Miercuri seara – Glasul al 3-lea: desfătându-ne acum în chip minunat prin contemplare înţelegătoare, prin caldă mijlocirea ta

73

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului

Editura Doxologia

Miercuri seara – Glasul al 3-lea

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Facere a lui Arsenie Monahul

Al cărui acrostih este: «întreită cântare, Preacurată, de la Arsenie»

Cântarea 1. Glasul al treilea Irmosul:

«Pământul cel roditor de adâncime, uscat l-a trecut oarecând soarele; căci ca un zid s-a închegat apa de amândouă părţile, trecând poporul marea pedestru şi lui Dumnezeu cu plăcere cântând: Să cântăm Domnului, căci cu slavă S-a preaslăvit».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Continuă lectura

Publicat în Căsătorie | Lasă un comentariu

1 Ianuarie

din PROLOAGELE DE LA OHRIDA

DE SFANTUL NICOLAE VELIMIROVICI

1 Ianuarie

• întru această zi prăznuim Tăierea împrejur a Domnului Dumnezeului şi Mîntuitorului nostru Iisus Hristos

La opt zile după naşterea Sa, Copilul Dumnezeiesc a fost dus la Templu şi tăiat împrejur după Legea care era în Israil din timpul părintelui Avraam. Aceasta a fost ziua în care Copilului I S-a dat numele Iisus, descoperit de Arhanghelul Gavriil Preasfintei Fecioare Maria.

Tăierea împrejur din Vechiul Testament este prototipul Sfmtului Botez adus de Mîntuitorul în Noul Testament. Tăierea împrejur a Domnului nostru arată că El a luat asupra Sa adevărat trup omenesc, iar nu părelnic trup omenesc, aşa cum mincinos au învăţat mai tîrziu despre El ereticii.

Mîntuitorul nostru Hristos a mai primit tăierea împrejur şi pentru aceea că a voit să împlinească toată Legea pe care Însuşi o dăduse prin prorocii şi drepţii Vechiului Testament, împlinind Legea scrisă, El a şi înlăturat-o cu Botezul din Sfînta Sa Biserică, aşa cum a propovăduit Sf. Apostol Pavel: „Că în Hristos Iisus nici tăierea împrejur nu este ceva, nici netăierea împrejur, ci făptura cea nouă” (Galateni, 6: 15). (Sărbătoare fără înainteprăznuire în calendarul liturgic al Bisericii.)

• Tot întru această zi, pomenirea Sfîntul Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareii Capadociei

Sfîntul Vasile s-a născut în timpul domniei împăratului Constantin cel Mare. încă nebotezat fiind, Sfîntul Vasile a stat cincisprezece ani la Atena unde a studiat filosofia, retorica, astronomia, şi toate ştiinţele acelui timp. Colegi de studii i-au fost Sf. Grigorie Teologul şi Iulian, împăratul apostat de mai tîrziu.

La anii maturităţii a primit Sfîntul Botez în apele Iordanului împreună cu [celebrul] Eubul, fostul său profesor.

A fost Episcop al Cezareei Capadociei timp de aproape zece ani, şi şi-a încheiat viaţa pămîntească la vîrsta de cincizeci de ani.

A fost apărător mare al Ortodoxiei, luminător al curăţiei morale, zelot al trării religioase, culme a gîndirii teologice, ziditor şi stîlp al Bisericii lui Dumnezeu.

Sfîntul Vasile şi-a mertiat pe deplin titlul de „Mare”, în cîntările sale, Biserica îl numeşte „dumnezeiasca albină a Bisericii lui Hristos care adună sufletele credincioşilor cu dulceaţa cinstirii de Dumnezeu, iar cu acul dumnezeiescului dor, ca şi cu o armă, răneşte hulele ereticilor.”

Se păstrează numeroase scrieri ale acestui Sfînt Părinte al Bisericii, scrieri teologice, apologetice, ascetice, canonice precum şi Sfînta Liturghie care îi poartă numele. Această Sfînta Liturghie a Sfîntului Vasile cel Mare se slujeşte de zece ori pe an: la Intîi Ianuarie, ziua Sfîntului; în ajunul Naşterii Domnului; în ajunul Botezului Domnului; în toate Duminicile Sfîntului şi Marelui Post, cu excepţia Duminicii Floriilor; în Sfînta şi Marea Zi Joi şi în Sfînta şi Marea Zi Sîmbătă [a Săptămînii Patimilor]. Sf. Vasile cel Mare a adormit cu pace în ziua de l Ianuarie a anului 379 după Hristos, strămutîndu-se în împărăţia Cerurilor.
Imn de laudă

la Tăierea împrejur a Domnului Dumnezeului şi Mîntuitorului nostru Iisus Hristos, şi la Sărbătoarea Sfîntului Vasile cel Mare

O, Tu Cel Care Legea o ai dat lumii şi oamenilor

Tu, de Lege Dătătorule, ca unul supus Legii Te-ai făcut.

însuţi de bună voie supunîndu-Te legii,

Pe mulţi legea ascultării cu putere i-ai învăţat.

