din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editura Doxologia
Miercuri seara – Glasul al 7-lea
Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Facere a Sfântului Andrei Criteanul
Cântarea 1. Glasul al 7-lea Irmosul:
«Cu voia Ta, Doamne, întru învârtoşarea pământului s-a schimbat firea apelor cea mai lesne curgătoare; pentru aceasta, neudat trecând Israel cu picioarele, cântă tie cântare de biruinţă».
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi
Cu cea dintâi dintre patimi îmbolnăvindu-se întru cele înalte demonul, părerea de sine, a căzut, din mândrie. Aşadar, tu, Prealăudată Fecioară, de aceasta izbăveşte-ne pe noi, păzindu-ne în smerenie.
Cuvinte de hulă şi cugete necurate izvorăsc, Preacurată, numai din părerea de sine, dar tu, cu roua milei tale, răcoreşte curgerile răutăţilor mele, ceea ce eşti bună.
Slavă…
Mare este comoara neprădată a neagonisirii fiindcă aşa cum Hristos a fost sărac şi străin, la fel şi noi suntem învăţaţi de El, Fecioară, să ne îndreptăm viaţa.
Şi acum…
Cu apele Iordanului înnoind firea, Mireasa lui Dumnezeu, Hristos ne-a dăruit nouă botezul, pe care întinându-l, vai, mie!, ne curăţim din nou prin botezul lacrimilor.
Cântarea a 3-a Irmosul:
«Cel ce ai întărit din început cerurile cu cuvântul Tău cel atotputernic, Mântuitorule Doamne, şi cu Duhul cel atoatelucrător şi dumnezeiesc, toată puterea lor, întăreşte-mă pe piatra cea neclintită a mărturisirii Tale».
Prin pocăinţă orice rău şi orice păcat se şterge, Născătoare de Dumnezeu, nădejdea tuturor, aşadar, în căile pocăinţei îndreaptă-ne pe noi pentru ca şi noi, imitând cu dreaptă socoteală pe cei ce au pocăinţa, să dobândim prin ea dezlegarea păcatelor.
Prin pocăinţă, tâlharul, prin suspine, vameşul, prin lacrimi, femeia cea păcătoasă pe Dumnezeu, Născătoare de Dumnezeu, L-au milostivit, dar eu chem în ajutor numai nădejdea întru tine prin care voi fi izbăvit de chin.
Slavă…
Scara pe care a văzut-o Iacob, tu însăţi eşti, Fecioară, căci ai preînchipuit rânduiala, înfăptuirea şi treptele virtuţilor, pe care dă-ne să urcăm şi noi, curăţindu-ne simţurile prin a cincea treaptă.
Şi acum…
Mai înainte istorisind Ghedeon taina ta, Fecioară, pe lână a atras oarecând cereasca rouă, dar tu roagă-te ca şi mie să îmi fie trimisă de la Dumnezeu roua lacrimilor, ca să umplu lâna Duhului.
Cântarea a 4-a Irmosul:
«Auzit-am taina rânduielii Tale, Hristoase Dumnezeule, Cel ce nu ai părăsit sânurile părinteşti, şi pe pământ Te-ai pogorât, şi Te-ai preaslăvit, Unule Iubitorule de oameni».
Ceea ce eşti cu totul strălucită şi aducătoare de bucurie şi curăţitoare a întinăciunilor, fară de prihană Fecioară, ceea ce eşti lucrătoare veselă având chemarea plânsului, fii mie păzitoare.
Lacrima pocăinţei alungă cu putere, Preacurată, toată amărăciunea mâniei, roagă-te dar ca şi eu să fiu îmbrăcat cu pocăinţa ca şi cu un veşmânt.
Slavă…
Cuvintele înţelepţilor spun limpede că de nimic altceva nu Se bucură Dumnezeu decât de îndreptarea omului păcătos, pentru aceasta, îndreaptă-mă şi pe mine.
Şi acum…
Căzând în multe păcate, mă întreb pe care dintre ele îl voi plânge primul, dar uitându-le pe toate, Mireasa lui Dumnezeu, către tine alerg, apărătoare caldă.
Cântarea a 5-a
Irmosul:
«Doamne Dumnezeul meu, dis-de-dimineaţă sculându-mă, mă rog Ţie: Dă-mi iertare de greşelile mele şi către lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele».
A spus gura cea dumnezeiască, adică, Adevărul însuşi, că mincinos este numai diavolul. Aşadar, să fugim de minciună, pentru ca prin rugăciunile Preacuratei, să devenim fii ai adevărului.
