Din „Căsătoria , cale spre sfinţenie”
Ed. Sophia 2001
5 Iunie
Smirna şi Chios, sec. XVIII-XIX
Sfântul Marcu, de obârşie din Smirna, Asia Mică, era un creştin ce se ocupa cu negoţul. Era un bărbat tânăr când s-a însurat, în anul 1783.
După câţiva ani, a fost împins de vrăşmaşul în pacatul preacurviei. Aceasta l-a adus în faţa cadiului turc, care i-a spus că-l iartă dacă se va lepăda de credinţa creştinească şi se va face musulman. Slăbit de mai înainte de păcatul său, Marcu a căzut a doua oară, de data aceasta în păcatul apostaziei, căci a primit propunerea cadiului.
Totuşi, mai pe urmă Marcu şi-a venit în fire, pocaindu-se de aceste două păcate, dintre cele mai grele, al apostaziei şi al preacurviei. Deci s-a împăcat cu Biserica şi cu soţia sa.
În 1792 a fost silit să-şi părăsească patria. Împreună cu soţia şi fiul ei (dintr-o altă căsătorie), au rătăcit din loc în loc, găsindu-şi până la urmă adăpost în insula Chios.
Dar în anul 1801 s-a întâmplat să supere pe un turc, care l-a dus în faţa stăpânirii. A fost întemniţat şi apoi i s-a tăiat capul, după ce nu a vrut să-şi lepede credinţa în Hristos.
Iată cum, prin pocăinţă şi mucenicie, un bărbat ce a săvârşit două dintre cele mai groaznice păcate a ajuns sfânt.
Taina Căsătoriei 