De aceea în a opta zi trupeasca Tăiere împrejur o ai primit;

împlinind Legea, o Lege Nouă lumii ai dat,

Căci tăierea împrejur duhovnicească pe cea trupească o a înlăturat.

Astfel noi credincioşii patimile sufletului tăindu-le

cu un cuget curat la Tine privim;

Ca duhovniceşte voia trupului să o tăiem

A Ta voie, O Mîntuitorule, dorim să împlinim.

De la a Ta Tăiere împrejur Sfinţii mîntuirea s-au învăţat,

Şi ale lor vieţi pildă cu literă de foc scrisă nouă ne-au lăsat.

Sfîntul Vasile cel Mare, raza soarelui celui dumnezeiesc,

învăţătura tăierii împrejur a inimii, poporului creştinesc moştenire o a lăsat.

Sfîntului Vasile cel Mare fie lauda în veci,

celui care, rob al Tău fiind,

Mare s-a numit şi a rămas

căci de la a Ta Tăiere împrejur

smerita ascultare a învăţat.
Cugetare

De ce trebuie să ascultăm de Biserică iar nu de cei care cugetă împotriva Bisericii, chiar atunci cînd lumea îi numeşte mari?

Răspuns: Pentru că Biserica a fost întemeiată de Domnul nostru Iisus Hristos, şi pentru că Biserica este călăuzită de suflarea Duhului Sfînt al lui Dumnezeu.

Pentru că Biserica este tărîmul Sfinţilor, dumbravă îngrjită de pomi fructiferi, cultivaţi cu cea mai înaltă ştiinţă.

Cel care se ridică împotriva Sfinţilor nu este sfint şi atunci de ce 1-am asculta? „Biserica este loc îngrădit,” spune Sf. Ioan Gură de Aur. „Dacă te afli înăuntru, lupul nu cade asupra ta; iar dacă te afli în afară de ea, fiarele sălbatice te sfîşie. Nu te depărta de Biserica lui Dumnezeu, căci nimic nu este mai tare ca Ea. Ea este nădejdea ta, mîntuirea ta, mai înaltă decît cerurile, mai tare ca stînca, mai încăpătoare decît lumea. Sfînta Biserică a lui Hristos niciodată nu se învecheşte, ci se reînnoieşte în veci”.
Luare aminte

Luînd aminte la Tăierea împrejur a Mîntuitorului nostru Iisus Hristos,

Să cugetăm pururea la

Slava Sa din împărăţia Cerurilor, unde Heruvimii îi slujesc Lui cu frică

şi cu cutremur;

Smerirea Lui pînă la Tăierea împrejur, cea menită doar păcătoşilor;

Inima noastră, dacă am tăiat-o împrejur de toate gîndurile păcătoase, de

toate relele obiceiuri şi de toată patima.
Predică

Despre cum trebuie să ne depărtăm de rău şi să facem binele

Fereşte-te de rău şi fa bine (Psalmul 33 : 13).

Aceste cuvinte arată efortul pe care trebuie să-1 facem aici pe pămînt şi în pămînt, adică pe acest pămînt material şi în acest trup fizic. Şi care efort trebuie să-1 facem? Mai întîi, să ocolim răul şi al doilea, să facem binele. Dar care este răul ce trebuie ocolit, şi care binele ce trebuie făcut, conştiinţa noastră nu ne poate spune complet şi exact deoarece este întunecată de păcat; învăţătura lui Hristos în schimb ne spune limpede, complet şi exact ce este bine şi ce este rău.

Fraţilor, ce ne cere nouă Domnul nostru?

El ne cere ca sufletele noastre să fie îndreptate pururea spre bine tot aşa cum sfintele altare stau pururea spre răsărit.

Ne cere să lepădăm răul înapoia noastră, să-1 dăm pradă uitării, în umbra şi întunericul trecutului; astfel încît în fiecare an şi în fiecare zi să putem să ne întindem mereu cu sufletul şi cu trupul numai spre bine, să dorim numai binele, să vorbim doar despre bine, să facem doar binele. Stăpînul vrea doar ziditori, şi nicidecum dărîmători. Căci oricine zideşte binele, prin chiar aceasta distruge răul. Iar cel ce nu-1 distruge asfel repede uită cum se face binele şi se preface într-un rău-făcător.

Apostolul neamurilor ne porunceşte: „Urîţi răul, alipiţi-vă de bine” (Rom. 12:9).

Urîţi răul dar nu pe omul care comite răul, căci acesta este bolnav. Dacă poţi, vindecă bolnavul, nu-1 omorî cu ura ta. Lipeşte-te de bine şi numai de bine, căci binele este de la Dumnezeu, iar Dumnezeu este comoara a tot binele.

O Bunule şi Atotbunule Doamne, învaţă-ne pe noi să ne întoarcem de la rău şi să facem binele pentru dragostea Slavei Tale şi a mîntuirii noasre.

Căci Ţie se cuvine slava şi mulţumirea în veci. Amin.

