Miercuri seara – Glasul al 7-lea: Gura mişcându-şi spre laudă Proorocul, şi-a umplut-o de Duhul

DSC_8786

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editura Doxologia

Miercuri seara – Glasul al 7-lea

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Facere a Sfântului Andrei Criteanul

Cântarea 1. Glasul al 7-lea Irmosul:

«Cu voia Ta, Doamne, întru învârtoşarea pământului s-a schimbat firea apelor cea mai lesne curgătoare; pentru aceasta, neudat trecând Israel cu picioarele, cântă tie cântare de biruinţă».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Continuarea

Posted in Căsătorie | Lasă un comentariu

Darurile sunt felurite, dar acelaşi Duh. Şi felurite slujiri sunt, dar acelaşi Domn. Şi lucrările sunt felurite, dar este acelaşi Dumnezeu care lucrează toate în toţi

DSC_2522

Ap. I Corinteni 11, 31-34; 12, 1-6

Fraţilor, de ne-am fi judecat noi înşine, nu am mai fi judecaţi. Dar, fiind judecaţi de Domnul, suntem pedepsiţi, ca să nu fim osândiţi împreună cu lumea. De aceea, fraţii mei, când vă adunaţi ca să mâncaţi, aşteptaţi-vă unii pe alţii. Iar dacă îi este cuiva foame, să mănânce acasă, ca să nu vă adunaţi spre osândă. Celelalte însă le voi rândui când voi veni.

Iar cât priveşte darurile duhovniceşti, nu vreau, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă. Ştiţi că, pe când eraţi păgâni, vă duceaţi la idolii cei muţi, ca şi cum eraţi mânaţi. De aceea, vă fac cunoscut că precum nimeni, grăind în Duhul lui Dumnezeu, nu zice: Anatema fie Iisus! tot aşa nimeni nu poate să zică: Domn este Iisus, decât în Duhul Sfânt. Darurile sunt felurite, dar acelaşi Duh. Şi felurite slujiri sunt, dar acelaşi Domn. Şi lucrările sunt felurite, dar este acelaşi Dumnezeu care lucrează toate în toţi

Posted in Căsătorie | Lasă un comentariu

Luni seara – Glasul al 7-lea: îndrăgostit de bună cuviinţa ta

DSC_1827_resize

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editura Doxologia

Luni seara – Glasul al 7-lea

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Facere a lui Clement

Cum se vede în următoarele tropare ale Născătoarei

Cântarea 1. Glasul al 7-lea

Irmosul: «Lui Dumnezeu Celui ce a ajutat lui Moise în Egipt de a scos pe Israel şi a scufundat pe Faraon în marea Roşie, cântare de biruinţă să-I cântăm că S-a preaslăvit».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Continuarea

Posted in Căsătorie | Lasă un comentariu

Duminică seara – Glasul al 7-lea: Pleacă urechea ta cea iubitoare de bine spre mine

DSC_2522

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editura Doxologia

Duminică seara – Glasul al 7-lea

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Facere a Sfântului Andrei Criteanul

[mai tre corectat]

Al căruia acrostih este: «Cum voi trece cu vederea al şaptelea plâns?»

Cântarea 1. Glasul al 7-lea

 Irmosul: «Cu voia Ta, Doamne, întru învârtoşarea pământului s-a schimbat firea apelor cea mai lesne curgătoare; pentru aceasta, neudat trecând Israel cu picioarele, cântă ţie cântare de biruinţă».

 

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Mă cutremur de osânda hotărârii, Fecioară, căci mai înainte de pedeapsă faptele mele amarnic mă osândesc, pentru aceasta mai înainte de a primi cercarea cercetării ce mă aşteaptă, mân­tuieşte-mă. Continuarea

Posted in Căsătorie | Lasă un comentariu

Sâmbătă seara – Glasul al 7-lea: Râuri de vindecări izvorăşti, Născătoare de Dumnezeu, Fe­cioară, şi opreşti bolile şi dai veselie celor ce te laudă pe tine

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editura Doxologia

DSC_2899

Sâmbătă seara – Glasul al 7-lea

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Facere a Sfântului Ioan al Evhaitelor

[mai tre corectat]

Cântarea 1. Glasul al 7-lea

Irmosul: «Cu voia Ta, Doamne, întru învârtoşarea pământului s-a schimbat firea apelor cea mai lesne curgătoare; pentru aceasta, neudat trecând Israel cu picioarele, cântă ţie cântare de biruinţă».

