Duminică seara – Glasul al 8-lea: Tu eşti tăria mea, Doamne, Tu şi puterea mea, Tu, Dumnezeul meu, Tu, bucuria mea

EF323139-B355-4F7B-A8F5-A5C6DD8182D4

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului

Editura Doxologia

Duminică seara – Glasul al 8-lea

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Facere a Sfântului Teofan al Niceei, Graptul

Cum se vede în următoarele tropare ale Născătoarei

Cântarea 1. Glasul al 8-lea Irmosul:

«Pe Faraon, cel ce era purtat în carele de război, l-a cufun­dat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni de demult, lovind în chipul Crucii şi despărţind marea. Şi pe Israel cel fugărit, care mergea pe picioare, l-a mântuit, pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu».

Din buze necurate, primeşte laudă, Preanevinovată, cum a primit mai înainte Fiul tău şi Domnul Dumnezeul meu cei doi bani ai văduvei şi dezlegare datoriilor dă-mi mie, ca după datorie să te cinstesc pe tine. Continuă lectura

Publicat în Căsătorie | Lasă un comentariu

Vineri seara – Glasul al 7-lea: care ai tors în minte adâncul înţelesurilor Duhului Sfânt

DSC_3022

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului

Editura Doxologia

Vineri seara- Glasul al 7-lea

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Facere a Sfântului Ioan Damaschinul

Cântarea 1. Glasul al 7-lea Irmosul:

«Lui Dumnezeu, Cel ce a ajutat lui Moise în Egipt de a scos pe Israel şi a scufundat pe Faraon în marea Roşie, cântare de biruinţă să-I cântăm că S-a preaslăvit».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Cu dumnezeiască lumina ta, Preabună, luminează cugetele mele, ca să strig ţie cu credinţă cântare de mulţumire, Marie mult lăudată. Continuă lectura

Publicat în Căsătorie | Lasă un comentariu

Joi seara – Glasul al 7-lea: toate câte am cerut, Preabună, dăruieşte-mi mie + Vindecă zdrobirea sufletului meu + Picură-mi picăturile milei

111

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului

Editura Doxologia

Joi seara – Glasul al 7-lea

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Facere a Sfântului Ioan al Evhaitelor

Cântarea 1. Glasul al 7-lea Irmosul:

«Cu voia Ta, Doamne, întru învârtoşarea pământului s-a schimbat firea apelor cea mai lesne curgătoare; pentru aceasta, neudat trecând Israel cu picioarele, cântă ţie cântare de biruinţă».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi Continuă lectura

Publicat în Căsătorie | Lasă un comentariu

minunare

„Oamenii merg în locuri străine pentru a se minuna de înălţimea munţilor, valurile uriaşe ale mărilor, lungul parcurs al râurilor, nemărginita întindere a oceanelor, mişcarea circulară a stelelor, dar trec pe lângă ei înşişi fără să se minuneze deloc.”Fericitul Augustin

Publicat în Căsătorie | Lasă un comentariu

Miercuri seara – Glasul al 7-lea: Gura mişcându-şi spre laudă Proorocul, şi-a umplut-o de Duhul

46

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului

Editura Doxologia

Miercuri seara – Glasul al 7-lea

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Facere a Sfântului Andrei Criteanul

Cântarea 1. Glasul al 7-lea Irmosul:

«Cu voia Ta, Doamne, întru învârtoşarea pământului s-a schimbat firea apelor cea mai lesne curgătoare; pentru aceasta, neudat trecând Israel cu picioarele, cântă tie cântare de biruinţă».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Continuă lectura

Publicat în Căsătorie | Lasă un comentariu

Marţi seara – Glasul al 7-lea: Auzit-am taina rânduielii Tale, Hristoase

0062

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului

Editura Doxologia

Marţi seara – Glasul al 7-lea

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Facere a Sfântului Mitrofan al Smirnei

Al căruia acrostih este: «Pe Stăpâna tuturor o binecuvintez acum de şapte ori»

Cântarea 1. Glasul al 7-lea Irmosul:

«Cu voia Ta, Doamne, întru învârtoşarea pământului s-a schimbat firea apelor cea mai lesne curgătoare; pentru aceasta, neudat trecând Israel cu picioarele, cântă ţie cântare de biruinţă».

Continuă lectura

Publicat în Căsătorie | 1 comentariu

Luni seara – Glasul al 7-lea: îndrăgostit de bună cuviinţa ta

IMG_3346

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului

Editura Doxologia

Luni seara – Glasul al 7-lea

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Facere a lui Clement

Cum se vede în următoarele tropare ale Născătoarei

Cântarea 1. Glasul al 7-lea

Irmosul: «Lui Dumnezeu Celui ce a ajutat lui Moise în Egipt de a scos pe Israel şi a scufundat pe Faraon în marea Roşie, cântare de biruinţă să-I cântăm că S-a preaslăvit».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Continuă lectura

Publicat în Căsătorie | Lasă un comentariu

Canon de rugăciune la Praznicul Botezului Domnului (2)

botezul-domnului

Tropar la Praznicul Botezului Domnului, glasul 1:

În Iordan Botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat. Că Glasul Părintelui a mărturisit Ţie, Fiu Iubit pe Tine numindu-Te; şi Duhul, în Chip de Porumbel, a adeverit întărirea Cuvântului, Cel Ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule şi lumea ai luminat, Slavă Ţie.

Tropar la Praznicul Botezului Domnului, glasul al 5-lea:

Arătatu-Te-ai în lume, Cel Ce ai făcut lumea, ca să luminezi pe cei ce şedeau întru întuneric, Iubitorule de oameni, Slavă Ţie.

Tropar la Praznicul Botezului Domnului, glasul al 5-lea:

Păcătoşilor şi vameşilor, pentru mulţimea milei Tale Te-ai arătat, Mântuitorul nostru. Că unde avea să strălucească Lu­mina Ta, dacă nu celor ce şedeau întru întuneric? Iubitorule de oameni, Slavă Ţie.

Cântarea 1, glasul al 2-lea.

Irmosul:

Umblat-a Israel prin valul cel învăluit al mării, cel ce s-a arătat uscat îndată. Iar negrul luciului pe voievozii egipteni i-a înecat cu totul, mormântul cel aşternut cu apă, cu Puterea cea tare a dreptei Stăpânului. Continuă lectura

Publicat în Căsătorie | Lasă un comentariu

Acatistul Botezului Domnului

botezul-domnului

Troparul Botezului Domnului, glasul 1:

În Iordan botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat; că glasul Părintelui a mărturisit Ție, Fiu iubit pe Tine numindu-Te; și Duhul în chip de porumbel a adeverit închinarea Cuvântului. Cel ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule, și lumea ai luminat, slavă Ție.

Condacul 1

Pe Tine, Împăratul cerului și al pământului, Luminătorul nostru, văzându-Te în Iordan, botezat de robul Tău, cerurile s-au înfricoșat și tot pământul s-a înfiorat, îngerii s-au mirat și toată făptura s-a bucurat. La păcătoși și la vameși ai venit ca să speli cu ape păcatele oamenilor. Iar noi, nevrednicii, cu mulțumire Îți cântăm: Slavă Ție, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce în Iordan Te-ai botezat și lumea întreagă ai luminat, slavă Ție! Continuă lectura

Publicat în Căsătorie | Lasă un comentariu

Canon de rugăciune la Praznicul Botezului Domnului (1)

botezul-domnului

Tropar la Praznicul Botezului Domnului, glasul 1:

În Iordan Botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat. Că Glasul Părintelui a mărturisit Ţie, Fiu Iubit pe Tine numindu-Te; şi Duhul, în Chip de Porumbel, a adeverit întărirea Cuvântului, Cel Ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule şi lumea ai luminat, Slavă Ţie.

Tropar la Praznicul Botezului Domnului, glasul al 5-lea:

Arătatu-Te-ai în lume, Cel Ce ai făcut lumea, ca să luminezi pe cei ce şedeau întru întuneric, Iubitorule de oameni, Slavă Ţie.

Tropar la Praznicul Botezului Domnului, glasul al 5-lea:

Păcătoşilor şi vameşilor, pentru mulţimea milei Tale Te-ai arătat, Mântuitorul nostru. Că unde avea să strălucească Lu­mina Ta, dacă nu celor ce şedeau întru întuneric? Iubitorule de oameni, Slavă Ţie.

Cântarea 1, glasul al 2-lea.

Irmosul:

Fundul adâncului l-a descoperit şi pe uscat pe ai Săi i-a trecut, întru acelaşi acoperind pe potrivnici, Domnul, Cel Tare întru războaie, că S-a preaslăvit.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Pe Adam, cel stricat, iarăşi îl zideşte în apele Iordanului şi capetele diavolilor, celor ascunşi, le sfărâmă Împăratul veacurilor, Domnul, că S-a preaslăvit. Continuă lectura

Publicat în Căsătorie | Lasă un comentariu

Vineri seara – Glasul al 5-lea: Potoleşte, Stăpână, plânsul şi lacrimile şi ostenelile şi umple de bucurie nenorocita mea inimă

1

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului

Editura Doxologia

Vineri seara – Glasul al 5-lea

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Facere a Sfântului Ioan Damaschinul

Cântarea 1.

Glasul al 5-lea

Irmosul:

«Mântuitorului Dumnezeu, Cel ce a călăuzit pe popor prin mare cu picioarele neudate, pe Faraon cu toată oastea înecând, Aceluia Unuia să-I cântăm, că S-a preaslăvit».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Sfeşnic primitor de lumină, smeritul meu suflet cel întunecat de păcate luminează-l acum cu lumina ta, ca o bună, ca să-ţi cânt ţie cântare de mulţumire.

Bucură-te, tronul lui Dumnezeu cel slăvit, Curată, bucură-te, palat încăpător; bucură-te, acoperământul celor ce te caută cu credinţă pe tine, floarea credinţei. Bucură-te, Preaminunată.

Slavă…

Bucură-te, vas de aur care ai cuprins în chip înfricoşător în pântecele tău mana cea dumnezeiască, pe Dătătorul de lumină, Fecioară, şi pe Izbăvitorul Iisus, Care pe toate le-a tras la dum­nezeiasca voie.

Şi acum…

Bucură-te, Maica lui Dumnezeu; bucură-te, Fecioară curată; bucură-te, floarea credinţei; bucură-te, Fecioară nenuntită, care ai răsărit lumina tuturor marginilor lumii.

Cântarea a 3-a

Irmosul:

«Cu puterea Crucii Tale, Hristoase, întăreşte gândul meu, ca să laud şi să slăvesc acum răstignirea Ta cea mântuitoare».

Bucură-te, tăria împăraţilor celor credincioşi; bucură-te, trofeu cu adevărat dumnezeiesc; bucură-te, fără prihană Stăpână, Preasfântă Maică Fecioară.

Bucură-te, tăria ostaşilor, curajul dumnezeiesc şi întărirea; bu­cură-te, slava celor ce cu dor şi cu credinţă neîndoită te laudă pe tine pururea.

Slavă…

Bucuria cea preacinstită a îngerilor, bucură-te, binecuvânta­tă; bucură-te, Preacurată, ridicarea credinţei şi nimicirea înşelă­ciunii.

Şi acum…

Cort cu totul luminos al Celui Preaînalt, bucură-te, Prea- slăvită; bucură-te, lauda ocârmuitorilor şi întărirea mucenicilor.

Cântarea a 4-a

Irmosul:

«Auzit-am auzul puterii Crucii Tale, că raiul s-a deschis printr-însa şi am strigat: Slavă puterii Tale, Doamne!».

Bucură-te, palat cu totul de aur al împăratului şi Dumnezeu. Bucură-te, Fecioară Preacurată, pecetea proorocilor. Bucură-te, cinstită strălucire a tuturor preoţilor.

Bucură-te, vasul cel mai curat al Făcătorului a toate; bucură-te, zidul cel tare al celor dreptcredincioşi; bucură-te, întăritură neclintită a tuturor muritorilor.

Slavă…

Bucură-te, scară care urci pe cei de pe pământ la cer; bucură-te, bucuria tuturor celor necăjiţi; bucură-te, puternică scăpare a păcătoşilor.

Şi acum…

Bucură-te, rug nemistuit pe care l-a văzut mai înainte Moise; bucură-te, Fecioară, toiagul care ne-ai odrăslit nouă Floarea cea preacinstită, Care a împodobit pământul.

Cântarea a 5-a Irmosul:

«Dis-de-dimineaţă sculându-ne strigăm către Tine, Doamne: Mântuieşte-ne pe noi, că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim».

Bucură-te, vasul bucuriei celei nepieritoare, fără de prihană Fecioară; bucură-te, ceea ce ai luminat toate cu naşterea ta.

Bucură-te, singură Preacurată, munte umbrit, pe care odi­nioară l-a văzut proorocul în duh.

Slavă…

Veselia îngerilor cea cu totul cinstită, bucură-te, singură Preasfântă Stăpână şi podoaba muritorilor.

Şi acum…

Veşmântul cel prea frumos al cuvioşilor, puterea mucenicilor şi întărirea, bucură-te, cu totul minunată Stăpână.

Cântarea a 6-a

Irmosul:

«învăluitu-m-a adâncul, mormânt s-a făcut mie chitul; dar eu am strigat către Tine, Iubitorule de oameni şi dreapta Ta m-a mântuit, Doamne».

Bucură-te, ridicarea lui Adam şi nimicirea lacrimilor Evei, Marie preanevinovată, lauda a toată lumea; bucură-te, slava celor ce după adevăr te cinstesc pe tine.

Bucură-te, întărirea credincioşilor şi propovăduirea dumne­zeieştilor Apostoli, Marie prealăudată, vistieria curăţiei; bucură-te, scăpare a tuturor robilor tăi.

Slavă…

Bucură-te, lauda strălucită şi preaminunată a fecioarelor, Fecioară, strălucirea maicilor, frumoasă şi preacinstită; bucură-te, ridicarea grabnică a celor căzuţi.

Şi acum…

Bucură-te, dumnezeiască intrare a celor ce te cunosc pe tine Născătoare de Dumnezeu, cu totul nepătată, purtarea de grijă a săracilor şi nădejdea neînfruntată a celor nenorociţi.

Sedealna.