Publicat în Sărbători | Lasă un comentariu

Canon de rugăciune la Praznicul Tăierii împrejur cea după Trup a Domnului

Tropar la Praznicul Tăierii împrejur cea după Trup a Domnului, glasul 1:

Cel Ce şezi pe Scaunul cel în chipul focului, întru cele de sus, împreună cu Părintele Cel fără de început şi cu Dumnezeiescul Duh, ai binevoit a Te naşte pe pământ din Fecioară, Maica Ta, care nu ştie de bărbat, Mântuitorule Iisuse. Pentru aceasta ai şi fost tăiat împrejur a opta zi ca un Om. Slavă Sfatului Tău Celui Preabun; Slavă rânduielii Tale; Slavă smereniei Tale, Unule Iubitorule de oameni.

Cântarea 1, glasul al 2-lea.

Irmosul:

Veniţi popoare să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui Ce a despărţit marea şi a povăţuit pe poporul pe care l-a scos din robia egiptenilor, că S-a preaslăvit.

Continuă lectura

Publicat în Căsătorie | Lasă un comentariu

Marţi seara – Glasul al 3-lea: uşile vieţii deschide-mi

SIM_0449

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editur Doxologia

Marţi seara – Glasul al 3-lea

Canon către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.

Facere a Sfântului Ioan al Evhaitelor

Cântarea 1.  Irmosul:

«Pământul cel roditor de adâncime, uscat l-a trecut oarecând soarele; căci ca un zid s-a închegat apa de amândouă părţile, trecând poporul marea pedestru şi lui Dumnezeu cu plăcere cântând: Să cântăm Domnului, căci cu slavă S-a preaslăvit».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Alunecând de la înălţimea celei mai bune şi desăvârşite vieţi, în locaşul cel mai de jos al iadului m-am pogorât, dar prin tine iarăşi m-am făcut mai presus de toată începătoria şi puterea, Stăpână, ceea ce ai născut pe Mântuitorul meu. Continuă lectura

Publicat în Căsătorie | Lasă un comentariu

Cuvânt la Anul Nou

dsc_5185

Cuvânt la Anul Nou

din “Predici la duminici si sarbatori”, Sfantul Ioan Gura de Aur

(1 ianuarie)

Anul îţi va merge bine nu când tu vei sta beat în ziua cea dintâi a lui, ci când, atât în ziua cea dintâi, cât şi în cea de pe urmă, şi în fiecare zi, tu vei face fapte plăcute lui Dumnezeu.

Nu beţia înseninează, ci rugăciunea; nu vinul, ci cuvântul înfrânării. Vinul stârneşte furtună, cuvântul lui Dumnezeu aduce linişte. Acela aduce nelinişte în inimă, acesta alungă zgomotul; acela întunecă mintea, acesta luminează pe cea întunecată; acela aduce întristarea, care înainte era departe, acesta ridică grija, care este de faţă.

Căci nimic nu poate aşa de tare a însenina ca învăţătura înţelepciunii: a preţui puţin lucrurile de acum, a ţinti la cele viitoare, a recunoaşte cele pământeşti ca trecătoare şi a nu le socoti statornice, nici bogăţia, nici puterea, nici cinstea, nici măgulirile. Dacă tu ai o astfel de înţelepciune, atunci poţi să priveşti pe un bogat fără ca să-l zavistuieşti, poţi să ajungi la nevoie şi la sărăcie, şi totuşi să nu-ţi pierzi curajul.

Creştinul nu trebuie să prăznuiască sărbătorile numai în anumite zile, ci tot anul trebuie să fie pentru el sărbătoare. Cum însă trebuie să fie sărbătoarea care se cuvine lui? Pavel zice: „Să prăznuim nu întru aluatul cel vechi, nici întru aluatul răutăţii şi al vicleşugului, ci întru azimele curăţiei şi ale adevărului” (I Corinteni 6, 8).

Dacă ai conştiinţa curată, tu serbezi în toate zilele, săturându-te cu nădejdile cele slăvite şi îndestulându-te cu aşteptarea bunurilor viitoare. Iar dacă nu ai conştiinţa liniştită şi eşti împovărat cu multe păcate, atunci poţi sfl ţii mii de sărbători, că nu te vei afla mai bine decât cel ce jeleşte.

Căci ce-mi foloseşte mie o zi senină, când conştiinţa mea este întunecată?

Aşadar, dacă voieşti să ai vreun folos de la Anul Nou, mulţumeşte acum când a trecut un an, mulţumeşte Domnului că El te-a adus până aici, frânge inima ta, numără zilele vieţii tale şi zi către tine însuţi: „Zilele aleargă şi trec, numărul anilor se împlineşte, eu am si săvârşit o mare parte din cale, dar ce bine am făcut? Oare, nu mă voi duce de aici deşert şi gol de toată dreptatea? Judecata este înaintea uşii, viaţa mea merge spre bătrâneţe”.

Acestea le cumpăneşte în ziua Anului Nou, la acestea să gândeşti în curgerea anului. Să cugetăm la cele viitoare, ca să nu ne zică cineva ceea ce proorocul zicea iudeilor: „Zilele lor s-au stins întru deşertăciune şi anii lor au trecut repede” (Psalmul 77, 37).