 

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

 

Prihană nu este întru tine, Preanevinovată Fecioară. Fru­moasă şi cu totul Iară nici o pată eşti, Stăpână, precum a zis oarecând Solomon, cântându-te în Cântarea Cântărilor, cea aproape de Făcătorul tău. Continuarea

Posted in Căsătorie | Lasă un comentariu

recomandare carte

Autor(i): Ioan G. Coman
Editura: Basilica
Anul aparitiei: 2015
Pret:  18,00 LEI

Descriere

„Sfântul Ioan Gură de Aur este unul dintre sfinții cei mai puternici și mai vii duhovnicește din câți au răsărit și au înflorit în ogorul Bisericii. Viața, faptele și scrierile lui s-au realizat la cea mai înaltă dimensiune spiritual de care e capabil un om și un preot deosebit. Dacă personalitatea înseamnă o sumă de forte, de valori și de creații unite în cununa unei mari originalități, care se impune pentru totdeauna în fața istoriei, Sfântul Ioan Gură de Aur poate purta cu cinste acest titlu de aleasă prețuire”. Pr. Prof. Dr. Ioan G. Coman

Posted in Căsătorie | Lasă un comentariu

recomandare carte

mavropous_canoane_de_mangaiere_coperta_crop

Traducere din limba greacă veche de Laura Enache
Ediție îngrijită și introducere de Pr. Dragoș Bahrim

Sfântul Ioan Mavropous este unul din cei mai proli-fici imnografi bizantini, genul practicat de el fiind în epocă la apogeul său.

Producţia imnografică a lui Ioan este foarte vastă şi încă inedită în cea mai mare parte, împrăștiată în manuscrise prin diverse biblioteci ale lumii. În epoca în care a trăit, cărţile liturgice ale Bisericii Răsăritene erau de acum definitiv sistematizate, datorită operei marilor imnografi ai secolului al VIII-lea şi mai ales ai secolului al IX-lea care au compus sute şi sute de rânduieli pentru sărbătorile cu dată variabilă şi pentru cele fixe, parte din ele fixate (poate doar în jur de 15-20% din tot ce au scris) în cărțile uzuale de slujbă. Cu toate acestea, deși târzii, câteva canoane și rânduieli ale Sfântului Ioan au intrat în uzul general: slujba deja citată din 30 ianuarie, pentru sfinţii Trei Ierarhi, două canoane dedicate Sfântului Teodor Tiron în Triod, pentru prima sâmbătă din Postul Mare, unul din foarte multele sale canoane către Născătoarea de Dumnezeu este inserat, cu oarece lacune, în slujba din 27 ianuarie. În Ceaslov se poate citi Canonul către îngerul păzitor, pe care Acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga (maica Benedicta) îl socotea printre cele mai frumoase creații ale literaturii universale. De asemenea, un canon de umilinţă către Născătoarea de Dumnezeu este păstrat în Molitfelnic.

Din celelalte imne liturgice care apar în manuscrise sub numele lui Ioan Mavropous, doar câteva au fost publicate până acum, mai ales în aceste ultime decenii, de editori care, în general, nu îşi propuneau să ofere un text stabilit în mod critic. Cu toate acestea, chiar dacă mult din opera imnografică a lui Mavropous este încă inedită, investigaţiile întreprinse asupra manuscriselor de către cercetători precum S. Eustratiadis, J.M. Hussey, E. Follieri, F. D’Aiuto, și alții, ne permit să avem deja un tablou destul de complet[1].

Specia cea mai importantă abordată de Sfântul Ioan Mavropous este fără îndoială canonul, pe care preferă să îl redea pe cele opt glasuri din muzica bizantină, fără însă a exclude catismele, troparele, condacele, stihirele pe care le-a compus. Îi sunt atribuite cu certitudine 160 de canoane, păstrate în 29 de manuscrise[2], după cum urmează: 25 de canoane dedicate Mântuitorului Hristos, 68 de canoane ale Maicii Domnului[3], 11 canoane pentru Sfântul Ioan Botezătorul, 8 canoane pe glasuri pentru Sfântul Petru, 8 canoane tot pe glasuri pentru Sfântul Pavel, 8 canoane pentru Sfântul Ioan Gură de Aur, 8 ca-noane pentru Sfântul Nicolae, 2 canoane pentru Sfinții Trei Ierarhi, 2 canoane pentru Sfântul Teodor Tiron, 2 canoane pentru Sfântul Vasile cel Mare, 2 canoane pentru Sfântul Grigorie din Nazianz, 2 canoane pentru Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, 2 canoane pentru Iosif Imnograful, 1 canon pentru îngerul păzitor și câte un canon închinat altor sfinți: Arhanghelul Mihail, Gheorghe, Atanasie cel Mare, Teodor Stratilat, Sfinții Cosma și Damian, Sfântul Modest.

