Sâmbătă seara – Glasul al 6-lea: încinge-mă cu haina bucuriei

19

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului

Editura Doxologia

Glasul al 6-lea

Sâmbătă seara – Glasul al 6-lea

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Facere a lui ManuiI, marele retor

Al cărui acrostih: «Primeşte, Curată, tânguirea sufletului meu»

Cântarea 1. Glasul al 6-lea Irmosul:

«Pe Cel ce oarecând a acoperit cu valul mării pe prigonitorul tiran, sub pământ L-au îngropat fiii celor mântuiţi; iar noi cu fecioarele să cântăm Domnului, căci cu slavă S-a preaslăvit».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Ştii, prealăudată Maică a Dumnezeului celui viu, multa du­rere a inimii mele, pentru aceea, cu dumnezeiasca ta milă, încinge-mă cu haina bucuriei, ca să te măresc pe tine, cea cu adevărat preaslăvită.

Toată nădejdea mea şi nădejdea mântuirii mele spre tine le-am pus, Născătoare de Dumnezeu, pentru aceea, miluieşte-mă cu mila ta, ca să te măresc pe tine, cea cu adevărat preaslăvită.

Slavă…

Norul cel înţelegător al luminii celei neapuse, pleacă-te spre rugăciunea robului tău, Curată, şi risipeşte multa deznădejde ce m-a cuprins, ca să te măresc pe tine, cea cu adevărat preaslăvită.

Şi acum…

In mult chin, Fecioară, viaţa mea mă părăseşte, şi ca David strig: Binecuvântată, îndreaptă-mă cu cercetarea ta, ca să te măresc pe tine, cea cu adevărat preaslăvită.

Cântarea a 3-a

Irmosul:

«Pe Tine, Cel ce ai spânzurat tot pământul pe ape fară spri­jin, văzându-Te zidirea spânzurat pe locul Căpăţânii, de multă spaimă a fost cuprinsă, strigând: Nu este sfânt decât Tu, Doamne».

Văpaia păcatelor arde ticălosul meu suflet şi ispitele cele cu dreptate pornite asupra mea, trupul îl cheltuiesc, pentru aceasta, Curată, cu rugăciunea ta pe acestea şterge-le şi dă-mi mie în­dreptare vieţii.

învredniceşte-mă pe mine, robul tău, Născătoare de Dumnezeu, să-ţi cânt ţie cu inimă liniştită, fiindcă cea mai mare parte a vieţii mele în răutăţi s-a stricat, pentru aceea, fii mie ajutor şi dă-mi îndreptare vieţii.

Slavă…

Ceea ce ai născut pe Cel Preaînalt, scoate-mă din groapa păcatelor şi aşează pe stânca milei tale picioarele mele şi în­dreaptă paşii mei spre slava ta şi dă-mi mie îndreptare vieţii.

Şi acum…

Mâinile spre tine le întind, cu lacrimi plec genunchiul, Fecioară, şi chem cu fierbinţeală grabnicul tău ajutor: Din răutate slobozeşte-mă, de Dumnezeu dăruită, şi dă-mi mie îndreptare vieţii.

Cântarea a 4-a Irmosul:

«Deşertarea Ta cea dumnezeiască pe Cruce văzând-o dinainte Avacum, spăimântându-se, a strigat: Tu ai tăiat tăria celor pu­ternici, Bunule, venind la cei din iad, ca un Atotputernic».

Cleştele cel purtător de foc, Preacurată, nădejdea credincio­şilor, ocrotitoare celor ce se ostenesc şi luptătoare, vino şi acum şi mă scoate din primejdia ce mă împresoară.

Scufundat de valul cumplitelor mele păcate, acum chem aju­torul tău, Preanevinovată: Arată-te, vino şi scoate-mă din prime­jdia ce mă împresoară.

Slavă…

Cu sabia rugăciunilor tale, Născătoare de Dumnezeu, Curată, taie capetele duşmanilor ridicate împotriva mea; ajută-mă acum şi scoate-mă din primejdia ce mă împresoară.

Şi acum…

Vezi suspinul meu, Preacurată, vezi necazul meu, vezi dez­nădejdea mea şi arată întru mine harul tău, scoţându-mă din primejdia ce mă împresoară.

Cântarea a 5-a Irmosul:

«Lumina cea neînserată a dumnezeieştii arătării Tale, Hristoase, care s-a făcut pentru noi, pentru milostivirea Sa, Isaia văzând-o, de noapte mânecând, a grăit: învia-vor morţii şi cei din morminte se vor scula şi toţi cei de pe pământ se vor bucura».

împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor, Fecioară, din tine întrupându-Se din bunătate, ţie ţi s-au dăruit cele de-a dreapta, pentru aceasta mântuieşti cu puterea ta pe cei ce aleargă la dumnezeiescul tău acoperământ şi pe mine acum cu mila ta mă păzeşte.

Norul cugetelor celor nestatornice, căzând peste nenorocitul meu suflet, mă tulbură şi cumplit mă împresoară, mă întunecă şi mă întristează, Prealăudată, dar tu, ceea ce ai născut pe soarele Hristos, risipeşte norul şi păzeşte-mă, Fecioară, cu mila ta.

Slavă…

Dulceaţa sufletului meu şi izbăvirea chinurilor mele, Fecioară, venind acum în chip nevăzut, izbăveşte-mă pe mine de toată rău­tatea pe care mi-a adus-o mulţimea păcatelor mele şi păzeşte-mă pe mine pururea mai presus de toată vătămarea.

Şi acum…

Mintea mea cea omorâtă de păcat, cu ajutorul tău cel de viaţă purtător şi curat, înviaz-o şi o luminează şi mă învaţă să îţi cânt ţie cu înţelegere, ceea ce ai născut pe Hristos, înţelepciunea cea ipostatică, Fecioară, şi cu mila ta mă păzeşte.

Cântarea a 6-a

Irmosul:

«înghiţit a fost Iona, dar nu a fost ţinut în pântecele chitului, că purtând preînchipuirea Ta, a Celui ce ai pătimit şi îngropării ai fost dat, ca dintru o cămară din fiară a ieşit şi a strigat străjerilor: Cei ce păziţi cele deşarte şi mincinoase, mila voastră aţi pă­răsit-o».

Să nu treci cu vederea pe cel ce aleargă la tine, pe robul tău, Preabună, care a căzut în ispite pentru mulţimea fărădelegilor. Căci şi dacă am întrecut pe toţi oamenii prin păcatele mele, dar nu mă depărtez de la tine, cu adevărat Născătoare a vieţii, pentru aceea, cu puterea ta mă păzeşte.

Cu mila ta, Fecioară nenuntită, vezi judecata mea şi judecă în mijlocul celor ce năvălesc asupra mea şi grabnic tinde-mi mână de ajutor şi izbăveşte-mă din toată primejdia, de vicleşugul unel­tirii, de pizmă şi nenorocire şi cu dumnezeiescul tău acoperă­mânt păzeşte-mă.

Iată, în adâncul furtunii celei nesuferite am căzut, Stăpână curată! înviforat fiind de mulţimea chinurilor, eu, ticălosul, din adâncul inimii strig ţie: Vino degrab şi mă arată mai presus de răutatea şi vătămarea vrăjmaşilor şi cu dumnezeiescul tău aco­perământ mă păzeşte.

Şi acum…

Dă-mi dragoste şi frică de Dumnezeu, ca să ridice din moarte sufletul meu cu mijlocirile tale, Binecuvântată, şi scoate-mă din cugetele cele spre pământ râvnitoare şi din faptele şi cuvintele stricătoare de suflet, Născătoare de Dumnezeu, pe mine, cel ce scap la tine şi cu dumnezeiescul tău acoperământ mă păzeşte.

Sedealna. Glasul al 6-lea Nădejdea lumii

Căzând în adâncul cugetelor potrivnice, mintea mea acum slăbeşte, şi nu aflu odihnă. Ascultă-mă în vremea ispitelor şi dăruieşte-mi mie răcorire ca o bună, ca să nu mă fac hrană celui viclean, Fecioară binecuvântată.

Cântarea a 7-a Irmosul:

«Negrăită minune! Cel ce a mântuit în cuptor pe cuvioşii ti­neri în văpaie, în mormânt este pus mort fără suflare, spre mân­tuirea noastră, a celor ce cântăm: Mântuitorule, Dumnezeule, bine eşti cuvântat».

Bucură-te, nădejdea celor deznădăjduiţi şi apărarea, căci pri­mind suspinul sufletului meu, m-ai izbăvit de chinuri, ca să te laud şi să strig ţie fară de tăcere: Bucură-te, Fecioară, mai înaltă decât îngerii.

Bucură-te, pod care duci pe credincioşi de la moarte la dum­nezeiasca viaţă; bucură-te, sfeşnic care îi luminezi pe toţi, ca să te laude şi să strige ţie fără încetare: Bucură-te, Fecioară, mai înaltă decât îngerii.

Slavă…

Bucură-te, nor care ai plouat băutura vieţii; bucură-te, discul luminii celei înţelegătoare a lui Hristos Dumnezeu Care din tine a strălucit spre mântuirea celor ce strigă ţie cu dor: Bucură-te, Fecioară, mai înaltă decât îngerii.

Şi acum…

Bucură-te, toiag care ai înflorit în lume în chip negrăit pe Hristos Dumnezeu, rodul vieţii, dătătorul bucuriei spre mân­tuire celor ce cu credinţă strigă ţie: Bucură-te, Fecioară, mai înaltă decât îngerii.

Cântarea a 8-a

Irmosul:

«Spăimântează-te înfricoşându-te, cerule…».

Stâlp de foc, călăuzirea neamului creştinilor de la întuneric la lumină; bucură-te, scară cerească; bucură-te, sfeşnic de aur, ocrotitoarea orfanilor; bucură-te, Fecioară, izbăvirea celor ro­biţi şi limanul celor înviforaţi; bucură-te, slava sufletului meu şi bucuria.

Bucură-te, ceea ce ai născut pe Hristos, trandafirul care a umplut toate cu mireasmă de taină, vas de aur care porţi mana vieţii; bucură-te, dumnezeiesc locaş al harurilor, Fecioară cu nume de Doamnă, acoperământul pustnicilor; bucură-te, slava şi bucuria sufletului meu.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Munte te-a văzut mai înainte Daniil pe tine, cu totul Prea­cinstită, din care s-a desprins în chip de negrăit Piatra vieţii, Hristos, şi a doborât altarele idolilor cu puterea dumnezeirii. Bucură-te, înălţimea cunoştinţei; bucură-te, adâncul înţelepciunii; bucură-te, slava şi bucuria sufletului meu.

Şi acum…

Mulţimea tuturor credincioşilor, veniţi, adunaţi-vă şi pe Stă­pâna noastră, pe ceea ce în chip de negrăit a întrupat pe Făcă­torul a toate, să o lăudăm strigând: Bucură-te, scăparea tuturor şi nădejdea mântuirii; bucură-te, slava sufletului meu şi bucuria.

Să lăudăm… Irmosul

«Spăimântează-te înfricoşându-te, cerule, şi să se clatine te­meliile pământului, că iată, este socotit între cei morţi Cel ce locuieşte întru cele înalte şi în mormânt mic e primit în chip minunat. Pe Acesta tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare prea-înălţaţi-L întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a Irmosul:

«Nu te tângui, Maică, văzându-Mă în groapă pe Mine, Fiul Tău, pe Care M-ai zămislit în pântece fără de sămânţă; că Mă voi scula şi Mă voi preaslăvi şi voi înălţa în slavă, ca un Dumnezeu, pe cei ce cu credinţă şi cu dragoste te măresc pe tine neîncetat».

Bucură-te, car al lui David; bucură-te, toiagul lui Aaron; bucură-te, fiică a lui David; bucură-te, templu preaminunat al dumnezeiescului Solomon, care ai cuprins în chip de negrăit firea fulgerătoare a dumnezeirii, Maică dumnezeiască, de Dumnezeu slăvită Fecioară, pe tine te mărim.

Bucură-te, cămară dumnezeiască; bucură-te, cartea vieţii care ai cuprins pe Hristos Cuvântul şi Dumnezeu; bucură-te, tabla lui Moise scrisă de Dumnezeu; bucură-te, bucuria lumii, Maică dumnezeiască, de Dumnezeu slăvită Fecioară, pe tine te mărim.

Slavă…

Bucură-te, lumina cea neapusă! Dumnezeu te-a întărit în mijlocul a toate, ca să luminezi în chip înţelegător cele cereşti împreună cu cele pământeşti. Bucură-te, Stăpâna tuturor, Maică dumnezeiască! De Dumnezeu slăvită Fecioară, pe tine te mărim.

Şi acum…

Se revarsă îmbelşugat harul tău peste toţi cei ce se apropie de tine cu credinţă, fără de pată Fecioară, Curată, pentru aceea umple de har pe robii tăi, ca să te mărim pe tine cu dor, Maică dumnezeiască, de Dumnezeu slăvită.

Prosomii. Clasul al 6-lea Toată nădejdea punăndu-şi

Bucură-te, munte sfânt; bucură-te, nor de lumină; bucură-te, scară însufleţită prin care noi, cei muritori, suntem înălţaţi la cer şi la petrecerea cea cuvioasă şi dumnezeiască, Stăpână, pururea Fecioară; bucură-te, rai care ai în mijloc pomul vieţii, pe Hristos care a nimicit amărala pomului celui dintâi; bucură-te, ceea ce ai şters blestemul de demult al Evei; bucură-te, chemarea lui Adam; bucură-te, cu totul nepătată.

Bucură-te, vas cu totul de aur care înlăuntru ţii mana cea dumnezeiască, Nevinovată; bucură-te, palatul Stăpânului tuturor; bucură-te, dumnezeiesc acoperământ; bucură-te, munte gras; bucură-te, locaşul sfinţirii; bucură-te, ceea ce ai născut tranda­firul cel înmiresmat şi bine mirositor care umple pe credincioşi de bună mireasmă; bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, Prea­nevinovată. Bucură-te, frumuseţe şi adevărată slavă a maicilor; bucură-te, lauda fecioarelor şi cuvioasă podoabă.

Bucură-te, Fecioară Marie, nume şi lucru dulce, desfătarea limbii mele şi dulce cugetare a inimii mele! Sufletul meu, fără prihană Fecioară, alergând în urma ta, s-a lipit cu totul de tine, Preasfântă, şi aşa cum cerbul doreşte izvoarele apelor, aşa tân­jeşte după tine mintea mea întreagă, pentru aceea dreapta ta cu milostivire să mă sprijine, Curată, şi să mă învrednicească de slava feţei tale.

Cuprins fiind acum de multe ispite eu, ticălosul, la tine scap, Preanevinovată; mântuieşte-mă pe mine, nevrednicul, cel ce am căzut în multe păcate ca nimeni altul, căci poţi să îmi ajuţi mie, căci pe toate le poţi câte le voieşti, Fecioară prealăudată, ca Maica preabună a Atotputernicului nostru Dumnezeu. Stăpâna lumii, ocrotitoare tare a credincioşilor, nu mă trece cu vederea pe mine, robul tău, căci întru tine am nădăjduit.

Publicat în Căsătorie | Lasă un comentariu

Joi seara – Glasul al 5-lea: Vindecă chinurile mele şi tămăduieşte cu bunătatea ta rănile mele cele de mulţi ani, multe şi nevindecate

24

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului

Editura Doxologia

Joi seara – Glasul al 5-lea

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Facere a Sfântului Ioan al Evhaitelor

Cântarea 1.

Glasul al 5-lea

Irmosul:

«Pe cal şi pe călăreţ în Marea Roşie i-a scufundat Hristos, Cel ce a sfărâmat războaiele cu braţ înalt, iar pe Israel l-a mântuit, pe cel ce cânta cântare de biruinţă».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Cuvinte de laudă şi cererea rugăciunii din săracă minte şi nevrednică gură, îndrăznind, îţi aduc ţie, dar tu, Fecioară, primeşte-le ca pe cei doi bani ai văduvei primiţi de Dumnezeu.

Alt rai te cunoaştem pe tine, înţelegător, fără de asemănare covârşind raiul cel din Eden, Marie, Preanevinovată, căci tu, Mireasa lui Dumnezeu, ai odrăslit muritorilor nestricăciunea.

Slavă…

A fost oprit Adam în rai să culeagă pomul vieţii, împărtăşindu-se de pomul cunoştinţei, dar s-a izbăvit de moarte, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată, culegând din tine nemurirea.

Şi acum…

Ai născut cu trup pe Cel ce mai înainte era fără trup, ai alăptat la sân pe hrănitorul tuturor, pe Acesta roagă-L să mă hrănească cu pâinea virtuţilor şi a faptelor dumnezeieşti.

Cântarea a 3-a

Irmosul:

«Cel ce ai înfipt pământul pe nimic cu porunca Ta şi ai ridi­cat neţinut pe cel îngreuiat, pe piatra cea neclintită a poruncilor Tale, întăreşte Biserica Ta, Hristoase, Cel singur bun şi iubitor de oameni».

Având pildă pe Gavriil, mai marele cetelor îngereşti, veniţi toţi într-un glas să aducem cu evlavie Maicii lui Dumnezeu celei nenuntite „bucură-te”, căci printr-însa ne izbăvim de primejdii, de necazuri şi de boli.

Bucură-te, strigăm ţie, Fecioară, toţi cu bucurie noi, cei mân­tuiţi prin dumnezeiască naşterea ta. Bucură-te, pământ nearat care ai crescut holda cea aurie care hrăneşte marginile lumii, odinioară înfometate din pricina necredinţei.

Slavă…

Mai sfântă decât sfinţii îngeri ai fost văzută, Fecioară, năs­când pe Cel ce a făcut pe îngeri. Pentru aceasta te rog pe tine, Curată, sfinţeşte mintea mea şi luminează-mi inima, norii patimilor mele alungându-i.

Şi acum…

Zdrobeşte, Stăpână, arcurile cumpliţilor demoni care rănesc inima mea, înfige sabia lor în inima lor, făcând judecată şi pe­deapsă celor ce îmi fac mie strâmbătate.

Cântarea a 4-a

Irmosul:

«Deşertarea Ta cea dumnezeiască Avacum cunoscând-o prin vederea mai înainte, Hristoase, cu frică striga Ţie: Spre mântu­irea poporului Tău ai venit, ca să mântuieşti pe unşii Tăi».

Cu haina aurită a dumnezeirii încingându-te pe tine Fiul tău, la dreapta Lui te-a aşezat, preaînfrumuseţată şi împodobită ca pe o Stăpână.

Graiurile Cântării [cântărilor] cântând, strigăm tie cu dor, Curată, cu adevărat frumoşi sunt sânii[1] pe care i-a supt numai Cel zămislit din tine fără sămânţă, Fiul tău şi Domnul.

Slavă…

Crezând diavolului, Eva a născut întristare tuturor femeilor, dar tu, Fecioară, crezând bunei-vestiri a lui Dumnezeu ai înflorit întregii lumi bucuria.

Şi acum…

Iată, Stăpână, neamurile toate te fericim pe tine între femei cu adevărat precum mai dinainte ai zis, ceea ce ai născut pe sin­gurul împărat şi Domn.

Cântarea a 5-a

Irmosul:

«Cel ce te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, la Tine alerg din zori şi strig Ţie: Luminează sufletul meu cel întunecat, Hristoase, ca un îndurat».

Cu totul frumoasă şi fară nici o pată, cea aproape de Mine, din Liban Fecioară mireasă[2] mai dinainte ai fost cunoscută Duhului Sfânt la întruparea Cuvântului lui Dumnezeu.

Cordeluţe purpurii sunt ale tale buze şi ce încântătoare e gura ta[3] cu care ai sărutat pe Dumnezeu, Preasfântă, ca pe un prunc purtat în braţe.

Slavă…

Soarele este covârşit de strălucirea ta, căci tu, Marie, ai cu­prins în braţe pe Cel ce a împodobit cerul cu luminători şi L-ai alăptat la sân.