Această sărbătoare neîncetată despre care am vorbit, care nu cunoaşte vreo curgere a anului şi nu este legată cu vreo zi hotărâtă, pe aceasta poate să o prăznuiască deopotrivă săracul şi bogatul. Pentru ea nu este de trebuinţă nici cheltuială şi nici avere, ci numai singura fapta cea bună.

Tu nu ai avere, dar ai frica lui Dumnezeu, care este mai preţioasă decât toate comorile; o comoară netrecătoare, neschimbătoare, nesecată.

Priveşte cerul, cerul cerurilor, pământul, marea, aerul, speciile dobitoacelor, feluritele plante şi tot neamul omenesc.

Priveşte îngerii, arhanghelii şi stăpâniile cele de sus.

Toate acestea sunt proprietatea Domnului. Robul unui Domn atât de bogat nu poate să fie sărac, când acest Domn este cu milă spre el.

A te veseli în astfel de zile, a avea mare îndestulare într-însele, a lumina cu făclii locurile publice şi a împleti cununi, şi altele asemenea, este o nebunie copilărească.

Tu eşti liber de aceste slăbiciuni, ai vârsta creştinească şi eşti cetăţean al cerului.

De aceea, nu mai aprinde în această zi focuri în pieţe, ci aprinde înăuntrul tău lumina cea duhovnicească, căci „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât să vadă faptele voastre cele bune şi să proslăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Matei 5, 16). Această lumină îţi va face mare câştig.

Nu împodobi uşile casei tale, ci poartă-te bine, ca să dobândeşti din mâna lui Hristos cununa dreptăţii.

Nu face nimic în zadar, nimic fără temei, ci toate întru cinstea lui Dumnezeu, precum Pavel zice: „Ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate întru slava lui Dumnezeu să le faceţi” (I Corinteni 10, 31).

Tu întrebi: „Cum poate cineva să mănânce şi să bea intru slava lui Dumnezeu”.

Cheamă un sărac, primeşte printr-însul pe Insuşi Hristos la masa ta, şi tu ai mâncat şi ai băut întru slava lui Dumnezeu.

Dar El voieşte ca noi, nu numai să mâncăm spre slava lui Dumnezeu, ci şi toate celelalte să le facem tot aşa.

De exemplu, ieşirea din casă şi rămânerea noastră acasă. Şi una şi alta trebuie să se facă pentru Dumnezeu. Cum însă putem să le facem pe amândouă pentru Dumnezeu? Iată cum.

Când tu ieşi spre a merge la biserică să iei parte la rugăciune şi la învăţătura cea duhovnicească, atunci eşti întru slava lui Dumnezeu. Dar tu poţi să rămâi şi acasă întru slava lui Dumnezeu. Cum şi în ce chip? Când auzi zgomote, vezi neorânduieli şi prăznuiri păcătoase, sau vezi piaţa plină de oameni răi şi obraznici, atunci nu ieşi, nu lua parte la neorânduială, şi astfel tu ai rămas acasă întru slava lui Dumnezeu.

Iar dacă cineva poate ieşi din casă şi a rămâne în casă întru slava lui Dumnezeu, apoi poate încă a lăuda şi a dojeni întru slava Lui. „Dar – întrebi tu – cum se poate a lăuda sau a dojeni pe cineva întru slava lui Dumnezeu?”.

Voi, adeseori, şedeţi la locurile voastre de lucru şi vedeţi trecând oameni răi şi pierduţi, care sunt cu sprâncenele încreţite şi îngâmfaţi, înconjuraţi de slugarnici şi de linguşitori, îmbrăcaţi în haine scumpe, plini de un lux deşert, oameni jefuitori şi lacomi de avere. Deci, dacă tu vei auzi pe cineva zicând: „Iată un om fericit şi vrednic de râvnit”, dojeneşte această vorbă, jeleşte şi tânguieşte. Aceasta vrea să zică a dojeni întru slava lui Dumnezeu, căci astfel de dojana este pentru cei de faţă o învăţătură de înţelepciune şi de faptă bună, ca ei să nu mai fie aşa de poftitori de cele pământeşti.

Zi celui ce a rostit vorba de mai sus: „Pentru ce acest om este fericit? Poate pentru că are un cal frumos, împodobit cu frâu scump şi multe slugi, o haină luxoasă şi în toate zilele petrece în beţie şi în desfătare?”. Tocmai pentru aceea el este nenorocit şi în treapta cea mai înaltă vrednic de jelit. Eu văd că voi nimic nu puteţi lăuda la el decât numai lucrurile cele dinafară: calul, frâul, haina, care nu fac parte din el.

Spuneţi, poate, oare, să fie ceva mai sărăcăcios, decât atunci când calul, frâul, frumuseţea hainei şi mulţimea slugilor se admiră, iar stăpânul trece fără nici o laudă? Cine poate să fie mai sărac decât cel care întru sine nu are nimic frumos, ci se împodobeşte numai cu cele străine?

