Din Psaltirea Maicii Domnului

Publicat în Căsătorie | Lasă un comentariu

Luni seara – Glasul al 5-lea: Risipeşte, Curată, norii întristărilor din sufletul meu şi lumi­nează-mă cu razele bucuriei

61839219_10216698503473747_8665735735367696384_o_10216698503353744

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului

Editura Doxologia

Luni seara – Glasul al 5-lea

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Facere a Sfântului Marcu al Efesului, Evghenicul

Cântarea 1.

Glasul al 5-lea

Irmosul:

«Pe cal şi pe călăreţ în Marea Roşie i-a scufundat Hristos, Cel ce a sfărâmat războaiele cu braţ înalt, iar pe Israel l-a mântuit, pe cel ce cânta cântare de biruinţă».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Plec genunchiul meu ţie, Stăpână, eu, ticălosul, şi cer acum dumnezeiescul tău ajutor. Dezleagă chinul sufletului, risipeşte norii deznădejdii cu rugăciunile tale, mângâierea celor întristaţi.

Continuă lectura

Publicat în Căsătorie, Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului | Etichetat | 2 comentarii

Duminică seara – Glasul al 5-lea: fii mie cale

14

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului Editura Doxologia

Duminică seara – la glasul 5

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Facere a Sfântului Andrei Criteanul

Cântarea 1. Glasul al 5-lea Irmosul:

«Pe cal şi pe călăreţ în Marea Roşie i-a scufundat Hristos, Cel ce a sfărâmat războaiele cu braţ înalt, iar pe Israel l-a mântuit, pe cel ce cânta cântare de biruinţă».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Datori suntem, Curată, fără încetare a-ţi cânta ţie şi a chema pururea ajutorul tău, pe care îndură-te să-l trimiţi rugătorilor tăi, ca să fim izbăviţi de cel ce se luptă cu noi.

Apă capului meu cine va da, Preacurată, dacă nu-mi vei deşerta lacrimile ochilor şi nu îmi vei da mie să plâng sufletul meu pe care l-am omorât cu păcatele? Continuă lectura

Publicat în Căsătorie, Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului | Etichetat | Lasă un comentariu

Vineri seara – Glasul al 4-lea: Fiind dăruitoare a bucuriei

E19E8790-D1A6-4B35-9113-587E9FE58CBC

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului

 

Editura Doxologia

Vineri seara – Glasul al 4-lea

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Facere a împăratului Teodor Lascaris

Cântarea 1. Glasul al 4-lea

Irmosul: «Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt răspunde-voi împărătesei Maicii şi mă voi arăta, luminat prăznuind, şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi Continuă lectura

Publicat în Căsătorie | Lasă un comentariu

Joi seara: Glasul al 4-lea – Mintea mea călăuzeşte-o, prin strălucirea mijlocirii tale

61388247_10216647107268874_1862948635939962880_o_10216647107188872

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului

 

Editura Doxologia

Joi seara

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Facere a lui Manuil, marele retor

Cântarea 1. Glasul al 4-lea Irmosul:

«Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt răspunde-voi împărătesei Maici şi mă voi arăta, luminat prăznuind, şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Mintea mea călăuzeşte-o, prin strălucirea mijlocirii tale, către Domnul pe Care L-ai întrupat, fără prihană Fecioară, ca să laud cu credinţă minunile tale, căci tu eşti ajutorul tuturor şi izbăvirea.