Şi acum…

Mireasă cu totul cinstită a lui Dumnezeu, căruţa soarelui, vasul luminii, floarea cea binemirositoare, pomul cel pururea înfloritor, slava fecioarelor, Marie mult lăudată.

Cântarea a 6-a

Irmosul:

«Marea patimilor cea sălbăticită de viforul cel stricător de suflet linişteşte-o, Stăpâne Hristoase, şi din stricăciune mă scoate ca un îndurat».

Rodul tău este nestricăcios şi nestricăcios este pântecele tău, Curată, pe amândouă le-ai arătat mai presus de minte, pentru aceea cu dreptate cântăm ţie noi, credincioşii: Bucură-te!

Nard picurând, Curată, fagure de miere şi izvor dătător de viaţă s-a arătat pântecele tău, născând pe Dumnezeu, cu totul lăudată.

Slavă…

Puterile cele înţelegătoare şi toate neamurile oamenilor pe tine te slăvesc ca pe ceea ce ai născut pe Dumnezeu, de-a pururi binecuvântată, cu totul nevinovată.

Şi acum…

Sfeşnicul cel nestins care ai născut lumina cea înţelegătoare, mintea mea cea întunecată lumineaz-o cu lumina harului tău.

Sedealna.

Glasul al 5-lea

Pe Cuvântul cel împreună fără de început

Bucură-te, uşa Domnului cea neumblată, pe care mai dinainte au propovăduit-o toţi bărbaţii cei drepţi şi Profetul Daniel, munte netăiat şi David cântăreţul împreună cu Moise şi cu ceilalţi, rug şi sfeşnic şi vas, toiag şi scară, tron şi pat dumnezeiesc, Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 7-a Irmosul:

«Domnul părinţilor cel preaînălţat văpaia a stins şi a rourat pe tinerii care cântau cu un glas: Dumnezeule, bine eşti cuvântat».

Făgăduinţa cea către părintele Avraam, Dumnezeu a îm­plinit-o, făcându-Se Fiu al tău şi în sămânţa lui s-au binecuvân­tat neamurile, Binecuvântată.

Ai covârşit, Preacuvioasă, toate fiicele căci multe au avut ha­ruri ale puterilor, dar naşterea ta este mai presus de acestea în slavă.

Slavă…

Picură nestricăcioasă smirnă, Prealăudată, preacuratele tale buze, sărutând pe Dumnezeu pe Care L-ai născut prunc şi L-ai slujit ca pe Stăpânul.

Şi acum…

Ai fost văzută îndumnezeind firea omenească prin dumneze­iască naşterea ta, Preanevinovată Marie, pentru aceea, după datorie noi, credincioşii pe tine te slăvim.

Cântarea a 8-a

Irmosul:

«Ţie, Făcătorului a toate…».

Veniţi, pe Curata şi pe Născătoarea de Dumnezeu – Fecioara, să o lăudăm cântând dumnezeieşti cântări: Bucură-te, nădejdea lumii şi ocrotirea celor ce Il preaînalţă pe Hristos în veci.

Mantie lui Hristos din fecioreştile sângiuri ai ţesut, Marie, fără de bărbat, pe care purtând-o Dumnezeu, muritor S-a arătat pe Care îl preaînălţăm întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Pământ eşti şi în pământ ca un pământesc vei merge[4], nicide­cum nu voi mai auzi, căci de pe pământ la cer, tu, Fecioară, m-ai adus ca ceea ce ai născut pe Cel ce din pământ pe începătorii neamului omenesc i-a făcut cu mâna.

Rod sfânt din rădăcina lui Ioachim, în pântecele Anei te-ai ză­mislit, Maica lui Dumnezeu. Pentru aceasta lumea se îmbogă­ţeşte cu izvorul milei şi cei bolnavi se însănătoşesc.

Să lăudăm.

Irmosul:

«Ţie, Făcătorului a toate, în cuptor, tinerii împletind horă a toată lumea cântau: Toate lucrurile pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a

Irmosul:

«Isaie, dănţuieşte! Fecioara a avut în pântece şi a născut fiu pe Emanuel, pe Dumnezeu şi omul; Răsăritul este numele Lui, pe Care, slăvindu-L, pe Fecioara o fericim».

Fiice, gătiţi-vă să vedeţi frumuseţea Sfântului Ierusalim, a miresei celei slăvite, pe Maria cea fără de prihană şi să-i cântaţi ei cu evlavie: Bucură-te, Prealăudată, Născătoare de Dumnezeu, bucuria noastră.

Arătatu-te-ai aleasă, cu totul bine plăcută lui Dumnezeu, ca un crin înflorit în mijlocul spinilor între care pe tine singură te-a aflat bună mireasmă feciorească Lui şi pe tine te-a arătat apă­rătoare celor ce te cinstesc pe tine.

Slavă…

Nard picurând miresme, nestricăcioasă cuvioasă, frumoasă între femei ai fost văzută cu adevărat, minunată este vederea ta şi glasul tău plin de bunătăţi căci ai născut Răscumpărător păca­telor celor ce te laudă pe tine.

Şi acum…

Lipitu-s-a sufletul meu de tine, Stăpână, după cuvântul psal­milor; aşadar, mă rog, să mă sprijinească dreapta ta, izbăvindu-mă pe mine acum, ocrotindu-mă, păzindu-mă şi acoperindu-mă.

Prosomii.

Glasul al 5-lea

Bucură-te, cămara

Bucură-te, Maică Fecioară, Curată, cel mai înalt şi mai înmi­resmat chiparos, care te înalţi drept la înălţimea contemplării lui Dumnezeu, cedrul cel din Liban înflorit, tare şi cu totul neclătit de gânduri, Preacurată, dumnezeiesc măslin, înfloritor şi rodi­tor, care te veseleşti cu harurile Duhului, via cea înfloritoare care ai odrăslit lumii strugurele cel copt, care bucură inimile noastre a celor care te mărim pe tine cu dor drept, Născătoare de Dumnezeu.

Bucură-te, Fecioară Maică, porumbiţă argintată şi fără de mânie, cea cu spatele aurit de toate harurile Duhului Sfânt, porumbiţă paşnică şi Fecioară, şi iubitoare de curăţie, cea mai dulce rândunea care aduci din iarnă primăvara cea desfătată a harului, pasăre cântătoare lumii vestind dumnezeiasca întru­pare a Cuvântului, ca o privighetoare cu tril răsunător. Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, Celui ce dă lumii mare milă.

Bucură-te, Maică Fecioară, Curată, izvor care ai izvorât apa vieţii, roua cea cerească din Ermonul cel înţelegător care ai coborât pe munţii Sionului, ploaia cea cu bună voire pe care Dumnezeu, din tot pământul, a hotărât-o moştenire Lui în veac, rourare şi răcorire. Mare neumblată, dulce şi proaspătă, care ai scufundat pe călăreţii şi căpeteniile lui Faraon. Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, Celui ce dă lumii mare milă.

Mâinile îmi întind către tine, deschid buzele mele întinate pentru rugăciune şi plec genunchii inimii mele şi mă ating acum cu mintea de preacuratele tale picioare, Curată, şi la tine cad: Vindecă chinurile mele şi tămăduieşte cu bunătatea ta rănile mele cele de mulţi ani, multe şi nevindecate; izbăveşte-mă pe mine de duşmanii mei cei văzuţi şi nevăzuţi; uşurează, Fecioară, povara lenevirii mele, ca să te laud şi să te slăvesc pe tine prin care lumea a aflat mare milă.

linie


[1]     Cânt., 4, 10. Septuaginta.

[2]     Cânt., 4, 7-8. Septuaginta.

[3] Cânt., 4, 3. Septuaginta.

[4]Cf. Fac. 3,19.

Publicat în Căsătorie | 1 comentariu

Miercuri seara – Glasul al 5-lea: cu nectarul iertării adapă inima mea. Curăteşte-mă, Curată, cu rugăciunile tale, de toată josnicia.Umple-mi inima mea de bucurie şi de dulceaţă

5

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului

Editura Doxologia

Miercuri seara – Glasul al 5-lea

Canon către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.

Facere a Sfântului Mitrofan al Smirnei

Al căruia acrostih: «A! cincilea Canon către tine, Fecioară, al lui Mitrofan»

Cântarea 1.

Glasul al 5-lea

Irmosul:

«Pe cal şi pe călăreţ în Marea Roşie i-a scufundat Hristos, Cel ce a sfărâmat războaiele cu braţ înalt, iar pe Israel l-a mântuit, pe cel ce cânta cântare de biruinţă».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Toate neamurile oamenilor te laudă pe tine precum odi­nioară mai dinainte ai vestit în chip proorocesc, aşadar, şi pe mine primeşte-mă cântăreţ al tău, Stăpână, şi mă luminează şi mă înţelepţeşte.

Zdrobit-ai boldul morţii, păcatul cel lumesc, Fecioară, ceea ce ai născut viaţa cea adevărată prin care, Stăpână, degrabă toceşte săgeţile cele ascuţite ale patimilor mele.

Slavă…

Singură înfrumuseţată cu ţesături de aur din veac te-ai arătat şi veşmântul din frunze de smochin al lui Adam tu l-ai rupt, drept aceea, acum îmbracă-mă pe mine în veşmântul înţelepciunii cu rugăciunile tale.

Şi acum…

Multe fiice în chip vădit au dobândit bogăţia şi dumnezeiasca slavă, dar fară de asemănare, Stăpână, tu pe toate le-ai întrecut, pentru aceea, acum pe mine mă îmbogăţeşte cu dumnezeieştile, cereştile haruri.

Cântarea a 3-a

Irmosul:

«Cel ce ai înfipt pământul pe nimic cu porunca Ta şi ai ridi­cat neţinut pe cel îngreuiat, pe piatra cea neclintită a poruncilor Tale, întăreşte Biserica Ta, Hristoase, Cel singur bun şi iubitor de oameni».

Adâncimea şi înălţimea întru tine s-au cunoscut, pentru că înţelepciunea lui Dumnezeu din pântecele tău în chip necuprins S-a născut, prin Care izbăveşte adâncurile inimii mele de sfatuirile şarpelui.

Cel ce mai înainte păsările cerului şi peştii mării cu cuvântul le-ai adus la fiinţă, pe cele ce mai înainte nu erau, Hristoase, ai pregătit trupul Tău, veşmânt dumnezeirii Tale, din sângiurile preacuratei Fecioare.

Slavă…

Tu singură cuptor ai fost văzută al firii întru care focul cel dumnezeiesc fără de ardere, fără prihană Fecioară, a topit firea în chip preaînţelept. Aşadar, şi tu topeşte întinăciunea patimilor mele şi a păcatelor mele şi luminează-mă cu rugăciunile tale.

Şi acum…

Potir al vinului celui nou, rod al viţei, care adapă pe credin­cioşi spre iertarea păcatelor, pe tine, Fecioară, cunoscându-te, rogu-mă, cu nectarul iertării adapă inima mea.

Cântarea a 4-a Irmosul:

«Deşertarea Ta cea dumnezeiască Avacum cunoscând-o prin vederea mai înainte, Hristoase, cu frică striga Ţie: Spre mân­tuirea poporului Tău ai venit, ca să mântuieşti pe unşii Tăi».

Ţarină nearată te-ai arătat, odrăslind spicul cel dumnezeiesc nesemănat, pentru aceea, hrăneşte-mă pe mine cel flămând cu dumnezeieştile tale daruri şi haruri.

Ridică-mă pe mine, cel ce zac de boală spre moarte, Stăpână, cel ţinut de arşiţa patimilor sufletului, adăpându-mă degrab cu apa rugăciunilor tale.

Slavă…

Ca ceea ce eşti cetatea lui Dumnezeu cea însufleţită pe care o veselesc valurile râului celui înţelegător, întăreşte cu zidul rugă­ciunilor tale casa sufletului meu.

Şi acum…

Nor care picuri dreptatea cea adevărată cunoscându-te pe tine, rogu-mă, Preacurată Stăpână, degrab izbăveşte pe robul tău de toţi cei ce mă asupresc.

Cântarea a 5-a

Irmosul:

«Cel ce te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, la Tine alerg din zori şi strig Ţie: Luminează sufletul meu cel întunecat, Hristoase, ca un îndurat».

Talazul şi valul păcatului şi al patimilor mele, Marie Stăpână, potoleşte-l, ceea ce ai născut pricina nepătimirii.

Catarg căruia Hristos i-a ţesut de sus pânza bunei cuviinţe celei dumnezeieşti, îmbracă şi sufletul meu cel gol cu pânzele virtuţilor.

Dăruieşte-mi mie, cu rugăciunile tale, iertare păcatelor, cu­rată Fecioară, ceea ce ai născut nouă pe Hristos Domnul, sfântă jertfă de ispăşire.

Şi acum…

Rănile, loviturile şi vătămările păcatului, prin lucrarea rugă­ciunilor tale, tămăduieşte-le şi putere dăruieşte robului tău, Fecioară.

Cântarea a 6-a

Irmosul:

«Marea patimilor cea sălbăticită de viforul cel stricător de suflet linişteşte-o, Stăpâne Hristoase, şi din stricăciune mă scoate ca un îndurat».

Ceea ce ai născut lumina care a făcut luminătorii cei cereşti luminează sufletul meu şi mă izbăveşte din întunericul patimilor, cu totul luminoasă.

Pe Cel ce mai înainte a îndulcit apele Marei celei amare, pe Fiul tău, roagă-L să mă izbăvească degrab din amărăciunea cumplită a patimilor.

Slavă…

Curge şuvoiul patimilor în sufletul meu, Preacurată, dar tu secătuieşte-l pe el cu rugăciunile tale şi şterge cugetele cele rele.

Şi acum…

Hristos, Cel ce izbăveşte oamenii, a venit din Sion, din pânte­cele tău, preanevinovată Stăpână, pentru aceea şi pe mine din primejdii şi necazuri izbăveşte-mă.

Sedealna.

Glasul al 5-lea

Pe Cuvântul Cel împreună fără de început

In marea vieţii fiind învăluit şi scufundat de grijile pămân­teşti, aţintindu-mi mintea la ajutorul tău, din suflet strig: Gră­beşte şi cârmuieşte-mă şi du-mă la limanul pocăinţei, ca să te laud pe tine, Fecioară fară prihană.

Cântarea a 7-a

Irmosul:

«Domnul părinţilor cel preaînălţat văpaia a stins şi a rourat pe tinerii care cântau cu un glas: Dumnezeule, bine eşti cuvântat».

Se înfricoşează şi fug de numele tău, Stăpână, cetele demoni­lor, de care, izbăvindu-mă pe mine, mântuieşte-mă şi mă păzeşte de toată vătămarea.

Negrăită este slava ta, căci pe Domnul slavei ai născut, Fecioară, pentru aceea învredniceşte-mă de slava cea cerească şi pe mine cel ce te laud cu credinţă.

Slavă…

Pleacă-te la rugăciunile robului tău, Stăpână, şi izbăveşte-mă degrabă din primejdii şi din necazuri şi de toată batjocura duşmanilor celor nevăzuţi.

Şi acum…

Pe mine cel cu totul prihănit de patimi de ruşine şi care am nevoie de curăţire, fără de prihană Fecioară, spală-mă şi lumi­nează-mă cu roua rugăciunilor tale.

Cântarea a 8-a

Irmosul:

«Ţie Făcătorului a toate…».

Apa cea neroditoare a patimilor sufletului meu a făcut pân­tecele sterp şi l-a uscat, dar tu, norul cel uşor, picură-mi, mie, ploaia cea dumnezeiască, ca şi eu să odrăslesc roadele pocăinţei.

Valul şi furtuna gândurilor celor pătimaşe potoleşte-le, Prea­curată, cu rugăciunile tale, şi mă îndreptează la limanul nepătimirii, ca să te slăvesc pe tine întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Uşă dumnezeiască înţelegătoare şi pecetluită, pe care numai Dumnezeu cel îndurat a umblat, închide şi pecetluieşte uşile pati­milor mele şi deschide-mi uşile nădejdii.

Şi acum…

Ridică de la mine povara păcatelor mele ceea ce singură ai născut în chip de negrăit pe Cel ce ridică păcatul întregii lumii, Maică Fecioară, pe Mielul lui Dumnezeu şi Cuvântul.

Să lăudăm.

Irmosul:

«Ţie, Făcătorului a toate, în cuptor, tinerii împletind horă a toată lumea cântau: Toate lucrurile pe Domnul lăudati-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a

Irmosul:

«Isaie, dănţuieşte! Fecioara a avut în pântece şi a născut fîu pe Emanuel, pe Dumnezeu şi omul; Răsăritul este numele Lui, pe Care slăvindu-L, pe Fecioara o fericim».

Intinându-mi ca om sufletul meu cu multe păcate şi cu patimi trupeşti şi acum Fiind cu totul spurcat, te rog stăruitor: Curăteşte-mă, Curată, cu rugăciunile tale, de toată josnicia.

Ai născut pe Cel ce voieşte mila şi îndurarea, pe Dumnezeu, Cel singur bun şi iubitor de oameni, îndelung răbdător şi îndu­rat, pe Care arată-L binevoitor mie, cu rugăciunile tale şi dăru­ieşte dezlegare păcatelor.

Slavă…

Pe mine însumi mă plâng gândindu-mă la mulţimea păcate­lor mele şi la năvălirile patimilor şi la împietrirea sufletului meu şi la nestatornicia minţii mele. Pe mine, cel ce deznădăjduiesc, Curată, mântuieşte-mă cu mila ta.

Şi acum…

Te binecuvântez, te slăvesc şi te măresc pe tine, Preacurată, cu căldură, binecuvântează-mă pe mine, cel ce te laud pe tine, şi izbăveşte-mă de toţi vrăjmaşii şi de toate supărările şi cu mâinile tale păzeşte-mă nebiruit.

Prosomii.

Glasul al 5-lea

Bucură-te, cămara

Bucură-te, nădejdea pământenilor, ţarină aleasă, curată şi neîntinată. Izvorul pecetluit al Mângâietorului, Cuvioasă, tu eşti singură pururea Fecioară, prin care noi, cei ce te lăudăm pe tine, aflăm mântuire, desăvârşita chemare a neamului muritorilor, pământ roditor care ai odrăslit grâul cel bun, pod care duci la dumnezeiască viaţă, cârma cea dumnezeiască şi ancora celor înviforaţi, limanul cel liniştit al celor ce te caută pe tine cu dor.

Bucură-te, izvor strălucit şi luminat din care curge curat şi lin apa care adapă pe cei ţinuţi de văpaia păcatului şi a răutăţii, zori care ai adus pe lume soarele; bucură-te, ceea ce ai stins rătăcirea înşelării şi pe toţi i-ai atras la credinţa cea dumnezeiască; bucură-te, numele cel mult dorit al marginilor lumii; bucură-te, mântuirea credincioşilor; bucură-te, îndreptarea muritorilor; bucură-te, Maica lui Dumnezeu, Celui ce dă lumii mare milă.

Bucură-te, strigăm ţie, Curată, precum Arhanghelul, toate neamurile pământului şi cu dor te lăudăm, cântând ţie cu căl­dură: bucură-te, vas dumnezeiesc care porţi mana; bucură-te, izvorul cel pururea curgător care izvorăşte apa cea dulce, Fecioară, din care, toţi bând, ne curăţim de cugetul cel rău şi spurcat; bucură-te, întărirea cea neclătinată a lumii, Prealăudată, tăria evlaviei şi temelia Bisericii. Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, a Celui ce dă lumii mare milă.

Opreşte râurile patimilor mele, usucă oceanul păcatului meu prin curgerile rugăciunilor tale şi către limanul cuvioaselor voiri ale lui Dumnezeu cârmuieşte-mă. Scufundă în prăpastia pierzării pe vrăjmaşii care necăjesc sufletul meu şi care îl tulbură cu patimi de ruşine. Umple-mi inima mea de bucurie şi de dulceaţă, risi­peşte norul deznădăjduirii mele strig ţie, Preacurată, pe Hristos roagă-L să îmi dea iertare de păcate.