Glasul al 5-lea

Pe Cuvântul cel împreună fără de început

Bucură-te, vas de aur care păstrezi înlăuntru mana cea ce­rească; bucură-te, sfântă masă, care porţi pâinea vieţii, Preane­vinovată; bucură-te, sfeşnic luminos; bucură-te, palat cuvios, bucură-te, tron de foc al împăratului Hristos; bucură-te, aco­perământul sufletelor noastre.

Cântarea a 7-a

Irmosul:

«Cel ce în cuptorul cel cu foc ai mântuit pe tinerii cei cuvân­tători de cântare, bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri».

Bucură-te, norul luminii; bucură-te, ocrotitoarea celor ce cântă: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.

Bucură-te, chivot de aur; bucură-te, puterea celor ce strigă: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă…

Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu; bucuria celor ce strigă cu credinţă: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum…

Bucură-te, nădejdea muritorilor şi mântuirea celor ce strigă: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.

Cântarea a 8-a

Irmosul:

«Pe Cel ce S-a născut din Tatăl mai înainte de veci…».

Cu cele mai sfinte glasuri, noi, credincioşii te cinstim pe tine împreună cu îngerul, Fecioară, strigând ţie cu mulţumire: Bu­cură-te, dumnezeiesc acoperământ al celor ce te laudă pe tine întru toţi vecii.

Mai presus de minte este minunea naşterii tale, Mireasa lui Dumnezeu, căci pe Dumnezeu L-ai născut fără de sămânţă, pe Cel ce ţine toate cu mâna. Pentru aceea, toţi strigăm ţie: Bucură-te, întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Din toate nenorocirile scoate-mă şi din necazuri şi din toată strâmtorarea şi de vrăjmaşii cei ce se luptă cu mine izbăveşte-mă, ca să te slăvesc pe tine, ceea ce eşti cu dar dăruită, întru toţi vecii.

Şi acum…

Ca ceea ce ai născut prunc tânăr în vremurile cele mai de pe urmă, pe Dumnezeu, Cel mai înainte de toţi vecii, înnoieşte-mă pe mine, cel învechit deja în multe fapte rele, cel ce preaînalt naşterea ta întru toţi vecii.

Să lăudăm…

Irmosul:

«Pe Cel ce S-a născut din Tatăl mai înainte de veci, Fiul şi Dumnezeu, şi în anii cei mai de pe urmă din Fecioară Maică S-a întrupat, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a.

Irmosul:

«Pe tine, Maica lui Dumnezeu, ceea ce mai presus de minte şi de cuvânt, ai născut în chip de negrăit sub ani pe Cel fără de ani, credincioşii cu un gând te mărim».

Templu curat şi tron însufleţit al lui Dumnezeu tu eşti, cu totul nepătată. Pentru aceea cu mulţumire laudă îţi aducem.

Strălucit-ai nouă, Curată, lumina cea neînserată, celor care stau în întunericul înşelăciunii, nenuntită, pentru aceea toţi îţi cântăm ţie: Bucură-te.

Slavă…

Potoleşte, Stăpână, plânsul şi lacrimile şi ostenelile şi umple de bucurie nenorocita mea inimă, Mireasa lui Dumnezeu.

Şi acum…

Plâns şi mânie, foamete şi moarte şi stricăciune trimite, Marie, Stăpâna tuturor, vrăjmaşilor mei păgâni şi pierzători.

Prosomii.

Glasul al 5-lea.

Bucură-te, cămara

Bucură-te, Maică Fecioară, Curată, ceea ce eşti mai dreaptă decât Abel, mai evlavioasă ca Set, mai bună nădejde având ca Enos, şi cu mult mai bine plăcută ca Enoh, ceea ce ai mântuit neamul omenesc mai mult decât Noe cel drept, mai credincioasă decât Avraam, fiind ascultătoare mai mult decât Isaac, ajun­gând la vederea lui Dumnezeu mai mult decât Israel şi pe Iosif covârşindu-l în frumuseţea trupului, mai blândă decât Moise tu eşti Maica lui Dumnezeu, Cel ce dă lumii mare milă.

Bucură-te, ceea ce eşti mai curajoasă decât Samson, mai vitează ca Iosua, conducătorul, mai împărăteasă ca David, şi cu adevărat mai înţeleaptă ca Solomon cel înţelept, covârşind pe toţi proorocii în vederea lui Dumnezeu şi pe Apostoli în dum­nezeiasca propovăduire, şi pe mucenici în temeiul credinţei şi toate cetele cuvioşilor în ostenelile nevoinţei, mai înaltă decât toţi ierarhii; bucură-te, Maica lui Dumnezeu, Cel ce dă lumii mare milă.

Bucură-te, ceea ce eşti fară asemănare mai dreaptă decât fe­meile din vechime, mai credincioasă decât Sarra, mai frumoasă decât Rahila, mai iubitoare de prunci decât Rebeca şi naşterea Liei ai covârşit-o, Preacurată, mai dreptmăritoare decât Miriam, ceea ce eşti cu mult mai înţeleaptă decât Abigail, întrecând pe Debora în bărbăţie, mult mai iubitoare de Dumnezeu decât Ana, mai sfântă decât Hulda proorocită; bucură-te, Maica lui Hristos, Cel ce dă lumii mare milă.

Ostenelile smeritului meu suflet şi nevindecatele dureri ale trupului, Fecioară binecuvântată, întoarce-le în adevărată bucu­rie şi desăvârşită sănătate, primeşte cuvântul buzelor mele, Prea­nevinovată, şi pune leacuri dumnezeieşti şi binefăcătoare pe ră­nile mele, cu privegherile şi rugăciunile tale, luminează-mă cu lumina puterii tale, Mireasa lui Dumnezeu, căci tu eşti nădejdea şi acoperământul meu şi scăpare tare şi am nevoie, fară prihană Marie, de grabnica ta cercetare.

Publicat în Căsătorie | 1 comentariu

Vineri seara – Glasul al 6-lea: Umple smerită inima mea, Buno, cu harul tău

0101

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului

Editura Doxologia

Vineri seara – Glasul al 6-lea

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Facere a Sfântului Ioan Damaschinul

Cântarea 1. Glasul al 6-lea

Irmosul: «Ajutător şi acoperitor S-a făcut mie spre mântuire; Acesta este Dumnezeul meu şi-L voi slăvi pe El, Dumnezeul Părintelui meu, şi-L voi înălţa pe El, căci cu slavă S-a preaslăvit».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi 

Umple smerită inima mea, Buno, cu harul tău, ca să-ţi strig ţie cu glas de bucurie: Bucură-te, Fecioară nenuntită; bucură-te, Maica vieţii; bucură-te, lauda îngerilor.

Bucură-te, uşă înţelegătoare; bucură-te, stâlpul fecioriei; bu­cură-te, ceea ce ne-ai izvorât nouă lumina cea negrăită, Fecioară, celor ce te ştiu pe tine adevărată Născătoare de Dumnezeu.

Slavă…

Bucură-te, pod care treci pe cei muritori la viaţa dumnezeiască; bucură-te, nădejdea şi bucuria credincioşilor, Prealăudată Fecioară; bucură-te, tron al lui Dumnezeu; bucură-te, cununa mucenicilor.

Şi acum…

Nu mă trece cu vederea, ceea ce eşti bună, pe mine, cel stricat în fărădelegi, cel spurcat cu totul de amare plăceri, ci tu, Fecioară, spală-mă de toată întinăciunea şi mă mântuieşte.

Cântarea a 3-a.

Irmosul: «Pe piatra poruncilor Tale întăreşte, Doamne, inima mea care se clatină, că Tu eşti singur sfânt şi Domn».

Bucură-te, cămară neprădată a vieţii, singură binecuvântată; bucură-te, diademă de preţ a împăraţilor; bucură-te, lauda lumii.

Bucură-te, vasul cel neprihănit al bucuriei, singură Născă­toare de Dumnezeu; bucură-te, cuvioasă laudă a preoţilor; bu­cură-te, propovăduirea Apostolilor.

Slava…

Bucură-te, sălaş de aur al lui Dumnezeu Cuvântul, Slăvită; bucură-te, lauda a toată lumea; bucură-te, auzirea şi cinstita glă­suire a credincioşilor.

Şi acum…

Ai născut, tară prihană Fecioară, pe Ziditorul tuturor şi pe Binelacătorul pe Care îl Ia milostiv, Preanevinovată, ca să do­bândesc şi eu slava cea de dincolo şi strălucirea.

 Cântarea a 4-a

Irmosul: «Auzit-a proorocul de venirea Ta, Doamne, şi s-a temut că aveai să Te naşti din Fecioară şi să Te arăţi oamenilor, şi a zis: Auzit-am glasul Tău şi m-am temut. Slavă puterii Tale, Doamne».

Bucură-te, munte gras întru care S-a sălăşluit Ziditorul tu­turor; bucură-te, ceea ce ai născut lumina din lumină care a lu­minat toată lumea; bucură-te, fără pată Fecioară, zidul cel ne­surpat al împărăţiei.

Locaşul negrăitei bucurii, bucură-te, Curată, cu totul lumi­noasă şi binecuvântată; bucură-te, scăparea lumii; bucură-te, jertfelnicul iertării păcatelor, Stăpâna tuturor; bucură-te, Maria, turnul cel neclintit al Bisericii.

Sfeşnic cu şapte făclii care ai purtat focul cunoştinţei de Dumnezeu te-a văzut pe tine odinioară proorocul luminând celor primejduiţi în întunericul necunoştinţei. Pentru aceea strig ţie: Luminează-mă şi pe mine, robul tău!

Şi acum…

Mântuieşte, Născătoare de Dumnezeu, turma ta care acum se primejduieşte căci ai voinţa şi puterea ca ceea ce ai născut pe Stăpânul tuturor şi izbăveşte ca o bună pe robii tăi de oamenii stricători de suflet şi răuvoitori.

Cântarea a 5-a

Irmosul: «Din noapte alergând la Tine, lubitorule de oameni, lumi­nează-mă, rogu-mă, şi mă îndreptează şi pe mine întru poruncile Tale şi mă învaţă să fac voia Ta, Mântuitorule».

Bucură-te, Stăpâna întregii lapturi; bucură-te, Preanevino­vată; bucură-te, nădejdea tuturor celor ce aleargă Ia tine; bu­cură-te, izvor curat cu nesecată curgere.

Bucură-te, palatul cel prealuminos al Celui ce ţine toate cu mâna în chip de negrăit, fără prihană Stăpână; bucură-te, veş­mântul cuvioşilor şi slava mucenicilor.

Slavă…

Bucură-te, stâlp de foc care duci pe Israel cel înţelegător la dumnezeiasca odihnă; bucură-te, norul luminii neapuse, Născă­toare de Dumnezeu.

Şi acum…

Mântuieşte-mă pe mine, cel slăbănogit, Preanevinovată, de biciuiri cumplite şi stăpânit cu totul de felurite nenorociri şi nu mă lăsa, Curată, să mă primejduiesc până în sfârşit.

Cântarea a 6-a

Irmosul: «Strigat-am cu toată inima mea către milostivul Dumnezeu şi m-a auzit din iadul cel mai de jos şi a scos din stricăciune viaţa mea».

Bucură-te, izvor cu apă vie; bucură-te, nor luminos; bucură-te, dumnezeiesc acoperământ al celor ce te cinstesc pe tine cu cre­dinţă; bucură-te, cinstită cântare a celor fără de trup.

Bucură-te, semnul strălucit al harului; bucură-te, raiul des­fătării; bucură-te, ceea ce ai născut pe Dumnezeu întrupat; bucură-te, dătătoarea mântuirii noastre.

Slavă…

Bucură-te, răscumpărare a întregii lumi; bucură-te, îndrăz- nire a muritorilor către Dumnezeu, singură Fecioară Născătoare de Dumnezeu; bucură-te, vas cu totul de aur al Celui Preaînalt.

Şi acum…

în ispite te cunosc pe tine ocrotitoare, în boli, doctor, în întrei­tele valuri, liman lin şi în necazuri bucurie şi veselie.

Sedealna. Acelaşi glas

începutul mântuirii s-a tăcut vorbirea lui Gavriil către Fecioara, căci a auzit, bucură-te, şi nu s-a ferit de această închinare, nici nu s-a îndoit ca Sarra în cort, ci aşa a zis: „Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău”.

Cântarea a 7-a

 Irmosul: «Greşit-am, făcut-am fărădelege, nu ne-am îndreptat înaintea Ta, nici am păzit, nici am lăcut precum ne-ai poruncit nouă. Ci nu ne da pe noi până în sfârşit, Dumnezeul părinţilor».

Bucură-te, biserică de Dumnezeu împodobită; bucură-te, templu însufleţit al împăratului, Fecioară de Dumnezeu slăvită; bucură-te, ancoră a credinţei, fără prihană; bucură-te, frumuseţe mult dorită, Prealăudată; bucură-te, nădejdea tuturor.

Bucură-te, podoaba credincioşilor, Preabinecuvântată Născă­toare de Dumnezeu; bucură-te, minune vestită şi preaslăvită a îngerilor şi puternică întărire a credincioşilor, nenuntită; bucură-te, bucuria tuturor.

Slavă…

Bucură-te, zori care ai răsărit soarele întregii lumi; bucură-te, sălaşul strălucit şi străin al firii celei necuprinse; bucură-te, masă însufleţită care ai purtat pâinea vieţii, Preacurată.

Şi acum…

Minunate fă milele tale rugătorului tău, Născătoare de Dumnezeu, acoperă-mă cu acoperământul dumnezeieştii tale rugăciuni şi păzeşte-mă ca pe lumina ochilor şi mă izbăveşte din cursele vrăjmaşilor pe mine, cel ce am crezut în tine.

Cântarea a 8-a

Irmosul: «Pe Cel pe Care îl slăvesc ostile cereşti… ».

Cu cele mai sfinte glasuri te cinstim pe tine, fără prihană Fecioară, noi, credincioşii, strigând fără tăcere împreună cu Gavriil, bucură-te, Maica Domnului; bucură-te, apărătoarea celor osteniţi.

Cu adevărat mai înaltă decât toate făpturile eşti, Cuvioasă, ca una care ai născut pe Făcătorul lor, pentru aceea, bucurându-ne strigăm neîncetat: Bucură-te, Binecuvântată!

Binecuvântăm pe Tatăl…

Din toate nenorocirile şi necazurile, din toată ispita, boala şi mânia izbăveşte pe cel ce caută cu căldură dumnezeiescul tău acoperământ, Fecioară, ca să te laud pe tine cu mulţumire.