O parte dintre canoanele mariale au intrat în cult prinintermediul Noului Theotokarion alcătuit de Sfântul Nicodim Aghioritul[4]. Culegerea de față cuprinde o serie de opt canoane de mângâiere dedicate Mântuitorului Hristos, organizate pe cele 8 glasuri, traduse după ediția critică  realizată de Enrica Follieri[5]. Faptul că s-au păstrat 25 de canoane dedicate Mântuitorului arată intenția Sfântului Ioan Mavropous de a alcătui o culegere de canoane dedicate Mântuitorului de aceeași proporție cu cele dedicate Maicii Domnului având aceeași structură de Octoih. Desigur, aceasta rămâne doar o presupunere care pornește însă de la existența celor 25 de canoane organizate toate după aceeași structură pe 8 glasuri întocmai ca Theotokarionul. Aceste canoane ne prezintă realitatea Judecății de Apoi, avându-L în centru pe Mântuitorul în ipostaza de Judecător. Tema aceasta, recurentă pe parcursul celor 8 canoane, are rolul de a trezi mai ales o profundă pocăință, printr-o scriitură cu multă sensibilitate poetică și adâncime duhovnicească.

Cele trei canoane ale Sfântului Ioan din culegerea noastră dedicate Maicii Domnului sunt și ele inedite în limba română, fiind canoane de mângâiere la vreme de ispită și de boală. Ele au fost traduse după ediția lor de la finalul Theotokarionului Sfântului Nicodim tipărit în 1849[6], nefiind incluse în ediția românească deoarece depășeau ciclul complet octoihal de 48 de canoane. În edițiile recente în greacă ale Theotokarionului nu se mai regăsesc.

Culegerea de față își propune astfel să readucă în atenție un autor pe nedrept ignorat, foarte puțin cunoscut la noi, deși este un mare poet imnograf, care a știut, în pagini memorabile, să ipostazieze cele mai profunde sentimente de pocăință, de smerenie și de dragoste nețărmurită față de Mântuitorul Hristos și Preacurata Sa Maică.

Pr. Dragoș Bahrim

Posted in Căsătorie | Lasă un comentariu

recomandare carte

Preot-Ilie-Moldovan-Teologia-iubirii-2-296x482 Preot-Ilie-Moldovan-Teologie-iubirii-1-296x482

Preot Ilie Moldovan – În Hristos şi în Biserică. Teologia iubirii I. Iubirea, Taina Căsătoriei

Preot Ilie Moldovan – În Hristos şi în Biserică. Teologia iubirii II. Adevărul şi frumuseţea Căsătoriei

12.00 lei

Posted in Căsătorie | Lasă un comentariu

Vineri seara – Glasul al 6-lea: Umple smerită inima mea, Buno, cu harul tău

DSC_6099

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editura Doxologia

Vineri seara – Glasul al 6-lea

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Facere a Sfântului Ioan Damaschinul

Cântarea 1. Glasul al 6-lea

Irmosul: «Ajutător şi acoperitor S-a făcut mie spre mântuire; Acesta este Dumnezeul meu şi-L voi slăvi pe El, Dumnezeul Părintelui meu, şi-L voi înălţa pe El, căci cu slavă S-a preaslăvit».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi 

Umple smerită inima mea, Buno, cu harul tău, ca să-ţi strig ţie cu glas de bucurie: Bucură-te, Fecioară nenuntită; bucură-te, Maica vieţii; bucură-te, lauda îngerilor. Continuarea

Posted in Căsătorie | Lasă un comentariu

Joi seara – Glasul al 6-lea: păzind înseninată inima mea

DSC_8033

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editur Doxologia

Joi seara – Glasul al 6-lea

Canonul Presfintei Născătoare de Dumnezeu.

Facere a Cuviosului Părintelui nostru Pavel, Episcop de Amorio în Frigia

Al căreia acrostih este: «Dă-mi, Fecioară, lacrimi de pocăinţă»

Cântarea 1.