Publicat în Căsătorie | 1 comentariu

Canon de rugăciune la Praznicul Naşterii Domnului (Crăciunul) (1)

Tropar la Praznicul Naşterii Domnului (Crăcinului), glasul al 4-lea:

Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoştinţei; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor de la Stea s-au învăţat să se închine Ţie, Soarelui dreptăţii şi să Te cunoască pe Tine, Răsăritul Cel de sus, Doamne, Slavă Ţie!

Tropar la Praznicul Naşterii Domnului (Crăcinului), glasul al 6-lea:

În Taină Te-ai născut în peşteră, dar cerul pe Tine tuturor Te-a propovăduit, punând Steaua înainte ca o gură, Mântuitorule. Şi a adus Ţie pe magi, care Ţi s-au închinat cu credinţă; împreună cu care miluieşte-ne pe noi.

Tropar la Praznicul Naşterii Domnului (Crăcinului), glasul al 6-lea:

Răsărit-ai, Hristoase, ca un Soare Înţelegător al dreptăţii; şi Steaua Te-a arătat încăput în peşteră, pe Tine, Cel Neîncăput. Pe magi i-ai îndreptat spre închinarea Ta, cu care împreună Te slăvim, Dătătorule de viaţă, Slavă Ţie!

Cântarea 1, glasul 1.

Irmosul:

Hristos Se naşte, slăviţi-L! Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L! Hristos pe pământ, înălţaţi-vă! Cântaţi Domnului tot pământul şi cu veselie lăudaţi-L popoare, că S-a preaslăvit.

Continuă lectura
Publicat în Căsătorie | Lasă un comentariu

Canon de rugăciune la Praznicul Naşterii Domnului (Crăciunul) (2)

rozhdestvo

Tropar la Praznicul Naşterii Domnului (Crăcinului), glasul al 4-lea:

Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoştinţei; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor de la Stea s-au învăţat să se închine Ţie, Soarelui dreptăţii şi să Te cunoască pe Tine, Răsăritul Cel de sus, Doamne, Slavă Ţie!

Tropar la Praznicul Naşterii Domnului (Crăcinului), glasul al 6-lea:

În Taină Te-ai născut în peşteră, dar cerul pe Tine tuturor Te-a propovăduit, punând Steaua înainte ca o gură, Mântuitorule. Şi a adus Ţie pe magi, care Ţi s-au închinat cu credinţă; împreună cu care miluieşte-ne pe noi.

Tropar la Praznicul Naşterii Domnului (Crăcinului), glasul al 6-lea:

Răsărit-ai, Hristoase, ca un Soare Înţelegător al dreptăţii; şi Steaua Te-a arătat încăput în peşteră, pe Tine, Cel Neîncăput. Pe magi i-ai îndreptat spre închinarea Ta, cu care împreună Te slăvim, Dătătorule de viaţă, Slavă Ţie!

Cântarea 1, glasul 1.

Irmosul:

Minune făcând a mântuit pe popor, Stăpânul, uscând oarecând valul mării. Şi din Fecioară născându-Se, ne-a deschis calea spre ceruri. Pe Cel de o Fiinţă cu Tatăl şi cu noi oamenii Îl slăvim.

Continuă lectura
Publicat în Căsătorie | 1 comentariu

Sf. Nicolae Velimirovici_ La Nasterea Domnului

5. NAŞTEREA DOMNULUI Evanghelia despre Lumina din Întunericul Egiptului din PREDICI (la Liturghia Zilei a Doua de Crăciun) Matei 2:13-23     După plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt şi stai acolo până ce-ţi voi spune, fiindcă Irod […]

4. NAŞTEREA DOMNULUI III Evanghelia despre Magii de la Răsărit din PREDICI (la liturghia din Ziua de Crăciun) Matei 2:1-12 Iar dacă S-a născut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: “Unde este regele iudeilor, Cel Ce S-a născut? Căci am văzut la […]

3. NAŞTEREA DOMNULUI II Evanghelia despre Pâinea cea Cerească din Iesle din PREDICI (la Ajunul Crăciunului, Ceasul al Treilea) Luca 2:1-20     În zilele acelea a ieşit poruncă de la Cezarul August să se înscrie toată lumea. Această înscriere s-a făcut întâi pe când Quirinius ocârmuia Siria. Şi se duceau toţi să se înscrie, […]

2. Naşterea Domnului I Evanghelia Întâiului Născut din PREDICI (la Ajunul Crăciunului şi Utrenia Zilei de Crăciun) Matei 1:18-25   Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost: Maria, mama Lui, fiind logodită cu Iosif, fără să fi fost ei înainte împreună, s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt. Iosif, logodnicul ei, drept […]

Publicat în Căsătorie | Lasă un comentariu

Luni seara – Glasul al 5-lea: Risipeşte, Curată, norii întristărilor din sufletul meu şi lumi­nează-mă cu razele bucuriei

DSC_5517

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului

Editura Doxologia

Luni seara – Glasul al 5-lea

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Facere a Sfântului Marcu al Efesului, Evghenicul

Cântarea 1.

Glasul al 5-lea

Irmosul:

«Pe cal şi pe călăreţ în Marea Roşie i-a scufundat Hristos, Cel ce a sfărâmat războaiele cu braţ înalt, iar pe Israel l-a mântuit, pe cel ce cânta cântare de biruinţă».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Plec genunchiul meu ţie, Stăpână, eu, ticălosul, şi cer acum dumnezeiescul tău ajutor. Dezleagă chinul sufletului, risipeşte norii deznădejdii cu rugăciunile tale, mângâierea celor întristaţi.

Păstrând, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, strălucirea su­fletului curată de întinăciunile patimilor, fă-mă pe mine, cel ce te slăvesc pe tine, luminat să privesc la lumina cea dumnezeiască, fără de prihană Fecioară.

Slavă…

întorcând, cu puterea ta, Stăpână, atacurile vrăjmaşilor cele asupra noastră, dăruieşte turmei tale pace adâncă, ceea ce eşti dătătoarea dumnezeieştii păci.

Şi acum…

Dumnezeu, Cel ce a zidit ca una inimile muritorilor, cunos­când durerile şi patimile sufletelor noastre, te-a dat pe tine nouă potrivită vindecare în boli şi în necazuri, fără de prihană Fecioară.

Cântarea 3-a Irmosul:

«Cel ce ai înfipt pământul pe nimic cu porunca Ta şi ai ridi­cat neţinut pe cel îngreuiat, pe piatra cea neclintită a poruncilor Tale, întăreşte Biserica Ta, Hristoase, Cel singur bun şi iubitor de oameni».

Lână plină de dumnezeiasca rouă, cu totul fără prihană, adapă cu cercetarea ta sufletul meu cel uscat de patimi şi de arşiţa răutăţilor, ca ceea ce ai izvorât apa vieţii, pe Hristos Domnul.

Văzut cu trupul prin tine S-a făcut, Fecioară, Cel ce mai înainte era nevăzut, Cuvântul şi Domnul, ca să strămute la ne­văzuta şi dumnezeiasca slavă şi la moştenirea cea veşnică pe cei ce te laudă pe tine ca Născătoare de Dumnezeu.

Slavă…

Izbăveşte-ne pe noi de noroiul patimilor, cu rugăciunile tale către Fiul tău, Curată, dă să păşesc curat pe căile pocăinţei care duc, Mireasa lui Dumnezeu, la veşnica odihnă.

Şi acum…

S-a întrupat din curatele tale sângiuri, Fecioară, Cel ce pen­tru milă S-a făcut muritor, pe Acesta roagă-L ca pe Fiul să mă învrednicească de împărăţia cea de sus pe mine, cel ce te slăvesc pe tine din inimă, Preanevinovată.

Cântarea a 4-a Irmosul:

«Deşertarea Ta cea dumnezeiască Avacum cunoscând-o prin vederea mai înainte, Hristoase, cu frică striga Ţie: Spre mân­tuirea poporului Tău ai venit, ca să mântuieşti pe unşii Tăi».

Ca pe lumina ochilor păzeşte-mă cu acoperământul tău, rogu-mă, Curată, şi la umbra aripilor tale ocroteşte-mă şi mă izbăveşte de răutatea demonilor şi mă mântuieşte.

Cu băutura pocăinţei adapă-mă, Născătoare de Dumnezeu, Marie, şi învredniceşte-mă să aduc lacrimi din inimă stingătoare ale văpăii care mă aşteaptă.

Slavă…

Frica judecăţii mă tiraniseşte şi hotărârea lui Dumnezeu, dar tu vino mai înainte şi stai lângă mine în ziua judecăţii şi mă izbăveşte, Marie, dumnezeiască Mireasă.

Şi acum…

Ca ceea ce ai născut pe Făcătorul a toate făpturile, Maica lui Dumnezeu, toate îţi sunt cu putinţă şi pe toate le poţi, pentru aceea izbăveşte de osândă şi din toată batjocura pe robii tăi.

Cântarea a 5-a

Irmosul:

«Cel ce te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, la Tine alerg din zori şi strig Ţie: Luminează sufletul meu cel întunecat, Hristoase, ca un îndurat».

Sufletul meu cel întinat de patimi, Preacurată, şi inima mea curăţeşte-le prin mila ta cea curăţitoare şi fă-le templu al dumne­zeiescului Duh.

Naşterea ta, de Dumnezeu dăruită, s-a făcut dreptate celor osândiţi, tămăduire celor bolnavi, bucurie şi veselie celor întristaţi.

Slavă…

Pe mine, cel neîndreptat şi cel ce singur mă osândesc, Hristoase al meu, mântuieşte-mă, cu rugăciunile Maicii Tale, ca să slăvesc multa şi nemăsurata Ta milă.

Şi acum…

Risipeşte, Curată, norii întristărilor din sufletul meu şi lumi­nează-mă cu razele bucuriei, ceea ce ai născut lumina cea dum­nezeiască şi neînserată.

Cântarea a 6-a Irmosul:

«Marea patimilor cea sălbăticită de viforul cel stricător de suflet linişteşte-o, Stăpâne Hristoase, şi din stricăciune mă scoate ca un îndurat».

Cel ce din ţărână m-ai zidit, Stăpâne, după chipul Tău, şi m-ai învrednicit de înfierea Ta, Iubitorule de oameni, păzeşte-mă ca un îndurat.

Aruncat sunt, Curată, în nemăsurate păcate şi în necazurile celor răi, unul după altul, pentru aceea, dăruieşte-mi mie iertare şi izbăveşte-mă din supărări.

Slavă…

Cu rugăciunile tale, umple pe robii tăi de dumnezeiască slavă şi învredniceşte-i pe cântăreţii tăi de lumina cea negrăită, de Dumnezeu dăruită, Stăpână.

Şi acum…

Izbăveşte-mă pe mine de osânda cea veşnică, Stăpână curată, şi învredniceşte-mă de bucuria cea dumnezeiască şi de desfătarea Raiului cu rugăciunile tale.

Sedealna.

Glasul al 5-lea

Pe Cuvântul cel împreună fără de început

Bucură-te, scara Domnului de Dumnezeu întărită; bucură-te, pod de Dumnezeu umblat; bucură-te, scăparea credincioşilor şi împăcare, ceea ce ne duci la Fiul tău şi Dumnezeu, pe cei ce alear­gă pururea la acoperământul tău, Născătoare de Dumnezeu, ca la un liman liniştit.

Cântarea a 7-a Irmosul:

«Domnul părinţilor cel preaînălţat văpaia a stins şi a rourat pe tinerii care cântau cu un glas: Dumnezeule, bine eşti cuvântat».

Pleacă-te la rugăciunile celor ce aleargă acum la tine şi du-le pe acestea la Atotmilostivul Dumnezeu şi plineşte cererile, Marie multlăudată.

Scutură somnul lenevirii mele şi luminează, rogu-mă, Cuvioasă, simţirile mele, dând priveghere şi vrednică pocăinţă.

Slavă…

Roagă-te, Fecioară, ca milostiv să-mi fie mie Cel uşor de îm­păcat şi să mă mântuiască pe mine cel ce cânt cu inimă zdrobită: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Şi acum…

Mila ta nu este mărginită de timp, căci pururea miluieşti, cu totul fără prihană, pe robii tăi şi împărţi celor ce cer harul tău cel nesfârşit.

Cântarea a 8-a

Irmosul:

«Ţie, Făcătorului a toate…».

Ceea ce singură ai fost strălucită cu dumnezeiască slavă, fiind Maică a Celui ce te-a slăvit pe tine, roagă-L, Fecioară, pe Cel singur pururea slăvit să dobândesc şi eu slava cea de sus.

Cu totul aleasă şi strălucită eşti, singură cu totul preacurată, cuvioasă şi fără pată, pentru aceea strig ţie, Fecioară iubitoare de bine, curăţeşte-mă de toată întinăciunea cu rugăciunile tale.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Dă iertare, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, şi îndreptare vieţii celor ce aleargă la tine ca neîncetat să te lăudăm pe tine, Fecioară, şi să te preaînălţăm întru toţi vecii.

Şi acum…

Mai presus decât razele luminoase şi strălucitoare ale soarelui, Stăpână, ajutorul tău, tinzând tuturor razele minunilor, risipeşte negura patimilor şi a bolilor.

Să lăudăm.

Irmosul:

«Ţie Făcătorului a toate, în cuptor, tinerii împletind horă a toată lumea cântau: Toate lucrurile pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a Irmosul:

«Isaie, dănţuieşte! Fecioara a avut în pântece şi a născut fiu pe Emanuel, pe Dumnezeu şi omul; Răsăritul este numele Lui, pe Care slăvindu-L, pe Fecioara o fericim».

întăreşte-ne pe noi, cei bătuţi de necazuri şi de mulţimea su­părărilor, cu dumnezeiescul tău ajutor, Marie, Mireasa lui Dumnezeu, pe tăria răbdării şi pe piatra nădejdii tale, ca să te slăvim pe tine.

Povara întristărilor covârşeşte, Fecioară fără prihană, pu­terea mea şi mă trage în prăpastia fără fund a deznădejdii, de care izbăveşte-mă, Stăpână, ca neîncetat să te măresc pe tine.

Slavă…

Căruţă purtătoare de lumină a lui Emanuil te-ai arătat, lu­minând pe credincioşi, Stăpână curată, pentru aceea luminează sufletul meu cel acoperit acum de întunericul trândăviei şi nimicit de păcate.

Şi acum…

Tu ai fost ocrotitoare sufletului meu, Preacuvioasă, Curată, căci întru tine zdrobesc puterea duşmanilor, de tine mi-am atârnat toate simţurile şi mintea, Fecioară, mântuieşte-mă, mântuieşte-mă, ca să te măresc pe tine cu dor.

Prosomii. Glasul al 5-lea Bucură-te, cămara

Bucură-te, porumbiţă cuvântătoare, care pui capăt potopului celui înţelegător şi speli întinăciunea păcatului, ceea ce eşti sin­gură curată, jertfelnic de împăcare al lumii, nădejde neînfruntată şi apărare tare celor ce te cinstesc şi te laudă cu credinţă şi caută dumnezeiescul tău ajutor; bucură-te, auzire multdorită a pute­rilor celor de sus; bucură-te, căderea demonilor; bucură-te, în­dreptarea muritorilor; bucură-te, Maica lui Hristos, Cel ce dă lumii mare milă.

Bucură-te, rânduneaua care aduci lumina, ceea ce aduci primăvara din iarna cea înţelegătoare şi potoleşti furtuna păca­tului, singură Cuvioasă. Bucură-te, dumnezeiesc acoperământ; bucură-te, masă, care ai purtat întru tine pâinea cea cerească a vieţii din care cei ce gustă nu se tem de moarte, nici nu mor, ci trăiesc precum a zis Ziditorul firii, fără de prihană Fecioară, cu totul binecuvântată, şi din care învredniceşte-ne şi pe noi să ne săturăm şi să dobândim, Fecioară, fericirea cea fără sfârşit şi fără stricăciune.

Bucură-te, Maică Fecioară, Curată, juncă neîntinată care ai născut viţelul cel de taină al lui Dumnezeu, mieluşea curată şi cu totul nepătată; bucură-te, căprioară din munţi, care paşti miresme şi păşunezi pururea între crini cu dumnezeieştile haruri şi des­fătări ale Duhului, cerboaică sprintenă care nimiceşti şerpii cei înţelegători şi departe de robii tăi îi izgoneşti. Bucură-te, Maica lui Hristos, Cel ce dă lumii mare milă.

Potoleşte marea chinurilor care împotriva mea se sălbăti­ceşte, de Dumnezeu slăvită, scăparea preaputernică a tuturor credincioşilor şi călăuzeşte, Curată, către dumnezeiescul ţărm pe ticălosul şi nenorocitul robul tău care de iadul pierzaniei deja s-a apropiat şi a ajuns în laţul deznădejdii, Stăpână, nu mă trece cu vederea pe mine, cel ce rău mă primejduiesc şi caut din tot sufletul grabnicul tău ajutor, căci întru tine mi-am pus toată nădejdea mea, de Dumnezeu fericită.

Publicat în Căsătorie, Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului | Etichetat | 2 comentarii

Canon de rugăciune la Duminica dinaintea Naşterii Domnului, la Sărbătoarea Înainteprăznuirii Naşterii Domnului

Tropar la Praznicul Înainteprăznuirii Naşterii Domnului, glasul al 4-lea:

S-a înscris oarecând, cu bă­trânul Iosif, în Betleem, Maria, ca cea din sămânţa lui David, purtând în pântece sarcina cea fără de sămânţă. Dar a sosit vremea naşterii şi nici un loc de sălăşluire nu era; ci, ca un palat frumos s-a arătat peştera împă­rătesei. Hristos Se naşte, ca să ridice chipul cel mai înainte căzut.

Tropar la Praznicul Înainteprăznuirii Naşterii Domnului, glasul al 4-lea:

Găteşte-te Betleeme, că s-a deschis tuturor Edenul! Împodobeşte-te, Efrata, că Pomul vieţii a înflorit în peşteră din Fecioară! Pentru că pântecele Aceleia Rai Înţelegător s-a ară­tat, întru care este Dumnezeies­cul Pom, din care mâncând vom fi vii şi nu vom muri ca Adam. Hristos Se naşte, ca să ridice chipul cel căzut mai înainte.

Cântarea 1, glasul 1. Irmos: Hristos Se naşte, slăviţi-L…

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Pe Hristos, Care cu Trupul Prunc S-a făcut, pe Hristos, Cel Ce de bunăvoie a sărăcit, pe Hristos, Care a fost văzut, Fecioara vine acum să-L nască în Betleem. Cerule şi pământule, bucuraţi-vă!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Munţi şi dealuri săltaţi; proo­rocilor grăitori de Dumnezeu dănţuiţi; popoare şi neamuri bateţi din palme, că Mântuirea tuturor şi Luminarea S-a apropiat, a venit născându-Se în cetatea Betleemului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Sărac se face Cel Bogat, îm­bogăţind pe cei sărăciţi din răutate; Om se cunoaşte Dum­nezeu, fără de schimbare, din Fecioara cea Neispitită de bărbat; pe Acesta toţi, cu cântări să-L lăudăm, că S-a preaslăvit.

Catavasie:

Hristos Se naşte, slăviţi-L! Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L! Hristos pe pământ, înălţaţi-vă! Cântaţi Domnului tot pământul şi cu veselie lăudaţi-L popoare, că S-a preaslăvit.

Cântarea a 3-a. Irmos: Fiului, Celui mai înainte…

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Cel Ce mai înainte de veci S-a Născut din Tatăl, mai presus de cuget, mai pe urmă din Fecioara S-a Întrupat, pre­cum Însuşi ştie, vrând să înno­iască omenirea cea stricată de sfatul şarpelui celui viclean.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cel Ce şade întru cei de sus împreună cu Tatăl şi cu Duhul, văzând firea omenească împi­lată, Fiul lui Dumnezeu Cel fără de început, ia început şi Se naşte cu Trupul ca un Om.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cea mai Sfântă decât Îngerii şi decât toată făptura, naşte acum cu Trupul pe Îngerul Sfa­tului Celui Mare al Tatălui, spre chemarea tuturor celor ce cântă neîncetat: Sfânt eşti, Doamne!