Şi acum…

Norul multelor mele păcate a înconjurat sufletul meu, dar tu, Nepătată, ca o bună, mântuieşte-mă pe mine, ceea ce ai năs­cut pe Dumnezeu şi Mântuitorul şi din osânda veşnică izbăveşte-mă.

Să lăudăm…

Irmosul: «Pe Cel pe Care îl slăvesc ostile cereşti şi de Care se cutre­mură Heruvimii şi Serafimii, toată suflarea şi zidirea, lăudaţi-L, binecuvântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a

Irmosul: «Naşterea zămislirii celei tără de sămânţă este neînţeleasă, rodul Maicii celei fără de bărbat este nestricat că naşterea lui Dumnezeu înnoieşte firile. Pentru aceasta pe Tine toate neamu­rile, ca pe o Maică Mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă credinţă te mărim».

înnoieşte-mă pe mine cel îmbătrânit în păcate, Născătoare de Dumnezeu, ca să-ţi spun ţie cuvânt de bucurie, Stăpână, cu Arhanghelul: Bucură-te, dezlegarea blestemului; bucură-te, ocro­titoarea tuturor celor ce te cinstesc pe tine, cu totul lăudată.

Ceea ce în chip dumnezeiesc ai călcat cuptorul înşelăciunii, bucură-te, Fecioară, prin care cele cereşti se bucură cu cele pă­mânteşti; bucură-te, uşa templului cea pecetluită care ne-ai deschis nouă Edenul; bucură-te, veselia şi lauda întregii lumi.

Slavă…

Netezeşte valul ispitelor, usucă adâncul păcatelor celor ce acum mă împresoară şi mă trag în adâncul pierzaniei, ceea ce eşti bună, căci alt ajutor afară de tine nu am eu, nenorocitul.

Şi acum…

Mireasa lui Dumnezeu, Stăpână, bucuria îngerilor, slava sfin­ţilor, roagă-te împreună cu ei să aflăm noi mare milă şi dezlegare datoriilor şi ne întăreşte pe noi pe toţi ca bine să săvârşim aler­garea vieţii noastre, înfăptuind cele dumnezeieşti.

Prosomii. Glasul al 6-lea

Toată nădejdea punându-şi

Bucură-te, vasul Atotputernicului Dumnezeu, Fecioară; bu­cură-te, stea neapusă; bucură-te, cea cu multe nume numită; bucură-te, Preacuvioasă, ceea ce ai născut lumina care a luminat pe toate cele de pe pământ; bucură-te, Preanevinovată, palat în­sufleţit al Stăpânului tuturor; bucură-te, izbăvirea Evei şi în­dreptarea celui întâi zidit; bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, tăria si acoperământul credincioşilor; bucură-te, chemarea mu­ritorilor; bucură-te, Nenuntită.

Bucură-te, pururea Fecioară; bucură-te, lună preastrălucită, care primeşti lumina de la soare, Preacurată, care prin tine luminează înţelegător toată făptura şi care alungă întunericul; bucură-te, ceea ce ne-ai amestecat nouă, prin mijlocirea ta, înăl­ţimea dreptăţii cu fierbinţeala dragostei, precum zodia Fecioarei cu jugul Leului, potolind mânia lui Dumnezeu Atotţiitorul.

Bucură-te, podoabă mai înaltă decât toată frumuseţea; bucu- ră-te, dar sfânt, mai înalt decât toată cinstea; bucură-te, vasul dumnezeirii celei de nerăbdat, mântuirea mea, Prealăudată, vor­birea mea, viaţa mea, lumina, nădejdea şi bucuria mea, suflarea mea, ocrotitoarea mea, mijlocitoarea mea cea lină şi lauda mea şi bucuria, hrana şi sprijinul meu şi luminarea, sfinţirea şi stră­lucirea mea, slava şi cercetarea mea.

Opreşte, cu totul tără prihană Fecioară, râurile patimilor mele, conteneşte pâraiele păcatelor mele şi usucă şuvoaiele patimilor, căci te rog pe tine şi cad la tine, şi strig ţie: Zdrobeşte, Stăpână, inima mea cea împietrită, dăruindu-mi izvoare de pocăinţă şi ploaie de lacrimi pentru ca mâinile mele şi tot trupul meu cel spurcat spălându-le cu ele să îmi atrag mila lui Dumnezeu.

Publicat în Căsătorie | Lasă un comentariu

Joi seara – Glasul al 6-lea: păzind înseninată inima mea

66

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului

Editur Doxologia

Joi seara – Glasul al 6-lea

Canonul Presfintei Născătoare de Dumnezeu.

Facere a Cuviosului Părintelui nostru Pavel, Episcop de Amorio în Frigia

Al căreia acrostih este: «Dă-mi, Fecioară, lacrimi de pocăinţă»

Cântarea 1.

Glasul al 6-lea

Irmosul:

«Ca pe uscat umblând Israel cu picioarele prin adânc, pe Faraon prigonitorul văzându-l înecat, striga: Să cântăm lui Dumnezeu cântare de biruinţă».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Stăpână, primeşte plânsul din inimă întinată, Preanevino­vată, şi din buze spurcate şi spală-mă de întinăciunea patimilor şi a cumplitelor păcate, ca să te slăvesc pe tine.

Dă-mi mie ploaie de lacrimi cu rugăciunile tale, Preasfântă Stăpână, ca să plâng cu lacrimi fierbinţi cele ce am păcătuit pe pământ şi să fiu izbăvit de pedeapsa care mă aşteaptă.

Slavă…

Suspină, plânge-te pe tine însuţi, suflete al meu, şi încă de aici tânguieşte-te, strigând către Hristos: Pentru rugăciunile Maicii Tale, miluieşte-mă pe mine, cel vinovat, şi de înfricoşătoarea gheenă izbăveşte-mă.

Şi acum…

Să nu lepezi plânsul meu, ceea ce ai născut izvorul milei, ci cu milostivire, ca o bună, vindecă patimile sufletului meu cu milostiv ochiul tău.

Cântarea a 3-a

Irmosul:

«Nu este sfânt ca Tine, Doamne Dumnezeul meu, Care ai înălţat fruntea credincioşilor Tăi, Bunule, şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale».

Nu este altul între muritori care să fi făcut nelegiuiri şi să fi trăit ca un risipitor precum eu, Preabună, căci în desfrânări cumplit am întinat dumnezeiescul botez.

Iată, au venit asupra mea ca nişte bice toate răutăţile vrăj­maşului. Căci îngreunîndu-se, s-au împuţit foarte şi ameninţă cu pierzania desăvârşită a sufletului.

Slavă…

Multe sunt mulţimile păcatelor mele, Născătoare de Dumnezeu, pentru aceea la tine cad cu credinţă, în ceasul cel înfricoşător milostiv fă-L mie pe Cel pe Care L-ai întrupat.

Şi acum…

Sfântă Stăpână, pe mine, cel vinovat, scoate-mă din toată osândă ca ceea ce ai îndrăznire de Maică la Dumnezeu şi în că­mara Lui de nuntă mă aşează.

Cântarea a 4-a

Irmosul:

«Hristos este puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cântă stri­gând cinstita Biserică, cu dumnezeiască cuviinţă, din cuget curat întru Domnul prăznuind».

Dăruieşte-mi mie izvor de lacrimi, Stăpână, ca să spăl întinăciunea sufletului şi să aflu, eu, ticălosul, frumuseţea cea dintâi pe care am pierdut-o prin sfatul şarpelui.

Dumnezeul meu, milostive Hristoase, Iubitorule de oameni, voitorule al milei, varsă acum asupra mea mila Ta, Te roagă pe Tine Maica Ta, nădejdea şi apărătoarea mea.

Slavă…

Pe mine, risipitorul, cel ce am mâniat mai presus decât toţi oamenii pe Fiul tău, izbăveşte-mă din chinurile veşnice, Născă­toare de Dumnezeu, singura nădejde a credincioşilor.

Şi acum…

Legea morţii ai oprit-o, născând viaţa tuturor, pentru aceea şi pe mine, cel omorât de păcate, înviază-mă şi de viaţa cea veş­nică învredniceşte-mă.

Cântarea a 5-a

Irmosul:

«Cu strălucirea Ta cea dumnezeiască, Bunule, luminează sufletele celor ce din noapte aleargă la Tine cu dragoste, Te rog, Cuvântule al lui Dumnezeu, ca să Te vadă pe Tine, Dumnezeul cel adevărat, Care chemi din negura greşelilor».

Vrăjmaşul, văzându-niă pe mine fară de ruşine făcând toată fărădelegea, râde de căderile mele. Dar tu, Curată, izbăveşte-mă din robia lui şi întoarce în ruşine râsul lui.

Izbăveşte-mă de patimi, de întristarea şi de vătămarea vrăj­maşilor celor potrivnici şi mântuieşte smeritul meu suflet din cursele acestora, ca să nu spună, Curată, întăritu-ne-am asupra lui.

Slavă…

Izbăveşte-mă pe mine din mâinile nedrepte, de limba viclea­nă şi de buzele cumplite, Fecioară, Mireasa lui Dumnezeu, căci întru tine mi-am pus toată nădejdea mea, să nu fiu ruşinat, mă rog ţie.

Şi acum…

Dă-mi zdrobire inimii mele şi râuri de lacrimi şi sărăcia du­hului, ca să plâng, de Dumnezeu dăruită, cele rău făptuite de mine ca pe unele ce sunt vrednice de tot plânsul.

Cântarea a 6-a Irmosul:

«Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: Scoate din stri­căciune viaţa mea, mult Milostive».

Primind, Stăpână, curgerea lacrimilor mele, săracă şi puţină, ca pe un mir ales de bună mireasmă şi ca pe o tămâie curată izbăveşte-mă de obiceiul cel rău mirositor al patimilor.

Supusu-m-am patimilor, depărtându-mă de Dumnezeu, ca un risipitor, eu, ticălosul, pe Care roagă-L să mă mântuiască pe mine, Preabună, căci către tine am scăpat şi străluceşte-mă pe mine cu veşmintele cele dintâi.

Slavă…

Te laud pe tine cu bună cuviinţa sfinţilor îngeri şi te rog, Prea­nevinovată, alungă de la mine închipuirile cele necuviincioase ale demonilor, păzind înseninată inima mea.

Şi acum…

Să nu mă acopere pe mine valul, să nu mă scufunde furtuna, să nu mă astupe oceanul, să nu mă înece marea şi adâncul amarei deznădejdi şi amarnicei pierzanii, Fecioară Preacurată.

Sedealna.

Glasul al 6-lea

Nădejdea lumii

Suspine din inimă şi din rărunchi aduc ţie, miluieşte ticălosul meu suflet cu ajutorul tău cel binevoitor, Preanevinovată, milostiveşte-L pe multmilostivul Dumnezeu să mă izbăvească pe mine de judecată şi de iezerul de foc, ceea ce eşti singură binecuvântată.

Cântarea a 7-a

Irmosul:

«Dătător de rouă a făcut îngerul cuptorul pentru cuviosii tineri; iar pe haldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe tiran l-a îndu­plecat să strige: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri».

întru tine mi-am pus toată nădejdea mea, eu, ticălosul, nu-ti întoarce fata de la mine nu-mi închide mie milele tale cele iubi­toare de oameni, Maica lui Dumnezeu, ci ajută-mi mie.

Scufundat fiind de valul păcatelor, ridică-mă, Mireasa lui Dumnezeu, şi îndreaptă-mă la limanul cel dumnezeiesc al ne­pătimirii pe mine, cel ce strig cu evlavie: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă…

Atelier fărădelegii m-am făcut şi a toată fapta ruşinoasă, sălaş şi vas al gândurilor rele, dar, o, Preacurată, sfinţeşte-mă pe mine vas sfânt al lui Dumnezeu.

Şi acum…

Mintea cea asiriană, ca mai marele Babilonului celui înţele­gător, de şapte ori a aprins în mine, Curată, cuptorul gândurilor pătimaşe de care păzeşte-mă pe mine nears cu roua ta.

Cântarea a 8-a

Irmosul:

«Din văpaie ai izvorât rouă Cuvioşilor…».

în chip văzut stând înaintea icoanei tale mi se pare că, vie fiind, eşti de fată în chip nevăzut, Maica vieţii, cu frică mă rog: Izbăveşte-mă de vrăjmaşii cei văzuţi şi cei nevăzuţi.

Rugăciune adu lui Dumnezeu, Fecioară, să mântuiască sufletele noastre, de Dumnezeu dăruită, şi să ne izbăvească pe noi de robia patimilor şi de reaua ocară a diavolilor.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Sacul cel întunecat şi aspru al păcatului rupându-l, îmbracă-mă în mântuire şi încinge-mă cu adevărată bucurie, ca să te slăvesc pe tine, Curată, în veci.

Şi acum…

Adâncul milei cel fără de sfârşit, marea milostivirii cea ne­măsurată, ajutorul cel gata al păcătoşilor, mântuieşte, Fecioară, pe robul tău cel fără folos.

Să lăudăm…

Irmosul

«Din văpaie ai izvorât rouă Cuvioşilor şi jertfa dreptului cu apă ai mistuit-o, că toate le faci, Hristoase, numai cu voia. Pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a

Irmosul:

«Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Care nu cutează a căuta ostile îngereşti; iar prin tine, Preacu­rată, S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat; pe Care slăvindu-L cu ostile cereşti, pe tine te fericim».

Valul patimilor şi al plăcerilor mă tulbură şi mă scufundă în adânc, Preanevinovată, ceea ce ai născut pe Cârmaciul Hristos, tinde mie mână de ajutor, mântuieşte-mă, ceea ce eşti singură mântuire şi izbăvire a credincioşilor.

Cer acoperământul tău drept călăuzitor şi apărarea ta pururea să mă însoţească, Stăpână, şi mai cu seamă în ceasul judecăţii, când întunecata ceată a demonilor se va năpusti asupra mea.

Slavă…

Slobozeşte-mă din starea cea materialnică şi dă-mi mie ca ziua şi noaptea să te oglindesc curat cu nematerialnică minte pe tine, nădejdea mea, Născătoare de Dumnezeu, lumina, viaţa, dulceaţa mea şi bucuria.

Şi acum…

Luând bogăţie din harul Tău, Hristoase, ca un risipitor am cheltuit-o, şi lipindu-mă de răi tovarăşi, adică de iubiri de plă­ceri, de cuvinte şi fapte rele, am sărăcit, dar cu rugăciunile Maicii Tale, Milostive, mântuieşte-mă.