Ca ceea ce eşti palat însufleţit al Atotputernicului Dumnezeu, fără prihană, fă temple ale Domnului pe cei ce cu dor te laudă pe tine căci tu eşti ajutorul tuturor şi izbăvirea. Continuă lectura

Publicat în Căsătorie, Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului | Etichetat | 1 comentariu

Marţi seara – Glasul al 4-lea: împletire de haruri eşti. izbăveşte-mă dintr-o asemenea tiranie

61309531_10216647094948566_3410534951664222208_o_10216647094908565

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului

 

Editura Doxologia

Marţi seara – Glasul al 4-lea

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Facere a Sfântului Teofan Graptul

Având următorul acrostih: «Părga laudelor o aduc ţie, Doamnă, eu, Teofan»

Cântarea 1. Glasul al 4-lea Irmosul:

«Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt răspunde-voi împărătesei Maici şi mă voi arăta, luminat prăznuind, şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Inţelepteşte îndoită cincimea simţirii, Stăpână, şi arat-o organ cu zece strune prin harul tău, ceea ce ai născut înţelepciunea cea mai presus de timp, ca să-ţi cânt ţie cântare armonioasă. Continuă lectura

Publicat în Căsătorie | Lasă un comentariu

Luni seara – Glasul al 4-lea: Izvor curgător eşti şi mângâiere pentru cei întristaţi

61557955_10216647101508730_268164967549632512_o_10216647101388727

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editura Doxologia

Luni seara – Glasul al 4-lea

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Facere a lui Mitrofan al Smirnei

Al cărui acrostih este: «Al patrulea Canon al lui Mitrofan Fecioarei»

Cântarea 1. Glasul al 4-lea Irmosul:

«Noianul mării Roşii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israel cel de demult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalic în pustiu a biruit».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Cu adevărat ai născut pe Dumnezeu şi Domnul şi tu singură ai fost numită Născătoare de Dumnezeu, Curată, pentru aceea cu credinţă te cinstim şi după datorie te slăvim pe tine. Continuă lectura

Publicat în Căsătorie | Lasă un comentariu

Duminică seara – Glasul al 4-lea: tu eşti veselia lumii, bucuria noastră

0060

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului

 

Editura Doxologia

Duminică seara – Glasul al 4-lea

 

[necorectat]

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Facere a Sfântului Ioan al Evhaitelor

Cântarea 1. Glasul al 4-lea

Irmosul: «Pe cârmuitorii cei tari, pe cele trei părţi ale sufletului, întru adâncul nepătimirii îneacă-i, Te rog, Cel ce Te-ai născut din Fecioară; pentru ca Ţie, ca într-o alăută, întru omorârea trupului, să cânt cântare de biruinţă».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi Continuă lectura

Publicat în Căsătorie | Lasă un comentariu

Sâmbătă seara – Glasul al 4-lea: întoarce în veselie plânsul meu

0063

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului

 

Editura Doxologia

Sâmbătă seara – Glasul al 4-lea

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Facere a lui Teoctist Monahul, Studitul

Al căruia acrostih: Vasul luminii, luminează-mă cu lumina ta. Amin.

Cântarea 1. Glasul al 4-lea Irmosul:

«Noianul Mării Roşii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israel cel de demult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalic în pustiu a biruit».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Cu lumina rugăciunilor tale luminează-mă, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti Maica luminii celei neapuse, fără de pri­hană Fecioară, şi roagă-te să îmi dea lumina cunoştinţei. Continuă lectura

Publicat în Căsătorie | Lasă un comentariu

AUDIO: Sfantul prooroc Ilie – de Nicolae Steinhardt

Publicat în Căsătorie | Lasă un comentariu

Canon de rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioara Maria la Sărbătoarea Sfântului Slăvitului Prooroc Ilie Tesviteanul

 FRUMOS !!!
0048

http://www.doxologia.ro/canon-cantari/canon-de-rugaciune-catre-preasfanta-nascatoare-de-dumnezeu-pururea-fecioara-maria-la

Cântarea 1, glasul 1.