Glasul al 6-lea

Irmosul:

«Ca pe uscat umblând Israel cu picioarele prin adânc, pe Faraon prigonitorul văzându-l înecat, striga: Să cântăm lui Dumnezeu cântare de biruinţă».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Stăpână, primeşte plânsul din inimă întinată, Preanevino­vată, şi din buze spurcate şi spală-mă de întinăciunea patimilor şi a cumplitelor păcate, ca să te slăvesc pe tine.

Continuarea

Posted in Căsătorie | Un comentariu

Miercuri seara – Glasul al 6-lea: cer dumnezeiescul tău har

DSC_8009

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editura Doxologia

Miercuri seara – Glasul al 6-lea

Canonul Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu.

Facere a Cuviosului Nicolae Kataschepinul

Cum se vede în următoarele tropare ale Maicii Domnului

Cântarea 1.

Glasul al 6-lea

Irmosul:

«Ajutător şi acoperitor S-a făcut mie spre mântuire; Acesta este Dumnezeul meu şi-L voi slăvi pe El, Dumnezeul Părintelui meu şi-L voi înălţa pe El, căci cu slavă S-a preaslăvit».

Ajutătoare şi acoperitoare, izbăvitoare şi apărătoare fii mie, Stăpână, în cumplite nenorociri şi amare dureri, izbăvindu-mă din amarnicele chinuri şi munci.

Continuarea

Posted in Căsătorie | Lasă un comentariu

blândeţi

Dumnezeul părinţilor noştri,

Care faci pururea cu noi

după blândeţile Tale

din http://www.doxologia.ro/canon-cantari/canon-de-rugaciune-catre-canon-de-rugaciune-catre-sfantul-cuvios-simeon-cel-nebun

Posted in Căsătorie | Lasă un comentariu

Marţi seara – Glasul al 6-lea: Hristos este puterea mea

DSC_2282

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editura Doxologia

Marţi seara

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

 Facere a Sfântului Teofan Graptul, Episcopul Niceei

Cum se vede în următoarele tropare ale Maicii Domnului

Cântarea 1. Glasul al 6-lea Irmosul:

«Ca pe uscat umblând Israel cu picioarele prin adânc, pe Faraon prigonitorul văzându-l înecat, striga: Să cântăm lui Dumnezeu cântare de biruinţă».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Pe uşa cea curată şi neumblată, pe locaşul curăţiei, pe cea fru­moasă între femei, pe Sfânta Stăpână, cu sfinte cântări să o slăvim.

Continuarea

Posted in Căsătorie | Lasă un comentariu

Luni seara – Glasul al 6-lea: întăreşte, Doamne, inima mea care se clatină

DSC_2246

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editura Doxologia

Luni seara – Glasul al 6-lea

Canonul Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu.

Facere a Sfântului Andrei Criteanul

Al căruia acrostih este

Ne vindecăm iarăşi pentru plânsul cel bun

Cântarea 1.

Glasul al 6-lea

Irmosul:

«Ajutător şi acoperitor S-a făcut mie spre mântuire; Acesta este Dumnezeul meu şi-L voi slăvi pe El, Dumnezeul Părintelui meu, şi-L voi înălţa pe El, căci cu slavă S-a preaslăvit».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Continuarea

Posted in Căsătorie | Un comentariu

AUDIO: Sfantul prooroc Ilie – de Nicolae Steinhardt

Posted in Căsătorie | Lasă un comentariu

SFANTUL PROOROC ILIE

Sf Ilie

SFANTUL PROOROC ILIE

Din “Daruind vei dobandi”
Nicolae Steinhardt
Editura Manastirii Rohia

SFANTUL PROOROC ILIE

Sf. Prooroc Ilie – despre care Vechiul Testament ne informează pe larg în capitolele 17-22 din Cartea a treia a Regilor şi în capitolele 1-2 din Cartea a patra a Regilor şi la care Noul Testament face în repetate rânduri aluzie (de ex.: Matei 16, 14; 17, 11-12; Marcu 8, 28; Lc 4, 25-26; 9, 8 şi 19), atât Ioan Botezătorul cât şi Insuşi Hristos fiind luaţi drept reapariţii ale vechiului profet – ni se arată ca „un om de la munte” (e din Tesba Galaadului, ţinutul muntos dintre Iordan şi deşertul arab) şi cu înfăţişare de aspru şi straşnic ascet, întocmai ca Sf. Ioan Botezătorul căruia îi este mereu asemuit în Noul Testament.