Prosomii.

Glasul al 6-lea

A treia zi ai înviat

Bucură-te, vistieria vieţii, sfeşnic cu totul de aur; bucură-te, vas care porţi mana, pe Hristos, pe împăratul tuturor; bucură-te, curată Fecioară; bucură-te, dezlegarea blestemului celui de demult.

Bucură-te, Cuvioasă, turnul neclintit al Bisericii; bucură-te, singură apărătoare a credincioşilor; bucură-te, slava lumii, Prea- binecuvântată; bucură-te, scăparea muritorilor.

Bucură-te, măr cu strălucite roade, din care a crescut mărul cel dumnezeiesc şi înmiresmat; bucură-te, izvor; bucură-te, dul­ceaţă, Fecioară; bucură-te, acoperământul sufletelor noastre.

Nu mă trece cu vederea, Născătoare de Dumnezeu, pe mine, robul tău, cel împresurat de primejdii şi de necazuri, ci îndură-te şi mă mântuieşte, nădejdea celor fără de nădejde şi din chinuri mă slobozeşte.

Publicat în Căsătorie | 1 comentariu

Miercuri seara – Glasul al 6-lea: cer dumnezeiescul tău har

0088

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului

Editura Doxologia

Miercuri seara – Glasul al 6-lea

Canonul Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu.

Facere a Cuviosului Nicolae Kataschepinul

Cum se vede în următoarele tropare ale Maicii Domnului

Cântarea 1.

Glasul al 6-lea

Irmosul:

«Ajutător şi acoperitor S-a făcut mie spre mântuire; Acesta este Dumnezeul meu şi-L voi slăvi pe El, Dumnezeul Părintelui meu şi-L voi înălţa pe El, căci cu slavă S-a preaslăvit».

Ajutătoare şi acoperitoare, izbăvitoare şi apărătoare fii mie, Stăpână, în cumplite nenorociri şi amare dureri, izbăvindu-mă din amarnicele chinuri şi munci.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Preasfântă, nădejdea celor ce te cheamă pe tine cu dor, arată-te şi mie ascultătoare acum şi primeşte laudă din întinatele buze ale smeritului tău rugător.

Slavă…

Izbăvindu-mă cu milostivire, arată mie faţa ta, căci întu­nericul cumplitei deznădăjduiri mă acoperă acum cu totul, ci luminează-mă cu strălucirea rugăciunii tale celei curate.

Şi acum…

Sunt scufundat în cumplitul naufragiu al păcatului, întinde şi mie dreapta ta, ca lui Petru oarecând, şi mântuieşte-mă, Cuvinte, cu rugăciunile celei ce mai presus de minte Te-a născut fară stri­căciune.

Cântarea a 3-a Irmosul:

«Pe piatra poruncilor Tale întăreşte, Doamne, inima mea care se clatină, că Tu eşti singur sfânt şi Domn».

Primeşte-mă pe mine cel ce cad la milele tale, Maică a Cuvân­tului, dăruieşte celui ce cere iertare de greşeli cu fierbinţile tale rugăciuni.

Cuptorul babilonian cel stins pe tine te-a închipuit, iar tu, Stăpână, stinge cuptorul patimilor mele şi arşiţa bolilor mele.

Slavă…

Opreşte, Stăpână, amara beţie a plăcerilor mele, dăruindu-mi mie dumnezeiasca luare aminte a pocăinţei şi întoarcerea cea mântuitoare.

Şi acum…

Cu ochiul tău cel milostiv, ia aminte la mine, cel necăjit, Stă­până, şi mă miluieşte şi mă mântuieşte, mântuirea lumii şi ajutorul oamenilor.

Cântarea a 4-a

Irmosul:

«Auzit-a proorocul de venirea Ta, Doamne, şi s-a temut că aveai să Te naşti din Fecioară şi să Te arăţi oamenilor, şi a zis: Auzit-am glasul Tău şi m-am temut. Slavă puterii Tale, Doamne».

Iubit-am cele prezente, trupul şi lumea şi cele din lume, plă­cerile şi slava şi banii, iar de cele viitoare nicicum nu m-am în­grijit, de aceea ticălosul de mine am căzut şi din slava cea de sus şi din dragostea lui Dumnezeu.

Uşă a dumnezeieştii slave, deschide-mi mie uşile pocăinţei şi mă du la lumina cea neapusă a Fiului şi Ziditorului tău, Prea­lăudată, smulgându-mă din întunericul patimilor şi risipind ne­gura trândăviei mele.

Slavă…

Ţine aprinsă, Binecuvântată, candela sufletului meu ca să nu se stingă, fară de untdelemn fiind şi să mi se închidă uşa cămării de nuntă, ci deschide-mi uşa milei şi vino în ajutor în ceasul ieşirii mele.

Şi acum…

Doboară la pământ pe vrăjmaşii mei, luptă cu cei ce cu ne­dreptate se luptă cu mine, ca să cunoască ei al cui rob sunt, ce ajutor mi-am agonisit, Prealăudată, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, şi mă mântuieşte pe mine cel ce te laud pe tine.

Cântarea a 5-a

Irmosul:

«Din noapte alergând la Tine, Iubitorule de oameni, lumi­nează-mă, rogu-mă, şi mă îndreptează şi pe mine întru poruncile Tale şi mă învaţă să fac voia Ta, Mântuitorule».

Mântuieşte-mă pe mine, risipitorul, cu totul fără prihană Fecioară, vino şi mă izbăveşte de duşmanii mei cei văzuţi şi cei nevăzuţi, de toţi cei ce necăjesc pururea smeritul meu suflet.

Milostiv fa-L mie pe Fiul tău, când se vor cerceta faptele mele cele ascunse şi cele vădite ca să nu mă trimită în foc pe mine, cel osândit.

Slavă…

La nemăsurata ta bunătate, Stăpâne Doamne, îndrăznind eu, ticălosul, şi la rugăciunile Maicii Tale, Mântuitorule, nu voi deznădăjdui nicidecum.

Şi acum…

Cu totul fară folos am fost din tinereţe, Preanevinovată, omorât fiind de plăceri şi acum zac mort nenorocitul, ci tu înviază-mă, Stăpână.

Cântarea a 6-a

Irmosul:

«Strigat-am cu toată inima mea către milostivul Dumnezeu şi m-a auzit din iadul cel mai de jos şi a scos din stricăciune viaţa mea».

Cad la tine, Marie fără prihană, şi strig cu plângere: Născătoare de Dumnezeu, izbăveşte sufletul meu cel ticălos de viitoarea judecată şi de focul cel veşnic.

Adapă cu râurile rugăciunilor tale ticălosul meu suflet cel aprins de văpaia patimilor şi arată-l purtător de rod, Preacurată Marie.

Slavă…

Sfinţeşte-mă pe mine tot şi luminează-mă, ceea ce eşti jertfel­nic de împăcare al credincioşilor şi cu rugăciunile tale arată-mă, Fecioară, casă a Sfintei Treimi, rogu-mă.

Şi acum…

Liman liniştit te cunosc pe tine, Născătoare de Dumnezeu, Marie, şi strig din adâncul inimii mele, nu mă lăsa, Fecioară, să fiu scufundat de întreitul val al vrăjmaşului.

Sedealna.

Glasul al 6-lea.

Multe sunt mulţimile

Valul gândurilor potrivnice mă tulbură şi năvălirile pati­milor prăvălesc în adâncul pierzaniei slăbitul meu suflet, dar tu miluieşte-mă pe mine, ceea ce ai născut pe Dumnezeu şi izbă- veşte-mă pe mine, robul tău, de viitoarea ameninţare, ceea ce eşti singură binecuvântată.

Cântarea a 7-a

Irmosul:

«Greşit-am, făcut-am fărădelege, nu ne-am îndreptat înaintea Ta, nici am păzit, nici am făcut precum ne-ai poruncit nouă. Ci nu ne da pe noi până în sfârşit, Dumnezeul părinţilor».

Mâniat-am şi am amărât pe îndelung răbdătorul şi Făcătorul meu, Care m-a plăsmuit din pământ oarecând şi din nefiinţă m-a adus la fiinţă, dar tu, Fecioară, fă-L mie milostiv pe EI cu rugă­ciunile tale de maică.

Stăpână, ceea ce ai deschis uşile cele sfinte ale Raiului, pe acestea, care sunt închise pentru mine prin faptele rele pe care le-am făcut, Fecioară, deschizându-mi-le, mântuieşte-mă şi mă arată şi pe mine locuitor al Raiului.

Slavă…

Milostiv fă pe Fiul tău, pe Domnul şi Dumnezeul nostru şi Binefăcătorul, Stăpână Preasfântă Fecioară, ca să fiu izbăvit din primejdii şi din necazuri şi să dobândesc strălucirea sfinţilor şi slava cea veşnică.

Şi acum…

Sfinţeşte, du la lumină inima mea, Născătoare de Dumnezeu, usucă izvoarele patimilor mele, adapă-mă cu apa dumnezeieştii tale rugăciuni şi învredniceşte-mă să îţi aduc ţie laudă bineprimită din inimă curată.

Cântarea a 8-a

Irmosul:

«Pe Cel pe Care îl slăvesc ostile cereşti…».

Toţi după datorie chemăm în ajutor rugăciunea ta, Maica lui Dumnezeu, către Fiul tău, toţi cei căzuţi şi osândiţi, ca să fim izbăviţi de gheenă cu mijlocirea ta.

Chezăşuitoare fii mie, Preanevinovată, către Domnul Dumnezeu când va veni pe pământ să judece pe toţi şi arată-mă pe mine, nenorocitul, de partea celor mântuiţi, te rog pe tine.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Stinge focul patimilor mele şi omoară cugetul trupului, lu­minează-mi mintea, curăţeşte-mi inima şi hrăneşte sufletul meu cu pâinea cea cerească şi mă mântuieşte, Născătoare de Dumnezeu.

Şi acum…

Povătuieşte-mă, Stăpână, în calea poruncilor lui Dumnezeu pe mine, păcătosul; pleacă inima mea spre calea mântuirii, căci pe tine te am singură apărare şi ajutătoare.

Să lăudăm…

Irmosul:

«Pe Cel pe Care îl slăvesc ostile cereşti şi de Care se cutre­mură Heruvimii şi Serafimii, toată suflarea şi zidirea lăudaţi-L, binecuvântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a

Irmosul:

«Naşterea zămislirii celei fără de sămânţă este neînţeleasă, rodul Maicii celei fără de bărbat este nestricat că naşterea lui Dumnezeu înnoieşte firile. Pentru aceasta, pe Tine toate neamu­rile, ca pe o Maică Mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă credinţă te mărim».

Eu, osânditul şi cu totul neîndreptatul, eu, ticălosul, vinovat de toate păcatele, am osândit pe alţii care erau neosândiţi, vai, mie, atunci în vremea judecăţii, Fecioară, că voi Fi osândit.

Rob m-a luat şi acum se grăbeşte să mă piardă pe mine dia­volul, cel ce voieşte pe toţi să îi piardă, dar, o, milostivă Fecioară, nu mă părăsi, nu mă preda vrăjmaşilor, nu-i lăsa să mă piardă pe mine, rugătorul tău.

Slavă…

Nădejde neînfruntată, ajutorul şi acoperământul şi scăparea mea, ajută-mi mie atunci la viitoarea judecată şi izbăveşte-mă de toată ameninţarea şi fiu al împărăţiei Fiului tău arată-mă, fară de prihană Fecioară.

Laud, Prealăudată, slava ta, strălucirea şi puterea ta, ne­grăită mila milostivirii şi iubirii tale de oameni şi te rog pe tine, Preabună, să nu cad din nădejde, ci să dobândesc slava ta.

Prosomii.

Glasul al 6-lea

Toată nădejdea punându-şi

Bucură-te, cort dumnezeiesc al lui Dumnezeu, Stăpânul a toate; bucură-te, întărire şi cunună neveştejită a mucenicilor; bucură-te, tărie a credincioşilor şi slava cuvioşilor; bucură-te, Maică nenuntită; bucură-te, laudă a puterilor celor cereşti, te­melia proorocilor, propovăduirea Apostolilor; bucură-te, ceea ce ai călcat în picioare rătăcirea înşelăciunii, Curată, iertarea păca­telor; bucură-te, Maică Fecioară.

Bucură-te, locaş al luminii, Preasfântă; bucură-te, stâlp de foc, prin care noi, cei ce suntem părtaşi stricăciunii, suntem călăuziţi la cer, la fericita slavă şi la odihna cea nestricată; bucură-te, vie care ai odrăslit strugurele vieţii care picură vinul cel nou care nimiceşte beţia răutăţii şi adapă cu vinul bucuriei pe credincioşii care mărturisesc naşterea lui Dumnezeu, Stăpână.

Bucură-te, palat strălucit şi prealuminos al împăratului Hristos; bucură-te, cetate însufleţită a Stăpânului tuturor; bucură-te, sin­gur şi sigur acoperământ nezdrobit al celor ce se roagă ţie cu credinţă; bucură-te, mântuire a lumii şi jertfelnic fierbinte; bu­cură-te, ceea ce ai stins dumnezeieşte cuptorul mulţimii zeilor; bucură-te, dumnezeiască bucurie a îngerilor şi a muritorilor, ajutorul cel puternic şi nezdrobit, Stăpână.

Primeşte rugăciunea mea, Născătoare de Dumnezeu, Marie, şi nu mă lepăda pe mine, nevrednicul, de la faţa ta, căci ca ni­meni altul între oameni, pe pământ, Preacurată, am greşit, pen­tru aceea eu, ticălosul, cer dumnezeiescul tău har, vino şi mă miluieşte pe mine, cel ce acum sunt cuprins de chinuri, şi nu mă lăsa până în sfârşit să mă primejduiesc eu, cel ce întru tine sin­gură am nădăjduit, Stăpână, mântuirea tuturor.

Publicat în Căsătorie | Lasă un comentariu

Marţi seara – Glasul al 6-lea: Hristos este puterea mea

DSC_7200

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului

Editura Doxologia

Marţi seara

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

 Facere a Sfântului Teofan Graptul, Episcopul Niceei

Cum se vede în următoarele tropare ale Maicii Domnului

Cântarea 1. Glasul al 6-lea Irmosul:

«Ca pe uscat umblând Israel cu picioarele prin adânc, pe Faraon prigonitorul văzându-l înecat, striga: Să cântăm lui Dumnezeu cântare de biruinţă».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Pe uşa cea curată şi neumblată, pe locaşul curăţiei, pe cea fru­moasă între femei, pe Sfânta Stăpână, cu sfinte cântări să o slăvim.

