din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului Editura Doxologia
Marţi seara – Glasul al 5-lea
Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Facere a Sfântului Teofan al Niceei, Graptul
Cum se vede în celelalte stihiri
Cântarea 1.
Glasul al 5-lea
Irmosul:
«Pe cal şi pe călăreţ în Marea Roşie i-a scufundat Hristos, Cel ce a sfărâmat războaiele cu braţ înalt, iar pe Israel l-a mântuit, pe cel ce cânta cântare de biruinţă».
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi
Preabinecuvântată Marie, Preacurată, pe cei ce cu credinţă şi cu dor te laudă pe tine ca Maica lui Dumnezeu mântuieşte-i cu rugăciunile tale din patimi şi din necazuri şi din păcate.
din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editura Doxologia
Luni seara – Glasul al 5-lea
Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Facere a Sfântului Marcu al Efesului, Evghenicul
Cântarea 1.
Glasul al 5-lea
Irmosul:
«Pe cal şi pe călăreţ în Marea Roşie i-a scufundat Hristos, Cel ce a sfărâmat războaiele cu braţ înalt, iar pe Israel l-a mântuit, pe cel ce cânta cântare de biruinţă».
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi
Plec genunchiul meu ţie, Stăpână, eu, ticălosul, şi cer acum dumnezeiescul tău ajutor. Dezleagă chinul sufletului, risipeşte norii deznădejdii cu rugăciunile tale, mângâierea celor întristaţi.
Intr-o stare de lipsa spirituala, vom fi ademeniti de orice are capacitatea de a ne face insensibili fata de frica noastra.
In fond, aceasta este originea procesului dependentei, din moment ce insasi esenta acestui proces este efortul de a asimila din exterior in interior ceea ce in mod normal se naste numai din interior.
Daca respingem legatura cu „Ierusalimul” – „Orasul pacii” interioare – in favoarea placerilor lumesti, ne focalizam atentia asupra surselor externe de placere, de putere sau de sens.
Cu cat este mai risipita bucuria interioara izvorata din realitatea de a fi in viata, cu atat mai pasionat vom cauta acel slab inlocuitor al bucuriei, placerea.
Cu cat puterea noastra interioara este mai mica, cu atat dorinta noastra dupa putere este mai mare.
Cu cat constientizarea adevarului este mai plapanda, cu atat este mai disperata cautarea dupa certitudine in afara fiintei noastre.
Cu cat este mai mare teama, cu atat este mai puternica atractia gravitationala a procesului dependentei.
Cand suntem preocupati sa ne indeplinim nevoile noastre false, nu putem suporta sa vedem nevoile reale ale celorlalti – cu atat mai putin pe cele ale copiilor nostri.
Cu alte cuvinte, opioidele sunt fundatia chimica a sistemului emotional din creier care este responsabil de protejarea si de ingrijirea vietii bebelusului.
Asadar, dependenta de narcotice precum morfina si heroina se dezvolta intr-un sistem al creierului care guverneaza cea mai puternica dinamica emotionala din existenta umana: instinctul de atasament. Iubirea.
În ziua în care am început cerecetarea, studiul și scrierea unei cărți despre DEPENDENȚE, în prima zi l-am și descoperit pe Dr. Gabor Mate. Este celebru, are cărți, cercetări și mulți ani în spate, ani de studiu în acest domeniu al psihologiei și psihoterapiei. Este una dintre cele mai luminate minți în acest domeniu. Am citit cărțile și articole sale de pe blog, m-am bucurat să văd că va veni și în România, la începutul lunii octombrie, anul acesta. Bilete sunt ”sold out” de ceva timp din păcate, asta dacă ți-ai fi dorit să mergi la eveniment.
Am ales un subiect fascinant, asta pentru lucrez cu oameni care se confruntă cu aceste probleme și pentru că am simțit și eu în viața mea cum e să fii dependent de ceva. M-am gândit să scriu încă un articol aici pe blog, cu câteva idei extrase din cartea ce va apărea în curând… Să-ți fie de folos!