Irmosul:

Cântare de biruinţă să cântăm toţi lui Dumnezeu, Cel Ce a făcut minunate minuni cu braţ înalt şi a mântuit pe Israel, că S-a preaslăvit.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Continuă lectura

Publicat în Căsătorie | Lasă un comentariu

SFANTUL PROOROC ILIE

Sf Ilie

SFANTUL PROOROC ILIE

Din “Daruind vei dobandi”
Nicolae Steinhardt
Editura Manastirii Rohia

SFANTUL PROOROC ILIE

Sf. Prooroc Ilie – despre care Vechiul Testament ne informează pe larg în capitolele 17-22 din Cartea a treia a Regilor şi în capitolele 1-2 din Cartea a patra a Regilor şi la care Noul Testament face în repetate rânduri aluzie (de ex.: Matei 16, 14; 17, 11-12; Marcu 8, 28; Lc 4, 25-26; 9, 8 şi 19), atât Ioan Botezătorul cât şi Insuşi Hristos fiind luaţi drept reapariţii ale vechiului profet – ni se arată ca „un om de la munte” (e din Tesba Galaadului, ţinutul muntos dintre Iordan şi deşertul arab) şi cu înfăţişare de aspru şi straşnic ascet, întocmai ca Sf. Ioan Botezătorul căruia îi este mereu asemuit în Noul Testament.

Poartă părul lung, cingătoare de curea împrejurul mijlocului şi manta din piele de oaie, un „cojoc” precum spun unele tălmăciri, de fapt un soi de pelerină miţoasă şi lungă, fără mâneci, specifică păstorilor de la munte, o tundră adică, o sarică. Este iute în mişcări şi tăios în rostiri, totul în vorbirile, purtările şi gesturile sale produce o impresie ce poate fi rezumată numai în termeni ca foc şi pară, tunete şi fulgere, mânie şi urgie.

Omul acesta, cu înfăţişare frustă de nu şi sălbatică, nu umblă câtuşi de puţin cu jumătăţi de măsură ori cu mănuşi şi cu săru’ mâna. E un ins dintr-o bucată, are o fire de luptător. Vorbeşte pe şleau, opreşte ploaia pe vreme de trei ani şi jumătate, aduce foametea în ţară şi junghie dintr-o dată nu mai puţin de patru sute cinzeci de preoţi ai lui Baal, după ce i-a luat copios în derâdere că în zadar şi-au chemat dumnezeul, au sărit în jurul jertfelnicului şi s-au înţepat cu săbii şi lănci: „strigaţi mai tare… poate stă de vorbă cu cineva, sau se îndeletniceşte cu ceva sau este în călătorie sau poate doarme: Strigaţi tare să se trezească!” (3 Regi 18, 27).

Râvnitor ca nimeni altul pentru Domnul Savaot (ce se tâlcuieşte Dumnezeul oştirilor), nu se cruţă, ştie deopotrivă să asculte şi să dea porunci, se bucură de darul săvârşirii minunilor, înviază copilul mort al văduvei din Sarepta Sidonului şi-i este dat să stea pe muntele Horeb înaintea feţei divinităţii, care i Se dezvăluie nu în chip de cutremur şi de foc şi nici ca vijelie, ci în ipostaza-I cea mai tainică şi mai subtilă: ca adiere de vânt lin (Firesc pentru logica noastră omenească, ar fi fost ca unui astfel de om, Domnul să i Se fi manifestat în mod violent, dar paradoxia cosmică a vrut ca impetuosul Ilie să-L vadă pe Dumnezeu ca Putere blândă şi senină.).

Ilie urăşte minciuna, făţărnicia şi nedreptatea şi nu ştie ce-s acelea: slăbiciunea, compromisul, eufemismele, frazele mieroase şi expresiile în doi peri.

Lui Ahab şi Izabelei – ticăloasa pereche regală a Israelului, „stăpânii cei tiranici şi cu nărav de fiară” (spre a folosi calificativele din Acatistul Maicii Domnului) – le vesteşte fără înconjur de ce fel de sfârşit vor avea parte: câinii vor linge sângele lui Ahab şi tot ei o vor mânca pe Izabela. Şi aşa a şi fost.

Impilarea, asuprirea, samavolnicia, făţărnicia mai ales îl scot din sărite.