Dumnezeu Cuvântul, Cel ce locuieşte în ceruri, Cel fără de început dintru început cer cuvântător pe tine pe pământ arătându-te, Curată, nepărăsind cerurile, întru tine S-a sălăşluit.

Slavă…

Norul soarelui şi sfeşnic luminos, Preanevinovată, candelă cu multe făclii, cele trei părţi ale sufletului meu întunecate de păcate, rogu-mă, luminează-le.

De Dumnezeu dăruită Fecioară, ajutorul cel tare al credin­cioşilor şi nădejdea celor smeriţi tu mă slobozeşte din plăcerile trupului şi din patimile cele ce se luptă cu mine.

Cântarea a 3-a Irmosul:

«Nu este sfânt ca Tine Doamne Dumnezeul meu, Care ai înălţat fruntea credincioşilor Tăi, Bunule, şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale».

Nu este, Fecioară, nu este să alerge cineva la acoperământul tău şi să nu dobândească multele tale mile, pentru aceea şi eu te rog să dobândesc apărarea ta.

Ca ceea ce eşti mai cuprinzătoare decât cerurile şi mai înaltă decât pământul, ca Sfânta Sfintelor, mai înaltă decât Heruvimii şi Serafimii, fără de asemănare pe Dumnezeu L-ai cuprins, Cuvioasă.

Slavă…

Cu focul temerii de Dumnezeu curăţindu-mă de întinăciunea păcatelor, Fecioară, îmbracă-mă în tunica aurită a virtuţilor şi în corurile îngerilor rânduieşte-mă.

Şi acum…

Din fapte nu-mi este nicidecum mântuire, dar tu, Născătoare de Dumnezeu, nădejdea nemincinoasă a celor ce se încred în tine, rogu-mă, dăruieşte-mi mie mântuire.

Cântarea a 4-a Irmosul:

«Hristos este puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cântă stri­gând cinstita Biserică, cu dumnezeiască cuviinţă, din cuget curat întru Domnul prăznuind».

Ca uşă care duce la dumnezeiasca intrare, ca rai dumnezeiesc, ca locaş al sfinţirii cel înţelegător, ca scăpare a credincioşilor pe Fecioara să o fericim.

Sfeşnic cu totul luminos, dumnezeiască masă, locaşul lui Dumnezeu şi chivotul, toiag care ai odrăslit floarea în lume, pe Hristos, tu te-ai arătat, Maică Fecioară.

Slava…

Intru cunoştinţă pe tine în rug Moise te-a văzut, ca să arate tainic închipuită cu sfinţenie viitoarea naştere a focului, Născătoare de Dumnezeu, Pururea Fecioară.

Şi acum…

Cuvântul, Nepătată, întru tine S-a sălăşluit, izbăvind lumea din nebunia patimilor şi învrednicind de împărăţia cerurilor pe cei ce te laudă pe tine.

Cântarea a 5-a

Irmosul:

«Cu strălucirea Ta cea dumnezeiască, Bunule, luminează sufletele celor ce din noapte aleargă la Tine cu dragoste, Te rog, Cuvântule al lui Dumnezeu, ca să Te vadă pe Tine, Dumnezeul cel adevărat, Care chemi din negura greşelilor».

Frumuseţea lui Iacob, cea aleasă de Dumnezeu mai înainte de a fi toate, ceea ce fără de asemănare te-ai îmbogăţit în sfin­ţenie şi curăţie, bucură-te, Stăpână.

Soborul cel luminat de Dumnezeu al proorocilor înţelegând mai departe tainic, Fecioară, Mireasa lui Dumnezeu, adâncul cel negrăit al dumnezeieştii naşterii tale, cu sfinte simboluri pe tine mai dinainte te-a închipuit.

Slavă…

Preasfântă, ceea ce singură ai născut cu adevărat pe pământ pe Dumnezeu cel Preasfânt, pe cei ce te propovăduiesc pe tine pururea drept Născătoare de Dumnezeu sfinţeşte-i şi mântuieşte-i cu mijlocirea ta.

Cu dumnezeiască lumina ta, ca o bună, sufletul meu cel în­tunecat de plăceri luminează-1 şi călăuzeşte-1 pe calea mântuirii, ceea ce singură ai născut pe Mântuitorul Hristos.

Cântarea a 6-a Irmosul:

«Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: Scoate din stri­căciune viaţa mea, mult Milostive».

Pe cea singură cu totul lăudată, pe cea mai frumoasă între femei, pe Născătoarea de Dumnezeu, pe zidul cel nezdrobit al creştinilor, pe Maria cea fără prihană cu inimă neîndoită să o fericim.

Cort care ai cuprins pe Dumnezeu, munte sfânt al lui Dumnezeu, năstrapă de aur, tron de foc, chivot cu totul de aur, sfeşnic cu multe făclii, uşă neumblată, bucură-te, Stăpână.

Slavă…

Străină este zămislirea ta, străină şi înfricoşată este naşterea ta cea mai presus de minte, Fecioară, şi pe toţi cei înstrăinaţi de Dumnezeu împacă-i iarăşi cu El, dăruindu-le frumuseţea cea de mai înainte.

Şi acum…

îmbunătăţeşte, Stăpână, sufletul meu cel înrăit în multe pă­cate şi pe Dătătorul tuturor bunătăţilor, pe Hristos, roagă-L să mă învrednicească de împărăţia cea de sus.

Sedealna. Glasul al 6-lea Multe sunt mulţimile

Caută la bolile cele multe ale slăbitului meu suflet şi la pa­timile cele cumplite ale trupului meu, Curată, şi de grabnică tămăduire mă învredniceşte şi mă călăuzeşte să fac sfintele po­runci ale bunului Dumnezeu, ca să te măresc pe tine.

Cântarea a 7-a Irmosul:

«Dătător de rouă a tăcut îngerul cuptorul pentru cuvioşii tineri; iar pe haldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe tiran l-a îndu­plecat să strige: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri».

Mai înaltă eşti, Preanevinovată, de puterile cele înţelegătoare, căci nu îndrăznesc acelea să privească pe Cel pe Care L-ai purtat în braţele tale, pentru aceea cu glasuri de mulţumire te slăvim.

Curată cădelniţă a cărbunelui celui dumnezeiesc care ai înmi­resmat lumea, izbăveşte-mă pe mine de duhoarea necuratelor mele patimi şi dă-ne, Fecioară, să cântăm: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă…

Pe mine cel zdrobit de nemăsuratele mele călcări de poruncă, înnoieşte-mă cu mijlocirea ta cea dumnezeiască, tămăduind su­fletul meu şi dându-mi cuvânt ca să strig: Binecuvântată eşti ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup.

Şi acum…

Templu preasfânt al lui Dumnezeu, lă-ne temple ale dumne­zeiescului Duh pe noi, cei ce te cinstim pe tine în această dumne­zeiască biserică a ta şi care cântăm, Fecioară, cu evlavie: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Cântarea a 8-a Irmosul:

«Din văpaie rouă ai izvorât cuvioşilor…».

Candelă purtătoare de lumină care străluceşte ca aurul, pat luminos împodobit cu porfiră, vas al dulceţii şi masă a pâinii vieţii, te-am cunoscut pe tine, Fecioară preabinecuvântată.

Pe tine, muntele cel cu totul sfânt şi înalt, noi, cei ce am căzut în adâncul păcatelor, Stăpână curată, te rugăm, înalţă-ne pe noi la faptele dumnezeieşti ale virtuţilor.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Izbăviţi fiind prin naşterea ta de blestemul cel dinainte, cu totul binecuvântată Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, cântăm ţie cuvântul lui Gavriil: Bucură-te, pricina mântuirii tuturor.

Şi acum…

Ceea ce ai născut strugurele cel nelucrat, arată-mă pe mine roditor al faptelor bune şi de împărăţia cerurilor mă învred­niceşte, ca să te slăvesc pe tine, Curată, în veci.

Să lăudăm… Irmosul:

«Din văpaie rouă ai izvorât cuvioşilor şi jertfa dreptului cu apă ai mistuit-o, că toate le faci, Hristoase, numai cu voia. Pe Tine Te preînălţăm întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a Irmosul:

«Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Care nu cutează a căuta ostile îngereşti; iar prin tine, Preacu­rată, S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat; pe Care slăvindu-L cu ostile cereşti, pe tine te fericim».

Palat preacurat al lui Dumnezeu, minunate tă cu mine milele tale, Născătoare de Dumnezeu, Marie cu totul lără prihană, ca să te măresc pe tine şi să te fericesc, ceea ce eşti mai înaltă decât cerurile şi decât toată lăptura.

Cu glasuri de mulţumire te lăudăm pe tine, cei ce prin tine cu adevărat dobândim înduninezeirea şi strigăm ţie: Bucură-te, cu totul lăudată; bucură-te, binecuvântată; bucură-te, tron în chip de foc al Stăpânului a toate; bucură-te, Marie, Stăpână.

Slavă…

Dă-ne nouă, celor ce te cinstim pe tine şi mărim naşterea ta, Preasfântă, să te lăudăm, să te slăvim şi să te fericim pe tine cu vrednicie, singura binecuvântată, căci tu eşti lauda creştinilor şi către Dumnezeu solitoare bine primită.

Şi acum…

Picurând ca ploaia pe lână, Cel ceresc în pântecele tău S-a pogorât şi uscând şuvoaiele înşelării, a plouat nestricăciune şi izbăvire tuturor oamenilor prin tine, de Dumnezeu dăruită.

Prosomii. Glasul al 6-lea A treia zi ai înviat…

Bucură-te, curajul nebiruit al împăraţilor evlavioşi; bucură-te, slava credincioşilor tăi care se închină sfintei tale icoane; bu­cură-te, căderea demonilor şi îndreptarea oamenilor.

Bucură-te, începutul şi rădăcina mântuirii noastre, Preacu­rată; bucură-te, sfeşnic care ai avut în mijlocul tău pe Hristos, făclia; bucură-te, ceea ce eşti mai înaltă decât cerul şi pământul, Marie Stăpână.

Bucură-te, Cuvioasă, mai cinstită decât toată făptura văzută şi nevăzută, fără prihană Fecioară, ca ceea ce ai născut mai presus de minte pe Stăpânul amândurora; bucură-te, veselia sufletului meu.

Cu totul lăudată, mântuieşte-mă pe mine, robul tău, din chi­nurile care m-au cuprins şi umple smeritul meu suflet de bucurie şi de nădejde, Preasfântă, ca neîncetat să te măresc pe tine.

Publicat în Căsătorie | Lasă un comentariu

1 Ianuarie

Un cadou de Sfantul Vasile

+

din PROLOAGELE DE LA OHRIDA

DE SFANTUL NICOLAE VELIMIROVICI

1 Ianuarie

•    întru această zi prăznuim Tăierea împrejur a Domnului Dumnezeului şi Mîntuitorului nostru Iisus Hristos

La opt zile după naşterea Sa, Copilul Dumnezeiesc a fost dus la Templu şi tăiat împrejur după Legea care era în Israil din timpul părintelui Avraam. Aceasta a fost ziua în care Copilului I S-a dat numele Iisus, descoperit de Arhanghelul Gavriil Preasfintei Fecioare Maria.

Tăierea împrejur din Vechiul Testament este prototipul Sfmtului Botez adus de Mîntuitorul în Noul Testament. Tăierea împrejur a Domnului nostru arată că El a luat asupra Sa adevărat trup omenesc, iar nu părelnic trup omenesc, aşa cum mincinos au învăţat mai tîrziu despre El ereticii.

Mîntuitorul nostru Hristos a mai primit tăierea împrejur şi pentru aceea că a voit să împlinească toată Legea pe care Însuşi o dăduse prin prorocii şi drepţii Vechiului Testament, împlinind Legea scrisă, El a şi înlăturat-o cu Botezul din Sfînta Sa Biserică, aşa cum a propovăduit Sf. Apostol Pavel: „Că în Hristos Iisus nici tăierea împrejur nu este ceva, nici netăierea împrejur, ci făptura cea nouă” (Galateni, 6: 15). (Sărbătoare fără înainteprăznuire în calendarul liturgic al Bisericii.)

•    Tot întru această zi, pomenirea Sfîntul Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareii Capadociei

Sfîntul Vasile s-a născut în timpul domniei împăratului Constantin cel Mare. încă nebotezat fiind, Sfîntul Vasile a stat cincisprezece ani la Atena unde a studiat filosofia, retorica, astronomia, şi toate ştiinţele acelui timp. Colegi de studii i-au fost Sf. Grigorie Teologul şi Iulian, împăratul apostat de mai tîrziu.

La anii maturităţii a primit Sfîntul Botez în apele Iordanului împreună cu [celebrul] Eubul, fostul său profesor.

A fost Episcop al Cezareei Capadociei timp de aproape zece ani, şi şi-a încheiat viaţa pămîntească la vîrsta de cincizeci de ani.

A fost apărător mare al Ortodoxiei, luminător al curăţiei morale, zelot al trării religioase, culme a gîndirii teologice, ziditor şi stîlp al Bisericii lui Dumnezeu.

Sfîntul Vasile şi-a mertiat pe deplin titlul de „Mare”, în cîntările sale, Biserica îl numeşte „dumnezeiasca albină a Bisericii lui Hristos care adună sufletele credincioşilor cu dulceaţa cinstirii de Dumnezeu, iar cu acul dumnezeiescului dor, ca şi cu o armă, răneşte hulele ereticilor.”

Se păstrează numeroase scrieri ale acestui Sfînt Părinte al Bisericii, scrieri teologice, apologetice, ascetice, canonice precum şi Sfînta Liturghie care îi poartă numele. Această Sfînta Liturghie a Sfîntului Vasile cel Mare se slujeşte de zece ori pe an: la Intîi Ianuarie, ziua Sfîntului; în ajunul Naşterii Domnului; în ajunul Botezului Domnului; în toate Duminicile Sfîntului şi Marelui Post, cu excepţia Duminicii Floriilor; în Sfînta şi Marea Zi Joi şi în Sfînta şi Marea Zi Sîmbătă [a Săptămînii Patimilor]. Sf. Vasile cel Mare a adormit cu pace în ziua de l Ianuarie a anului 379 după Hristos, strămutîndu-se în împărăţia Cerurilor.