A zis Hristos lui Petru de şaptezeci de ori câte şapte să dăm iertare greşelilor, roagă-te, Mireasa lui Dumnezeu, să îmi ierte şi mie când voi sta înaintea Judecătorului.
Slavă…
Propriu bunătăţii Stăpânului este mila şi milostivirea, căci miluieşte ca un milostiv şi iartă păcatele şi ca un bun poartă de grijă să ne mântuiască pe toţi, Mireasa lui Dumnezeu.
Şi acum…
Stăpână, de Dumnezeu Născătoare, ceea ce ai născut cu trup pe Făcătorul şi Ziditorul meu, nu mă părăsi pe mine şi nu mă trimite pe mine departe de apărarea ta, rogu-mă.
Cântarea a 6-a Irmosul:
«înotând în valul grijilor lumeşti, înecat fiind de păcatele cele înotătoare împreună cu mine şi la fiara cea pierzătoare de suflet fiind aruncat, ca Iona strig Ţie, Hristoase: Scoate-mă din adâncul cel purtător de moarte!».
Mulţimea îngerilor, a Heruvimilor şi a Tronurilor, şi orice rânduială înţelegătoare, Maica lui Dumnezeu, te măresc pe tine ca mai înaltă decât ele, dar noi, cei pământeşti şi josnici, cerem de la tine iertare greşelilor.
Mai lată decât cerurile şi decât tot pământul eşti şi mai sfântă decât toate făpturile şi cine va putea să te laude după vrednicie? Totuşi, primeşte voia mea cea bună şi dă-mi iertare de greşeli, Curată.
Slavă…
Ochiul împrăştiat şi risipit în cele văzute nu lasă mintea să înainteze către mişcările înalte ale vederii dumnezeieşti, ci este atras, Născătoare de Dumnezeu, către multe feluri de patimi ale trupului.
Şi acum…
Solomon mai înainte a scris în Cântarea Cântărilor povestea mirelui şi a miresei arătând unirea sufletului cu Dumnezeu. Astfel roagă-te Celui ce a ieşit din tine întrupat fără de sămânţă, să mă unească şi pe mine cu El, Preacurată.
Sedealna. Glasul al 7-lea Rodul pântecelui tău
Nicăieri altundeva nu nădăjduim să aflăm mântuire, Preanevinovată, afară numai dacă nu dobândim ajutor grabnic de la tine. Pentru aceasta, pe tine te mărim.
Cântarea a 7-a Irmosul:
«Cuptorul cel ce ardea cu foc de demult, tinerii l-au arătat izvorâtor de rouă, lăudând pe Unul Dumnezeu şi zicând: Cel preaînălţat, Dumnezeul părinţilor şi preaslăvit».
Gura mişcându-şi spre laudă Proorocul, şi-a umplut-o de Duhul, precum este scris. Iar eu, deschizând-o, vărs deşertăciuni, Preacurată. Dar tu înţelepţeşte-mă cu dorul tău.
Noaptea adâncă a păcatelor mă cuprinde şi nu-mi pot aţinti ochii spre lumina pocăinţei, Mireasa lui Dumnezeu, dar tu ridică-mă spre pocăinţă cu rugăciunea ta fierbinte.
Slavă…
Smochin neroditor am fost văzut, Maica lui Dumnezeu, şi mă tem de hotărârea tăierii, ci tu mijloceşte pentru mine, ca să vărs lacrimi pentru spurcăciunile mele.
Şi acum…
O, cum voi răbda focul gheenei? O, cum voi răbda viermele! Şi scrâşnirea dinţilor, Prealăudată! Dar tu izbăveşte-mă cu rugăciunea ta cea fierbinte către Cel Preaînalt!
Cântarea a 8-a Irmosul:
«Rugul cel nears împreunându-se cu focul… ».
Suspină, suflete, şi din adâncul inimii trimite glas de tânguire şi de jale către Maica lui Dumnezeu. Miluieşte-mă, Curată, pe mine, cel ce am păcătuit mai presus decât toţi muritorii. Izbăveşte-mă de gheena şi de întunericul veşnic şi fă-mă şezător de-a dreapta.
Dă-mi inimă priveghetoare şi ochi al minţii treaz care să privegheze şi să-L primească în ceasul în care nu mă aştept, târziu în noapte, pe Dumnezeu Care vine să mă învrednicească pe mine de cămara dumnezeiască, de voi avea aprinsă candela virtuţilor.