Izabela nu e numai o nemernică, o jefuitoare, o duşmancă a norodului, e şi o mincinoasă fără seamăn, o ipocrită inveterată care se vrea ceea ce nu este şi se dă drept ce nu s-ar cădea măcar să îndrăznească a gândi.

Spre a-l spolia, şi nenoroci pe bietul nevinovat Nabot şi a-i răpi via şi pământul, această falsă cuvioasă ordonă să se ţină post înaintea depunerii unor mărturii mincinoase, împerechind astfel nelegiuirea cu luarea în batjocură a unui obicei sacru şi făcând-o, ticăloasa şi netrebnica, pe mironosiţa şi pe sfânta.

Şi ce poate fi mai jalnic, mai caraghios şi mai revoltător decât să pretinzi că eşti ceea ce prea bine se ştie de către toţi că nu eşti (şi oamenii ştiu că tu ştii că ei ştiu) şi să ceri, să pretinzi, să impui a fi recunoscută ca atare!

Ca să prostească lumea, ca să fie aclamată drept evlavioasă şi cucernică, scelerata aceasta, nemulţumită cu săvârşirea cinică a strâmbătăţii, mai vrea să se şi justifice şi izbuteşte doar să se dovedească mare specialistă în scenografii, regie, procese montate şi osândiri cu forme legale şi întru totul proceduriste ale celor fără vină.

Capcana aceasta urzită împotriva lui Nabot – spre a-l lipsi de pământul lui strămoşesc, de sfoara lui de vie, de peticul lui de ţară – premeditată, organizată, grijuliu şi amănunţit meşterită, strădania aceasta de a conferi unui act de silnicie aspect respectabil şi legalitate nu poate să nu irite până în adâncul rărunchilor pe un om din fire rănit de ce este făţuială, perfidie, mascara.

Scandalos şi respingător la Ahab şi Izabela -nedespărţită, întru mişelie pereche – este îndeosebi minciuna, sfruntata înşelăciune, pornirea de a prosti oamenii, osârdia în urmărirea scopului principal: a-i face pe oameni să dea mai multă crezare unor vorbe deşarte, unor palavre decât realităţii flagrante.

Ahab şi Izabela par a preînchipui dura zicală românească atribuită muierii ticăloase care spune: Nu crede, bărbate, ce vezi cu ochii, crede ce-ţi spun eu.

Ilie nu suferă nici trădarea adevăratului Dumnezeu. Când Ohazia, urmaşul lui Ahab, e bolnav şi găseşte de cuviinţă să ceară ajutorul idolului Baal-Zebub din Ecron, cum se poartă proorocul cu trimişii regelui, cărora le iese înainte? De două ori îi arde cu focul din cer: Pe două căpetenii şi pe de două ori câte cincizeci de trimişi. Au doară nu are Ohazia cui să ceară ajutor? Au doară nu este Dumnezeu în Israel?

Esenţial la Ilie este purtarea faţă de mincinoşi, răi, asupritori şi nelegiuiţi de tot felul.

Mereu glăsuieşte deschis şi dur, mereu crede neclintit în dreptate şi într-un Dumnezeu pedepsitor şi fără părtinire.

Nu ştie de cruţare, de glumă, de îngăduinţă: focul să vă ardă, câinii te vor mânca! Acesta e stilul şi, stilul, o ştim de la Buffon şi de la Blaga, reprezintă sinea însăşi a omului.

Ilie nu recurge niciodată la parafraze, la ocolişuri.

Nu se înduplecă, nu se lasă cucerit, ademenit, îmbrobodit, speriat, mituit.

Ameninţările ori măgulirile puterii îl lasă stană de piatră. Prea puţin îi pasă. Distinge net între bine şi rău, pe unul ca el nu-l poţi prosti, ori amăgi cu discursuri ticluite şi cu scorniri; crede ce vede cu ochii, nu ce i se spune, osândeşte răul, îi stă împotrivă cu fapta, nu se face că nu-l ia în seamă şi ţinteşte la centru, la izvorul urgiei, în rău credincioasa, născătoarea de năpaste pereche atotstăpânitoare Ahab şi Izabela, cauza tuturor dezastrelor şi nenorocirilor, vrăjmaşi neînduplecaţi ai propriului lor popor, de care îşi bat joc, pe care îl împovărează şi-l prigonesc, folosind neîncetat cele mai felurite soiuri de grăiri mincinoase şi de tertipuri străvezii.