Imn de laudă

la Tăierea împrejur a Domnului Dumnezeului şi Mîntuitorului nostru Iisus Hristos, şi la Sărbătoarea Sfîntului Vasile cel Mare

O, Tu Cel Care Legea o ai dat lumii şi oamenilor

Tu, de Lege Dătătorule, ca unul supus Legii Te-ai făcut.

însuţi de bună voie supunîndu-Te legii,

Pe mulţi legea ascultării cu putere i-ai învăţat.

De aceea în a opta zi trupeasca Tăiere împrejur o ai primit;

împlinind Legea, o Lege Nouă lumii ai dat,

Căci tăierea împrejur duhovnicească pe cea trupească o a înlăturat.

Astfel noi credincioşii patimile sufletului tăindu-le

cu un cuget curat la Tine privim;

Ca duhovniceşte voia trupului să o tăiem

A Ta voie, O Mîntuitorule, dorim să împlinim.

De la a Ta Tăiere împrejur Sfinţii mîntuirea s-au învăţat,

Şi ale lor vieţi pildă cu literă de foc scrisă nouă ne-au lăsat.

Sfîntul Vasile cel Mare, raza soarelui celui dumnezeiesc,

învăţătura tăierii împrejur a inimii, poporului creştinesc moştenire o a lăsat.

Sfîntului Vasile cel Mare fie lauda în veci,

celui care, rob al Tău fiind,

Mare s-a numit şi a rămas

căci de la a Ta Tăiere împrejur

smerita ascultare a învăţat.

Cugetare

De ce trebuie să ascultăm de Biserică iar nu de cei care cugetă împotriva Bisericii, chiar atunci cînd lumea îi numeşte mari?

Răspuns: Pentru că Biserica a fost întemeiată de Domnul nostru Iisus Hristos, şi pentru că Biserica este călăuzită de suflarea Duhului Sfînt al lui Dumnezeu.

Pentru că Biserica este tărîmul Sfinţilor, dumbravă îngrjită de pomi fructiferi, cultivaţi cu cea mai înaltă ştiinţă.

Cel care se ridică împotriva Sfinţilor nu este sfint şi atunci de ce 1-am asculta? „Biserica este loc îngrădit,” spune Sf. Ioan Gură de Aur. „Dacă te afli înăuntru, lupul nu cade asupra ta; iar dacă te afli în afară de ea, fiarele sălbatice te sfîşie. Nu te depărta de Biserica lui Dumnezeu, căci nimic nu este mai tare ca Ea. Ea este nădejdea ta, mîntuirea ta, mai înaltă decît cerurile, mai tare ca stînca, mai încăpătoare decît lumea. Sfînta Biserică a lui Hristos niciodată nu se învecheşte, ci se reînnoieşte în veci”.

Luare aminte

Luînd aminte la Tăierea împrejur a Mîntuitorului nostru Iisus Hristos,

Să cugetăm pururea la

Slava Sa din împărăţia Cerurilor, unde Heruvimii îi slujesc Lui cu frică

şi cu cutremur;

Smerirea Lui pînă la Tăierea împrejur, cea menită doar păcătoşilor;

Inima noastră, dacă am tăiat-o împrejur de toate gîndurile păcătoase, de

toate relele obiceiuri şi de toată patima.

Predică


Despre cum trebuie să ne depărtăm de rău şi să facem binele

Fereşte-te de rău şi fa bine (Psalmul 33 : 13).

Aceste cuvinte arată efortul pe care trebuie să-1 facem aici pe pămînt şi în pămînt, adică pe acest pămînt material şi în acest trup fizic. Şi care efort trebuie să-1 facem? Mai întîi, să ocolim răul şi al doilea, să facem binele. Dar care este răul ce trebuie ocolit, şi care binele ce trebuie făcut, conştiinţa noastră nu ne poate spune complet şi exact deoarece este întunecată de păcat; învăţătura lui Hristos în schimb ne spune limpede, complet şi exact ce este bine şi ce este rău.

Fraţilor, ce ne cere nouă Domnul nostru?

El ne cere ca sufletele noastre să fie îndreptate pururea spre bine tot aşa cum sfintele altare stau pururea spre răsărit.

Ne cere să lepădăm răul înapoia noastră, să-1 dăm pradă uitării, în umbra şi întunericul trecutului; astfel încît în fiecare an şi în fiecare zi să putem să ne întindem mereu cu sufletul şi cu trupul numai spre bine, să dorim numai binele, să vorbim doar despre bine, să facem doar binele. Stăpînul vrea doar ziditori, şi nicidecum dărîmători. Căci oricine zideşte binele, prin chiar aceasta distruge răul. Iar cel ce nu-1 distruge asfel repede uită cum se face binele şi se preface într-un rău-făcător.

Apostolul neamurilor ne porunceşte: „Urîţi răul, alipiţi-vă de bine” (Rom. 12:9).

Urîţi răul dar nu pe omul care comite răul, căci acesta este bolnav. Dacă poţi, vindecă bolnavul, nu-1 omorî cu ura ta. Lipeşte-te de bine şi numai de bine, căci binele este de la Dumnezeu, iar Dumnezeu este comoara a tot binele.

O Bunule şi Atotbunule Doamne, învaţă-ne pe noi să ne întoarcem de la rău şi să facem binele pentru dragostea Slavei Tale şi a mîntuirii noasre.

Căci Ţie se cuvine slava şi mulţumirea în veci. Amin.

Publicat în Sărbători | Lasă un comentariu

Luni seara – Glasul al 6-lea: întăreşte, Doamne, inima mea care se clatină

68

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului

Editura Doxologia

Luni seara – Glasul al 6-lea

Canonul Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu.

Facere a Sfântului Andrei Criteanul

Al căruia acrostih este

Ne vindecăm iarăşi pentru plânsul cel bun

Cântarea 1.

Glasul al 6-lea

Irmosul:

«Ajutător şi acoperitor S-a făcut mie spre mântuire; Acesta este Dumnezeul meu şi-L voi slăvi pe El, Dumnezeul Părintelui meu, şi-L voi înălţa pe El, căci cu slavă S-a preaslăvit».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Ioil cel minunat, marele proroc al Domnului, a zis prooro­ceşte să plângem în chip sfânt şi să ne tânguim în sac şi cenuşă; eu însă dispreţuiesc aceasta, dar tu, Fecioară, mântuieşte-mă.

Ca ceea ce eşti izvor al milei, Născătoare de Dumnezeu, spală trupul şi sufletul meu cel întinat în chip ruşinos şi îmbracă-mă în veşmântul curat al harului.

Slavă…

Nu mă trece, Preabună, cu vederea pe mine cel stricat în fărădelegi, cel ce sunt deja cu totul spurcat de amare plăceri, ci spală-mă de toată întinăciunea şi mă mântuieşte.

Şi acum…

Să iasă din cămara de nuntă Mirele, Mireasă, zice proorocul şi păcătoşii să lucreze acum plânsul, iar noi, suflete al meu, să cădem cu lacrimi la Maica Izbăvitorului.

Cântarea a 3-a

Irmosul:

«Pe piatra poruncilor Tale întăreşte, Doamne, inima mea care se clatină, că Tu eşti singur sfânt şi Domn».

Să înnoim pământul inimii în viaţa aceasta, semănând pe el virtuţile, ca să secerăm de dincolo grâul vieţii.

Stăpână nenuntită, cu rugăciunile tale către Fiul tău, înviază-mă pe mine, cel omorât de păcat prin sfatul pierzătorului.

Slavă…

Dacă am căzut, Stăpână, acum în nebunia faptelor mele şi zac în adâncul pierzaniei, dă-mi mie pocăinţă, ceea ce eşti fară de prihană.

Şi acum…

Ca pe nişte fiare cumplite hrănesc patimile în sufletul meu, dar nesuferind împreună sălăşluirea cu ele, la ajutorul tău scap, Fecioară.

Cântarea a 4-a

Irmosul:

«Auzit-a proorocul de venirea Ta, Doamne, şi s-a temut că aveai să Te naşti din Fecioară şi să Te arăţi oamenilor, şi a zis: Auzit-am glasul Tău şi m-am temut. Slavă puterii Tale, Doamne».

Cu puterea ta, Născătoare de Dumnezeu, să se întoarcă vrăj­maşii mei înapoia mea şi arcurile lor să se zdrobească, adică, necuratele cugete şi dă-mi mie, rugătorului tău, prin lacrimi să umblu în nepătimire.

Legat fiind de laţurile păcatelor, Născătoare de Dumnezeu, nu încetez, ci mai mult împletesc pe cele greu de dezlegat, adăugând patimi la patimi şi tuturor m-am făcut blestem, atră­gând asupra mea „vaiul” proorocului.

Slavă…

Rănile sufletului meu nu încetez a le zgândări cu iubirea de plăceri şi adaug dureri la răni, rămânând cu nesimţire nevinde­cat, miluieşte-mă, Maica lui Dumnezeu; vindecă-mă şi mă mântuieşte cu rugăciunile tale.

Şi acum…

Ca pe nişte vise înşelătoare văzând lucrurile vieţii trecând în fiecare zi, Născătoare de Dumnezeu, nu primesc nici o simţire a acestora, ci sunt încă înnodat de ele ca iedera de culmea stejarului.

Cântarea a 5-a

Irmosul:

«Din noapte alergând la Tine, Iubitorule de oameni, luminează-mă, rogu-mă, şi mă îndreptează şi pe mine întru poruncile Tale şi mă învaţă să fac voia Ta, Mântuitorule».

înălţându-mă prin mândrie, Prealăudată, am căzut în cum­plita cădere a păcatului care a zdrobit sufletul meu şi cine mă va ridica dacă nu tu, Maica lui Dumnezeu.

Dăruieşte-mi, Stăpână, răbdare în toată strâmtorarea şi în toate răutăţile cele din afară care au venit asupra mea pe neaş­teptate, căci sunt împuţinat la suflet şi sunt lipsit de plată.

Slavă…

De smintelile pierzătorului izbăveşte-mă, Stăpână, şi de toată ameninţarea şi de întunericul cel mai din afară pe mine, cel ce în tine neclintit mi-am pus nădejdea.

Şi acum…

Cugetele desfrânării tulbură, Stăpână Preacurată, ticălosul meu suflet şi mă conving în chip fără de minte să mă învoiesc cu ele, din care degrab mă izbăveşte.

Cântarea a 6-a

Irmosul:

«Strigat-am cu toată inima mea către milostivul Dumnezeu şi m-a auzit din iadul cel mai de jos şi a scos din stricăciune viaţa mea».

Domnul a numit curvie a privi pătimaş la faţa femeii, dar eu, Fecioară, bolnav fiind de neînfrânare, mi-am întinat sufletul cu privirile cele neîngăduite.

Pe cel ce doarme îl năpădesc cumplit gândurile neînfrânării şi îl târăsc spre furnicături şi tresăltări ale trupului, însă cruţă-mă de vătămarea acestora, cu totul nepătată.

Slavă…

Mireasa lui Dumnezeu, Marie, cad la tine şi strig ţie cu la­crimi, Născătoare de Dumnezeu: Izbăveşte sufletul meu cel ticălos de judecata viitoare şi de focul cel veşnic.

Şi acum…

Ştiu, aflând din Scripturi, că trebuie să îndepărtez pricinile vorbelor deşarte, dar eu, Fecioară, nu mă tem să mă îndelet­nicesc cu nepotrivite vorbării şi cu contraziceri.

Sedealna.

Glasul al 6-lea

Nădejdea lumii

Pe Judecătorul lumii, Buno, pe Fiul tău, Fecioară, milostiv fă-L mie celui ce am căzut în multe, căci nimeni ca tine nu poate mijloci, ca ceea ce eşti Maica lui Dumnezeu şi Stăpânului. Pe Acesta, aşadar, roagă-L neîncetat pentru mine, ceea ce eşti sin­gură binecuvântată.

Cântarea a 7-a

Irmosul:

«Greşit-am, facut-am fărădelege, nu ne-am îndreptat înaintea Ta, nici am păzit, nici am făcut precum ne-ai poruncit nouă. Ci nu ne da pe noi până în sfârşit, Dumnezeul părinţilor».

Greşit-am, fărădelege am făcut, L-am amărât pe Hristos, Fecioară, toată fapta cea păcătoasă săvârşind, mişcându-L pe El spre mânie, dar tu, Fecioară, fă-L milostiv nouă, celor osândiţi.

Cu cugetele, cu simţirile şi cu faptele, Născătoare de Dumnezeu, cu totul m-am îndepărtat de Dumnezeul cel Viu şi m-am supus tiranilor născocitori ai patimilor, dar tu izbăveşte-mă din acestea şi dă-mi mie strălucirea pocăinţei.

Slavă…

Când sufletul meu cel ticălos va suferi despărţirea de trup şi nu va fi Cel ce izbăveşte sau Cel ce mângâie, atunci, Stăpână, vino-mi în ajutor şi izbăveşte-mă de năvălirea demonilor.

Şi acum…

Făţărnicia, Stăpânul meu a numit-o mare rău în viaţă de a cărei lucrare înşelătoare, izbăveşte-mă, Mireasa lui Dumnezeu, cu puterea ta, ca nu cumva cu sabia Duhului să mă taie Hristos.

Cântarea a 8-a

Irmosul:

«Pe Cel pe Care îl slăvesc ostile cereşti…».

După datorie chemăm solirea ta către Fiul tău, Maica lui Dumnezeu, toţi cei ce am căzut şi am fost osândiţi, ca să fim izbăviţi de gheenă cu mijlocirea ta, Stăpână.

Hristos a venit să îi cheme pe păcătoşi la pocăinţă, veniţi dar cu mine toţi cei care am lepădat cuvintele Lui, să cădem cu pocăinţă la Născătoarea de Dumnezeu.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Râuri de lacrimi trimite-mi şi suspin din inimă cu zdrobire, ca să sting văpaia aceea de nerăbdat şi să dobândesc raiul slavei.

Şi acum…

Ca să îndumnezeiască pe muritori, Stăpână, Fiul tău din tine muritor desăvârşit a fost văzut. Pe Acesta roagă-L să mă arate pe mine, cel curăţit desăvârşit, părtaş al împărăţiei Lui.