Podoaba şi bogăţia noastră cea adevărată, cea proprie, constă nu în slugi, nu în haine şi în cai, ci în fapta cea buna a inimii, in bogatia faptelor bune şi în fericita incredere in Dumnezeu.

Iar dacă tu vezi trecând un sărac, un puţin-preţuit şi nebăgat în seamă, care trăieşte foarte greu, dar foarte îmbunătăţit, laudă-l înaintea celor de faţă, iar lauda ta va fi o îndemnare pentru dânşii, o chemare la viaţa cea îmbunătăţită şi dreaptă.

Dacă ei zic: „Acesta este ticălos şi nenorocit”, răspunde-le: „Dimpotrivă, el este cel mai fericit, căci el are prieten pe Dumnezeu, soaţă a vieţii, fapta cea bună; el stăpâneşte o comoară netrecătoare, adică o conştiinţă curată. Cum poate să-l vatăme pe el lipsa bogăţiei pământeşti, când el are să moştenească cerul şi bunătăţile cereşti?”. Când tu vei vorbi aşa cu dânşii şi îi vei învăţa aşa, vei primi mare plată pentru laudă şi pentru dojana, căci pe amândouă le faci întru slava lui Dumnezeu.

Noi putem încă să şi pedepsim întru slava lui Dumnezeu. Cum? Adeseori ne supărăm pe slugile şi pe supuşii noştri; dar cum putem să-i pedepsim pentru Dumnezeu? Când vezi că sluga ta sau un cunoscut, sau altcineva din cei legaţi cu tine s-a îmbătat, ori a răpit ceva, umblă la locuri rele, nu se îngrijeşte de sufletul său, jură, minte, ocărăşte-l şi-l pedepseşte, readu-l pe calea cea dreaptă, pune-l în rânduială, şi toate acestea vor fi făcute întru slava lui Dumnezeu. Iar dacă vezi că el a greşit împotriva ta, şi în slujba ta a fost leneş, iartă-l şi tu îl vei ierta întru slava lui Dumnezeu.

Dar, cu părere de rău, mulţi fac cu totul din contra, atât cu cei cunoscuţi, cât şi cu slugile lor. Când aceştia păcătuiesc împotriva noastră, atunci ne facem judecători aspri şi nemilostivi; dimpotrivă, dacă ei au jignit pe Dumnezeu şi şi-au aruncat sufletele lor în pieire, noi nu pierdem nici o vorbă pentru aceasta.

Mai departe. Poate tu trebuie să-ţi faci prieteni. Fă-ţi prieteni pentru Dumnezeu! De trebuie să-ţi faci vrăjmaşi, fă-ţi-i pentru Dumnezeu!

Insă cum putem noi să ne facem prieteni şi vrăjmaşi pentru Dumnezeu?

Să nu căutăm prieteni de la care primim daruri, de care suntem invitaţi la masă şi care ne părtinesc în lucrurile cele pământeşti, ci să ni-i câştigăm pe acei prieteni care totdeauna ţin sufletul nostru în rânduială, ne îndeamnă la datoriile noastre, pedepsesc greşelile noastre, dojenesc încălcările de lege ale noastre; când cădem, iarăşi ne ridică, şi prin sfat şi rugăciune ajută apropierea noastră de Dumnezeu.

Dar şi vrăjmaşi trebuie să-şi facă cineva pentru Dumnezeu. Când tu vezi pe un om destrămat, încălcător de lege, plin de păcate şi de socotinţe rele, care voieşte să te ducă la cădere şi să te amăgească, retrage-te şi fugi, precum a poruncit Hristos să faci, când a zis: „De te sminteşte ochiul tău cel drept, scoate-l şi-l aruncă de la tine” (Matei 5, 29). Prin aceasta, El îţi porunceşte ca şi pe prietenii pe care tu îi iubeşti ca pe ochiul tău, şi care îţi sunt foarte folositori în viaţă, să-i smulgi şi să-i arunci de la tine, când mântuirea ta cere aceasta.

Când te duci în societate şi trebuie să vorbeşti multe, fă şi aceasta pentru Dumnezeu.

Şi când taci, să taci pentru Dumnezeu.

Cum poate însă cineva să facă acestea pentru Dumnezeu?

Când tu, în societate, nu vorbeşti cu alţii despre lucruri pământeşti, despre lucruri deşarte şi nefolositoare, ci despre adevărata înţelepciune, despre cer şi iad; când nu vorbeşti nimic de prisos şi fără de minte, precum: cine a dobândit o dregătorie, cine a fost pedepsit şi pentru ce, cum a câştigat cutare aşa de mult şi s-a făcut aşa de bogat, ce a lăsat celălalt la moartea sa, pentru ce unul nu a moştenit, pe când el socotesti că are cea mai mare nădejde la aceasta, şi altele asemenea.

Despre astfel de lucruri noi nici să nu începem vorba, nici cu alţii să nu vorbim despre ele. Mai vârtos să avem in vedere ca să facem şi să vorbim ceea ce place lui Dumnezeu.