Catavasie:

Fiului, Celui Născut fără stricăciune din Tatăl mai înainte de veci şi mai pe urmă din Fecioară Întrupat fără sămânţă, lui Hristos Dumnezeu să-I strigăm: Cel Ce ai înălţat fruntea noastră, Sfânt eşti, Doamne!

Cântarea a 4-a. Irmos: Toiag din rădăcina lui Iesei…

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Toiag din rădăcina lui Iesei a odrăslit Fecioara, care a înflorit Floarea Cea Ne­veştejită, pe Făcătorul tuturor, Cel Ce a împodobit cu flori ca un Dumnezeu tot pământul, care strigă Lui: Slavă Puterii Tale, Doamne!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe mine, cel prădat prin mân­carea cea vicleană şi cu mintea alunecat, asemănându-mă celor necuvântătoare, ai venit, Cuvin­te al lui Dumnezeu, iarăşi să mă zideşti, Prunc făcându-Te şi în ieslea dobitoacelor culcându-Te. Slavă Puterii Tale, Doamne!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Din Muntele cel Umbrit, Iisuse, din Fecioară Întrupat, mai înainte Te-a văzut pe Tine Proorocul Avacum, sfărâmând munţii cei răi şi dealurile şi dând pierzării înălţările vicleanului şi taberele demonilor.

Catavasie:

Toiag din rădăcina lui Iesei şi Floare dintr-însul, Hristoase, din Fecioară ai odrăslit, Cel Lăudat, din Muntele cel cu umbră deasă. Venit-ai, Întrupându-Te din Cea Neispitită de bărbat, Cel fără de trup şi Dumnezeu. Slavă Puterii Tale, Doamne!

Cântarea a 5-a. Irmos: Dumnezeu fiind al păcii…

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Cel Ce eşti din Fire Stăpân, Fiul lui Dumnezeu, Cel Preadesăvârşit între robi ai bi­nevoit din milostivire a Te che­ma şi Fiu omenesc, întru tot Îndurate. Pentru aceasta, de bu­năvoie sărăcind, vii să Te naşti în peşteră, Preabunule.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cel Ce eşti din Fire Neîncăput, Hristoase Împărate, cum Te va primi înăuntru peştera cea mică? Cum va putea să Te încapă ieslea, Iisuse, pe Tine, Cel Ce vii cu Trup întru ale Tale, din Maica ce nu ştie de bărbat, ca pe cei ce se înstrăinaseră să-i mântuieşti, Doamne?

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Mieluşeaua a venit să nască pe Păstorul; pregăteşte-te sfân­tă peşteră; păstorilor, alergaţi de vedeţi pe Păstorul şi Mielu­şelul Cel Ce S-a născut; magilor, pregătiţi-vă cu daruri, să vă în­chinaţi Acestuia, ca Unui Îm­părat Întrupat.

Catavasie:

Dumnezeu fiind al păcii, Tată al îndurărilor, ai trimis nouă pe Îngerul Sfatului Tău Celui Mare, dăruindu-ne pace; deci povăţuiţi fiind la lumina cunoştinţei de Dumnezeu, de noapte mânecând, Te slăvim pe Tine, Iubitorule de oameni.

Cântarea a 6-a. Irmos: Din pântece pe Iona…

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Cer Nou fiind, Stăpână, ca dintr-un nor faci să ră­sară din pântecele tău, în peş­teră cu Trup, pe Hristos, Soa­rele Slavei; pe Cel Ce cu Strălu­cirile Sale în chip lămurit vine să lumineze toate marginile pământului, din milostivirea cea nemăsurată.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Văzut-ai durerea şi stricăciu­nea noastră, Îndurate Hristoase şi nu ne-ai trecut pe noi cu ve­derea, ci, Te-ai deşertat pe Tine Însuţi, nedepărtându-Te de Pă­rintele Tău şi Te-ai Sălăşluit în pântecele cel Neispitit de nuntă, care vine să Te nască fără du­rere, cu Trup, în peşteră.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Munţi şi dealuri, câmpii şi văi, popoare şi seminţii, nea­muri şi toată suflarea, strigaţi, umplându-vă de Dumnezeiască veselie: venit-a şi a sosit Izbăvi­rea tuturor; Cuvântul lui Dumnezeu Cel fără de ani, Care din milostivire sub ani S-a născut.

Catavasie:

Din pântece pe Iona, ca pe un prunc, l-a lepădat fiara mării, precum l-a primit. Iar Cuvântul în Fecioară Sălăşluindu-Se şi Trup luând, a ieşit lăsând-o Nestricată; că Cel Ce n-a pătimit stricăciune, pe Ceea ce L-a născut a păzit-o Nevătămată.

CONDAC glasul 1. Podobie: Ceata îngerească…

Veseleşte-te Betleeme, Efrata găteşte-te; că iată Mieluşeaua, purtând în pântece pe Păstorul Cel Mare, se grăbeşte să-L nască; pe Care văzându-L purtătorii de Dumnezeu Părinţi, se bucură împreună cu păstorii, lăudând pe Fecioara, care Îl hrăneşte cu lapte.

CONDAC, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara astăzi…

Fecioara astăzi pe Cuvântul Cel mai înainte de veci merge să-L nască în peşteră în chip de negrăit. Dănţuieşte lumea au­zind, slăveşte cu Îngerii şi cu păstorii pe Cel Ce vine să Se arate Prunc Tânăr, pe Dum­nezeu Cel mai înainte de veci.

CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Cele de sus căutând…

În Betleem văzând cu scutece înfăşat pe Cel Ce ţine tot pământui cu mâna, cântări de înainteprăznuire să aducem Ce­lei ce L-a născut; că se veseleşte ca o Maică, ţinând în braţe pe Fiul lui Dumnezeu.

Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii în buna credinţă…

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Viţa cea Dumnezeiască pârguind Strugurele Cel Neîntinat, se apropie, vine să-L nască pe Cel Ce izvorăşte vin de veselie şi ne adapă pe noi, care strigăm către Dânsul: Dumnezeul părinţilor, bine eşti cu­vântat!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Dumnezeiasca Năstrapă pur­tând într-Însa pe Mirul Cel cu bun miros, vine să-L deşerte pe Dânsul în peştera Betleemului, umplând de bună mireasmă Tainică, pe cei ce cântă: Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Vine cleştele pe care l-a văzut Isaia Proorocul de demult, pur­tând pe Hristos, Cărbunele Cel Dumnezeiesc, în pântece, Care arde toată materia păcatului şi luminează sufletele credin­cioşilor.

Catavasie:

Tinerii în dreapta credinţă fiind crescuţi, păgâneasca poruncă nebăgând-o în seamă, de groaza focului nu s-au înspăimântat; ci în mijlocul văpăii stând, au cântat: Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.

Cântarea a 8-a. Irmos: Cuptorul cel răcoritor…

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Să strigăm întru veselie: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu! Mântuitorul vine să Se nască; Stăpânul soseşte; steaua Îl arată; magii aleargă să-L vadă în iesle. Să binecu­vânteze toată făptura pe Dom­nul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Cu robii Te-ai înscris, de bună voie supunându-Te po­runcii Cezarului, Stăpâne, ca să eliberezi omenirea din robia celui viclean, ca un Dumnezeu Mult Milostiv. Pentru aceasta, bucurându-ne cântăm: să binecuvinteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe în­tru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Prunc mai presus de fire Te port pe Tine, Cuvinte Cel fără de început şi ispitire de bărbat nicicum n-am cunoscut, a zis Fecioara, minunându-se. Nu ştiu pe cine să numesc pe pământ tată al tău! Pentru aceas­ta, împreună cu Îngerii cânt Ţie: să binecuvinteze toată făp­tura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.

Catavasie:

Cuptorul cel răcorit a închipuit Chipul Minunii celei mai presus de fire; că nu a ars pe tinerii pe care i-a primit, precum nici Focul Dumnezeirii pântecele Fecioarei, în care a intrat. Pentru aceasta, cântând, să strigăm: să binecuvânteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a. Irmos: Taină minunată văd…

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Minunate, Înfricoşătoare şi Uimitoare Taine! Dom­nul Slavei a venit pe pământ şi a intrat în peşteră, sărăcind cu trupul, căutând să cheme iarăşi pe Adam şi să izbăvească pe Eva din dureri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu scutecele Tale dezlegi le­găturile greşelilor şi cu multa sărăcie pe toţi îi îmbogăţeşti, Îndurate; că venind în ieslea dobitoacelor, izbăveşti pe oa­meni din dobitocia răutăţii, Cuvinte al lui Dumnezeu, Cel Ce eşti fără de început.

Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Propovăduirile proorocilor au luat sfârşit: că Acela despre Care au proorocit că va trebui să vină, la sfârşitul anilor, a venit, S-a arătat Întrupat din Preacurata Fecioară; pe Acela cu gând curat să-L primim.

Catavasie:

Taină Minunată şi neobişnuită văd, cer fiind peştera, Scaun de Heruvimi Fecioara, ieslea sălăşluire, întru care S-a culcat Cel Neîncăput, Hristos Dumnezeu, pe Care, lăudându-L Îl slăvim.

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab a mers înainte…

Fecioarelor, începeţi întâi voi cântarea de bucurie a Fecioarei; maicilor, lăudaţi călătoria Maicii lui Hristos, Dumnezeul nostru; magilor, împreună cu Îngerii, păstorilor, împreună cu noi, cântaţi. Că Fiul lui Dum­nezeu, Cel mai înainte de veci, Cel Ce mântuieşte lumea din stricăciune, merge să Se nască în cetatea Betleemului.

SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea Fecioriei tale…

Umpleţi-vă de bucurie toate marginile pământului, că Născătoarea de Dumnezeu se apropie să nască pe Împăratul a toate. O, Mi­nune de Negrăit! Cel fără de început Se începe şi Cel fără de trup Se Întrupează. Peştera, primeşte înăuntru pe Cel Ce ţine toate împreună! Betleeme, bucură-te şi făptură dănţuieşte, în ziua Înainteprăznuirii!

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Porunca cea cu Taină…

Mai Înainteprăznuirea Naşterii lui Hristos săvârşind, să prăznuim credincioşilor; şi după vrednicie toţi mai înainte să întâmpinăm, daruri ca şi magii aducând faptele bune; şi să cântăm cântare nouă îngerească Dumnezeului nostru, Celui Ce S-a născut în Betleem fără de sămânţă, din Fecioară, Fiica lui Dumnezeu; pe Acela toţi Îl slăvesc.

SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule…

Bucură-te, Sioane! Betleeme, pregăteşte-te! Atotţiitorul, tri­miţând steaua înainte, a vestit smerenia Sa cea nemăsurată; că Acela de Care se cutremură Puterile Cereşti, cu adevărat Se naşte din Fecioara, fără de schimbare, Unul Dumnezeul nostru.

Publicat în Căsătorie | Lasă un comentariu

Canon de rugăciune la Duminica dinaintea Naşterii Domnului – Sfinţii Părinţi după trup ai Domnului

Troparul Sfinţilor Părinţi după trup ai Domnului, glasul al 2-lea:

Mari sunt faptele credinţei; că în mijlocul izvorului văpăii, ca într-o apă de odihnă sfinţii trei Tineri s-au bucurat şi Proo­rocul Daniel păstor leilor ca unor oi s-a arătat. Pentru rugăciunile lor, Hristoase Dum­nezeule, miluieşte-ne pe noi.

Cântarea 1, glasul 1. Irmos: Pe Cel Ce a acoperit…

Stih: Sfinţilor Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Astăzi adunarea Dum­nezeieştilor Părinţi mai înainte în chip luminat prăznuieşte Naşterea lui Hristos şi o arată pe aceasta minune a haru­lui: că Avraam şi Tinerii sunt Chipul Legii.

Stih: Sfinţilor Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Odinioară sfinţitul Avraam a primit Dumnezeirea în Trei Ipostasuri; iar acum Cuvântul, Cel împreună Şezător pe Scaun cu Tatăl şi cu Dumnezeiescul Duh, Cel cu preaslăvire Lăudat, la tineri a venit.

Stih: Sfinţilor Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Avraam a fost izbăvit din mâna nedreaptă; iar Dumneze­ieştii Tineri, oarecând, din vă­paia cuptorului şi Daniel Proo­rocul de fiare şi din groapă au fost mântuiţi. Pentru aceasta acum, mai înainte de naşterea lui Hristos, sunt prăznuiţi.

Stih: Sfinţilor Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Dumnezeieştii Tineri, cei cu numărul Treimii, care au biruit cu dreapta credinţă în cuptor credinţa cea deşartă, au arătat lumii mai înainte, cu închipu­iri, Tainele lui Dumnezeu, cele ce aveau să fie.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ceea ce eşti plină de dar, Maică Ceea ce nu ştii de nuntă, Fecioară Nestricată, pe tine te fericim;  că din neamul lui Avraam şi din seminţia lui David ai înflorit; şi ai născut pe Hristos Cel Propovăduit de prooroci mai înainte.

Cântarea a 3-a. Irmos: Pe Tine, Cel Ce ai spânzu­rat…

Stih: Sfinţilor Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Slava cea după chip şi după asemănarea lui Dumnezeu păzind-o Tinerii, vitejeşte au stins cu Focul Duhului, văpaia chipului celui de aur, cu credinţă strigând: nu este sfânt afară de Tine, Doamne, Iubitorule de oameni!

Stih: Sfinţilor Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu înţelepciunea fiind îm­brăcat şi cu Puterea Duhului, Tinerii au ruşinat pe înţelepţii Babilonului, robindu-i şi cu îndrăzneală au strigat: nu este sfânt afară de tine, Doamne, Iubitorule de oameni!

Stih: Sfinţilor Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Se bucură şi dănţuieşte împreună cu Tinerii şi cu Proorocii Legea şi saltă astăzi înaintea Dumnezeieştii Străluciri a Dom­nului; şi Avraam se bucură, că vede pe Domnul Întrupat, din sămânţa sa.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Zămislirea Celui Născut al tău a fost fără de patimă; Întruparea mai presus de cuvânt a venit; că Taina cea mai presus de fire, vestită necontenit de prooroci, s-a arătat nouă: Domnul, Care este Cuvântul lui Dumnezeu.

Cântarea a 4-a. Irmos: Deşertarea Ta cea Dum­nezeiască…

Stih: Sfinţilor Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Pe începătorii Părinţilor, pe Avraam, Isaac şi Iacob să-i cinstim; că din sămânţa lor a strălucit Hristos, Întrupându-Se din Fecioară, ca un Atotputernic.

Stih: Sfinţilor Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Proorocul Daniel însemnând mai îna­inte cele viitoare ale pogorârii lui Hristos, a arătat tuturor în chip lămurit pe fiare, ca pe nişte oi; că mai dinainte a cu­noscut cele ce erau să fie, ca un prooroc al lui Dumnezeu.

Stih: Sfinţilor Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

De veninul păcatului nefiind înşelaţi Tinerii, din văpaie au fost izbăviţi; că fiind cu adevărat mai de preţ decât aurul, nu s-au topit în cuptorul înşelăciunii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Naşterea ta cea mai presus de fire, Preacurată, propovăduieşte, cu glas mare, Aştepta­rea neamurilor şi Mântuirea lumii, Preacinstită; pe care o laudă astăzi adunarea Părinţilor.

Cântarea a 5-a. Irmos: Lumina Cea Neînserată a Dumnezeieştii…

Stih: Sfinţilor Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Pe începătorul Părinţilor, Patriarhul Avraam, ca pe un pricinuitor al Legii şi al ha­rului, astăzi să-l cinstim şi îm­preună cu el pe Proorocul Daniel, că acesta mai înainte a vestit, ca un proo­roc al lui Dumnezeu, pe Hristos din Fecioară şi a întâmpinat Dumnezeiască naşterea Lui.

Stih: Sfinţilor Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Mai înainte însemnând în chip limpede venirea Domnu­lui, prin venirea Îngerului Tine­rii lui Avraam au stins cuptorul şi prefăcând focul în rouă, prin credinţă au topit mărirea chipului cel de aur.

Stih: Sfinţilor Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Încuiat-a Proorocul Daniel, în groapă, gurile fiarelor, cu Duhul; iar Tine­rii lui Avraam cu harul au stins tăria focului. Şi mântuindu-se din stricăciune, mai înainte au vestit pe Hristos din Fecioară, rugându-se ca unui Izbăvitor pentru mântuirea noastră.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cu Dumnezeiescul Duh ară­tând Întruparea Ta cea fără de patimă, Proorocul Isaia a strigat, Doam­ne, cugetând la Legea harului: Fecioara vine să nască după trup, fără de sămânţă, pe Cel din neamul lui Avraam şi din se­minţia lui Iuda.

Cântarea a 6-a. Irmos: Marea vieţii văzând-o…

Stih: Sfinţilor Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Purtarea cea iubitoare de străini şi credinţa cea înaltă a lui Avraam se arată limpede, că primind cu închipuire Taina Preasfintei Treimi, s-a bucurat şi acum alergând înaintea lui Hristos, saltă.

Stih: Sfinţilor Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Firea s-a supus acum prin credinţă Tinerilor, cu darul Du­hului, că focul cel a toate mân­cător şi fără de ruşine s-a ruşi­nat de cei ce cinsteau pe Făcătorul focului, pe Iisus Hristos.

Stih: Sfinţilor Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Daniel Proorocul, încleştând oarecând gurile leilor în groa­pă, a arătat că sălbăticia lumii, prin venirea lui Hristos, se va împăca cu pacea cea după buna plăcere a lui Dumnezeu.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Din pântece Fecioresc ai năs­cut, Marie, Maică fără de bărbat, pe Hristos, pe Care L-au văzut duhovniceşte proorocii; a Cărui Naştere mai înainte o prăznuiesc Dumnezeieştii Părinţi.

CONDAC, glasul al 6-lea.

Chipul cel scris de mână nu l-aţi cinstit, căci cu Fiinţa Cea Nescrisă într-armându-vă, de trei ori fericiţilor, în lupta cu focul v-aţi preamărit; şi stând în mijlocul văpăii celei de nesu­ferit pe Dumnezeu L-aţi chemat: grăbeşte, o Îndurate şi sârguieşte ca un Milostiv, spre ajuto­rul nostru că poţi toate câte le voieşti.

Cântarea a 7-a. Irmos: O, Minune de negrăit…

Stih: Sfinţilor Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Pe Hristos născând, după trup, prin credinţă, începătorule de neam, Părinte Avraam, limpede te-ai arătat în Duh, părinte al neamurilor, spre mântuirea noastră, a celor ce cântăm: Mântuitorule, Dum­nezeule, bine eşti cuvântat!

Stih: Sfinţilor Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Glasurile celor neînsufleţite, care strigau în zadar, au fost slăbite de cântarea celor însu­fleţiţi; că fără vătămare au căl­cat în picioare, cu trupurile, fo­cul cuptorului aprins, strigând: Mântuitorule, Dumnezeule, bine eşti cuvântat!

Stih: Sfinţilor Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu vederea Duhului privind de demult neclintit Proorocul Daniel, a închipuit a doua veni­re a lui Hristos şi pe cele înfri­coşătoare, ale acesteia, mai îna­inte le-a vestit stigând: Dumnezeule, bine eşti cuvântat!

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Uimitoare este Minunea, cea în chip lămurit destăinuită de demult de prooroci şi de pă­rinţi, că Fecioara cea Preacurată acum a venit să nască, spre mântuirea noastră, a celor ce cântăm: Mântuitorule, Dum­nezeule, bine eşti cuvântat!

Cântarea a 8-a. Irmos: Înspăimântează-te, înfricoşându-te…

Stih: Sfinţilor Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Văpaia cea neobosită, Hristoase, Tinerii îmbrăcându-se cu tine, Focul cel Dum­nezeiesc, s-a întunecat îndată şi cu îngăduinţa Ta răcoarea s-a abătut peste cei ce cântau: preoţi binecuvântaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii!