Orice comportament în care găsești PLĂCERE sau ALINARE temporară și care are CONSECINȚE NEGATIVE pe termen lung în viața ta, reprezintă o ADICȚIE. Acest comportament la care persoana nu poate să renunțe, este în viziunea lui Gabor Maté o adicție.
TÂLCUIRI DIN SFÂNTA SCRIPTURĂ,PENTRU FIECARE ZI DIN AN
Duminica vameşului şi fariseului (a 33-a) [ II Tim. 3,10-15; Lc. 18, 10-14].
Ieri, Evanghelia ne-a învăţat stăruinţa la rugăciune; acum, ea ne învaţă smerenia sau simţământul că nu avem dreptul de a fi ascultaţi. Nu-ţi însuşi dreptul de a fi ascultat, ci să purcezi la rugăciune ca unul ce eşti cu totul nevrednic de luare-aminte şi cutezi a deschide gura şi a înălţa rugă către Dumnezeu numai şi numai datorită nemărginitului pogorământ al Domnului faţă de noi. Nici prin gând să nu-ţi treacă: „am făcut cutare şi cutare faptă bună; aşadar, dă-mi cutare şi cutare lucru”.
Evanghelia despre rugăciunea vameşului şi fariseului
OMILII SI PREDICI, SFÂNTUL NICOLAE VELIMIROVICI
Luca
18:9-14
Către unii care se credeau că sunt drepţi şi priveau
cu dispreţ pe ceilalţi, a zis pilda aceasta: Doi oameni s-au suit la templu, ca
să se roage: unul fariseu şi celălalt vameş. Fariseul, stând, aşa se ruga în
sine: Dumnezeule, îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori,
nedrepţi, adulteri, sau ca şi acest vameş; postesc de două ori pe săptămână,
dau zeciuială din toate câte câştig. Iar vameşul, departe stând, nu voia nici
ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, fii
milostiv mie, păcătosului. Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa
sa, decât acela. Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se
smereşte pe sine se va înălţa.
Smerenia nu înseamnă ca un păcătos să se socotească pe sine cu adevărat păcătos, ci aceea este smerenie, când cineva se ştie pe sine că a făcut multe şi mari fapte bune, şi totuşi nu cugetă lucruri înalte despre sine, ci zice ca Pavel: „Cu nimica pe mine nu mă ştiu vinovat, însă aceasta nu mă îndreptează pe mine” (/ Cor. 4, 4).
Fraza Sfântului Isaac Sirul – nu huliţi spunând că Dumnezeu e drept[2] – ni se arată desigur la prima vedere ca stranie, revoltătoare, de neînţeles. Nu este oare dreptatea relevată pe tot cuprinsul Vechiului Legământ (şi pe al Psaltirii cu osebire) a fi unul din atributele majore ale divinităţii ? Nu tot astfel o consideră teologii toţi şi credincioşii fără excepţie ?
Şi totuşi, aflăm în Noul Legământ confirmări temeinice ale aserţiunii Sfântului Isaac Sirul, aşa ultragiantă cum pare să fie. Dreptatea aici nu mai transmite impresia că deţine primordialitatea recunoscută ei în prima parte a Scripturii; s-ar zice că, într-un mod uluitor pentru mintea omenească, i se substituie însuşi contrariul ei.