Iarăşi, tu poţi să taci pentru Dumnezeu atunci când vei fi tratat cu îndrăzneală sau ocărât, sau vei suferi mii de necazuri, dar toate acestea le vei îngădui cu nobleţe de suflet şi nu vei răspunde cu nici o vorbă defăimătoare.

Dar noi putem, întru slava lui Dumnezeu, nu numai a lăuda şi a dojeni, nu numai a rămâne acasă şi a ieşi, nu numai a vorbi şi a tăcea, ci putem şi a ne întrista şi a ne bucura spre slava lui Dumnezeu.

Atunci când tu te vezi pe tine sau pe vreun frate căzând în păcat, jeleşte şi te întristează, şi prin această întristare tu vei câştiga mântuirea cea fără de căinţă, după cum zice Apostolul Pavel: „întristarea cea după Dumnezeu aduce pocăinţă spre mântuire, fără părere de rău” (II Corinteni 7, 10).

De asemenea, când vezi pe unul slăvit, nu-l pizmui, ci mulţumeşte lui Dumnezeu ca pentru binele tău propriu, căci El a făcut aşa de slăvit pe fratele tău, şi această bucurie îţi va aduce mare plată.

Căci, spune mie: Poate să fie cineva mai vrednic de jelit decât cel care pizmuieşte, care, în loc de a se bucura şi a trage câştig din bucurie, se întristează când altuia îi merge bine, iar prin această întristare el totodată îşi atrage pedeapsa lui Dumnezeu?

Trebuie, oare, să mai adaug că noi putem şi a cumpăra şi a vinde întru slava lui Dumnezeu? Când? Atunci când, de exemplu, nu cerem preţ mai mare decât cel obişnuit, nu abuzăm de timpurile în care toate sunt scumpe, şi încă atunci dăm săracilor din proviziile noastre. „Cel ce ţine grâul este blestemat…” (Pilde 11, 26), zice Domnul.

Insă ce trebuie să număr toate îndeosebi? Un exemplu poate sluji pentru toate. Precum zidarii, când voiesc a zidi o casă, măsoară din unghi în unghi cu sfoara şi aşa întocmesc zidirea, pentru ca partea ei cea din afară să nu fie nepotrivită, aşa trebuie şi noi, de-a pururea să întrebuinţăm, ca o sfoară, cuvintele Apostolului: „Ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate să le faceţi spre slava lui Dumnezeu” (I Corinteni 10, 31).

Aşadar, de ne rugăm ori de postim, de pedepsim ori iertăm, de lăudăm sau dojenim, de intrăm ori ieşim, sau orice facem, toate să fie spre slava lui Dumnezeu.

Ceea ce nu poate sluji spre slava lui Dumnezeu, nici să facem, nici să grăim.

Iar cuvântul Apostolului totdeauna să-l purtăm cu noi, ca pe un toiag puternic, ca pe o armă sigură şi ca pe o comoară scumpă; să-l înscriem în inima noastră, ca noi toate să le facem, să le grăim, să le săvârşim spre slava lui Dumnezeu, ca să dobândim slavă de la Domnul, atât aici, cât şi la sfârşitul acestei călătorii pământeşti.

Căci El zice: „Cine Mă cinsteşte pe Mine, şi Eu îl voi cinsti pe acela” (I Regi 2, 30). Insă nu numai cu cuvintele, ci şi cu faptele să slăvim totdeauna pe Tatăl, împreună cu Hristos Dumnezeul nostru, căci Lui se cuvine cinstea şi slava şi închinăciunea, acum şi în vecii vecilor. Amin.

Publicat în Căsătorie | Lasă un comentariu

de seară

Publicat în Căsătorie | Lasă un comentariu

Luni seara – Glasul al 3-lea: voi striga ţie din adâncul su­fletului meu

DSC_4137

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editur Doxologia

Luni seara – Glasul al 3-lea

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Facere a Sfântului Fotie, Patriarhul Constantinopolului.

Al căruia acrostih: A treia rugăciune a lui Fotie către Preavestita Fecioară

Cântarea 1. Glasul al 3-lea Irmosul:

«Cel ce odinioară a împreunat apele cu dumnezeiasca voie şi a despicat marea pentru poporul lui Israel, Acesta este Dumnezeul nostru cel preaslăvit; Acestuia unuia să-I cântăm că S-a preaslăvit».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi Continuă lectura

Publicat în Căsătorie | Lasă un comentariu

Duminică seara – Glasul al 3-lea: Umple de bucurie şi de dumnezeiască veselie inima mea

0027

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului

Editura Doxologia

Duminică seara – Glasul al 3-lea

 Canonul Preasflntei Născătoare de Dumnezeu.