Stih: Sfinţilor Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

A fost dat leilor spre mân­care, în urma judecăţii nedrep­te, Proorocul Daniel; dar prin învăţăturile înfrânării cu bună evlavie a avut pe fiare împreu­nă postitoare, în mijlocul adân­cului gropii. Cu rugăciunile lui, ale lui Avraam şi ale tinerilor, mântuieşte în pace, Hristoase, pe cei ce Te laudă pe Tine.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe Cel pe Care mai înainte prin credinţă L-au vestit prooroceştile glasuri, pe Iisus Emanuil, Care a venit în chip de om, pe Fiul şi Cuvântul Cel împreună fără de început al lui Dumnezeu Tatăl, Fecioara Maria L-a născut de la Duhul Sfânt, fără ispitire bărbătească, în cetatea Betleemului.

Cântarea a 9-a. Irmos: Nu te tângui, Maică…

Stih: Sfinţilor Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Praznicul Părinţilor celor mai înainte de lege, să­vârşind, pe Hristos, Cel Ce a venit dintr-înşii după trup, cu Dumnezeiască cuviinţă să-L cinstim; că Avraam împreună cu Isaac şi cu Iacob s-au arătat temelii Proorocilor şi Legii şi începători duhovniceşti ai ha­rului prin credinţă.

Stih: Sfinţilor Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Dumnezeu, Cel Ce a arătat lui Moise în focul din rug, cu Dumnezeiască vedenie, Taina cea mai presus de cuget. Acelaşi pogorându-Se în foc la Tineri a prefăcut, cu focul cel firesc al Dumnezeirii Sale, văpaia cup­torului în rouă.

Stih: Sfinţilor Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu Avraam adunându-se mai înainte de Naşterea lui Hristos, Preasfinţiţii Tineri şi Proorocul Daniel cel Minunat, Proorocul lui Dum­nezeu, cu Isaac şi Iacob, cu Moise şi cu Aaron, dănţuiesc cu credinţă, rugându-se neîncetat ca să ne mântuim noi.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Împreună se bucură toată făptura de naşterea ta, Fecioară; că Betleemul a deschis Edenul şi iată, îndulcindu-ne toţi de po­mul vieţii, prin credinţă, stri­găm cu dragoste: plineşte, Stă­până, rugăciunile noastre!

Publicat în Căsătorie | Lasă un comentariu

Canon de rugăciune la Duminica dinaintea Naşterii Domnului – Canonul Învierii

Cântarea 1, glasul al 6-lea.

Irmosul:

Pe Cel Ce a acoperit oarecând, cu valul mării, pe prigonitorul tiran, sub pământ l-au ascuns feciorii celor mântuiţi. Iar noi ca fecioarele să cântăm Domnului, căci cu Slavă S-a preaslăvit.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

De frica Ta s-au deschis por­ţile morţii şi s-au sfărâmat încuietorile cele veşnice; căci cu cinstită pogorârea Ta au înviat morţii cei de demult, cu veselie lăudând, Hristoase, Învierea Ta.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Înaintea judecăţii lui Pilat a stat de voie Judecătorul, ca un osândit şi de mâinile cele ne­drepte peste obraz a fost lovit, Dumnezeu, de Care se cutremură cele cereşti şi cele pământeşti.

Cântarea a 3-a.

Irmosul:

Pe Tine, Cel Ce ai spânzu­rat fără de ţinere tot pământul pe ape, văzându-Te făptura spânzurat, în locul Căpăţânii, de multă spaimă fiind cuprinsă, striga: nu este sfânt afară de Tine, Doamne!

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

În mormânt trei zile fiind închis, ai înviat pe cei morţi din veac, cu Învierea Ta cea înce­pătoare de viaţă şi din osândă dezlegându-se, cu veselie s-au bucurat strigând: iată, Izbăvire ai venit, Doamne!

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Slavă Învierii Tale, Mântui­torul nostru, că din stricăciu­nea Iadului şi din moarte ne-ai scăpat ca un Atotputernic. Pen­tru aceasta lăudându-Te grăim: nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni!

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Deşertarea Ta cea Dum­nezeiască pe Cruce, văzând-o mai înainte Avraam, înspăimântându-se a strigat: Tu ai tăiat tăria celor puternici, Bunule, unindu-Te cu cei din Iad, ca un Atotputernic.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Dumnezeiasca Ta pogorâre în Iad, Hristoase Dumnezeule, morţilor viaţă s-a arătat; că Tu pe vrăjmaşi jos i-ai legat, Bu­nule şi cale cerească oamenilor ai deschis.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

N-a primit stricăciune, în groapă zăcând, Preacuratul Trup al Mântuitorului; ci, ca un Puternic a sfărâmat porţile Ia­dului şi a Înviat întru Slavă, Hristos, a treia zi.

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Lumina Cea Neînserată a Dumnezeieştii Tale arătări, Hristoase, făcută pentru noi cu milostivire, văzând-o Proorocul Isaia, de noapte mânecând a strigat: învia-vor morţii şi cei din morminte se vor scula; şi toţi pământenii se vor bucura.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Îngerul, închipuind vădit Strălucirea Bucuriei, s-a arătat în mormânt purtător de lu­mină, propovăduind femeilor Învierea; şi acestea lăsând plân­gerea, s-au bucurat de Învierea lui Hristos, vestind Apostolilor: bucuraţi-vă!

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Din milostivire Cel Preabun, luând chipul nostru, s-a pironit de voie pe Cruce, pentru mine, cel ce dintru început am lepă­dat Porunca cea Sfântă şi moare ca un om, dăruindu-mi viaţă.

Cântarea a 6-a.

Irmosul:

Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig Ţie: scoate din stricăciune viaţa mea, Mult Milostive.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Morţii moarte Te-ai făcut, Bunule; şi Iadului surpare, cu îngroparea Ta cea de trei zile, cu Dumnezeiască cuviinţă; şi viaţă ai izvorât celor din lume, învi­ind, Iisuse Împărate.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Morţii moarte Te-ai făcut, Bunule; şi Iadului surpare, cu îngroparea Ta cea de trei zile, cu Dumnezeiască cuviinţă; şi viaţă ai izvorât celor din lume, învi­ind, Iisuse Împărate.

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

O, Minune de negrăit! Cel Ce a izbăvit în cuptor pe cuvioşii tineri din văpaie, în mormânt Se pune mort fără de suflare, spre mântuirea noas­tră, a celor ce cântăm: Mântuitorule, Dumnezeule, bine eşti cuvântat!

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

O, Minune uimitoare! Însuşi Domnul, Cel Ce şade întru cei de sus pe Scaun, prin luare de Trup, moartea a răbdat; dar a Înviat cu Puterea Dumnezeirii, împreună sculând pe morţii cei din veac.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

O, Minune uimitoare! Însuşi Domnul, Cel Ce şade întru cei de sus pe Scaun, prin luare de Trup, moartea a răbdat; dar a Înviat cu Puterea Dumnezeirii, împreună sculând pe morţii cei din veac.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Tu, tăria morţii ai surpat-o şi ai Înviat, dând ridicare celor ce Te slăvesc pe Tine cu adevărat ca Dumnezeu şi cu dreaptă cre­dinţă îţi strigă: Mântuitorule, Dumnezeule, bine eşti cuvântat!

Cântarea a 8-a.

Irmosul:

Înspăimântează-te, înfricoşându-te, cerule şi cutremuraţi-vă temeliile pământului; că iată, Dumnezeu dintru cele Înalte între cei morţi se socoteşte şi ca un străin în mormânt mic este primit; pe Acela tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi veci.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

O, nespusa Ta îngăduinţă, Hristoase, cea pentru noi, sme­riţii! Că iată, gustând moarte, Dumnezeu fără de moarte fiind, în mormânt ai fost pus ca un om şi ai Înviat, Cuvinte, împreună sculând pe cei din cele de dedesubt, care Te preaînalţă pe Tine, întru toţi vecii.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

A Ta junghiere, Hristoase, mai înainte închipuind-o, Avraam, supunându-se Ţie, Stăpâne a suit în munte pe fiul pe care-l născuse, ca pe o oaie, vrând cu credinţă să-l jertfească. Dar s-au întors bucurându-se, Isaac îm­preună cu bătrânul, preaînălţându-Te pe Tine, întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a.

Irmosul:

Nu te tângui, Maică, văzându-Mă în groapă pe Mine, Fiul tău, pe Care M-ai zămislit în pântece, fără de sămânţă! Că Mă voi Ridica şi Mă voi Preaslăvi şi voi înălţa întru Mărire, neîncetat, ca un Dumnezeu, pe cei ce cu credinţă şi cu dragoste te măresc pe tine.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Nu te tângui, Maică, văzându-Mă în groapă pe Mine, Fiul tău, pe Care M-ai zămislit în pântece, fără de sămânţă! Că Mă voi Ridica şi Mă voi Preaslăvi şi voi înălţa întru Mărire, neîncetat, ca un Dumnezeu, pe cei ce cu credinţă şi cu dragoste te măresc pe tine.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Pentru ce te tânguieşti, făp­tură, văzând pe Cruce şi în mormânt pe Vistierul vieţii şi Dumnezeu? Că Se va Ridica Strălucitor, înnoindu-te pe tine, cu Învierea cea de a treia zi, Ia­dul surpând şi împreună ridi­când pe cei morţi care Îl laudă pe Dânsul.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Pentru ce te tânguieşti, făp­tură, văzând pe Cruce şi în mormânt pe Vistierul vieţii şi Dumnezeu? Că Se va Ridica Strălucitor, înnoindu-te pe tine, cu Învierea cea de a treia zi, Ia­dul surpând şi împreună ridi­când pe cei morţi care Îl laudă pe Dânsul.

Publicat în Căsătorie | Lasă un comentariu

Duminică seara – Glasul al 5-lea: fii mie cale

14

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului Editura Doxologia

Duminică seara – la glasul 5

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Facere a Sfântului Andrei Criteanul

Cântarea 1. Glasul al 5-lea Irmosul:

«Pe cal şi pe călăreţ în Marea Roşie i-a scufundat Hristos, Cel ce a sfărâmat războaiele cu braţ înalt, iar pe Israel l-a mântuit, pe cel ce cânta cântare de biruinţă».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Datori suntem, Curată, fără încetare a-ţi cânta ţie şi a chema pururea ajutorul tău, pe care îndură-te să-l trimiţi rugătorilor tăi, ca să fim izbăviţi de cel ce se luptă cu noi.

Apă capului meu cine va da, Preacurată, dacă nu-mi vei deşerta lacrimile ochilor şi nu îmi vei da mie să plâng sufletul meu pe care l-am omorât cu păcatele?

Slavă…

Mai presus de toate necuvântătoarele numai eu am fost cinstit cu cuvânt prin pronia Făcătorului, dar eu în chip necuvântător m-am plecat patimilor celor stricătoare de suflet, pentru aceea m-am asemănat dobitoacelor celor fără de minte.

Scară până la cer, calea virtuţilor care cu cuvântul duci su­fletele la cele cereşti, fă-mă şi pe mine să urc treptele, cu fapta şi contemplarea, de Dumnezeu dăruită.

Cântarea a 3-a Irmosul:

«Cel ce ai înfipt pământul pe nimic cu porunca Ta şi ai ridicat neţinut pe cel îngreuiat, pe piatra cea neclintită a poruncilor Tale, întăreşte Biserica Ta, Hristoase, Cel singur bun şi iubitor de oameni».

Ai născut înţelepciunea cea ipostatică, Marie fără prihană, Maica lui Dumnezeu şi a Cuvântului pe Care roagă-L să picure în inima mea picătura fricii de Dumnezeu, ca să mă umplu de cunoştinţa cea dumnezeiască.

Picăturile de ploaie adapă pământul şi îl fac să odrăslească rod, Curată, iar ploile lacrimilor adapă sufletul, dar eu, inimă învârtoşată având şi neîndurerată, nicidecum nu mă pocăiesc.

Slavă…

Când mintea în chip nematerialnic este împreună cu cele inteligibile, râuri de lacrimi curg ca din nişte izvoare, dar mintea mea, Maica lui Dumnezeu, lipită fiind de pământ are felurite gânduri şi pe cât pare se toceşte.

Şi acum…

Mirul virtuţii în patru chipuri pregăteşte cele mai bune, Maica lui Dumnezeu, prin înţelepciune, prin bărbăţie sufletească, prin dreptate dumnezeiască şi prin curăţia înfrânării, dar de acestea eu m-am lipsit.

Cântarea a 4-a Irmosul:

«Deşertarea Ta cea dumnezeiască Avacum cunoscând-o prin vederea mai înainte, Hristoase, cu frică striga Ţie: Spre mân­tuirea poporului Tău ai venit, ca să mântuieşti pe unşii Tăi».

Uşor sunt tras către patimi, gol fiind de ajutorul tău, Maică Fecioară, Mireasa lui Dumnezeu. Pentru aceea, milostiveşte-te, izbăveşte-mă pe mine din prăpastia răului meu obicei.

învredniceşte-mă pe mine, Născătoare de Dumnezeu, să îmi usuc mişcările trupului cu gândul şi cu fapta şi prin mişcarea mintii călăuzeşte-mă să petrec întru cele de sus.

Slavă…

Fii ai lui Dumnezeu prin împărtăşire ne-am făcut toţi câţi primim pe Hristos, dar eu Fecioară, mă întorc îndărăt, din pri­cina răutăţii, fiu al păcatului făcându-mă.

Şi acum…

Calea mântuirii nu am aflat-o, din necunoştinţa sufletului.

Ceea ce ai născut calea vieţii, Născătoare de Dumnezeu, Marie, fii mie cale de mântuire.

Cântarea a 5-a

Irmosul:

«Cel ce te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, la Tine alerg din zori şi strig Ţie: Luminează sufletul meu cel întunecat, Hristoase, ca un îndurat».

Numai pe tine te ştiu, Născătoare de Dumnezeu, ajutătoare a celor păcătoşi şi la tine scap; nu mă lepăda pe mine, cel ce am pă­cătuit mai presus de toţi.

Ca să arăţi în mine neasemuirea milostivirii tale, Maică Fe­cioară, ridică-mă pe mine, cel ce zac şi arată-mi căile nepătimirii.

Slavă…

Valurile patimilor, tulburate cu putere de vânturile demoni­lor, acoperă corăbioara nenorocitului meu suflet.

Şi acum…

Veselă arată-mi-te, Născătoare de Dumnezeu, la ieşirea mea, când sufletul se va despărţi de nenorocitul cort şi mă mântuieşte pe mine, robul tău.

Cântarea a 6-a Irmosul:

«Marea patimilor cea sălbăticită de viforul cel stricător de suflet linişteşte-o, Stăpâne Hristoase, şi din stricăciune mă scoate ca un îndurat».

Fecioară, norii ispitelor venind grei asupra mea, surpă casa su­fletului. Pentru aceea, tânguindu-mă, vin la acoperământul tău.

Izbăveşte-mă, Curată, de gândurile cele deşarte şi stricătoare de suflet, învredniceşte-mă să primesc gândurile la judecata şi la şederea de acolo.

Slavă…

Am căzut din dumnezeiasca bucurie, Maica lui Dumnezeu, şi încep să mă tânguiesc eu, ticălosul, cum mă voi izbăvi eu acolo de amara tânguire?

Şi acum…

Izvor de tămăduiri te-am dobândit pe tine, Stăpână curată, noi, cei bolnavi de setea păcatelor, la tine alergăm şi mântuire luăm.

Sedealna.

Glasul al 5-lea

Pe Cuvântul Cel împreună fără de început

în multe feluri, Fecioară, L-am mâniat pe Hristos, cu mintea, cu cuvântul şi cu faptele şi mă tem de înfricoşătorul acela scaun de judecată, dar tu, vino mai înainte şi degrab izbăveşte de chinuri, cu rugăciunile tale de maică şi cu îndrăznirea ta cea către Dumnezeu, pe cel ce se roagă ţie, Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 7-a Irmosul:

«Domnul părinţilor cel preaînălţat văpaia a stins şi a rourat pe tinerii care cântau cu un glas: Dumnezeule, bine eşti cuvântat».

Cine altul ca mine a păcătuit, cu totul lăudată, mintea mi-am omorât-o, trupul mi l-am întinat şi toate simţirile mi le-am înnegrit, eu, ticălosul.

Pe mine cel cu totul risipitor, pe mine, ticălosul, miluieşte-mă, Stăpână, şi dă-mi iertare pentru greşelile de mai înainte, ca să te slăvesc pe tine cu dor.

Slavă…

Prin închipuirile visurilor, vrăjmaşul mă amăgeşte şi mă împinge în căderea mândriei, dar tu, Născătoare de Dumnezeu, din meşteşugirile lui izbăveşte-mă.

Şi acum…

Cu toiagul compătimirii tale şi al acoperământului tău mângâie-mă şi pe mine, Curată, şi cu untdelemnul tău, al dumne­zeieştii milostiviri, unge capul meu.

Cântarea a 8-a Irmosul:

«Ţie, Făcătorului a toate…».

Harul dumnezeieştii înfieri primindu-1 la dumnezeiescul botez, l-am pierdut făcând nelegiuiri într-o viaţă de păcat, pentru aceea te rog pe tine, Fecioară, miluieşte-mă.

Vlăstarii rădăcinii neruşinate a iubirii de sine odrăslesc obrăznicia şi uşurătatea. De aici cresc roiuri de patimi felurite. Pe tine, aşadar, te rugăm, usucă rădăcina lor.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Ridic glasul meu cu plângere ţie strigând: Cu vinul pocă­inţei, Curată, adapă-mă, satură-mă aici cu pâine de lacrimi, ca să nu flămânzesc şi să nu însetez dincolo.

Şi acum…

Eu singur lepădat fiind din contemplarea dumnezeiască, ase­menea dobitoacelor şi fiarelor m-am făcut, însă tu singură, ceea ce ai născut în chip de negrăit pe Făcătorul, izbăveşte-mă, Fecioară, de văpaia gheenei.

Să lăudăm. Irmosul:

«Ţie Făcătorului a toate, în cuptor, tinerii împletind horă a toată lumea cântau: Toate lucrurile pe Domnul lăudaţi-L şi-L prea­înălţaţi întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a Irmosul:

«Isaie, dănţuieşte! Fecioara a avut în pântece şi a născut tiu pe Emanuel, pe Dumnezeu şi omul; Răsăritul este numele Lui, pe Care slăvindu-L, pe Fecioara o fericim».

Dăruieşte, Curată, simţire înţelegătoare sufletului meu, omoară plăcerile cele necuvenite de mai înainte pe care obişnuiesc să le nască simţirile cele trupeşti, ca să mă fac şi eu locaş al Duhului Sfânt.

Nicidecum nu am încetat, Maica lui Dumnezeu, să fac fapte de ruşine, din pruncie arătându-mă casă patimilor şi măcar acum, la bătrâneţile mele, dă-mi mie gând de pocăinţă şi poate aş scăpa de pedepsele care mă aşteaptă.

Slavă…

în prăpastia păcatelor cumplite alunecând, am căzut din înălţimea virtuţilor, Stăpână, Curată. Aşadar, tu, ceea ce eşti apă­rarea celor neputincioşi şi a păcătoşilor, tinde mână de ajutor celui ce se roagă ţie.

Şi acum…

Mă spăimântez, Maica lui Dumnezeu, de stăpânescul scaun de judecată şi mă tem ca unul care sunt plin de multe rele; totuşi la tine scap, ceea ce eşti păcătoşilor scăpare şi nu mă lepăda pe mine, ci mântuieşte-mă cu mila ta.

Prosomii.

Glasul al 5-lea

Bucură-te, cămară

Bucură-te, albină iubitoare de flori, ceea ce ai îmbrăcat pajiştea vieţii, cununa aleasă şi strălucită a Fecioriei, sălaş strălucit al Făcătorului, cort care ai cuprins pe Domnul cel necuprins. Bu­cură-te, Fecioară, prin care iadul s-a omorât şi moartea s-a nimicit şi cel întâi zidit s-a izbăvit de înfricoşătoarea cădere; bucură-te, Cuvioasă, Preasfântă; bucură-te, turn de veghe neclintit; bucură-te, Maica lui Dumnezeu, Celui ce dă lumii mare milă.