Începutul obişnuit. Apoi troparele Paraclisului Maicii Domnului (pe forma glasului 2):
Către Născătoarea de Dumnezeu, acum cu osârdie să alergăm noi, păcătoșii și smeriții, și să cădem cu pocăință, strigând din adâncul sufletului: Stăpână, ajută-ne, milostivindu-te spre noi; grăbește că pierim de mulțimea păcatelor; nu întoarce pe robii tăi în deșert, că pe tine, singură nădejde te-am câștigat. Continuă lectura →
Despre mijloacele pe care le întrebuinţează Dumnezeu pentru a-l ajuta pe om, Bătrânul Antim zicea: „Bunul Dumnezeu nu încetează să-i dea sugestii bune omului. Uneori îl luminează, alteori îi trimite o mângâiere prin intermediul unei persoane, alteori îi dă un semn. Mila nesfârşită a lui Dumnezeu se foloseşte de toate căile posibile pentru a-l apropia pe om de Sine şi a-l mântui”.
Bătrânul Porfirie zicea: „Viaţa fără Hristos nu este viaţă. Dacă nu-L vezi pe Hristos în toate faptele şi gândurile tale, tu trăieşti fără Hristos”.
Acelaşi Bătrân adăuga: „Hristos este prietenul nostru, fratele nostru, El este tot binele şi toată frumuseţea. El este Totul. În Hristos nu este nici tristeţe, nici melancolie, nici introvertire, atunci când omul este copleşit de gândurile şi împrejurările care l-au apăsat şi l-au rănit. Hristos este Bucurie, Viaţă, Lumină, Lumină adevărată, care-l îmbucură pe om, îi dă aripi, îi descoperă toate lucrurile, îl fac să vadă toate creaturile, să sufere dimpreună cu toţi şi să le dorească tuturor să fie cu Hristos şi aproape de El”.
din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editura Doxologia
Vineri seara – Glasul al 4-lea
Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Facere a împăratului Teodor Lascaris
Cântarea 1. Glasul al 4-lea
Irmosul: «Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt răspunde-voi împărătesei Maicii şi mă voi arăta, luminat prăznuind, şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă».
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi Continuă lectura →
din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editura Doxologia
Joi seara
Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Facere a lui Manuil, marele retor
Cântarea 1. Glasul al 4-lea Irmosul:
«Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt răspunde-voi împărătesei Maici şi mă voi arăta, luminat prăznuind, şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă».
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi
Mintea mea călăuzeşte-o, prin strălucirea mijlocirii tale, către Domnul pe Care L-ai întrupat, fără prihană Fecioară, ca să laud cu credinţă minunile tale, căci tu eşti ajutorul tuturor şi izbăvirea.
Ca ceea ce eşti palat însufleţit al Atotputernicului Dumnezeu, fără prihană, fă temple ale Domnului pe cei ce cu dor te laudă pe tine căci tu eşti ajutorul tuturor şi izbăvirea. Continuă lectura →
Dar mai presus de toate, ţineţi din răsputeri la dragostea dintre voi, pentru că dragostea acoperă mulţime de păcate.
Fiţi, între voi, iubitori de străini, fără de cârtire. După darul pe care l-a primit fiecare, slujiţi unii altora, ca nişte buni iconomi ai harului celui de multe feluri al lui Dumnezeu.
Dacă vorbeşte cineva, cuvintele lui să fie ca ale lui Dumnezeu; dacă slujeşte cineva, slujirea lui să fie ca din puterea pe care o dă Dumnezeu, pentru ca întru toate Dumnezeu să se slăvească prin Iisus Hristos, Căruia Îi este slava şi stăpânirea în vecii vecilor. Amin.
Iubiţilor, fiindcă Hristos a pătimit cu trupul, înarmaţi-vă şi voi cu gândul acesta, că cine a suferit cu trupul a isprăvit cu păcatele, ca să nu mai trăiască timpul ce mai are de trăit în trup după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu.
Destul este că, în vremurile trecute, aţi făcut cu desăvârşire voia păgânilor, umbând în desfrânări, în pofte, în beţii, în ospeţe fără măsură, în petreceri cu vin mult şi în neiertate slujiri idoleşti. De aceea, ei se miră că voi nu mai alergaţi cu ei în aceeaşi revărsare a desfrâului şi vă hulesc.