Facere a Sfântului Andrei Criteanul

Al căreia acrostih: «A se tângui în fiecare zi este câştigul vieţii»

Cântarea 1. Glasul al 3-lea Irmosul:

«Pământul cel roditor de adâncime, uscat l-a trecut oarecând soarele; căci ca un zid s-a închegat apa de amândouă părţile, trecând poporul marea pedestru şi lui Dumnezeu cu plăcere cân­tând: Să cântăm Domnului, căci cu slavă S-a preaslăvit». Continuă lectura

Publicat în Căsătorie | Lasă un comentariu

Canon de rugăciune la Duminica după Naşterea Domnului

Tropar la Duminica după Naşterea Domnului, glasul al 2-lea:

Binevesteşte Iosif lui David, Dumnezeiescului părinte, mi­nunile: văzut-ai pe Fecioara născând; cu magii te-ai închi­nat; cu păstorii ai slăvit şi prin îngeri înştiinţare ai primit. Roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Cânta-voi Ţie, Doamne…

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Cânta-voi Ţie, Doamne Dumnezeul meu, că din Sfânt pântecele Fecioarei în chip de negrăit îmbrăcându-Te în Îm, l-ai înnoit, ca un Milostiv.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Astăzi păstorii teologhisesc împreună cu îngerii, cântând cântare de Slavă şi magii daruri aduc, Celui Ce a fost purtat ca un Prunc în Trup. Continuă lectura

Publicat în Căsătorie | Lasă un comentariu

Sâmbătă seara – Glasul al 3-lea: Pune bucurie în inima mea

0025

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editura Doxologia

Sâmbătă seara – Glasul al 3-lea

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Facere a lui Manuil, marele retor

Al căruia acrostih este: «întreită cântare Fecioarei cânt, eu, Manuil»

Cântarea 1. Glasul al 3-lea Irmosul:

«Cel ce odinioară a împreunat apele la un loc cu dumnezeiasca voie şi a despicat marea pentru poporul lui Israel, Acesta este Dumnezeul nostru cel preaslăvit; Acestuia unuia să-I cântăm, că S-a preaslăvit». Continuă lectura

Publicat în Căsătorie | Lasă un comentariu

Vineri seara – Glasul al 2-lea: Umple de bucurie inima mea + Pleacă-te la cererea celor ce strigă ţie

60461897_10216550716459164_175583812158226432_o_10216550716419163

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului

Editura Doxologia

Vineri seara – Glasul al 2-lea

Canon către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.

Facere a Sfântului Atanasie, Patriarhul cel Nou al Constantinopolului

în greceşte, după alfabet, cum se vede în următoarele tropare

Cântarea 1. Glasul al 2-lea

Irmosul: «întru adânc a înecat de demult toată oastea lui Faraon puterea cea prea întrarmată; iar Cuvântul, întrupându-Se, a nimicit pă­catul cel prea rău, Domnul cel Preaînalt, căci cu slavă S-a preaslăvit».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Ceea ce ai izvorât lumii desfătarea ambroziei, bucură-te, de Dumnezeu Născătoare; bucură-te, rai care ai odrăslit pomul vieţii pe care învredniceşte-ne să îl vedem, Stăpână, şi să ne înfruptăm dintr-însul, toţi cei ce te laudă pe tine cu credinţă. Continuă lectura

Publicat în Căsătorie | 1 comentariu

Joi seara – Glasul al 2-lea: râu al milei

 

60651970_10216550694418613_3890859260547956736_o_10216550694338611

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului

Editura Doxologia

Joi seara – Glasul al 2-lea

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Facere a Sfântului Teodor Studitul

Cântarea 1. Glasul al 2-lea

Irmosul: «întru adânc a înecat de demult toată oastea lui Faraon puterea cea prea întrarmată; iar Cuvântul întrupându-Se, a nimicit păca­tul cel prea rău, Domnul cel Preaînalt, căci cu slavă S-a preaslăvit».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

în glas de cântări sfinte, laudă cu mulţumire după datorie cânt ţie, Născătoare de Dumnezeu, pentru care mântuieşte-mă pe mine şi pe toţi cei ce te au pe tine ajutor căci tu, Stăpână, după Dumnezeu, eşti mie scăpare. Continuă lectura

Publicat în Căsătorie | 3 comentarii

Miercuri seara – Glasul al 2-lea: lărgime fără margini a dragostei

 

60284586_10216550709218983_9192735270628229120_o_10216550709138981

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului Editura Doxologia

Miercuri seara – Glasul al 2-lea

Canonul Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu.

Facere a lui Gheorghe al Nicomidiei

Cântarea 1. Glasul al 2-lea

Irmosul: «Veniţi popoare, să-I cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Cel ce a despărţit marea şi l-a trecut pe poporul pe care l-a slo­bozit din robia egiptenilor, că S-a proslăvit». Continuă lectura

Publicat în Căsătorie | Lasă un comentariu

azi

Publicat în Căsătorie | Lasă un comentariu

Canon de rugăciune la Praznicul Naşterii Domnului (1)

30347

Tropar la Praznicul Naşterii Domnului (Crăcinului), glasul al 4-lea:

Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoştinţei; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor de la Stea s-au învăţat să se închine Ţie, Soarelui dreptăţii şi să Te cunoască pe Tine, Răsăritul Cel de sus, Doamne, Slavă Ţie!