Bucură-te, porumbiţă preafrumoasă, care ai aripile aurite cu înţelepciunea, floarea nestricăciunii, porfiră înţelegătoare; bucură-te, dumnezeiască scară; bucură-te, pod care îi treci pe muri­tori la viaţa cea cerească; bucură-te, întărire a domnitorilor celor credincioşi, şi cetate întărită şi cunună de preţ. Bucură-te, ceea ce ai împreunat naşterea cu fecioria. Bucură-te, leacul celor bolnavi; bucură-te, săturarea celor lipsiţi. Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, Celui ce dă lumii mare milă.

Bucură-te, Dumnezeu după Dumnezeu, care ai locul al doilea după Sfânta Treime, Ceea ce nemijlocit ai primit de la Dumnezeu plinătatea darurilor şi pe acestea le împărţi tuturor, îngerilor şi oamenilor, deopotrivă; bucură-te, semn al cerului de foc; bu­cură-te, minune vădită a dumnezeieştilor voiri; bucură-te, scopul cel mai de pe urmă, Preacurată, al întregii făpturi pentru care lumea a fost făcută şi prin naşterea ta sfatul cel veşnic al Făcătorului se împlineşte.

Singură bucurie a celor întristaţi, vino mai înainte şi izbă­veşte-mă şi pe mine, robul tău, din toate ispitele cele de multe feluri care mă cuprind, de bolile cele arzătoare şi din răutăţile vrăjmaşilor care caută să mă înghită pe mine cel slăbănogit, de toată întristarea şi de partea cea de-a stânga, a demonilor, de deznădejde şi de cumplita osândă. Aşadar, nu mă da pe mine până în sfârşit necazurilor, ca să nu mă acopere pe mine, neno­rocitul, adâncul răutăţii, căci întru tine mi-am pus toată nădej­dea mea, de Dumnezeu dăruită.

Publicat în Căsătorie, Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului | Etichetat | Lasă un comentariu

Sâmbătă seara – Glasul al 5-lea: Umple de veselie

DSC_4657

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului

Editura Doxologia

Sâmbătă seara – Glasul al 5-lea

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Facere a celui între sfinţi Părintele nostru Ignatie, Patriarhul Constantinopolului

Al cărei acrostih este: «A cincea rugăciune către Preasfânta Fecioară a lui Ignatie»

Cântarea 1. Glasul al 5-lea

Irmosul: «Pe cal şi pe călăreţ în Marea Roşie i-a scufundat Hristos, Cel ce a sfărâmat războaiele cu braţ înalt, iar pe Israel l-a mântuit, pe cel ce cânta cântare de biruinţă».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Cer, Fecioară, să îmi dai harul Duhului Sfânt ca să deschidă smerita mea gură şi să îmi fie dat mie darul cuvântului ca să te laud pe tine, Născătoarea Cuvântului.

Dat-ai veselie inimii mele, munte gras şi nor dumnezeiesc care picuri roua, pomenirea ta, Stăpână, umplându-mă de bucurie şi de veselie.

Slavă…

înţelepţeşte-mă pe mine, cel întunecat pururea de beţia plă­cerilor şi fără de minte fiind, adăpându-mă cu vinul pocăinţei, Născătoare de Dumnezeu, căci ai odrăslit strugurele cel copt al nestricăciunii.

Şi acum…

Potoleşte chinurile cele de iad, de Dumnezeu dăruită, ceea ce ai născut, Fecioară, fără chinuri pe Cel necuprins cu mintea, pe Care roagă-L să mă izbăvească de toată chinuitoarea răutate.

Cântarea a 3-a

Irmosul: «Cel ce ai înfipt pământul pe nimic cu porunca Ta şi ai ridi­cat neţinut pe cel îngreuiat, pe piatra cea neclintită a poruncilor Tale, întăreşte Biserica Ta, Hristoase, Cel singur bun şi iubitor de oameni».

Născându-L pe Făcătorul şi Domnul, Fecioară, te-ai făcut mai înaltă decât toată făptura şi mai cinstită decât Heruvimii şi Serafimii, Curată. Pentru aceea pururea te fericim toate nea­murile precum mai înainte ai profeţit.

Acoperământul, nădejdea şi apărarea creştinilor, pe mine cel ce cred în tine şi alerg la tine izbăveşte-mă de păcate şi de patimi şi de necazuri, Fecioară, şi din mâinile vrăjmaşilor celor ce se luptă cu mine, ca să te slăvesc pe tine cu mulţumire.

Slavă…

Dă-mi izvoare de lacrimi, Mireasa lui Dumnezeu şi mărturi­sire păcatelor mele şi iertare greşelilor mele, ca să te măresc pe tine eu, cel izbăvit prin acoperământul tău şi păzit pururea.

Şi acum…

Mi-am întinat, nobleţea sufletului, Curată, şi dumnezeiasca vrednicie a chipului. Vai, mie, ce voi face? Vino, Fecioară, Născă­toare de Dumnezeu, şi mai înainte de sfârşit dă-mi mie chipuri de mântuire şi vrednică pocăinţă.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul: «Deşertarea Ta cea dumnezeiască Avacum cunoscând-o prin vederea mai înainte, Hristoase, cu frică striga Ţie: Spre mân­tuirea poporului Tău ai venit, ca să mântuieşti pe unşii Tăi».

Pântecele tău, palat sfânt al împăratului şi al lui Dumnezeu în chip netâlcuit s-a făcut, întru care sălăşluindu-Se, temple ale Lui ne-a lăcut pe noi.

Mă împresoară şi mă înviforează întreite valuri ale patimilor şi ale gândurilor şi suflările potrivnice ale plăcerilor mă scufundă, Fecioară, ci tinde mâna ta şi mă izbăveşte.

Slavă…

Puterea mea şi lauda mea, tu eşti Stăpână; fii mie spre mân­tuire ceea ce ai născut mântuirea lumii, pe Hristos, Izbăvitorul şi Mântuitorul meu.

Şi acum…

Bolile trupului şi ale sufletului meu, rogu-mă, tămăduieşte-le, Curată, ceea ce ai născut pe Doctorul sufletelor şi al trupurilor şi mă mântuieşte cu dumnezeieştile tale rugăciuni.

Cântarea a 5-a

 

Irmosul: «Cel ce te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, la Tine alerg din zori şi strig Ţie: Luminează sufletul meu cel întunecat, Hristoase, ca un îndurat».

Pe mine cel rănit şi cel ce zac în adâncul păcatelor şi năpădit de toată deznădăjduirea, Mântuitorule, miluieşte-mă, pentru ru­găciunile Maicii Tale.

Ceea ce pe Cel mai dinainte de veci L-ai născut sub ani, în trup circumscris pe Cel ce prin fire este necircumscris, pe Acela roagă-L pentru mine, robul tău.

Uşa cea cerească, deschide-mi mie uşile pocăinţei, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai deschis uşile Raiului şi de uşile iadului izbăveşte-mă.

Şi acum…

Cântă naşterea ta cetele îngerilor, Născătoare de Dumnezeu, prin care a încetat înşelarea idolilor şi lumina adevărului a strălucit.

 

Cântarea a 6-a

Irmosul: «Marea patimilor cea sălbăticită de viforul cel stricător de suflet linişteşte-o, Stăpâne Hristoase, şi din stricăciune mă scoate ca un îndurat».

Pe noi, cei omorâţi de patimi, ridicându-ne din păcat, Stă­până, înviază-ne cu rugăciunile tale, ceea ce ai născut pe strică­torul stricăciunii.

Cere iertare de păcate, Stăpână curată, şi izbăvire de patimi robilor tăi celor ce din suflet te laudă pe tine pururea.

Slava…

Ajutor în chinuri pururea eşti pământenilor, Curată, şi, pe cele grele lăcându-le uşoare, pe slujitorii tăi păzeşte-i nevătămaţi.

Şi acum…

Răscumpărare celor căzuţi, tămăduire celor bolnavi, Cuvioasă, bucurie celor întristaţi te-a dăruit pe tine Hristos şi laudă celor ce te laudă pe tine.

Sedealna. Glasul al 5-lea

Pe Cuvântul cel împreună fără de început

Harul cel neasemuit al îndurării tale şi puterea dumneze­iască a stăpânirii tale ştiindu-le, Fecioară Maică Marie, strig ţie cu stăruinţă: Din toată întristarea smulge-mă pe mine, robul tău, şi umple-mă de veselie, ca să te laud pe tine, Prealăudată.

Cântarea a 7-a

Irmosul: «Domnul părinţilor cel preaînălţat văpaia a stins şi a rourat pe tinerii care cântau cu un glas: Dumnezeule, bine eşti cuvântat».

Lauda a toată lumea şi jertfelnic de împăcare, roagă-L pe milos­tivul tău Fiu să-mi dea iertare de greşeli şi viaţă veşnică.

Râuri de lacrimi dăruieşte-mi, Prealăudată, ca să sting înfri- coşătoarea osândă veşnică şi să cânt Fiului tău: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Slavă…

Cuvintelor gurii mele şi curgerilor lacrimilor mele plecându-te, Curată, schimbă întristările sufletului meu în bucuria cea ade­vărată a Fiului tău.

Şi acum…

Ceea ce ne-ai născut nouă pe Dumnezeu, Dătătorul bunătă­ţilor, pe Acesta milostiveşte-L spre noi cu rugăciunile tale de maică, să miluiască pe cei ce se laudă cu tine.

Cântarea a 8-a

Irmosul: «Ţie, Făcătorului a toate…».

Vezi, ceea ce eşti bună, răutatea sufletului meu şi deznădăj- duirea şi degrab mă slobozeşte din chinuri, ca să te slăvesc pe tine întru toţi vecii.

Să nu aud încă: „Pământ eşti şi în pământ vei merge”, căci tu de pe pământ la cer m-ai adus, o, fără de prihană, Fecioară, ca una care ai născut pe Cel ce din pământ a plăsmuit pe începă­torii neamului omenesc.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Noaptea patimilor şi a întristărilor m-a cuprins şi întunecă strălucirea minţii mele, fără de prihană, Fecioară, dar tu, ceea ce ai născut pe Soarele slavei, străluceşte sufletul meu cu lumina bucuriei şi a nepătimirii.

Şi acum…

Cort sfânt aflându-te pe tine Cel Preasfânt, Preanevinovată, întru tine S-a sălăşluit, fără de sămânţă, trup muritor luând, şi după naştere fecioară te-a păzit.

Să lăudăm.

Irmosul: «Ţie Făcătorului a toate, în cuptor, tinerii împletind horă a întregii lumi cântau: Toate lucrurile pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii».

 

Cântarea a 9-a

Irmosul: «Isaie, dănţuieşte! Fecioara a avut în pântece şi a născut fiu pe Emanuel, pe Dumnezeu şi omul; Răsăritul este numele Lui, pe Care slăvindu-L, pe Fecioara o fericim».

Pe Dumnezeu pe Care L-ai născut în chip de negrăit, Stă­până curată, roagă-L cu dinadinsul să ne izbăvească pe noi de primejdii şi de întristări şi de viitoarea înfricoşată judecată şi să ne învrednicească de strălucirea sfinţilor Lui.

Adâncul tămăduirilor şi noianul harurilor te-am cunoscut pe tine noi, păcătoşii, pentru aceea te rugăm: Scoate-ne din toate greu­tăţile pe noi, cei ce te mărim şi te cinstim pe tine, Prealăudată.

Slavă…

Mângâie degrab inima mea care se tânguie de mulţimea chi­nurilor, mângâierea mea şi scăparea mea, ca şi eu să strig: Ru­găciunile tale bucură sufletul meu, Multlăudată.

Şi acum…

Somnoros şi trândav fiind, Stăpână, şi neînfrânat, sfârşind în fapte întunecate, toată viaţa mea am cheltuit-o, dar ajungând la apusul vieţii pe tine, Răsăritul cel cu totul luminos, te rog să mă luminezi.

Prosomii. Glasul al 5-lea

 Bucură-te, cămara

Bucură-te, ceea ce în pântece pe mielul lui Dumnezeu necir- cumscris L-ai purtat, pe Cel ce a dezlegat pe oameni din robia de mai înainte, singură curată. Ceea ce ai răsărit lumii bucuria, cămară de nuntă purtătoare de lumină a negrăitei nuntiri, bucu- ră-te, ceea ce pe toţi în taină îi străluceşti şi îi luminezi ca ceea ce ai fulgerat lumina cea neapropiată, Preacurată, nenuntită Stăpână; bucură-te, Sfânta Sfintelor; bucură-te, lauda a toată lumea; bu­cură-te, Maica lui Dumnezeu, Cel ce dă lumii mare milă.

Bucură-te, tăria muritorilor, nădejdea şi acoperământul, reazem nebiruit, zid şi mântuire şi cetate de scăpare nezdrobită, care pe Dumnezeu cu oamenii L-ai împăcat prin naşterea ta cea fără de sămânţă şi străină; bucură-te, toiagul lui Aaron, care ai odrăslit floarea cea de preţ, pe hrănitorul făpturii. Bucură-te, putere ne­biruită a împăraţilor dreptcredincioşi, Mireasa lui Dumnezeu; bucură-te, tăria mucenicilor; bucură-te, locaşul luminii; bucură-te, Maica lui Dumnezeu, Cel ce dă lumii mare milă.

Bucură-te, ţară şi pământ al lui Dumnezeu Cel necuprins, pe care Ioil mai dinainte te-a văzut, Sfânta Sfintelor întru care S-a pogorât Cel ce ţine toate; bucură-te, zid dumnezeiesc; bucură-te, Nevinovată, nădejde neînfruntată şi apărare sigură a celor ce te slăvesc şi te laudă, Prealăudată, şi te caută pe ţine din tot sufletul, Mireasa lui Dumnezeu; bucură-te, ceea ce ai născut pe Săditorul curăţiei, cu totul fără de prihană. Bucură-te, carte scrisă de Dumnezeu; bucură-te, izvorul sfinţirii; bucură-te, Maica lui Dumnezeu, Cel ce dă lumii mare milă.

Umple de veselie, Curată, pe cei ce te laudă pe tine şi cu dor te slăvesc şi grăbeşte de ne slobozeşte din chinurile care ne îm­presoară, din nenorociri şi din plânsuri şi din toată răutatea vrăjmaşilor celor mândri şi ucigaşi, din rătăcire, din închisoare, din amara robie şi din strâmbătate şi de înfricoşătoarea judecată. Stăpână, miluieşte-ne pe noi cei ce suntem în primejdii şi nu ne lăsa până în sfârşit, ci, după obicei, miluieşte-ne şi pierde, Fe­cioară, pe vrăjmaşii ce se luptă cu noi.

Publicat în Căsătorie | Lasă un comentariu

Când vei fi chemat de cineva la nuntă, nu te aşeza în locul cel dintâi

Ev. Luca 14, 1-11

În vremea aceea a intrat Iisus în casa uneia dintre căpeteniile fariseilor, în zi de sâmbătă, ca să mănânce, şi ei îl pândeau. Şi, iată, un om bolnav de hidropică era înaintea Lui. Şi, răspunzând, Iisus a zis către învăţătorii de Lege şi către farisei, spunând: Cuvine-se a vindeca sâmbăta ori nu? Ei însă au tăcut. Şi luându-l, l-a vindecat şi i-a dat drumul. Şi către ei a zis: Care dintre voi, de-i va cădea fiul sau boul în fântână, nu-l va scoate îndată în ziua sâmbetei? Şi n-au putut să-I răspundă la aceasta. Apoi, luând seama cum îşi alegeau la masă cele dintâi locuri, a spus celor chemaţi o pildă, zicând către ei: Când vei fi chemat de cineva la nuntă, nu te aşeza în locul cel dintâi, ca nu cumva să fie chemat de el altul mai de cinste decât tine şi, venind cel care te-a chemat pe tine şi pe el, să-ţi zică: Dă acestuia locul. Şi atunci cu ruşine te vei duce să te aşezi pe locul cel mai de pe urmă. Ci tu, când vei fi chemat, mergând aşază-te în cel din urmă loc, ca, atunci când va veni cel ce te-a chemat, el să-ţi zică: Prietene, mută-te mai sus. Atunci vei avea cinste în faţa tuturor celor care vor şedea împreună cu tine. Căci oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa.

Publicat în Căsătorie | Lasă un comentariu

şi umblaţi întru iubire

Ap. Efeseni 5, 1-8

Fraţilor, fiţi următori ai lui Dumnezeu, ca nişte fii iubiţi, şi umblaţi întru iubire, precum şi Hristos ne-a iubit pe noi şi S-a dat pe Sine pentru noi, prinos şi jertfă lui Dumnezeu, întru miros cu bună mireasmă. Iar desfrâu şi orice necurăţie şi lăcomie de avere nici să se pomenească între voi, cum se cuvine sfinţilor; nici vorbe de ruşine, nici vorbe nebuneşti, nici glume care nu se cuvin, ci mai degrabă mulţumire. Căci aceasta s-o ştiţi bine, că niciun desfrânat, sau necurat, sau lacom de avere, care este un închinător la idoli, nu are moştenire în Împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu. Nimeni să nu vă amăgească cu cuvinte deşarte, căci pentru acestea vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării. Deci, să nu vă faceţi părtaşi cu ei. Altădată eraţi întuneric, iar acum sunteţi lumină întru Domnul; umblaţi ca fii ai luminii.

Publicat în Căsătorie | Lasă un comentariu

Canon de rugăciune la Sărbătoarea Înainteprăznuirii Naşterii Domnului

Tropar la Praznicul Înainteprăznuirii Naşterii Domnului, glasul al 4-lea:

S-a înscris oarecând, cu bă­trânul Iosif, în Betleem, Maria, ca cea din sămânţa lui David, purtând în pântece sarcina cea fără de sămânţă. Dar a sosit vremea naşterii şi nici un loc de sălăşluire nu era; ci, ca un palat frumos s-a arătat peştera împă­rătesei. Hristos Se naşte, ca să ridice chipul cel mai înainte căzut.

Tropar la Praznicul Înainteprăznuirii Naşterii Domnului, glasul al 4-lea:

Găteşte-te Betleeme, că s-a deschis tuturor Edenul! Împodobeşte-te, Efrata, că Pomul vieţii a înflorit în peşteră din Fecioară! Pentru că pântecele Aceleia Rai Înţelegător s-a ară­tat, întru care este Dumnezeies­cul Pom, din care mâncând vom fi vii şi nu vom muri ca Adam. Hristos Se naşte, ca să ridice chipul cel căzut mai înainte.

Cântarea 1, glasul al 6-lea.

Irmosul:

Ca pe uscat umblând Is­rael cu picioarele prin adânc, pe prigonitorul Faraon văzându-l înecat, a strigat: lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-I cântăm.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Continuă lectura
Publicat în Căsătorie | Lasă un comentariu

Canon de rugăciune către Domnul nostru Iisus Hristos

Înainte-prăznuirea Naşterii Domnului   –
22 decembrie

Cântarea 1, glasul al 6-lea.

Irmosul:

S-a despicat Marea Roşie şi adâncul cel hrănit cu valuri s-a uscat, făcându-se pentru cei fără de arme loc de trecere, iar pentru cei preaîntr-armaţi, mormânt. Şi cântare cuvioasă lui Dumnezeu s-a cântat, căci cu Slavă S-a preaslăvit Hristos, Dumnezeul nostru.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Cea Pricinuitoare de viaţă şi Atotstăpânitoare, Înţelepciunea lui Dumnezeu Cea Nesfârşită Şi-a zidit Sieşi casă, din Curata Maică, ce nu ştie de bărbat; că în trupesc locaş îmbrăcându-Se, cu Slavă S-a preaslăvit Hristos, Dumnezeul nostru.