Să lăudăm…

Irmosul:

«Pe Cel pe Care îl slăvesc ostile cereşti şi de Care se cutre­mură heruvimii şi serafimii, toată suflarea şi zidirea lăudaţi-L, binecuvântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a

Irmosul:

«Naşterea zămislirii celei fără de sămânţă este neînţeleasă, rodul Maicii celei fără de bărbat este nestricat că naşterea lui Dumnezeu înnoieşte firile. Pentru aceasta, pe Tine toate neamurile, ca pe o Maică Mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă credinţă te mărim».

Cămara de nuntă este gătită în ceruri, Mireasa lui Dumnezeu, de Fiul tău, plină de toată bucuria pentru cei care au păzit fară ştirbire poruncile Lui, dar mie îmi este gătit întunericul şi tân­guirea şi focul gheenei de care roagă-L să mă izbăvească.

Plânsuri şi lacrimi şi osteneli, Mireasa lui Dumnezeu, sunt aduse în lupta de acum, dar dincolo cununi şi laude şi răsplătiri, şi cine este fericitul care cu adevărat seamănă aici cu lacrimi şi cu bucurie va secera?

Slavă…

înaripaţi se fac prin pocăinţă cei căzuţi, Preacurată, ca vul­turii făcând zborul lor către minţile cereşti, de partea cărora să fiu învrednicit şi eu, ticălosul, mântuit fiind cu rugăciunea ta.

Şi acum…

Ca ceea ce ai născut adâncul milelor, fără prihană Fecioară, miluieşte-mă şi mă izbăveşte de osândă şi de judecată pe mine, robul tău cel fără de folos şi învredniceşte-mă de împărăţia ceru­rilor, Fecioară, ca să te măresc pe tine cu dor.

Prosomii.

Glasul al 6-lea

Toată nădejdea punându-şi

Bucură-te, fiică a Tatălui ceresc şi Maica Cuvântului; bucură-te, Mireasa Duhului Sfânt, mai înaltă şi mai caldă decât tronurile cereşti, mai bună decât serafimii, mai cunoscătoare decât Heru­vimii, mai Doamnă decât Domniile, mai puternică decât Pute­rile, întrecând Puterile cereşti, covârşind începătoriile şi mai bună conducătoare decât Arhanghelii sau mai mult decât îngerii slujind credincioşilor celor ce vor dobândi mântuirea.

Bucură-te, Stăpâna tuturor stăpânilor, Născătoare de Dumnezeu; bucură-te, ceea ce covârşeşti toate puterile cereşti; bucură-te, ceea ce singură eşti Stăpâna pământului şi a mării şi împărăteasa făpturii; bucură-te, sceptrul cel puternic, întărire vitează, tărie şi putere a împăraţilor celor credincioşi, Prealăudată; bucură-te, grădină dumnezeiască; bucură-te, omorârea iadului, Curată, scăparea creştinilor; bucură-te, Preabinecuvântată.

Bucură-te, scaun de foc al împăratului şi Domnului; bucură-te, dumnezeiască masă care porţi în mijlocul tău pâinea cerească; bucură-te, pământ roditor care ai crescut spicul vieţii, Preanevi­novată, din care cei ce mănâncă nu vor vedea moartea, Stăpână, ci vor fi duşi la viaţa cea veşnică, precum mai dinainte a zis Sin­gurul Stăpân a toate, Hrănitorul şi Atotţiitorul; bucură-te, scă­parea credincioşilor; bucură-te, preaminunată.

Pe tine cea cu totul nebiruită te rugăm, Fecioară, şi ne în­chinăm noi cei cumplit biciuiţi de necazuri, ca ceea ce ai putere de Maică la Domnul, zdrobeşte pe vrăjmaşii noştri, ca să nu spună unde este Dumnezeul căruia îi slujesc şi să cunoască nenorociţii că pe tine singură te-am dobândit acoperământ şi ajutătoare după Dumnezeu şi turn sigur; nu îi trece cu vederea, Preanevi­novată, pe cei ce aleargă la tine.

Publicat în Căsătorie | 1 comentariu

Cuvânt la Anul Nou

dsc_5185

Cuvânt la Anul Nou

din “Predici la duminici si sarbatori”, Sfantul Ioan Gura de Aur

(1 ianuarie)

Anul îţi va merge bine nu când tu vei sta beat în ziua cea dintâi a lui, ci când, atât în ziua cea dintâi, cât şi în cea de pe urmă, şi în fiecare zi, tu vei face fapte plăcute lui Dumnezeu.

Nu beţia înseninează, ci rugăciunea; nu vinul, ci cuvântul înfrânării. Vinul stârneşte furtună, cuvântul lui Dumnezeu aduce linişte. Acela aduce nelinişte în inimă, acesta alungă zgomotul; acela întunecă mintea, acesta luminează pe cea întunecată; acela aduce întristarea, care înainte era departe, acesta ridică grija, care este de faţă.

Căci nimic nu poate aşa de tare a însenina ca învăţătura înţelepciunii: a preţui puţin lucrurile de acum, a ţinti la cele viitoare, a recunoaşte cele pământeşti ca trecătoare şi a nu le socoti statornice, nici bogăţia, nici puterea, nici cinstea, nici măgulirile. Dacă tu ai o astfel de înţelepciune, atunci poţi să priveşti pe un bogat fără ca să-l zavistuieşti, poţi să ajungi la nevoie şi la sărăcie, şi totuşi să nu-ţi pierzi curajul.

Creştinul nu trebuie să prăznuiască sărbătorile numai în anumite zile, ci tot anul trebuie să fie pentru el sărbătoare. Cum însă trebuie să fie sărbătoarea care se cuvine lui? Pavel zice: „Să prăznuim nu întru aluatul cel vechi, nici întru aluatul răutăţii şi al vicleşugului, ci întru azimele curăţiei şi ale adevărului” (I Corinteni 6, 8).

Dacă ai conştiinţa curată, tu serbezi în toate zilele, săturându-te cu nădejdile cele slăvite şi îndestulându-te cu aşteptarea bunurilor viitoare. Iar dacă nu ai conştiinţa liniştită şi eşti împovărat cu multe păcate, atunci poţi sfl ţii mii de sărbători, că nu te vei afla mai bine decât cel ce jeleşte.

Căci ce-mi foloseşte mie o zi senină, când conştiinţa mea este întunecată?

Aşadar, dacă voieşti să ai vreun folos de la Anul Nou, mulţumeşte acum când a trecut un an, mulţumeşte Domnului că El te-a adus până aici, frânge inima ta, numără zilele vieţii tale şi zi către tine însuţi: „Zilele aleargă şi trec, numărul anilor se împlineşte, eu am si săvârşit o mare parte din cale, dar ce bine am făcut? Oare, nu mă voi duce de aici deşert şi gol de toată dreptatea? Judecata este înaintea uşii, viaţa mea merge spre bătrâneţe”.

Acestea le cumpăneşte în ziua Anului Nou, la acestea să gândeşti în curgerea anului. Să cugetăm la cele viitoare, ca să nu ne zică cineva ceea ce proorocul zicea iudeilor: „Zilele lor s-au stins întru deşertăciune şi anii lor au trecut repede” (Psalmul 77, 37).

Această sărbătoare neîncetată despre care am vorbit, care nu cunoaşte vreo curgere a anului şi nu este legată cu vreo zi hotărâtă, pe aceasta poate să o prăznuiască deopotrivă săracul şi bogatul. Pentru ea nu este de trebuinţă nici cheltuială şi nici avere, ci numai singura fapta cea bună.

Tu nu ai avere, dar ai frica lui Dumnezeu, care este mai preţioasă decât toate comorile; o comoară netrecătoare, neschimbătoare, nesecată.

Priveşte cerul, cerul cerurilor, pământul, marea, aerul, speciile dobitoacelor, feluritele plante şi tot neamul omenesc.

Priveşte îngerii, arhanghelii şi stăpâniile cele de sus.

Toate acestea sunt proprietatea Domnului. Robul unui Domn atât de bogat nu poate să fie sărac, când acest Domn este cu milă spre el.

A te veseli în astfel de zile, a avea mare îndestulare într-însele, a lumina cu făclii locurile publice şi a împleti cununi, şi altele asemenea, este o nebunie copilărească.

Tu eşti liber de aceste slăbiciuni, ai vârsta creştinească şi eşti cetăţean al cerului.

De aceea, nu mai aprinde în această zi focuri în pieţe, ci aprinde înăuntrul tău lumina cea duhovnicească, căci „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât să vadă faptele voastre cele bune şi să proslăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Matei 5, 16). Această lumină îţi va face mare câştig.

Nu împodobi uşile casei tale, ci poartă-te bine, ca să dobândeşti din mâna lui Hristos cununa dreptăţii.

Nu face nimic în zadar, nimic fără temei, ci toate întru cinstea lui Dumnezeu, precum Pavel zice: „Ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate întru slava lui Dumnezeu să le faceţi” (I Corinteni 10, 31).

Tu întrebi: „Cum poate cineva să mănânce şi să bea intru slava lui Dumnezeu”.

Cheamă un sărac, primeşte printr-însul pe Insuşi Hristos la masa ta, şi tu ai mâncat şi ai băut întru slava lui Dumnezeu.

Dar El voieşte ca noi, nu numai să mâncăm spre slava lui Dumnezeu, ci şi toate celelalte să le facem tot aşa.

De exemplu, ieşirea din casă şi rămânerea noastră acasă. Şi una şi alta trebuie să se facă pentru Dumnezeu. Cum însă putem să le facem pe amândouă pentru Dumnezeu? Iată cum.

Când tu ieşi spre a merge la biserică să iei parte la rugăciune şi la învăţătura cea duhovnicească, atunci eşti întru slava lui Dumnezeu. Dar tu poţi să rămâi şi acasă întru slava lui Dumnezeu. Cum şi în ce chip? Când auzi zgomote, vezi neorânduieli şi prăznuiri păcătoase, sau vezi piaţa plină de oameni răi şi obraznici, atunci nu ieşi, nu lua parte la neorânduială, şi astfel tu ai rămas acasă întru slava lui Dumnezeu.

Iar dacă cineva poate ieşi din casă şi a rămâne în casă întru slava lui Dumnezeu, apoi poate încă a lăuda şi a dojeni întru slava Lui. „Dar – întrebi tu – cum se poate a lăuda sau a dojeni pe cineva întru slava lui Dumnezeu?”.

Voi, adeseori, şedeţi la locurile voastre de lucru şi vedeţi trecând oameni răi şi pierduţi, care sunt cu sprâncenele încreţite şi îngâmfaţi, înconjuraţi de slugarnici şi de linguşitori, îmbrăcaţi în haine scumpe, plini de un lux deşert, oameni jefuitori şi lacomi de avere. Deci, dacă tu vei auzi pe cineva zicând: „Iată un om fericit şi vrednic de râvnit”, dojeneşte această vorbă, jeleşte şi tânguieşte. Aceasta vrea să zică a dojeni întru slava lui Dumnezeu, căci astfel de dojana este pentru cei de faţă o învăţătură de înţelepciune şi de faptă bună, ca ei să nu mai fie aşa de poftitori de cele pământeşti.

Zi celui ce a rostit vorba de mai sus: „Pentru ce acest om este fericit? Poate pentru că are un cal frumos, împodobit cu frâu scump şi multe slugi, o haină luxoasă şi în toate zilele petrece în beţie şi în desfătare?”. Tocmai pentru aceea el este nenorocit şi în treapta cea mai înaltă vrednic de jelit. Eu văd că voi nimic nu puteţi lăuda la el decât numai lucrurile cele dinafară: calul, frâul, haina, care nu fac parte din el.

Spuneţi, poate, oare, să fie ceva mai sărăcăcios, decât atunci când calul, frâul, frumuseţea hainei şi mulţimea slugilor se admiră, iar stăpânul trece fără nici o laudă? Cine poate să fie mai sărac decât cel care întru sine nu are nimic frumos, ci se împodobeşte numai cu cele străine?

Podoaba şi bogăţia noastră cea adevărată, cea proprie, constă nu în slugi, nu în haine şi în cai, ci în fapta cea buna a inimii, in bogatia faptelor bune şi în fericita incredere in Dumnezeu.

Iar dacă tu vezi trecând un sărac, un puţin-preţuit şi nebăgat în seamă, care trăieşte foarte greu, dar foarte îmbunătăţit, laudă-l înaintea celor de faţă, iar lauda ta va fi o îndemnare pentru dânşii, o chemare la viaţa cea îmbunătăţită şi dreaptă.

Dacă ei zic: „Acesta este ticălos şi nenorocit”, răspunde-le: „Dimpotrivă, el este cel mai fericit, căci el are prieten pe Dumnezeu, soaţă a vieţii, fapta cea bună; el stăpâneşte o comoară netrecătoare, adică o conştiinţă curată. Cum poate să-l vatăme pe el lipsa bogăţiei pământeşti, când el are să moştenească cerul şi bunătăţile cereşti?”. Când tu vei vorbi aşa cu dânşii şi îi vei învăţa aşa, vei primi mare plată pentru laudă şi pentru dojana, căci pe amândouă le faci întru slava lui Dumnezeu.

Noi putem încă să şi pedepsim întru slava lui Dumnezeu. Cum? Adeseori ne supărăm pe slugile şi pe supuşii noştri; dar cum putem să-i pedepsim pentru Dumnezeu? Când vezi că sluga ta sau un cunoscut, sau altcineva din cei legaţi cu tine s-a îmbătat, ori a răpit ceva, umblă la locuri rele, nu se îngrijeşte de sufletul său, jură, minte, ocărăşte-l şi-l pedepseşte, readu-l pe calea cea dreaptă, pune-l în rânduială, şi toate acestea vor fi făcute întru slava lui Dumnezeu. Iar dacă vezi că el a greşit împotriva ta, şi în slujba ta a fost leneş, iartă-l şi tu îl vei ierta întru slava lui Dumnezeu.

Dar, cu părere de rău, mulţi fac cu totul din contra, atât cu cei cunoscuţi, cât şi cu slugile lor. Când aceştia păcătuiesc împotriva noastră, atunci ne facem judecători aspri şi nemilostivi; dimpotrivă, dacă ei au jignit pe Dumnezeu şi şi-au aruncat sufletele lor în pieire, noi nu pierdem nici o vorbă pentru aceasta.

Mai departe. Poate tu trebuie să-ţi faci prieteni. Fă-ţi prieteni pentru Dumnezeu! De trebuie să-ţi faci vrăjmaşi, fă-ţi-i pentru Dumnezeu!

