o pe aceea din legăturile cele de mulţi ani, aşa şi tu dezleagă-mă din păcatele mele.
Lacrimile, topirea trupului, suspinul, florile pocăinţei, nicidecum, Fecioară, nu au arătat în mine rod pururea înfloritor, pentru aceea, furtuna deznădejdii, căzând asupra lor cu putere, le-a veştejit, Mireasa lui Dumnezeu.
Slava…
Iosif, biruind oarecând pe stăpâna cea desfrânată a plăcerilor nelegiuite, a ajuns împărat strălucit al Egiptului, dar eu, cedând în chip fără de minte patimilor trupeşti celor multe, sunt stăpânit de păcat.
Şi acum…
Nu înceta, ceea ce eşti bună, a te ruga pentru lume, ca să izbăveşti pe toţi cei ce te cinstesc pe tine de toată ameninţarea şi răutatea care acum se întâmplă, şi de năvălirea barbarilor, de prădăciune şi robie şi din chinuri de tot felul.
Cântarea a 4-a
Irmosul: «Auzit-am taina rânduielii Tale, Hristoase Dumnezeule, Cel ce nu ai părăsit sânurile părinteşti, şi pe pământ Te-ai pogorât, şi Te-ai preaslăvit, Unule, Iubitorule de oameni».
Om lăcându-Se asemenea nouă, Fecioară Maică, Fiul cel necuprins al Tatălui a iubit ieftinătatea noastră, pe Care nu înceta a-L ruga, Prealăudată, ca şi noi să ne asemuini Lui.
Legi noi dând pe pământ Făcătorul, a început cu fericirile zicând că fericiţi sunt cei săraci, cei ce plâng, tară de prihană Fecioară, pe care roagă-te să le împlinim şi noi.
Slava…
Născându-L pe Dumnezeu muritorilor, Curată, întrupat din preacuratele tale sângiuri, roagă-L să mă izbăvească pe mine de patimi, de păcate şi de toată întristarea.
Şi acum…
Izbăveşte-ne pe noi de toată ameninţarea, Născătoare de Dumnezeu, şi de înfricoşătoarea osândă şi de focul cel veşnic care sunt gătite celor ce calcă poruncile lui Hristos.
Cântarea a 5-a
Irmosul: «Doamne Dumnezeul meu dis-de-dimineaţă sculându-mă, mă rog Ţie: Dă-mi iertare de greşelile mele şi către lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele».
Am auzit pe Proorocul zicând că în fiecare noapte voi uda aşternutul meu cu lacrimi şi m-am spăimântat, Preacurată, pentru aceea strig ţie cu credinţă: Dă-mi mie râuri de lacrimi ca să mă mântuiesc.
Rogu-mă, Fecioară, mintea şi sufletul şi trupul, pe care le-am omorât prin păcat, înviază-le, mintea, spre pocăinţă, trupul, spre osteneli vrednice, ca bucurându-mă, să te măresc pe tine.
Slavă…
Varsă-mi picăturile milei, Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, şi curăţeşte păcatele mele cele multe şi semnele rănilor şi urmele lor până în sfârşit le şterge.
Şi acum…
Curg şuvoaiele cugetelor necurate din ticăloasa mea inimă, Născătoare de Dumnezeu, şi trimit mintii mirosul cel rău, dar pe acestea usucă-le, rogu-te.
Cântarea a 6-a
Irmosul: «înotând în valul grijilor lumeşti, înecat fiind de păcatele cele înotătoare împreună cu mine şi la fiara cea pierzătoare de suflet fiind aruncat, ca lona strig Ţie, Hristoase: Scoate-mă din adâncul cel purtător de moarte!».
Rob păcatului, din voia mea liberă, m-am tăcut în chip nenorocit, Născătoare de Dumnezeu, dar către tine, Doamna mea, ridicând ochii sufletului cei înţelegători, mă rog să mă izbăveşti din robia patimilor.
Am stins sfeşnicul şi candela curăţiei cu faptele întunericului şi ale desfrânării, dar întorcându-mă către tine, cea Preacurată, mă rog cu lacrimi şi cu suspine, iarăşi aprinde-o pe ea.
Slavă…
Râu de haruri şi locaş al luminii celei nematerialnice fiind, Născătoare de Dumnezeu, Stăpână, umple de har mişcările minţii mele şi, izbăvindu-mă de noroiul întunecat al lumii, luminează-mă şi străluceşte-mă.
Şi acum…
O, chip străin! Cum prin trup se zădărniceşte dumnezeiescul chip al Stăpânului şi prin acelaşi cu trudă iarăşi se străluceşte! Această taină, Fecioară, este darul Celui născut din tine!
Sedealna. Glasul al 7-lea
Cel ce pentru mine ai răbdat
Pe Cel Atotmilostiv, pe Domnul, roagă-L pentru noi să izbăvească sufletele noastre din toată capcana şarpelui.
Cântarea a 7-a
Irmosul: «Cuptorul cel ce ardea cu foc de demult, tinerii l-au arătat izvorâtor de rouă, lăudând pe Unul Dumnezeu şi zicând: Cel preaînălţat, Dumnezeul părinţilor şi preaslăvit».
Ca să mântuiască lumea, Stăpânul pentru milă din tine a venit, pentru aceea nu înceta nicicând a te ruga pentru noi toţi cei ce te lăudăm pe tine.
Fapta cea mai bună şi plină de virtute este cea ascunsă şi neştiută, pe care Dumnezeu în chip nevăzut o primeşte, învredniceşte-mă şi pe mine acesteia să mă fac părtaş, Preabinecuvântată.