Binecuvântăm pe Tatăl…
Fii mie ajutor, Preasfântă Fecioară, celui ce alerg la tine şi strig cu credinţă: Miluieşte-mă, Bună, şi, mai înainte de sfârşit, dăruieşte-mi mie iertare păcatelor şi în ceasul sfârşitului meu dă-mi mântuire şi după sfârşit, odihnă desăvârşită.
Şi acum…
Puterea Unicei Thearhii una este, nedespărţit împărţită şi fară amestecare unită: Tatăl, izvorul pricinuitor al celor ce au ieşit din El, Fiul şi Duhul. Pe aceasta într-un glas noi credincioşii o lăudăm şi o slăvim întru toţi vecii.
Să lăudăm… Irmosul:
«Rugul cel nears, împreunându-se cu focul în Sinai, pe Dumnezeu L-a făcut cunoscut lui Moise celui zăbavnic la limbă şi gângav; iar pe cei trei tineri, iubirea de Dumnezeu i-a arătat cântăreţi nebiruiţi de foc. Toate lucrurile Domnului lăudaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii».
Cântarea a 9-a Irmosul:
«Ceea ce nu prin ispitirea stricăciunii ai purtat în pântece şi Cuvântului cel întru tot înţelept trup I-ai împrumutat, Maică neispitită de bărbat, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, locaş al Celui neîncăput, încăpere a Făcătorului tău cel nemărginit, pe tine te mărim».
Cuvintele dumnezeieştilor părinţi, Curată, învaţă că lepădarea răutăţii este pocăinţă, apoi şi reaua pătimire, postul, privegherea şi zdrobirea inimii şi plânsul curăţitor, pe care şi mie dăruieşte-le, Maică Fecioară.
înfricoşătoarea zi a Stăpânului s-a apropiat şi tu dormi suflete al meu? O, vai nebuniei tale! Grăbeşte-te, scoală-te şi plângi stăruitor şi strigă Fecioarei: Ceea ce ai născut pe Hristos, Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-mă!
Slavă…
Suflete al meu, noaptea vieţii înaintează, iar înfricoşătoarea zi a cercetării celor făptuite de tine se apropie, iată vine. Teme-te de Scaunul acela înaintea căruia urmează să te înfăţişezi, pentru aceea strigă: Miluieşte-mă, Stăpână.
Şi acum…
Tu eşti apărătoarea mea şi scăparea, Fecioară, tu eşti veselia mea şi dumnezeiască laudă. Aşadar, tu izbăveşte-mă de tot păcatul şi mânia aducătoare de moarte, de toată vătămarea şi primejdiile şi de viitoarea înfricoşătoarea osândă.
Prosomii. Glasul al 7-lea Astăzi se gândeşte Iuda
Bucură-te, grădină de trandafiri cu bună mireasmă, care din muguri ai odrăslit trandafirul cel roşu şi înmiresmat al fecioriei; bucură-te, crin dumnezeiesc din care Cel ce îmbracă felurit crinii câmpului Şi-a încins veşmântul cel netors al trupului care ascunde porfira lui Solomon; bucură-te, floare mai colorată decât orice culoare.
Bucură-te, împărăteasa împărăteselor care ai născut pe Impăratul împăraţilor a Cărui împărăţie este împărăţia tuturor veacurilor; bucură-te, ceea ce ai biruit împărăţia morţii şi ai născut pe Dătătorul împărăţiei vieţii pe care o cinstesc împăraţii; bucură-te, Marie, împărăteasa tuturor.
Bucură-te, nor uşor, ceea ce ai îmbogăţit pământul şi greutatea cortului tău din înălţimile curăţiei făcându-l mai uşor decât aerul cel mai străveziu, întru care Hristos şezând, precum a zis Isaia, S-a pogorât în Egipt şi i-a zdrobit idolii cei făcuţi de mână şi l-a întors la cunoştinţa cea dumnezeiască.
Umple inima mea, Fecioară, de pocăinţă, rogu-mă, dăruieşte şi sufletului meu plâns mântuitor, mânia mea întoarce-o împotriva demonilor, toată năzuinţa mea îndreapt-o spre Domnul, întăreşte-mă ca pururea să mă îndeletnicesc cu rugăciunile, ca prin tine viaţă să dobândesc şi strălucire dumnezeiască.
Taina Căsătoriei 