Continuă lectura
Publicat în Căsătorie | Lasă un comentariu

Dacă cineva vrea să fie întâiul, să fie cel din urmă dintre toţi şi slujitor al tuturor

Ev. Marcu 9, 33-41

În vremea aceea au venit Iisus şi ucenicii Lui în Capernaum. Şi, fiind în casă, i-a întrebat: Ce vorbeaţi între voi pe drum? Iar ei tăceau, fiindcă pe drum se întrebaseră unii pe alţii cine dintre ei este mai mare. Atunci Iisus, aşezându-Se, a chemat pe cei doisprezece şi le-a zis: Dacă cineva vrea să fie întâiul, să fie cel din urmă dintre toţi şi slujitor al tuturor. Apoi, luând un copil, l-a pus în mijlocul lor şi, luându-l în braţe, le-a zis: Oricine va primi în numele Meu pe unul din aceşti copii, pe Mine Mă primeşte; şi oricine Mă primeşte pe Mine, nu pe Mine Mă primeşte, ci pe Cel care M-a trimis pe Mine. Şi I-a zis loan: Învăţătorule, am văzut pe cineva scoţând demoni în numele Tău, care nu merge după noi, şi l-am oprit, pentru că nu urmează nouă. Iar Iisus a zis: Nu-l opriţi, căci nu este nimeni care, făcând vreo minune în numele Meu, să poată degrabă să Mă vorbească de rău. Cine nu este împotriva noastră este pentru noi. Iar oricine vă va da să beţi un pahar de apă în numele Meu, fiindcă sunteţi ai lui Hristos, adevărat zic vouă că nu-şi va pierde răsplata sa.

Publicat în Căsătorie | Lasă un comentariu

Vineri seara – Glasul al 4-lea: Fiind dăruitoare a bucuriei

E19E8790-D1A6-4B35-9113-587E9FE58CBC

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului

Editura Doxologia

Vineri seara – Glasul al 4-lea

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Facere a împăratului Teodor Lascaris

Cântarea 1. Glasul al 4-lea

Irmosul: «Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt răspunde-voi împărătesei Maicii şi mă voi arăta, luminat prăznuind, şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Ceea ce ai născut bucuria, bucură-te, Fecioară, Mireasa lui Dumnezeu, izgonirea blestemului; bucură-te, Preanevinovată; bucură-te, Stăpână, apărătoarea lumii; bucură-te, scăparea celor ce aleargă la tine.

Fiind dăruitoare a bucuriei, bucură-te, Mireasa lui Dumnezeu, Stăpână, ceea ce ai micşorat blestemul; bucură-te, nenuntită; bucură-te, Preacurată, acoperământul sufletului meu; bucură-te, Maică Fecioară; bucură-te, Prealăudată.

Slavă…

Bucură-te, masă dumnezeiască; bucură-te, sfeşnic cu totul lumi­nos; bucură-te, scaun de foc; bucură-te, templu al lui Dumnezeu; bucură-te, căruţa împăratului a toate; bucură-te, cetate însufle­ţită a Atotţiitorului.

Bucură-te, munte sfânt, bucură-te, pod ceresc; bucură-te, pat însufleţit; bucură-te, nor de aur; bucură-te, Tu, cea fără de prihană, mântuirea credincioşilor; bucură-te, cu totul nepătată; bucură-te, Prealăudată.

 

Cântarea a 3-a

Irmosul: «Arcul celor puternici a slăbit şi cei neputincioşi cu putere s-au încins. Pentru aceasta, s-a întărit întru Domnul inima mea».

Bucură-te, lauda fecioriei; bucură-te, bucuria nesfârşită a celor ce nasc; bucură-te, ceea ce singură eşti chemarea mântuitoare a Evei celei dintâi.

Bucură-te, împăcarea lumii; bucură-te, minune străină a sfinţi­lor îngeri; bucură-te, Maică binecuvântată a Stăpânului a toată zidirea.

Slavă…

Bucură-te, crin cu dulce mireasmă; bucură-te, alabastru cu mir şi izvor al sfinţirii; Bucură-te, Fecioară, norul luminii, sfeşnicul cel cu şapte făclii.

Şi acum…

Bucură-te, trandafir neveştejit; bucură-te, comoară cu adevărat dumnezeiască a fecioriei, bucură-te, răscumpărarea mântuitoare a neamului ortodocşilor.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul: «Sfatul cel neurmat şi dumnezeiesc al întrupării Tale celei de sus, celei din Fecioară, Proorocul Avacum avându-l în minte, a strigat: Slavă puterii Tale, Doamne».

Bucură-te, nădejdea de mântuire a tuturor; bucură-te, viţă mult roditoare; bucură-te, uşa lui Dumnezeu cea de taină; bucură-te, căruţa soarelui; bucură-te, Născătoare de Dumnezeu prealăudată.

Bucură-te, munte umbrit al Iui Dumnezeu; bucură-te, templu preasfânt; bucură-te, scară pe care mai înainte a văzut-o Iacob; bucură-te, Fecioară preacurată; bucură-te, Născătoare de Dumnezeu prealăudată.

Slavă…

Bucură-te, mirul cel preaînmiresmat al lui Dumnezeu; bucură-te, vedere nepătrunsă, pe care mai înainte a văzut-o Proorocul Avacum; bucură-te, mântuirea credincioşilor; bucură-te, Născătoare de Dum­nezeu prealăudată.

Şi acum…

Bucură-te, cetate cu douăsprezece ziduri a lui Dumnezeu; bu­cură-te, palat al dumnezeieştii slave; bucură-te, tron al Făcătorului tuturor; bucură-te, masa Cuvântului; bucură-te, Născătoare de Dumnezeu prealăudată.

 

Cântarea a 5-a

 Irmosul: «Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască mărirea ta; că tu, Fecioară, neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu Cel peste toate şi ai născut pe Fiul Cel fără de ani, Cel ce dăru­ieşte pace tuturor celor ce te laudă pe tine».

Bucură-te, ceea ce ai odrăslit pe Săditorul făpturii; bucură-te, ceea ce ai născut pe hrănitorul a toată lumea; bucură-te, rădă­cina lui David, ceea ce ai crescut pe Cel ce din milă ţine toate în chip mai presus de toată mintea.

Bucură-te, zid nesurpat şi acoperământul celor ce te cinstesc pe tine; bucură-te, ocrotitoarea şi îndrăznirea pământenilor; bucură-te, nădejdea muritorilor, bucuria desfătată a tuturor celor ce te fericesc pe tine, preafericită Stăpână.

Slavă…

Bucură-te, vedere necuprinsă de îngeri; bucură-te, minune netâlcuită, străină şi negrăită; bucură-te, fiica lui David, Maica Făcătorului a toate, Stăpâna şi Doamna întregii tăpturi.

Şi acum…

Bucură-te, car de foc al împăratului a toate; bucură-te, por- fira cea gândită a lui Dumnezeu Cuvântul; bucură-te, cleşte tainic şi cădelniţă de aur, uşa cea neumblată, preafericită Stăpână.

Cântarea a 6-a

Irmosul  «înţelepţii de Dumnezeu, care faceţi acest praznic dumnezeiesc şi cu totul cinstit al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să batem din palme, slăvind pe Dumnezeu, Cel ce S-a născut dintr-însa».

Bucură-te, ţarină nearată; bucură-te, vie nelucrată; bucură-te, Rai; bucură-te, izvor nedeşertat; bucură-te, vasul manei; bucură-te, Mireasa lui Dumnezeu.

Bucură-te, liman neînvăluit; bucură-te, turn de veghe al celor războiţi; bucură-te, cetate întărită; bucură-te, îndreptarea celor căzuţi; bucură-te, Maica Celui Preaînalt; bucură-te, Preanevino­vată.

Slavă…

Bucură-te, măslin pururea roditor; bucură-te, porumbiţă dorită de toată lumea; bucură-te, Maica lui Dumnezeu; bucură-te, Marie, cu totul nepătată; bucură-te, Sfântă Fecioară; bucură-te, Prealăudată.

Şi acum…

Bucură-te, cleştele cărbunelui dumnezeiesc; bucură-te, cădel­niţă cu totul de aur; bucură-te, buchet; bucură-te, vas al Duhului Sfânt; bucură-te, cămară de nuntă a Cuvântului; bucură-te, iu­bitoare de bine.

Sedealna

Arătatu-Te-ai astăzi

Bucură-te, scaun de foc al împăratului şi sfeşnic cu totul de aur al luminii dumnezeieşti care luminezi sufletele şi minţile celor ce te laudă pe tine, Fecioară prealăudată.

Cântarea a 7-a

 Irmosul: «N-au slujit lăpturii cugetătorii de Dumnezeu, fără numai Făcătorului; ci groaza focului bărbăteşte înfruntând-o, se bucurau, cântând: Prealăudate Dumnezeul părinţilor noştri şi Doamne, bine eşti cuvântat».

Bucură-te, uşa cea neumblată prin care a trecut numai Cel preaînalt, izvor pecetluit. Bucură-te, templu dumnezeiesc al legii harului; bucură-te, pod care îi duci pe toţi cei credincioşi la moştenirea de sus.

Bucură-te, munte netăiat, pe care mai înainte tainic l-a văzut Daniil; bucură-te, rug neaprins, pe care l-a văzut Moise cel gângav; bucură-te, lauda proorocilor şi a Apostolilor.

Slavă…

Bucură-te, toiagul lui Aaron care mai presus de minte ai odrăslit pe Săditorul vieţii; bucură-te, plinirea legii şi pecetea proorocilor; bucură-te, Stăpână; bucură-te, Fecioară preacuvioasă, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu.

Şi acum…

Bucură-te, Maică nenuntită a Făcătorului tău, de Dumnezeu dăruită; bucură-te, nădejdea credincioşilor; bucură-te, ceea ce ai izvorât apa cea săltăreaţă; bucură-te, laudă şi dumnezeiască veselie a credincioşilor care te cinstesc pe tine.

 

Cântarea a 8-a

Irmosul: «Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum plinită; pe toată lumea ridică să-ţi cânte ţie: Pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii».

Bucură-te, ceea ce eşti mai înaltă decât cerurile, mai cinstită decât toate cetele îngereşti; bucură-te, adânc nesfârşit, înălţime necuprinsă; bucură-te, jertfelnic al chemării de sus a firii celei stri­cate a muritorilor; bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, nădejdea celor deznădăjduiţi.

Bucură-te, munte sfânt al lui Dumnezeu, munte gras şi înche­gat, netăiat; bucură-te, topitoare a firii celei stricate; bucură-te, patul de nuntă al unirii celor două firi, căci întru tine se văd căile lui Dumnezeu cele adevărate, Fecioară, în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Bucură-te, cortul mărturiei şi tablele testamentului scrise de Dumnezeu; bucură-te, căpătâi al legii harului; bucură-te, temelie a profeţilor, Sfântă Stăpână, slava apostolilor şi a mucenicilor; bucură-te, bucuria cuvioşilor, Fecioară.

Şi acum…

Bucură-te, comoara dumnezeieştilor haruri şi pricina tuturor bunătăţilor, Preacurată; bucură-te, podoabă a tuturor celor ce te laudă pe tine; bucură-te, liman neînviforat şi port al celor ce plutesc pe marea vieţii; bucură-te, mângâierea celor întristaţi, Fecioară.

Să lăudăm.

Irmosul: «Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum pli­nită; pe toată lumea ridică să-ţi cânte ţie: Pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a

Irmosul: «Tot neamul pământesc să salte cu duhul, fiind luminat şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfânta prăznuire a Maicii lui Dumnezeu, şi să strige: Bucură-te, Prea­fericită Născătoare de Dumnezeu, Curată, pururea Fecioară».

Bucură-te, Marie, Mireasa lui Dumnezeu, apărătoarea lumii; bucură-te, stea neapusă, vas al luminii, locaş al Treimii; bucură-te, cort al Cuvântului şi întărirea tuturor celor ce strigă: Bucură-te, Preafericită, Născătoare de Dumnezeu, Curată, pururea Fecioară.

Bucură-te, sfeşnic de aur şi masă care îi hrăneşti pe credin­cioşi, pământ nelucrat care ai odrăslit spicul cel purtător de viaţă; bucură-te, izvor care ai revărsat apa cea dătătoare de viaţă celor ce strigă: Bucură-te, Preafericită Născătoare de Dumnezeu, Curată, Pururea Fecioară.

Slavă…

Bucură-te, cămară de nuntă, întru care Dumnezeu s-a nuntit cu firea noastră; bucură-te, măslin roditor care veseleşti pe toţi; bucură-te, cristelniţă nedeşertată a dumnezeieştii curăţiri a celor ce strigă: Bucură-te, preafericită Născătoare de Dumnezeu, Curată, Pururea Fecioară.

Şi acum…

Bucură-te, scoică înţelegătoare care ai cufundat purpura lui Dumnezeu; bucură-te, mirul cel de mult preţ şi dumnezeiesc care îi înmiresmează pe credincioşi; bucură-te, zid nesurpat şi scăpare a celor ce strigă: Bucură-te, Preafericită Născătoare de Dumnezeu, Curată, Pururea Fecioară.

Prosomii. Glasul al 4-lea

 Dat-ai semn

Bucură-te, mântuire preaputernică a toată lumea, întărirea celor ce stau şi ridicarea celor căzuţi; bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, bogăţie a celor săraci şi comoară a celor lipsiţi, hrană celor flămânzi; bucură-te, cu totul nepătată, mângâierea celor întristaţi şi cercetarea celor bolnavi; bucură-te, singur ajutor al celor ce cu credinţă se roagă ţie.

Bucură-te, dimineaţă strălucită care ai răsărit credincioşilor pe soarele cel neînserat; bucură-te, adânc nemăsurat, înălţime negrăită a înfricoşătoarei taine; bucură-te, bucuria îngerilor; bucură-te, ceea ce ai stins văpaia înşelării; bucură-te, omorârea iadului; bucură-te, nor cu totul luminos, îndreptarea lui Adam; bucură-te, Preacinstită Stăpână.

Bucură-te, podoaba celor ce petrec în feciorie şi lauda lumii, Mireasa lui Dumnezeu; bucură-te, cumpănă de plumb pe care mai înainte a văzut-o Amos (Amos 7, 8), pe care, Dumnezeu, pentru rugă­ciunile tale, nu o va trece cu vederea; bucură-te, răscumpărarea lumii; bucură-te, templu al Dumnezeirii; bucură-te, dulce desfătare a limbii credincioşilor, fără de prihană.

Ceea ce ai născut pe Soarele dreptăţii, Preanevinovată, ri­sipeşte întunericul patimilor ce mă supără pe mine şi pe şarpele cel amăgitor care ademeneşte sufletul meu pururea prin plăceri şi deşertăciuni, departe izgoneşte-l de ticăloasa mea inimă, păzind în liniştea nepătimirii pe robul tău.

Publicat în Căsătorie | Lasă un comentariu

Joi seara: Glasul al 4-lea – Mintea mea călăuzeşte-o, prin strălucirea mijlocirii tale

26

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului

Editura Doxologia

Joi seara

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Facere a lui Manuil, marele retor

Cântarea 1. Glasul al 4-lea Irmosul:

«Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt răspunde-voi împărătesei Maici şi mă voi arăta, luminat prăznuind, şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Mintea mea călăuzeşte-o, prin strălucirea mijlocirii tale, către Domnul pe Care L-ai întrupat, fără prihană Fecioară, ca să laud cu credinţă minunile tale, căci tu eşti ajutorul tuturor şi izbăvirea.

Ca ceea ce eşti palat însufleţit al Atotputernicului Dumnezeu, fără prihană, fă temple ale Domnului pe cei ce cu dor te laudă pe tine căci tu eşti ajutorul tuturor şi izbăvirea.

Slavă…

Ca ceea ce eşti izvor al dumnezeieştilor haruri, Preanevino­vată, varsă şi mie picăturile harului, scufundând adâncurile patimilor mele, căci tu eşti ajutorul tuturor şi izbăvirea.

Şi acum…

Ca ceea ce în chip mai presus de fire ai născut cu trup pe Dumnezeu Cel mai înainte de veci, Maică Fecioară, pe Acesta roagă-L să treacă cu vederea adâncul păcatelor mele, căci tu eşti ajutorul tuturor şi izbăvirea.

Cântarea a 3-a.

Irmosul:

«Pe ai tăi cântăreţi Născătoare de Dumnezeu, izvorul cel viu şi îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească, întăreşte-i, întru dumnezeiască mărirea ta, cununilor măririi învrednicindu-i».

Fecioară, Tu eşti muntele cel sfânt şi umbrit, căci puterea Tatălui, Curată, pe tine cer nou înstelat te-a arătat, mai înaltă decât tăria cea de acum.

Corurile îngerilor celor nematerialnici stau înaintea ta cu cuviinţă de robi şi cu frică, fără prihană, şi nu pot să te laude pe tine căci vrednicia ta a arătat-o mai presus de îngeri.

Slavă…

Rugul cel nemistuit în Sinai naşterea ta mai dinainte vestind-o în foc, umbrit o a închipuit, Mireasa lui Dumnezeu, Cel care vrednicia ta a arătat-o mai înaltă decât toate.

Şi acum…

Norul cel mai alb eşti care picuri din cer credincioşilor pică­turile harului şi care ne-ai răsărit Soarele dreptăţii Care vredni­cia ta a arătat-o mai înaltă decât toate.

Cântarea a 4-a

Irmosul:

«Cel ce şade întru slavă pe scaunul Dumnezeirii, pe norul cel uşor a venit Iisus, Cel cu totul dumnezeiesc, prin Preacurata Fe­cioară, şi a mântuit pe cei ce strigă: Slavă puterii Tale, Hristoase».

Preoţii, cuvioşii şi dumnezeieştii prooroci, pe tine în taine mai dinainte te-au propovăduit, că vei fi vas al lui Dumnezeu, dum­nezeiască Mireasă, căci prin tine au văzut cei din întuneric lu­mina dumnezeieştii cunoştinţe.

Pe tine, Fecioară fără pată, te-a luat Domnul din firea oame­nilor ca pe o pârgă sfântă şi a sfinţit tot neamul nostru şi ne-a răsărit lumina dumnezeieştii cunoştinţe.

Slavă…

Primeşte cu bunăvoinţă, Prealăudată, cererile celor ce te roa­gă pe tine cu credinţă şi mintea noastră o luminează şi legea Domnului pe toţi îi învaţă şi străluceşte-i cu lumina dumne­zeieştii cunoştinţe.

Şi acum…

Ajutorul tuturor tu eşti, Preanevinovată, al celor ce se încred în tine şi laudă cu credinţă şi cu dor dumnezeiască naşterea ta prin care a strălucit cereasca lumină a dumnezeieştii cunoştinţe.

Cântarea a 5-a

Irmosul:

«Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască mărirea ta; că tu, Fecioară, neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu Cel peste toate şi ai născut pe Fiul Cel fără de ani, Cel ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă pe tine».

Ca o scară cerească te-ai arătat oarecând strămoşului Iacob prin care minţile cele cereşti urcă la vederea lui Dumnezeu şi iarăşi coboară pe pământ cu dor închinându-se negrăitei naşterii tale.

Toiag te-a arătat pe tine, Preasfântă, care ai înflorit floarea cea înmiresmată şi minunată căci tu în chip de negrăit L-ai năs­cut pe Dumnezeu prin Care cei credincioşi se fac nestricăcioşi, cu dor închinându-se negrăitei naşterii tale.

Slavă…

Te-a văzut pe tine odinioară proorocul ca pe o carte îndum­nezeită întru care a fost scris Cuvântul Tatălui spre bucurie lumii şi i-a mântuit pe toţi ca un Dumnezeu pe cei ce cu credinţă se închină negrăitei naşterii tale.

Şi acum…

Nu poate nicidecum limba muritoare să te laude pe tine după cuviinţă, Născătoare de Dumnezeu, pentru aceea dă-mi mie, Cu­vioasă, putere pe măsura voinţei, ca să laud cu dorire negrăită naşterea ta.

Cântarea a 6-a Irmosul:

«înţelepţii de Dumnezeu, care faceţi acest praznic dumnezeiesc şi cu totul cinstit al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să batem din palme, slăvind pe Dumnezeu, Cel ce S-a născut dintr-însa».

Depărtează toată întunecimea minţii mele şi dăruieşte, fără prihană, ticălosului meu suflet razele harului tău, căci tu eşti nădejdea şi ajutorul tuturor.