Slavă…
Greul păcatelor mele şi povara uşurează-mi-le, Fecioară, mie celui ce strig bunului tău Fiu: Dumnezeul părinţilor noştri, preaînălţat şi preaslăvit eşti.
Şi acum…
Orice suflet cu post se întăreşte şi cu untdelemn se îngraşă şi cu lacrimile se adapă, Curată, pentru aceea te rog prin acestea luminează sufletul meu.
Cântarea a 8-a
Irmosul: «Rugul cel nears împreunându-se cu focul… ».
Nimeni dintre oameni nu este Iară prihană, Născătoare de Dumnezeu, chiar dacă viaţa lui ar fi numai o zi, iar eu, îmbătrânind în păcate, nicidecum nu am urât toată răutatea. Pentru aceea miluieşte-mă şi înţelepţeşte-mă prin pocăinţă şi mă mântuieşte.
Dă-mi lacrimi de pocăinţă, Fecioară, ca un ghimpe de aur în ticălosul meu suflet, pe care să îl am în amintire neîncetat şi ca o nevoinţă pentru cuvinte şi fapte rele, căci tu eşti limanul celor înviforaţi, nădejdea şi ajutorul celor deznădăjduiţi.
Binecuvântăm pe Tatăl…
Izbăveşte-mă de vrăjmaşii cei văzuţi şi cei nevăzuţi pe mine, ticălosul şi nenorocitul tău rugător, Curată, clin primejdii şi nenorociri şi ispite de tot felul şi de boli, pe mine cel ce cânt: Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Şi acum…
Cum va usca pocăinţa, Născătoare de Dumnezeu, adâncul patimilor mele, dacă Hristos nu va arunca în mine focul cel înţelegător, pe care numai El, Fiul tău, ştie să îl arunce în suflete pururea, pe Acesta roagă-L să învrednicească de partea celor mântuiţi şi smeritul meu suflet.
Să lăudăm…
Irmosul: «Rugul cel nears împreunându-se cu focul în Sinai pe Dumnezeu l-a lăcut cunoscut lui Moise celui zăbavnic la limbă şi gângav, iar pe cei trei tineri, iubirea de Dumnezeu i-a arătat cântăreţi nebiruiţi de foc. Toate lucrurile Domnului lăudaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii».
Cântarea a 9-a
Irmosul: «Ceea ce nu prin ispitirea stricăciunii ai purtat în pântece şi Cuvântului cel întru tot înţelept trup I-ai împrumutat, Maică neispitită de bărbat, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, locaş al Celui neîncăput, încăpere a Făcătorului tău cel nemărginit, pe tine te mărim».
Nepăzind nevătămat chipul pe care l-am primit de la Ziditorul meu din iubirea Lui de oameni, m-am făcut plin de toată răutatea, ceea ce singură prin cuvânt ai primit pe Ziditorul şi fără stricăciune L-ai născut, mântuieşte-mă.
O, sfat vrăjmăşesc! O, îndemn al vrăjmaşului împotriva căruia a stat Născătoarea de Dumnezeu! O, nemăsuratele mele răutăţi, cărora le-am urmat în chip fără de minte şi m-am supus plăcerilor trupului şi am ajuns la pierzanie!
Slavă…
O, ce frică şi cutremur va fi, Curată, când Ziditorul va şedea să judece toate! O, cum voi vedea faptele mele rele amarnic osândindu-mi ticălosul meu suflet! Mai înainte de a ajunge la sfârşit, Fecioară, mântuieşte-mă!
Şi acum…
Ca dintr-un somn şi din multă beţie trezeşte-te din nepăsare, suflete al meu, lepădând lenea şi trândăvia şi scuturându-te de toată greaua şovăială chiar dacă te vei îmbunătăţi cu întârziere.
Prosomii. Glasul al 7-lea
Astăzi se gândeşte Iuda
Bucură-te, cer mai cinstit decât orice loc din lume prin strălucirea virtuţilor şi a harurilor dumnezeieşti, Fecioară, fiind împodobit cu stele, pe care ne-a răsărit nouă soarele dreptăţii şi care, prin lumina-i, a lucrat ziua cea neapusă spre mântuirea tuturor oamenilor, de Dumnezeu dăruită.
Bucură-te, Maică, singură fără de bărbat, care între maici ai păzit fecioria şi ai arătat cele ale maicilor, dar având firea fecioarelor, iar aceasta este cea mai străină minune dintre toate minunile. Bucură-te, Fecioară, singură nestricată, ceea ce în feciorie ai născut, purtând cele ale fecioarelor, dar după firea maicilor, cea mai înfricoşată grăire a toate minunile.
Bucură-te, mirul cel mai înmiresmat; bucură-te, mirodenie de mult preţ; bucură-te, ceea ce pururea picuri tămâie din raiul cel înţelegător; bucură-te, nard dumnezeiesc; bucură-te, ceea ce ai născut din mireasma ta mirul cel de mult preţ, pe Hristos, prin Care se unge preoţia cea împărătească.
Pleacă urechea ta cea iubitoare de bine spre mine, cel ce mă rog, Preanevinovată, şi nu mă lepăda de la faţa ta, nici nu amâna ajutorul tău, căci cu vicleşug vicleanul grăbeşte să mă piardă, mişcând inima mea spre patimi dobitoceşti, dar tu păzeşte-mă cu totul nepărtaş vătămării lui.
Taina Căsătoriei 