Poartă părul lung, cingătoare de curea împrejurul mijlocului şi manta din piele de oaie, un „cojoc” precum spun unele tălmăciri, de fapt un soi de pelerină miţoasă şi lungă, fără mâneci, specifică păstorilor de la munte, o tundră adică, o sarică. Este iute în mişcări şi tăios în rostiri, totul în vorbirile, purtările şi gesturile sale produce o impresie ce poate fi rezumată numai în termeni ca foc şi pară, tunete şi fulgere, mânie şi urgie.

Omul acesta, cu înfăţişare frustă de nu şi sălbatică, nu umblă câtuşi de puţin cu jumătăţi de măsură ori cu mănuşi şi cu săru’ mâna. E un ins dintr-o bucată, are o fire de luptător. Vorbeşte pe şleau, opreşte ploaia pe vreme de trei ani şi jumătate, aduce foametea în ţară şi junghie dintr-o dată nu mai puţin de patru sute cinzeci de preoţi ai lui Baal, după ce i-a luat copios în derâdere că în zadar şi-au chemat dumnezeul, au sărit în jurul jertfelnicului şi s-au înţepat cu săbii şi lănci: „strigaţi mai tare… poate stă de vorbă cu cineva, sau se îndeletniceşte cu ceva sau este în călătorie sau poate doarme: Strigaţi tare să se trezească!” (3 Regi 18, 27).

Râvnitor ca nimeni altul pentru Domnul Savaot (ce se tâlcuieşte Dumnezeul oştirilor), nu se cruţă, ştie deopotrivă să asculte şi să dea porunci, se bucură de darul săvârşirii minunilor, înviază copilul mort al văduvei din Sarepta Sidonului şi-i este dat să stea pe muntele Horeb înaintea feţei divinităţii, care i Se dezvăluie nu în chip de cutremur şi de foc şi nici ca vijelie, ci în ipostaza-I cea mai tainică şi mai subtilă: ca adiere de vânt lin (Firesc pentru logica noastră omenească, ar fi fost ca unui astfel de om, Domnul să i Se fi manifestat în mod violent, dar paradoxia cosmică a vrut ca impetuosul Ilie să-L vadă pe Dumnezeu ca Putere blândă şi senină.).

Ilie urăşte minciuna, făţărnicia şi nedreptatea şi nu ştie ce-s acelea: slăbiciunea, compromisul, eufemismele, frazele mieroase şi expresiile în doi peri.

Lui Ahab şi Izabelei – ticăloasa pereche regală a Israelului, „stăpânii cei tiranici şi cu nărav de fiară” (spre a folosi calificativele din Acatistul Maicii Domnului) – le vesteşte fără înconjur de ce fel de sfârşit vor avea parte: câinii vor linge sângele lui Ahab şi tot ei o vor mânca pe Izabela. Şi aşa a şi fost.

Impilarea, asuprirea, samavolnicia, făţărnicia mai ales îl scot din sărite.

Izabela nu e numai o nemernică, o jefuitoare, o duşmancă a norodului, e şi o mincinoasă fără seamăn, o ipocrită inveterată care se vrea ceea ce nu este şi se dă drept ce nu s-ar cădea măcar să îndrăznească a gândi.

Spre a-l spolia, şi nenoroci pe bietul nevinovat Nabot şi a-i răpi via şi pământul, această falsă cuvioasă ordonă să se ţină post înaintea depunerii unor mărturii mincinoase, împerechind astfel nelegiuirea cu luarea în batjocură a unui obicei sacru şi făcând-o, ticăloasa şi netrebnica, pe mironosiţa şi pe sfânta.

Şi ce poate fi mai jalnic, mai caraghios şi mai revoltător decât să pretinzi că eşti ceea ce prea bine se ştie de către toţi că nu eşti (şi oamenii ştiu că tu ştii că ei ştiu) şi să ceri, să pretinzi, să impui a fi recunoscută ca atare!

Ca să prostească lumea, ca să fie aclamată drept evlavioasă şi cucernică, scelerata aceasta, nemulţumită cu săvârşirea cinică a strâmbătăţii, mai vrea să se şi justifice şi izbuteşte doar să se dovedească mare specialistă în scenografii, regie, procese montate şi osândiri cu forme legale şi întru totul proceduriste ale celor fără vină.