M-am rănit, fără de prihană Stăpână, cu sabia înfricoşată a pierzătorului şi am căzut în cumplită moarte, ci tu viază-mă, căci tu eşti nădejdea şi ajutorul tuturor.

Slavă…

Se minunează toată mintea de minunile tale, Mireasa lui Dumnezeu, pe care le reverşi cu îmbelşugare tuturor robilor tăi, căci tu eşti nădejdea şi ajutorul tuturor.

Şi acum…

Pe poporul tău cel căzut în prăpastia robiei vrăjmaşilor celor necredincioşi miluieşte-l, căci tu eşti nădejdea tuturor şi ajutorul.

Sedealna. Clasul al 4-lea Cel ce Te-ai înălţat

Mântuirea nemincinoasă a creştinilor, ocrotitoarea nebiruită a păcătoşilor, puternicul nostru ajutor şi scăparea, mântuieşte-mă pe mine, cel ce alerg la tine, Preanevinovată Fecioară, acoperă-mă cu aripile sfântului tău acoperământ, ai grijă de sufletul meu dincolo şi stai de faţă la plecarea de aici.

Cântarea a 7-a Irmosul:

«N-au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu, fără numai Făcătorului; ci groaza focului bărbăteşte înfruntând-o, se bucurau, cântând: Prealăudate Dumnezeul părinţilor noştri şi Doamne, bine eşti cuvântat».

Urmând dumnezeieştilor tale cuvinte acum, pe tine te fericim, strigând ţie: Bucură-te, Curată, căci minunile tale sunt străine şi nesfârşite. Drept aceea, Stăpână, luminează mintea mea, ca să te laud pe tine întru toţi vecii.

Ca ceea ce eşti templu luminos al dumnezeiescului Duh, împarte darurile celor ce aleargă la tine cu credinţă, Preanevi­novată, pentru aceea luminează mintea mea, ca să te laud pe tine întru toţi vecii.

Slavă…

Pe mine, cel ce alerg la nesfârşitele tale mile, nu mă trece cu vederea, ci ca ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup, adâncul milelor, miluieşte-mă şi îndreaptă-mă pe mine, cel căzut în patimi, ca să te laud pe tine întru toţi vecii.

Şi acum…

Mişcările minţii mele, ceea ce eşti nădejdea şi mântuirea cre­dincioşilor, Preanevinovată, îndreaptă-le pe toate către tine pen­tru mila bunătăţii tale, ca să te cinstesc pe tine şi să te slăvesc întru toţi vecii.

Cântarea a 8-a Irmosul:

«Pe tinerii cei binecredincioşi…».

Ca ceea ce eşti sfeşnic dumnezeiesc purtător de foc al harismelor trimite strălucirea ta tuturor celor ce strigă cu credinţă, Preacurată, într-un glas cu Arhanghelul: Bucură-te, prin care a fost luminat şi înnoit neamul oamenilor.

Cort prealuminos fiind al strălucirii celei în trei sori, ai ră­sărit dumnezeiasca şi mântuitoarea lumină, fără prihană Fecioară, tuturor celor ce cu credinţă strigă ţie: Bucură-te, cea prin care a fost luminat şi înnoit neamul oamenilor.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Trâmbiţa proorocească de demult tainic te-a închipuit pe tine uşă neumblată, munte şi palat, ceea ce îi arăţi temple ale Duhului pe cei ce strigă ţie: Bucură-te, cea prin care a fost luminat şi înnoit neamul oamenilor.

Şi acum…

Opreşte, Curată, şuvoaiele patimilor mele care scufundă inima mea cea smerită, şi aruncă ancora la limanul dumnezeiesc, Prea­nevinovată, ca să te laud pe tine pururea, cea prealăudată, şi să strig ţie cu credinţă: bucură-te, cea prin care a fost luminat nea­mul oamenilor.

Să lăudăm. Irmosul:

«Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum plinită; pe toată lumea ridică să-ţi cânte ţie pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a Irmosul:

«Tot neamul pământesc să salte cu duhul, fiind luminat; şi să prăznuiască firea minţilor celor fară de trup, cinstind sfânta prăznuire a Maicii lui Dumnezeu, şi să strige: Bucură-te, Preafericită Născătoare de Dumnezeu, Curată, pururea Fecioară».

Dăruieşte-mi mie cu îmbelşugare şuvoiul cel de viaţă făcător al milei tale, căci la tine vin acum eu, cel vătămat rău din nepurtare de grijă şi te rog, dă-mi veselie, ca să strig: Bucură-te, aju­torul muritorilor, ca pururea să te măresc pe tine.

Cu totul rănit zac eu, nenorocitul, în cădere cumplită prin uneltirile vicleanului vrăjmaş, fară de prihană Fecioară, ci tu, care ai născut viaţa cea ipostatică degrab mă ridică, să strig ţie: Bucură-te, ajutorul muritorilor ca pururea să te măresc pe tine.

Slavă…

A venit la noi lumina cunoştinţei prin naşterea ta şi pe toţi i-a umplut de dumnezeiască înţelepciune şi vedem neumbrit tainele cele înţelegătoare ale Fiului tău şi Dumnezeu, pentru aceea şi eu, Stăpână, împreună cu toţi lăudându-te, te măresc.

Şi acum…

Luminează-mă cu strălucirea bucuriei pentru negrăită mila milostivirii tale şi alungă toţi norii deznădejdii mele şi dăruieşte-mi mie bucuria cea adevărată, ca să laud cu credinţă dumnezeiască naşterea ta şi pururea să te măresc pe tine.

Prosomii. Glasul al 4-lea

Ca un viteaz între mucenici

Bucură-te, tron în chipul focului al Atotputernicului Dumnezeu; bucură-te, vas care porţi mana; bucură-te, izvor nesecat, care verşi şuvoaiele harului celor ce cu credinţă aleargă la sprijinul tău şi care celor bolnavi le dai harul vindecărilor şi care dai dezlegare feluritelor primejdii, fară de prihană Fecioară.

Bucură-te, ceea ce ai purtat fară strâmtorare în pântecele tău temelia pământului, Preanevinovată; bucură-te, viţa cea cu bună roadă, care ai odrăslit strugurele cel copt care a revărsat tuturor credincioşilor vinul cel mântuitor, care ai izvorât dulceaţa nestricăciunii celor cufundaţi în adâncul înşelării prin sfatul şarpelui.

Bucură-te, munte umbrit de virtuţi, Mireasa lui Dumnezeu; bucură-te, cleşte purtător de foc care ai purtat cărbunele dum­nezeiesc, Cel care ridică păcatele a toată lumea, bucură-te, dătătoarea mântuirii muritorilor; bucură-te, turn de veghe neclintit al Bisericii lui Hristos; bucură-te, tron al Domnului în chipul soarelui; bucură-te, întărirea credincioşilor.

Preanevinovată, Mireasa lui Dumnezeu, tras în jos şi ade­menit de cugete întunecate fiind, m-am depărtat de Fiul tău, ca mai înainte fiul cel risipitor, gol fiind de virtuţile pe care le-am avut din fire, pentru aceea mă rog, întorcându-mă la dumneze­iasca pocăinţă, învredniceşte-mă să primesc din nou bogăţia pe care am pierdut-o.

Publicat în Căsătorie, Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului | Etichetat | 1 comentariu

Marţi seara – Glasul al 4-lea: împletire de haruri eşti. izbăveşte-mă dintr-o asemenea tiranie

45

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului

Editura Doxologia

Marţi seara – Glasul al 4-lea

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Facere a Sfântului Teofan Graptul

Având următorul acrostih: «Părga laudelor o aduc ţie, Doamnă, eu, Teofan»

Cântarea 1. Glasul al 4-lea Irmosul:

«Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt răspunde-voi împărătesei Maici şi mă voi arăta, luminat prăznuind, şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Inţelepteşte îndoită cincimea simţirii, Stăpână, şi arat-o organ cu zece strune prin harul tău, ceea ce ai născut înţelepciunea cea mai presus de timp, ca să-ţi cânt ţie cântare armonioasă.

Cu putere, Preanevinovată, îngerul de mare sfat, Cel ce a adus toate din nefiinţă, din tine a venit pentru milă şi, rupând zapisul, dezlegare ne-a dăruit.

Slavă…

Nor însufleţit al strălucirii Tatălui, te cunoaştem pe tine, Stă­până, răsăritul luminii care a luminat neorânduiala noastră şi care pe toţi i-a atras la cele cereşti.

Şi acum…

Văzută ai fost mai frumoasă fără de asemănare decât puterile cele de sus şi decât toată făptura, Născătoare de Dumnezeu, Cu­rată, ceea ce ai îndumnezeit firea oamenilor şi iadul l-ai omorât numai prin naşterea ta.

Cântarea a 3-a Irmosul:

«Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, izvorul cel viu şi îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească, întăreşte-i, întru dumnezeiască mărirea ta, cununilor măririi învrednicindu-i».

Au fost covârşite marginile firii şi legile firii s-au dezlegat prin naşterea ta mai presus de minte, Maică Fecioară, fără pri­hană, căci din tine Cel fără chip a primit trup.

Pat neîntinat te-a văzut pe tine Solomon, înconjurat de şaizeci de înţelepţi[1], Stăpână, pe care odihnindu-Se Dumnezeu, a luat trup şi cu muritorii a vorbit.

Slavă…

Porfiră din curatele tale sângiuri purtând Cuvântul lui Dumnezeu, fără schimbare şi fără amestecare, şi goliciunea lui Adam acoperind-o, l-a încins cu dumnezeiasca frumuseţe.

Şi acum…

Locaşul dumnezeirii celei de nerăbdat şi cetate însufleţită a lui Dumnezeu, tu ai fost văzută, Preanevinovată, întru care s-a lucrat taina cea mare a negrăitei cunoştinţe care din veac nu s-a auzit.

Cântarea a 4-a Irmosul:

«Cel ce şade întru slavă pe scaunul Dumnezeirii, pe norul cel uşor a venit Iisus Cel cu totul dumnezeiesc, prin Preacurata

Fecioară, şi a mântuit pe cei ce strigă: Slavă puterii Tale, Hristoase».

Apa vie a nemuririi ca un izvor ai izvorât-o, ceea ce ai picurat celor aprinşi de sete nectarul cel dulce şi auriu al milostivirii, cu adevărat Raiul cel cu totul desfătat, Stăpână.

Sfeşnic de aur strălucind cu cele şapte făclii ale harurilor, pe tine din tot neamul soarele Hristos te-a ales şi, venind în cele nepătrunse, S-a nuntit, fără sămânţă, cu trupul muritorilor spre înnoire.

Slavă…

Ai născut pe Ţiitorul a toate, pe Cel ce a împreunat toate cu cele înalte şi pe cele despărţite le-a unit, prin care cele de sus dănţuiesc împreună cu cele de jos şi toate îl slăvesc ca pe Dătă­torul, Stăpână.

Şi acum…

Atelier in care s-a lucrat unirea celor două firi, tu eşti Fe­cioară, mai presus de minte, de cuvânt şi de cuget, din care S-a ţesut Stăpânul nu prin schimbare, ci prin unire, purtând întru­parea.

Cântarea a 5-a Irmosul:

«Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască mărirea ta; că tu, Fecioară, neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu Cel peste toate şi ai născut pe Fiul Cel fără de ani, Cel ce dăru­ieşte pace tuturor celor ce te laudă pe tine».

Tăria mea şi lauda mea tu eşti, Preanevinovată, ancoră tare a adevărului întru care mi-am pus toată nădejdea mea, Cuvioasă, şi toată bucuria vieţii.

împletire de haruri eşti, Cuvioasă, care ai ascuns în pânte­cele tău firea cea necuprinsă fără de schimbare într-un singur ipostas, prin care Dumnezeu cel purtător de trup S-a arătat tuturor şi muritor mai presus de fire.

Slavă…

Mare dulce şi totuşi neumblată ai scufundat pe cârmuitorii şi călăreţii lui Faraon cel înţelegător şi pe Israelul cel nou l-ai mân­tuit, conducându-l spre cetatea cea cerească şi la limanul cel liniştit.

Şi acum…

în chip minunat ai covârşit în frumuseţi toată făptura care, cântând, strigă ţie: Bucură-te, Mireasă, prin care, venind iubitorul de frumuseţe, a înnobilat toată firea muritorilor, Stăpână, şi a izbăvit-o din mâna pierzătorului.

Cântarea a 6-a

Irmosul:

«înţelepţii de Dumnezeu, care faceţi acest praznic dumnezeiesc şi cu totul cinstit al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să batem din palme, slăvind pe Dumnezeu, Cel ce S-a născut dintr-însa».

Propovăduim pe Cuvântul, înţelepciunea Tatălui[2], pe Fiul cel mai înainte veşnic, pe Cel sălăşluit prin fire în pântecele tău şi pe Cel ce ne-a îndumnezeit pe noi prin cea mai bună plăsmuire.

Cel ce a întemeiat munţii cu un semn, pe tine munte înţele­gător te-a arătat, umbrit de virtuţi, din care El însuşi Şi-a tăiat trup, ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită.

Slavă…

Muşcată de veninul şarpelui, cea dintâi maică a pierdut tot neamul omenesc, dar prin naşterea ta cea netâlcuită, Preacurată, se îndumnezeieşte toată firea într-un chip mai bun.

Şi acum…

Propovăduiesc văzând minunile tale cele mai presus de minte şi de cunoştinţă, Preacurată, cum Cel neîncăput încape fără de schimbare întru tine, cum S-a făcut prunc Ziditorul a toată făptura, Stăpână.

Sedealna. Glasul al 4-lea Degrab ne întâmpina

Stai împotriva duşmanilor noştri care se luptă cu noi, căci cumplit au dat năvală în moştenirea ta, Marie, Stăpâna tuturor; pierde îndrăznirea păgânilor, ca să cunoască neamurile cele iu­bitoare de război puterea ta. Cu dumnezeiască voia ta pe toţi nimiceşte-i.

Cântarea a 7-a Irmosul:

«N-au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu, fără numai Făcătorului; ci groaza focului bărbăteşte înfruntând-o, se bucurau, cântând: Prealăudate Dumnezeul părinţilor noştri şi Doamne, bine eşti cuvântat».

Minunea naşterii tale a covârşit orice minte căci Cel neapro­piat şi necircumscris cu firea, cu trupul circumscris făcându-Se, a scris pe robii tăi în cartea vieţii, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu.

Toate profeţiile întru tine s-au împlinit, Mireasa lui Dumnezeu, căci tu ai născut pe împodobitorul lumii, pe toţi împodobindu-i şi luminându-i, Binecuvântată, Preasfântă Fecioară, mântuirea muritorilor.

Slavă…

Ai născut pe Cuvântul de aceeaşi putere cu Tatăl şi cu Duhul, pe Cel ce este în două firi şi un singur ipostas, preabună, prealăudată şi binecuvântată Stăpână, mântuirea muritorilor.

Şi acum…

Adânc nepătruns te gândim pe tine şi înălţime negrăită, Maică Fecioară care ai înălţat firea muritorilor prin dumnezeiască naş­terea ta, Prealăudată, Binecuvântată Stăpână, mântuirea muritorilor.

Cântarea a 8-a Irmosul:

«Pe tinerii cei binecredincioşi…».

Comoară dumnezeiască a toată curăţia şi cort al fecioriei de Dumnezeu îngrădit ai fost văzută, Mireasa lui Dumnezeu, crinul cel cu bună mireasmă al Săditorului făpturii şi templu dumne­zeiesc. Pentru aceea, Fecioară, pe tine te lăudăm şi te preaînălţăm întru toţi vecii.

Ai purtat focul dumnezeirii în pântece fără de ardere, ca rugul cel nears, dezlegând, Preanevinovată, datoria Evei prin dumnezeiască naşterea ta, Prealăudată. Pentru aceea, pe tine, Fecioară, te lăudăm şi te preaînălţăm întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Pe mine întreg m-a luat fără schimbare şi fără amestecare după ipostas, Cuvântul cel atotdesăvârşit, întreg m-a îndum­nezeit prin cea mai bună unire, Stăpână. Pentru aceea, pe tine, Fecioară, te lăudăm şi te preaînălţăm întru toţi vecii.

Şi acum…

La fire venind Lucrătorul firii, din muntele Maicii lui Dumnezeu celei nenuntite, prunc la sân este văzut acum, purtat de mâinile tale de maică şi pe toţi i-a ridicat să te laude pe tine ca Maică a Lui şi să te slăvească pe tine ca singură Născătoare de Dumnezeu.

Să lăudăm… Irmosul:

«Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum pli­nită; pe toată lumea ridică să-ţi cânte ţie, pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.»

Cântarea a 9-a Irmosul:

«Tot neamul pământesc să salte cu duhul, fiind luminat; şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfânta prăznuire a Maicii lui Dumnezeu, şi să strige: Bucură-te, Prea­fericită Născătoare de Dumnezeu, Curată, pururea Fecioară».

Car cu totul luminos al Cuvântului eşti, car în chipul focului, car cu multe nume numit, car mai fără de asemănare decât tro­nurile cele nematerialnice, car ferecat cu aur al întăririi Fiului tău, arată-mă şi pe mine car al minţii în nepătimire, Mireasa lui Dumnezeu.

Mireasa lui Dumnezeu, Cel ce este mai presus de toate pe tine te-a pregătit cer nou mai înalt decât cerurile şi, uitând cerurile cu toate puterile cereşti, pogorându-Se, întreg în pântecele tău S-a sălăşluit în chip de negrăit, neieşind din sălaşul părintesc sau din dumnezeiasca fire.

Slavă…

Soarele cel luminos a iubit neprihănirea ta, Stăpână, şi S-a nuntit cu tine în chip de negrăit spre învierea firii omorâte. Pentru aceea, cu dor te lăudăm pe tine şi te cinstim cu credinţă ca ceea ce eşti pricina dumnezeieştii împărtăşiri.

Şi acum…

Potoleşte valul patimilor din inima mea, Preanevinovată; fă să înceteze săltările trupului meu; întăreşte mintea mea pentru contemplarea cea nematerialnică şi năvălirile cele neorânduite ale gândurilor întoarce-le în nepătimire şi de viaţa cea viitoare învredniceşte-mă.

Prosomii. Glasul al 4-lea Ca pe un viteaz între mucenici

Bucură-te, veselie a puterilor dumnezeieşti, Stăpână; bucu­ră-te, lauda Apostolilor; bucură-te, cununa mucenicilor, lauda cuvioşilor; bucură-te, răsunet al pustnicilor, ierarhilor şi pro­feţilor, mai înaltă decât toate laudele îngerilor şi ale oamenilor, Născătoare de Dumnezeu, vestită auzire.

Bucură-te, cort sfânt al Stăpânului făpturii; bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, cu totul nepătată; bucură-te, sfeşnic luminos; bucură-te, cetate însufleţită; bucură-te, pod care îi treci pe muritori de la moarte la viaţă; bucură-te, nevinovată, Prea­sfântă Fecioară; bucură-te, ceea ce singură prin naşterea ta ai unit cele pământeşti cu cele de sus.

Bucură-te, uşă bătută cu aur; bucură-te, tron în chipul focu­lui, bucură-te, dumnezeiască masă cu aur strălucită; bucură-te, aurită cămară de nuntă; bucură-te, hlamidă de purpură; bucu­ră-te, car luminos; bucură-te, cort slăvit; bucură-te, templu în chip de fulger; bucură-te, bunăcuviinţa şi frumuseţea sufletului meu, Maică Fecioară, Mireasa lui Dumnezeu.

De mii de ori, Preanevinovată, am tăgăduit să fac pocăinţă pentru păcatele mele, dar nu mă lasă răul meu obicei. Pentru aceea strig ţie şi cad la tine cu lacrimi şi ţie mă rog: Izbăveşte-mă dintr-o asemenea tiranie şi mă povăţuieşte la cele mai bune care au mântuirea


„Cânt. 3, 7.

[2]I Cor. 1,24.

Publicat în Căsătorie | Lasă un comentariu