Ilie îşi încheie viaţa de făcător de minuni, de prooroc, de „om al lui Dumnezeu” (cum este unanim numit), de aprig şi neînfricat luptător şi căuzaş al binelui, dreptăţii şi adevărului (iar drept ucenic, urmaş şi purtător de „cojoc” îl ia pe nu mai puţin zelosul, decât dânsul, Elisei) potrivit stilului său de a fi şi acţiona.

E ridicat la cer, viu fiind, în car de foc tras de cai de foc şi în vârtej de vânt: el care prin rugăciunea lui şi sîrguinţa sa pentru Unul Dumnezeu i-a ars cu foc de sus pe cei netrebnici şi L-a înduplecat să coboare foc pentru ca să mistuie jertfa cea dreaptă, spre ruşinea şi pieirea idolatrilor.

Neostenit, bătăios, nepotolit, pleacă – prin mila Atotputernicului – din lumea aceasta întocmai cum a şi trăit: în iureş şi în slavă.

Lutului nu-i este îngăduit să-l cuprindă, să-l strice. E luat la cer în plină vigoare şi petulanţă, ca un bun şi vrednic ostaş al lui Dumnezeu şi un viteaz premergător al Botezătorului, ca unul menit a fi vestitorul celei de-a doua veniri a lui Hristos.

Trei sunt figurile care fără îndoială fac legătura între Vechiul şi Noul Testament. Ele sunt: Ioan Botezătorul, ultimul prooroc al Vechiului Legământ; Isaia „evanghelistul Vechiului Testament”, Ilie pe care Domnul Hristos îl identifică lui Ioan (Matei 11, 13-14: „Toţi proorocii şi Legea au proorocit până la Ioan. Şi dacă vreţi să înţelegeţi, el este Ilie, cel care va să vină”. Id.: Matei 17, 10-13; Marcu 9, 11-13), care stă de vorbă cu Domnul pe Tabor la Schimbarea la Faţă (Matei 17, 3; Marcu 9,4; Luca 9, 30) şi este evocat pe Golgota (cu prilejul strigării cuvintelor Eli, Eli…, interpretate de unii participanţi ca o chemare a lui Ilie). (Matei 27, 47-49; Marcu 15, 34-36).

Ilie cel întotdeauna prezent în Noul Legământ odată cu Ioan, alături de Hristos, biet cioban de munte în sarica lui, în „cojocul” lui făcător de minuni şi el (strâns vălăturit desparte apele Iordanului), îndărătul căruia clocoteşte inima unui mare râvnitor pentru Dumnezeu şi aprig vestitor al lui Hristos.

Să ne fie nouă tuturor pildă de neînfricare, sinceritate, dragoste de Dumnezeu, vorbire neprefacută, silă de minciună şi de idolatrie, scârbă de făţărnicie şi uimită silă atunci când ne întâmpină pe calea întortocheată a vieţii scârbavnica impostură.

Publicat în Căsătorie | Lasă un comentariu

Miercuri seara – Glasul al 3-lea: desfătându-ne acum în chip minunat prin contemplare înţelegătoare, prin caldă mijlocirea ta

73

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului

Editura Doxologia

Miercuri seara – Glasul al 3-lea

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Facere a lui Arsenie Monahul

Al cărui acrostih este: «întreită cântare, Preacurată, de la Arsenie»

Cântarea 1. Glasul al treilea Irmosul:

«Pământul cel roditor de adâncime, uscat l-a trecut oarecând soarele; căci ca un zid s-a închegat apa de amândouă părţile, trecând poporul marea pedestru şi lui Dumnezeu cu plăcere cântând: Să cântăm Domnului, căci cu slavă S-a preaslăvit».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Continuă lectura

Publicat în Căsătorie | Lasă un comentariu

Marţi seara – Glasul al 3-lea: uşile vieţii deschide-mi

SIM_0449

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editur Doxologia

Marţi seara – Glasul al 3-lea

Canon către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.