Capcana aceasta urzită împotriva lui Nabot – spre a-l lipsi de pământul lui strămoşesc, de sfoara lui de vie, de peticul lui de ţară – premeditată, organizată, grijuliu şi amănunţit meşterită, strădania aceasta de a conferi unui act de silnicie aspect respectabil şi legalitate nu poate să nu irite până în adâncul rărunchilor pe un om din fire rănit de ce este făţuială, perfidie, mascara.

Scandalos şi respingător la Ahab şi Izabela -nedespărţită, întru mişelie pereche – este îndeosebi minciuna, sfruntata înşelăciune, pornirea de a prosti oamenii, osârdia în urmărirea scopului principal: a-i face pe oameni să dea mai multă crezare unor vorbe deşarte, unor palavre decât realităţii flagrante.

Ahab şi Izabela par a preînchipui dura zicală românească atribuită muierii ticăloase care spune: Nu crede, bărbate, ce vezi cu ochii, crede ce-ţi spun eu.

Ilie nu suferă nici trădarea adevăratului Dumnezeu. Când Ohazia, urmaşul lui Ahab, e bolnav şi găseşte de cuviinţă să ceară ajutorul idolului Baal-Zebub din Ecron, cum se poartă proorocul cu trimişii regelui, cărora le iese înainte? De două ori îi arde cu focul din cer: Pe două căpetenii şi pe de două ori câte cincizeci de trimişi. Au doară nu are Ohazia cui să ceară ajutor? Au doară nu este Dumnezeu în Israel?

Esenţial la Ilie este purtarea faţă de mincinoşi, răi, asupritori şi nelegiuiţi de tot felul.

Mereu glăsuieşte deschis şi dur, mereu crede neclintit în dreptate şi într-un Dumnezeu pedepsitor şi fără părtinire.

Nu ştie de cruţare, de glumă, de îngăduinţă: focul să vă ardă, câinii te vor mânca! Acesta e stilul şi, stilul, o ştim de la Buffon şi de la Blaga, reprezintă sinea însăşi a omului.

Ilie nu recurge niciodată la parafraze, la ocolişuri.

Nu se înduplecă, nu se lasă cucerit, ademenit, îmbrobodit, speriat, mituit.

Ameninţările ori măgulirile puterii îl lasă stană de piatră. Prea puţin îi pasă. Distinge net între bine şi rău, pe unul ca el nu-l poţi prosti, ori amăgi cu discursuri ticluite şi cu scorniri; crede ce vede cu ochii, nu ce i se spune, osândeşte răul, îi stă împotrivă cu fapta, nu se face că nu-l ia în seamă şi ţinteşte la centru, la izvorul urgiei, în rău credincioasa, născătoarea de năpaste pereche atotstăpânitoare Ahab şi Izabela, cauza tuturor dezastrelor şi nenorocirilor, vrăjmaşi neînduplecaţi ai propriului lor popor, de care îşi bat joc, pe care îl împovărează şi-l prigonesc, folosind neîncetat cele mai felurite soiuri de grăiri mincinoase şi de tertipuri străvezii.

Ilie îşi încheie viaţa de făcător de minuni, de prooroc, de „om al lui Dumnezeu” (cum este unanim numit), de aprig şi neînfricat luptător şi căuzaş al binelui, dreptăţii şi adevărului (iar drept ucenic, urmaş şi purtător de „cojoc” îl ia pe nu mai puţin zelosul, decât dânsul, Elisei) potrivit stilului său de a fi şi acţiona.

E ridicat la cer, viu fiind, în car de foc tras de cai de foc şi în vârtej de vânt: el care prin rugăciunea lui şi sîrguinţa sa pentru Unul Dumnezeu i-a ars cu foc de sus pe cei netrebnici şi L-a înduplecat să coboare foc pentru ca să mistuie jertfa cea dreaptă, spre ruşinea şi pieirea idolatrilor.

Neostenit, bătăios, nepotolit, pleacă – prin mila Atotputernicului – din lumea aceasta întocmai cum a şi trăit: în iureş şi în slavă.

Lutului nu-i este îngăduit să-l cuprindă, să-l strice. E luat la cer în plină vigoare şi petulanţă, ca un bun şi vrednic ostaş al lui Dumnezeu şi un viteaz premergător al Botezătorului, ca unul menit a fi vestitorul celei de-a doua veniri a lui Hristos.