Ei vor da seama înaintea Celui ce este gata să judece viii şi morţii. Că spre aceasta s-a binevestit şi morţilor, ca să fie judecaţi ca oameni, după trup, dar să vieze, după Dumnezeu cu duhul.
Iar sfârşitul tuturor s-a apropiat; fiţi, dar, cu mintea întreagă şi privegheaţi în rugăciuni.
Dar mai presus de toate, ţineţi din răsputeri la dragostea dintre voi, pentru că dragostea acoperă mulţime de păcate.
Fiţi, între voi, iubitori de străini, fără de cârtire. După darul pe care l-a primit fiecare, slujiţi unii altora, ca nişte buni iconomi ai harului celui de multe feluri al lui Dumnezeu.
Dacă vorbeşte cineva, cuvintele lui să fie ca ale lui Dumnezeu; dacă slujeşte cineva, slujirea lui să fie ca din puterea pe care o dă Dumnezeu, pentru ca întru toate Dumnezeu să se slăvească prin Iisus Hristos, Căruia Îi este slava şi stăpânirea în vecii vecilor. Amin.
din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editura Doxologia
Miercuri seara – Glasul 4
Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Facere a lui Ilie Criteanul, Ecdicul
Având acrostihul: «Rugăciunea lui Ilie către Născătoarea de Dumnezeu»
Cântarea 1. Glasul 4
Irmosul: «Noianul Mării Roşii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israel cel de demult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea Iui Amalic în pustiu a biruit».
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi
Ceea ce singură eşti apărătoare caldă în ispite şi în necazuri a celor ce scapă la acoperământul tău, Preacurată, primeşte, ca o bună, rugăciunea mea din inimă.
Liman fară valuri aflându-te pe tine, eu, cel ce sunt bătut de năvălirile primejdiilor şi necazurilor, cânt ţie cu mulţumire cântare de laudă, pururea Fecioară.
Slavă…
Cu ochiul tău cel milostiv şi plin de bunăvoinţă, Născătoare de Dumnezeu, văzându-mă pe mine împresurat de nenorociri şi grele încercări, degrab mă slobozeşte, căci pe tine te rog: Ajută-mă! Continuă lectura →
Spre sfârşitul veacului al doisprezecelea, marele Ştefan Nemania a unit ţinuturile sârbeşti, fiind cunoscut pentru aceea drept întemeietorul naţiunii moderne a Serbiei. Sfântul Nicolae al Jicei îl descrie în aceste cuvinte: Continuă lectura →
din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editura Doxologia
Marţi seara – Glasul al 4-lea
Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Facere a Sfântului Teofan Graptul
Având următorul acrostih: «Părga laudelor o aduc ţie, Doamnă, eu, Teofan»
Cântarea 1. Glasul al 4-lea Irmosul:
«Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt răspunde-voi împărătesei Maici şi mă voi arăta, luminat prăznuind, şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă».
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi
Inţelepteşte îndoită cincimea simţirii, Stăpână, şi arat-o organ cu zece strune prin harul tău, ceea ce ai născut înţelepciunea cea mai presus de timp, ca să-ţi cânt ţie cântare armonioasă. Continuă lectura →
Aş vrea să fie o lege în care să scrie aşa: „Mama şi copiii nu au voie să rămână pe drumuri!” Şi atunci s-ar mai tempera problema, dar când ştii că poţi să vinzi un apartament cu 30 de mii de euro şi se împart în două, unul ia 15 si unul ia 15, s-a rezolvat problema! Nu îţi mai faci griji, copii ăia trăiesc cu vânt, merg la păscut, beau apă din pârâu daca plouă, îi mai udă ploaia şi îi mai spală.. Ambii părinţi dau dovadă de lipsă de maturitate spirituală şi morală, totală! Copilul ăla e sângele tău, e carnea ta, e dragostea ta! Te-ai bucurat când a plâns prima oară, te-ai bucurat când l-ai botezat..Cum îl abandonezi?? Ce fel de cavaler eşti tu, care te duci în braţele unei naive (n-o judec, pentru că şi ea îşi caută sufletul pereche, săraca nu îşi dă seama) şi îi spui: „Tu eşti lumina ochilor mei!” Dar copilul ăla care plânge şi soţia care suspină în urma ta, ei ce sunt? Unde este demnitatea ta de bărbat, când tu te îmbraci în alb, în mire şi undeva într-un colţ, cineva varsă lacrimi?