Facere a Sfântului Ioan al Evhaitelor

Cântarea 1.  Irmosul:

«Pământul cel roditor de adâncime, uscat l-a trecut oarecând soarele; căci ca un zid s-a închegat apa de amândouă părţile, trecând poporul marea pedestru şi lui Dumnezeu cu plăcere cântând: Să cântăm Domnului, căci cu slavă S-a preaslăvit».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Alunecând de la înălţimea celei mai bune şi desăvârşite vieţi, în locaşul cel mai de jos al iadului m-am pogorât, dar prin tine iarăşi m-am făcut mai presus de toată începătoria şi puterea, Stăpână, ceea ce ai născut pe Mântuitorul meu. Continuă lectura

Publicat în Căsătorie | Lasă un comentariu

Canoane de rugăciune la Sfântul Ierarh Nicolae

Canoane de rugăciune la Sfântul Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei

Sfântul Ioan Mavropous, Mitropolitul EvhaitelorSfântul Fotie, Patriarhul Constantinopolului

Traducere: Laura Enache

Ediție îngrijită de: Pr. Dragoș Bahrim

Publicat în Căsătorie | Lasă un comentariu

Iar El le-a zis

Ev. Matei 12, 9-13

În vremea aceea a venit Iisus în sinagoga iudeilor.

Şi iată era acolo un om având mâna uscată. Și L-au întrebat, zicând: Se cuvine, oare, a vindeca în zi de sâmbătă? Ca să-L învinuiască.

Iar El le-a zis: Cine va fi între voi omul care va avea o oaie şi, de va cădea ea sâmbăta în groapă, nu o va apuca şi o va scoate? Dar cu cât se deosebește omul de oaie!

De aceea se cade a face bine sâmbăta.

Atunci i-a zis omului: Întinde mâna ta. El a întins-o şi s-a făcut sănătoasă ca şi cealaltă.

Publicat în Căsătorie | Lasă un comentariu

trăiţi în bună pace cu toţi oamenii! 

Ap. Romani 12, 4-5; 15-21

Fraţilor, precum într-un singur trup avem multe mădulare şi mădularele nu au toate aceeaşi lucrare, aşa şi noi, cei mulţi, un trup suntem în Hristos şi fiecare suntem mădulare unii altora;

bucuraţi-vă cu cei care se bucură;

plângeţi cu cei care plâng!

Cugetaţi acelaşi lucru unii pentru alţii; nu cugetaţi la cele înalte, ci lăsaţi-vă duşi spre cele smerite!

Nu vă socotiţi voi înşivă înţelepţi!

Nu răsplătiţi nimănui răul cu rău!

Purtaţi grijă de cele bune înaintea tuturor oamenilor!

Dacă se poate, pe cât stă în puterea voastră, trăiţi în bună pace cu toţi oamenii!

Nu vă răzbunaţi singuri, iubiţilor, ci lăsaţi loc mâniei (lui Dumnezeu), căci scris este: „A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti, zice Domnul”.

Deci, dacă vrăjmaşul tău este flămând, dă-i de mâncare; dacă îi este sete, dă-i să bea, căci, făcând aceasta, vei grămădi cărbuni de foc pe capul lui.

Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul cu binele!

Publicat în Căsătorie | Lasă un comentariu

Vineri seara – Glasul al 2-lea: Umple de bucurie inima mea + Pleacă-te la cererea celor ce strigă ţie

60461897_10216550716459164_175583812158226432_o_10216550716419163

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului

Editura Doxologia

Vineri seara – Glasul al 2-lea

Canon către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.