Trei sunt figurile care fără îndoială fac legătura între Vechiul şi Noul Testament. Ele sunt: Ioan Botezătorul, ultimul prooroc al Vechiului Legământ; Isaia „evanghelistul Vechiului Testament”, Ilie pe care Domnul Hristos îl identifică lui Ioan (Matei 11, 13-14: „Toţi proorocii şi Legea au proorocit până la Ioan. Şi dacă vreţi să înţelegeţi, el este Ilie, cel care va să vină”. Id.: Matei 17, 10-13; Marcu 9, 11-13), care stă de vorbă cu Domnul pe Tabor la Schimbarea la Faţă (Matei 17, 3; Marcu 9,4; Luca 9, 30) şi este evocat pe Golgota (cu prilejul strigării cuvintelor Eli, Eli…, interpretate de unii participanţi ca o chemare a lui Ilie). (Matei 27, 47-49; Marcu 15, 34-36).

Ilie cel întotdeauna prezent în Noul Legământ odată cu Ioan, alături de Hristos, biet cioban de munte în sarica lui, în „cojocul” lui făcător de minuni şi el (strâns vălăturit desparte apele Iordanului), îndărătul căruia clocoteşte inima unui mare râvnitor pentru Dumnezeu şi aprig vestitor al lui Hristos.

Să ne fie nouă tuturor pildă de neînfricare, sinceritate, dragoste de Dumnezeu, vorbire neprefacută, silă de minciună şi de idolatrie, scârbă de făţărnicie şi uimită silă atunci când ne întâmpină pe calea întortocheată a vieţii scârbavnica impostură.

Posted in Căsătorie | Lasă un comentariu

CE-I CREDINŢA, CE-I NECREDINŢA? – La Duminica a 7-a dupa Rusalii

Originally posted on Părintele Nicolae Steinhardt:

Din “Daruind vei dobandi”
Nicolae Steinhardt
Editura Manastirii Rohia

CE-I CREDINŢA, CE-I NECREDINŢA?

Matei 9, 27-35

Din textul acesta evanghelic se desprind, cred, patru idei principale:

1. Punerea la probă a credinţei;

2. Însăşi problema credinţei: ce-i credinţa, ce-i necredinţa?;

3. Porunca ne-vestirii minunilor, singura poruncă dumnezeiască pe care suntem încuviinţaţi (de nu şi obligaţi) să nu o luăm în seamă, să o călcăm;

4.   Problema răutăţii absolute, a răutăţii îndârjite, împietrite, ferecate în sine.

View original 1,703 more words

Posted in Căsătorie | Lasă un comentariu

Duminică seara – Glasul al 6-lea: Frica împresoară sufletul meu

DSC_8072

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului Editura Doxologia

Duminică seara – Glasul al 6-lea

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Cu foarte multă străpungere… Facere a Sfântului loan al Evhaitelor

Cântarea 1. Glasul al 6-lea

Irmosul: «Ca pe uscat umblând Israel cu picioarele prin adânc, pe Faraon prigonitorul văzându-l înecat, striga: Să cântăm lui Dumnezeu cântare de biruinţă».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi Continuarea

Posted in Căsătorie | Lasă un comentariu

Sâmbătă seara – Glasul al 6-lea: Ştii, prealăudată Maică a Dumnezeului celui viu, multa du­rere a inimii mele, pentru aceea, cu dumnezeiasca ta milă, încinge-mă cu haina bucuriei

DSC_2522

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editura Doxologia

Glasul al 6-lea

Sâmbătă seara – Glasul al 6-lea

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Facere a lui ManuiI, marele retor

Al cărui acrostih: «Primeşte, Curată, tânguirea sufletului meu»

Cântarea 1. Glasul al 6-lea Irmosul:

«Pe Cel ce oarecând a acoperit cu valul mării pe prigonitorul tiran, sub pământ L-au îngropat fiii celor mântuiţi; iar noi cu fecioarele să cântăm Domnului, căci cu slavă S-a preaslăvit».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Ştii, prealăudată Maică a Dumnezeului celui viu, multa du­rere a inimii mele, pentru aceea, cu dumnezeiasca ta milă, încinge-mă cu haina bucuriei, ca să te măresc pe tine, cea cu adevărat preaslăvită. Continuarea

Posted in Căsătorie | Lasă un comentariu

https://voscreasnafoto.wordpress.com/

DSC_1765

https://voscreasnafoto.wordpress.com/

Posted in Căsătorie | Lasă un comentariu