Viaţa este un film care cadrează cu două laturi, începutul vieţii şi sfârşitul vieţii, moarte. Pe această distanţă, noi trebuie să rulăm atât de frumos încât să nu murdărim icoana, chipul lui Dumnezeu. Noi trebuie să rămânem de la chip la asemnăre şi nu numai cu chip şi asemănare, sau nu numai cu asemănare fără chip, ele merg împletite una cu cealaltă. Şi soţia mea este chipul meu, căci eu ma regăsesc în ea! Aţi văzut că doi oameni care s-au căsătorit şi stau mult timp împreună, că încep să semene unul cu celalalt? Aceasta se datorează iubirii şi legăturii dintre cei doi, iar copiii lor seamănă cu ei! Păi cum pot să trăiesc fără asemănarea mea? Eu mă duc să ajut pe altul (aproapele) şi ai mei stau şi plâng? Eu fac milostenie la săraci, dar ce fac cu săracii mei din urmă pe care i-am abandonat?https://www.youtube.com/watch?v=_kwoL2KNiO0&t=1040s
din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editura Doxologia
Duminică seara – Glasul al 4-lea
[necorectat]
Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Facere a Sfântului Ioan al Evhaitelor
Cântarea 1. Glasul al 4-lea
Irmosul: «Pe cârmuitorii cei tari, pe cele trei părţi ale sufletului, întru adâncul nepătimirii îneacă-i, Te rog, Cel ce Te-ai născut din Fecioară; pentru ca Ţie, ca într-o alăută, întru omorârea trupului, să cânt cântare de biruinţă».
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi Continuă lectura →
Şi bărbaţii şi femeile să asculte aceste cuvinte! Femeile, ca să arate atâta iubire faţă de bărbaţii lor şi să nu prefere nimic mai mult decât salvarea lor! Bărbaţii, la rândul lor, să aibă în acelaşi chip, multă iubire faţă de femeile lor, ca şi cum ar fi un singur suflet şi un singur trup, şi astfel să săvârşească orice lucru!
uneori, exista o tandrete atat de mare intre un Barbat si o Femeie, incat ei nu au nevoie sa se atinga, sa se imbratiseze , sa se sarute sau sa traiasca relatia intima. Le ajunge sa se priveasca, le ajunge prezenta celuilalt, le ajunge sa stie ca exista unul pentru celalat, sa stie ca simt la fel. Datorita acestei Tandreti, ei sunt o inima, un trup, un suflet, fara ca relatia intima sa aiba loc. Iar aceasta Tandrete este Prezenta Duhului Sfant. ps:Taborul Se intampla si intre un Barbat si o Femeie. Lupta nu este contra trupului si a ceea ce simte si traieste Omul, ci strigatul Omului este pentru a dobandi Duhul Sfant
Dumnezeul meu, Tu Care știi toate și a Cărui dragoste întrece măsurile omenești, ia viața mea în mâinile Tale și fă ceea ce eu aș vrea atât de mult să fac, dar nu pot
"Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos şi în Biserică.Astfel şi voi, fiecare aşa să-şi iubească femeia ca pe sine însuşi; iar femeia să se teamă de bărbat" - Efeseni 5:32-33
AUDIO: Daruind vei dobandi
"Şi a zis Adam: Iată aceasta-i os din oasele mele şi carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru că este luată din bărbatul său. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup" - Facerea 2:23-24