Facere a Sfântului Atanasie, Patriarhul cel Nou al Constantinopolului

în greceşte, după alfabet, cum se vede în următoarele tropare

Cântarea 1. Glasul al 2-lea

Irmosul: «întru adânc a înecat de demult toată oastea lui Faraon puterea cea prea întrarmată; iar Cuvântul, întrupându-Se, a nimicit pă­catul cel prea rău, Domnul cel Preaînalt, căci cu slavă S-a preaslăvit».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Ceea ce ai izvorât lumii desfătarea ambroziei, bucură-te, de Dumnezeu Născătoare; bucură-te, rai care ai odrăslit pomul vieţii pe care învredniceşte-ne să îl vedem, Stăpână, şi să ne înfruptăm dintr-însul, toţi cei ce te laudă pe tine cu credinţă. Continuă lectura

Publicat în Căsătorie | 1 comentariu

Canon de rugăciune către Născătoarea de Dumnezeu şi Pururea Fecioara Maria la pomenirea cinstitei sale icoane, cea numită „Prodromiţa”, de la Muntele Athos (1)

scan0001

Troparul Născătoarei de Dumnezeu şi Pururea Fecioarei Maria la pomenirea cinstitei sale icoane, cea numită „Prodromiţa”, de la Muntele Athos, glasul 1:

Născătoare de Dumnezeu, pururea Fecioară, sfintei şi dumnezeieştii icoanei tale cu dragoste şi cu credinţă închinându-ne, o sărutăm mulţumind; căci prin ea celor credincioşi dăruieşti cu adevărat tămăduiri sufletelor şi trupurilor. Pentru aceasta, grăim către tine: Slavă fecioriei tale, slavă milostivirii tale, slavă purtării tale de grijă, Ceea ce eşti Una Binecuvântată.

 

Troparul Născătoarei de Dumnezeu şi Pururea Fecioarei Maria, glasul 1:

 Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Bucură-te, Ceea ce eşti plină de har, Marie, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei şi Binecuvântat este Rodul pântecelui tău; că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre.

 

Cântarea 1, glasul al 4-lea.

Irmosul:

Pe voievozii cei tari, pe cele trei părţi ale sufletului, Cel Ce Te-ai născut din Fecioară, îneacă-i în adâncul nepătimirii, Te rog. Pentru ca să cântăm Ţie cântare de biruinţă, ca într-o alăută întru omorârea trupului. Continuă lectura

Publicat în Căsătorie | Lasă un comentariu

Canon de rugăciune către Născătoarea de Dumnezeu şi Pururea Fecioara Maria la pomenirea cinstitei sale icoane, cea numită „Prodromiţa”, de la Muntele Athos (2)

scan0001

Troparul Născătoarei de Dumnezeu şi Pururea Fecioarei Maria la pomenirea cinstitei sale icoane, cea numită „Prodromiţa”, de la Muntele Athos, glasul 1:

Născătoare de Dumnezeu, pururea Fecioară, sfintei şi dumnezeieştii icoanei tale cu dragoste şi cu credinţă închinându-ne, o sărutăm mulţumind; căci prin ea celor credincioşi dăruieşti cu adevărat tămăduiri sufletelor şi trupurilor. Pentru aceasta, grăim către tine: Slavă fecioriei tale, slavă milostivirii tale, slavă purtării tale de grijă, Ceea ce eşti Una Binecuvântată.

Troparul Născătoarei de Dumnezeu şi Pururea Fecioarei Maria, glasul 1:

 Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Bucură-te, Ceea ce eşti plină de har, Marie, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei şi Binecuvântat este Rodul pântecelui tău; că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre.

Cântarea 1, glasul al 8-lea.

Irmosul:

Să cântăm Domnului, Celui Ce a povăţuit pe poporul Său prin Marea Roşie, cântare de biruinţă, căci cu slavă S-a preaslăvit.

Stih: Slavă Ţie Doamne, Slavă Ţie. Continuă lectura

Publicat în Căsătorie | Lasă un comentariu