 

Tropar la Praznicul Naşterii Domnului (Crăcinului), glasul al 6-lea:

În Taină Te-ai născut în peşteră, dar cerul pe Tine tuturor Te-a propovăduit, punând Steaua înainte ca o gură, Mântuitorule. Şi a adus Ţie pe magi, care Ţi s-au închinat cu credinţă; împreună cu care miluieşte-ne pe noi.

 

Tropar la Praznicul Naşterii Domnului (Crăcinului), glasul al 6-lea:

Răsărit-ai, Hristoase, ca un Soare Înţelegător al dreptăţii; şi Steaua Te-a arătat încăput în peşteră, pe Tine, Cel Neîncăput. Pe magi i-ai îndreptat spre închinarea Ta, cu care împreună Te slăvim, Dătătorule de viaţă, Slavă Ţie!

 

Cântarea 1, glasul 1.

Irmosul:

Hristos Se naşte, slăviţi-L! Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L! Hristos pe pământ, înălţaţi-vă! Cântaţi Domnului tot pământul şi cu veselie lăudaţi-L popoare, că S-a preaslăvit.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie! Continuă lectura

Publicat în Căsătorie | Lasă un comentariu

Canon de rugăciune la Praznicul Naşterii Domnului (2)

30347

Tropar la Praznicul Naşterii Domnului (Crăcinului), glasul al 4-lea:

Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoştinţei; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor de la Stea s-au învăţat să se închine Ţie, Soarelui dreptăţii şi să Te cunoască pe Tine, Răsăritul Cel de sus, Doamne, Slavă Ţie!

 

Tropar la Praznicul Naşterii Domnului (Crăcinului), glasul al 6-lea:

În Taină Te-ai născut în peşteră, dar cerul pe Tine tuturor Te-a propovăduit, punând Steaua înainte ca o gură, Mântuitorule. Şi a adus Ţie pe magi, care Ţi s-au închinat cu credinţă; împreună cu care miluieşte-ne pe noi.

 

Tropar la Praznicul Naşterii Domnului (Crăcinului), glasul al 6-lea:

Răsărit-ai, Hristoase, ca un Soare Înţelegător al dreptăţii; şi Steaua Te-a arătat încăput în peşteră, pe Tine, Cel Neîncăput. Pe magi i-ai îndreptat spre închinarea Ta, cu care împreună Te slăvim, Dătătorule de viaţă, Slavă Ţie!

 

Cântarea 1, glasul 1.

Irmosul:

Minune făcând a mântuit pe popor, Stăpânul, uscând oarecând valul mării. Şi din Fecioară născându-Se, ne-a deschis calea spre ceruri. Pe Cel de o Fiinţă cu Tatăl şi cu noi oamenii Îl slăvim.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie! Continuă lectura

Publicat în Căsătorie | Lasă un comentariu

azi

Doamne, vii să fii înfăşat ca un Prunc cu scutece,

izbăvindu-mă din legăturile răutăţilor, Iubitorule de oameni.

Mă în­chin smereniei Tale celei Dum­nezeieşti.

Publicat în Căsătorie | Lasă un comentariu

Acatistul Nașterii Domnului Nostru Iisus Hristos

Acatistul Nașterii Domnului Nostru Iisus Hristos

Condacul 1
Tu, Doamne, ai ales dintre toate neamurile o Preacurata Fecioara si din ea s-a nascut cu trupul Fiul Tau, Hristos Dumnezeul nostru, pentru care noi, robii Tai, Iti aducem, Stapane, cantare de multumire. Tu insa, avand nespusa milostivire, izbaveste-ne din toate necazurile, pe noi cei care cantam: Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce Te-ai intrupat pentru noi, Slava Tie. Continuă lectura

Publicat în Rugăciuni | Lasă un comentariu

Sf. Ioan Gura de Aur: La Nasterea Domnului

Cuvânt la Naşterea Domnului

Cuvânt la Naşterea Domnului

Cuvânt la a doua zi de Crăciun

Cuvânt la Sfântul Arhidiacon Ştefan

Publicat în Căsătorie | 2 comentarii

Marţi seara – Glasul al 2-lea: Bucuria lumii, pururea Fecioară, singura nădejde şi mângâiere

60284586_10216550709218983_9192735270628229120_o_10216550709138981

 

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului Editura Doxologia

Marţi seara – Glasul al 2-lea

Canonul Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu.

 Facere a Monahiei Tecla

Cântarea 1, Glasul al 2-lea Irmosul:

«Celui ce marea cea neumblată şi cu valuri, cu dumnezeiasca Sa poruncă a uscat-o şi a trece pedestru prin ea pe poporul israelit l-a povăţuit, Domnului să-I cântăm căci cu slavă S-a preaslăvit».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Cununa neveştejită a laudelor tale acum o ţese Biserica în Duhul, Preacurată, şi-ţi aduce cu evlavie împreună cu Arhanghelul Gavriil, vestitorul nunţii, cântând „bucură-te” şi slăvindu-te după cuviinţă. Continuă lectura

Publicat în Căsătorie | Lasă un comentariu