Insă cum putem noi să ne facem prieteni şi vrăjmaşi pentru Dumnezeu?

Să nu căutăm prieteni de la care primim daruri, de care suntem invitaţi la masă şi care ne părtinesc în lucrurile cele pământeşti, ci să ni-i câştigăm pe acei prieteni care totdeauna ţin sufletul nostru în rânduială, ne îndeamnă la datoriile noastre, pedepsesc greşelile noastre, dojenesc încălcările de lege ale noastre; când cădem, iarăşi ne ridică, şi prin sfat şi rugăciune ajută apropierea noastră de Dumnezeu.

Dar şi vrăjmaşi trebuie să-şi facă cineva pentru Dumnezeu. Când tu vezi pe un om destrămat, încălcător de lege, plin de păcate şi de socotinţe rele, care voieşte să te ducă la cădere şi să te amăgească, retrage-te şi fugi, precum a poruncit Hristos să faci, când a zis: „De te sminteşte ochiul tău cel drept, scoate-l şi-l aruncă de la tine” (Matei 5, 29). Prin aceasta, El îţi porunceşte ca şi pe prietenii pe care tu îi iubeşti ca pe ochiul tău, şi care îţi sunt foarte folositori în viaţă, să-i smulgi şi să-i arunci de la tine, când mântuirea ta cere aceasta.

Când te duci în societate şi trebuie să vorbeşti multe, fă şi aceasta pentru Dumnezeu.

Şi când taci, să taci pentru Dumnezeu.

Cum poate însă cineva să facă acestea pentru Dumnezeu?

Când tu, în societate, nu vorbeşti cu alţii despre lucruri pământeşti, despre lucruri deşarte şi nefolositoare, ci despre adevărata înţelepciune, despre cer şi iad; când nu vorbeşti nimic de prisos şi fără de minte, precum: cine a dobândit o dregătorie, cine a fost pedepsit şi pentru ce, cum a câştigat cutare aşa de mult şi s-a făcut aşa de bogat, ce a lăsat celălalt la moartea sa, pentru ce unul nu a moştenit, pe când el socotesti că are cea mai mare nădejde la aceasta, şi altele asemenea.

Despre astfel de lucruri noi nici să nu începem vorba, nici cu alţii să nu vorbim despre ele. Mai vârtos să avem in vedere ca să facem şi să vorbim ceea ce place lui Dumnezeu.

Iarăşi, tu poţi să taci pentru Dumnezeu atunci când vei fi tratat cu îndrăzneală sau ocărât, sau vei suferi mii de necazuri, dar toate acestea le vei îngădui cu nobleţe de suflet şi nu vei răspunde cu nici o vorbă defăimătoare.

Dar noi putem, întru slava lui Dumnezeu, nu numai a lăuda şi a dojeni, nu numai a rămâne acasă şi a ieşi, nu numai a vorbi şi a tăcea, ci putem şi a ne întrista şi a ne bucura spre slava lui Dumnezeu.

Atunci când tu te vezi pe tine sau pe vreun frate căzând în păcat, jeleşte şi te întristează, şi prin această întristare tu vei câştiga mântuirea cea fără de căinţă, după cum zice Apostolul Pavel: „întristarea cea după Dumnezeu aduce pocăinţă spre mântuire, fără părere de rău” (II Corinteni 7, 10).

De asemenea, când vezi pe unul slăvit, nu-l pizmui, ci mulţumeşte lui Dumnezeu ca pentru binele tău propriu, căci El a făcut aşa de slăvit pe fratele tău, şi această bucurie îţi va aduce mare plată.

Căci, spune mie: Poate să fie cineva mai vrednic de jelit decât cel care pizmuieşte, care, în loc de a se bucura şi a trage câştig din bucurie, se întristează când altuia îi merge bine, iar prin această întristare el totodată îşi atrage pedeapsa lui Dumnezeu?

Trebuie, oare, să mai adaug că noi putem şi a cumpăra şi a vinde întru slava lui Dumnezeu? Când? Atunci când, de exemplu, nu cerem preţ mai mare decât cel obişnuit, nu abuzăm de timpurile în care toate sunt scumpe, şi încă atunci dăm săracilor din proviziile noastre. „Cel ce ţine grâul este blestemat…” (Pilde 11, 26), zice Domnul.

Insă ce trebuie să număr toate îndeosebi? Un exemplu poate sluji pentru toate. Precum zidarii, când voiesc a zidi o casă, măsoară din unghi în unghi cu sfoara şi aşa întocmesc zidirea, pentru ca partea ei cea din afară să nu fie nepotrivită, aşa trebuie şi noi, de-a pururea să întrebuinţăm, ca o sfoară, cuvintele Apostolului: „Ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate să le faceţi spre slava lui Dumnezeu” (I Corinteni 10, 31).

Aşadar, de ne rugăm ori de postim, de pedepsim ori iertăm, de lăudăm sau dojenim, de intrăm ori ieşim, sau orice facem, toate să fie spre slava lui Dumnezeu.

Ceea ce nu poate sluji spre slava lui Dumnezeu, nici să facem, nici să grăim.

Iar cuvântul Apostolului totdeauna să-l purtăm cu noi, ca pe un toiag puternic, ca pe o armă sigură şi ca pe o comoară scumpă; să-l înscriem în inima noastră, ca noi toate să le facem, să le grăim, să le săvârşim spre slava lui Dumnezeu, ca să dobândim slavă de la Domnul, atât aici, cât şi la sfârşitul acestei călătorii pământeşti.

Căci El zice: „Cine Mă cinsteşte pe Mine, şi Eu îl voi cinsti pe acela” (I Regi 2, 30). Insă nu numai cu cuvintele, ci şi cu faptele să slăvim totdeauna pe Tatăl, împreună cu Hristos Dumnezeul nostru, căci Lui se cuvine cinstea şi slava şi închinăciunea, acum şi în vecii vecilor. Amin.

Publicat în Căsătorie | Lasă un comentariu

El este întotdeauna acolo, chiar şi atunci când tu eşti absent din rugăciunea ta

50 de pași pe cărarea duhovnicească. 50 de gânduri care te pun… pe gânduri! 

Traducere și adaptare: Tamara Hotnog
(Claude Lopez-Ginisty)

+ Dacă reuşeşti să faci ca suflarea să-și fie rugăciune, vei respira încă din viaţa aceasta mireasma Raiului.

+ Respiraţia să-ţi devină ca Numele lui Dumnezeu pe Care Îl inspiri şi Îl expiri, şi astfel vei pregusta din Împărăţie.

+ Rămâi conştient că eşti sub privirea Lui şi vei vedea lumea într-o altă lumină.

+ Te mişti în lumea Lui şi de la El ai mişcarea – iar de tine, cu harul Lui, depinde pacea inimii tale.

+ Vezi Crucea, însă nu uita niciodată Învierea.

+ Nu-i judeca pe ceilalţi: căci recunoscându-le adesea defectele şi lipsurile, îi judeci.

+ Nu observa niciodată pe cei care se roagă atunci când eşti în biserică. Nu-ţi întoarce privirea de la Cel pe Care Îl contempli.

Continuă lectura
Publicat în Căsătorie | Lasă un comentariu

Duminică seara – Glasul al 6-lea: dă­ruieşte-mi viaţă şi sănătate

108

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului Editura Doxologia

Duminică seara – Glasul al 6-lea

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Cu foarte multă străpungere… Facere a Sfântului loan al Evhaitelor

Cântarea 1. Glasul al 6-lea

Irmosul: «Ca pe uscat umblând Israel cu picioarele prin adânc, pe Faraon prigonitorul văzându-l înecat, striga: Să cântăm lui Dumnezeu cântare de biruinţă».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Ca roua de trecătoare sunt zilele mele, rele şi mici, cheltuite repede în vârtejul cel vremelnic, iată, Stăpână, s-au pierdut: Mântuieşte-mă!

Frica împresoară sufletul meu, cutremur nepovestit şi chin cumplit este la ieşirea lui din trup, Curată, căruia mângâiere dăruieşte-i.

Slavă…

Scăparea tare a păcătoşilor, întăreşte asupra mea mila ta, Curată, şi mă izbăveşte din mâna demonilor, căci ca nişte câini mulţi m-au înconjurat.

Şi acum…

Iată vremea ajutorului, iată vremea apărării tale, iată, Stăpână, vremea pentru care ziua şi noaptea te-am rugat cu căldură şi te-am chemat în ajutor.

 

Cântarea a 3-a

Irmosul: «Nu este sfânt ca Tine, Doamne Dumnezeul meu, Care ai înălţat fruntea credincioşilor Tăi, Bunule, şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale».

De departe, de pe acum văd ziua aceea, Stăpână, şi socotind-o pe ea ca fiind aici de faţă, cu lacrimi fierbinţi te rog: Nu mă părăsi pe mine.

Când deja s-a stins desăvârşit organul cuvintelor şi când limba este legată, pecetluit glasul inimii pentru pocăinţă, te rog pe tine, Stăpână, mântuieşte-mă.

Slavă…

Zămislit în tarădelegi fiind, pentru ce m-am născut? Căci iată, mâniindu-l pe Dumnezeu cel Bun plec acum, chinuindu-mă în focul cel veşnic.

Şi acum…

Nu întoarce de la mine multele tale îndurări, nu-mi închide milele tale cele iubitoare de oameni, Cuvioasă, ci ajută-mă acum şi mă pomeneşte în ceasul judecăţii.

Cântarea a 4-a

Irmosul: «Hristos este puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cântă strigând cinstita Biserică, cu dumnezeiască cuviinţă, din cuget curat întru Domnul prăznuind».

 

Nori, picuraţi rouă, ca lacrimi! Văi şi munţi tânguiţi-vă cu jale pentru mine, cel ce m-am depărtat de Dumnezeu şi m-am apropiat de demoni.

Scăpare neruşinată şi neînfruntată a tuturor celor aliaţi în nevoi, Stăpână Preanevinovată, fii şi mie scăpare în vremea strâm­torării mele.

Deschizând neprihănitele şi preacuratele tale braţe sfinte ca nişte aripi de porumbel, sub acoperământul şi umbra lor aco- peră-mă, Stăpână.

Şi acum…

Iată, Stăpână, frica de care mă tem mi se întâmplă; iată, luptă mare m-a cuprins în care fii mie ajutor, nădejdea mântuirii mele.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul: «Cu strălucirea Ta cea dumnezeiască, Bunule, luminează sufletele celor ce din noapte aleargă la Tine cu dragoste, Te rog, Cuvântule al lui Dumnezeu, ca să Te vadă pe Tine, Dumnezeul cel adevărat, Care chemi din negura greşelilor».

Rudeniile mele cele după trup, fraţii mei după duh, prieteni după obicei şi cunoscuţi: Plângeţi, suspinaţi, întristaţi-vă, căci iată, acum mă despart de voi.

Acum când nu mai este Cel ce izbăveşte şi nimeni cu ade­vărat nu este să-mi mai ajute, tu, Stăpână, ajută-mă, ca nu cumva, ca un om fără ajutor, să fiu încuiat în mâinile demonilor.

Slavă…

O, cum voi răbda chinuitoarea şi vrednica de milă despărţire de tine, Maica lui Dumnezeu, şi amara cădere de la Mântuitorul Meu şi înstrăinarea de toţi sfinţii!

Şi acum…

Să nu poată, Stăpână, mulţimea păcatelor mele să biruiască multa ta milostivire, ci să mă înconjoare mila ta şi să-mi acopere toate fărădelegile mele.

Cântarea a 6-a

Irmosul: «Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la li­manul Tău cel lin alergând, strig către Tine: Scoate din strică­ciune viaţa mea, mult Milostive».

 

Buzele mele tac şi limba mea amuţeşte, dar inima mea arde, căci focul zdrobirii care o mistuie arde pe dinlăuntru şi cu graiuri negrăite, te strigă pe tine, Fecioară.

Din înălţime caută spre mine, Maica lui Dumnezeu, şi învoieşte-te cu milostivire acum să te pogori spre cercetarea mea pentru ca, văzându-te pe tine, să ies din acest cort bucurându-mă.

Slavă…

Sfintelor şi curatelor mâini ale Sfinţilor îngeri încredinţează-mă, Stăpână, pentru ca, acoperit fiind de aripile lor, să nu văd chipul cel de necinste, de ruşine şi întunecat al demonilor.

Şi acum…

Cămară de nuntă a lui Dumnezeu, învredniceşte-mă şi pe mine de cămara de nuntă cerească şi înţelegătoare, aprinzând candela mea cea întunecată şi stinsă cu sfânt untdelemnul tău, Preanevinovată.

Sedealna. Glasul al 6-lea

Multele mulţimi ale păcatelor mele

Nenorocitul meu suflet, tulburat de năvălirile demonilor, întă- reşte-l, Fecioară, pe piatra poruncilor lui Hristos. Să nu mă scufunde, Curată, furtuna căderilor mele şi întreitul val al cugetelor rele.

Cântarea a 7-a

 Irmosul: «Dătător de rouă a făcut îngerul cuptorul pentru cuvioşii tineri; iar pe haldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe tiran l-a îndu­plecat să strige: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri».

 

Noaptea morţii cea întunecată şi fără lună m-a luat nepre­gătit trimiţându-mă nepregătit pe calea aceea mare şi înfrico­şată. Să călătorească deci împreună cu mine mila ta, Stăpână.

Pentru bucuria cea trecătoare şi vremelnică voi primi pe­deapsă nemuritoare, Stăpână, şi pentru o plăcere scurtă a trupu­lui mă voi chinui în foc, dar mila ta mai înainte să mă prindă.

Slavă…

Cei plecaţi de aici mă grăbesc, înconjurându-mă din toate părţile, dar sufletul meu amână şi se înfricoşează, plin fiind de multă tulburare, pe care mângâie-l, Curată, prin grija ta.

Şi acum…

Nu am aflat pe nimeni în inima mea, Stăpână, care să se întristeze împreună cu mine, pe nimeni care să mă mângâie, căci prietenii mei şi cunoscuţii toţi laolaltă m-au părăsit acum, ci tu, nădejdea mea, nicidecum să nu mă părăseşti.

 

Cântarea a 8-a Irmosul:

«Din văpaie rouă ai izvorât…».

 

Ca Maică iubitoare de oameni a lui Dumnezeu Cel iubitor de oameni ia aminte la mine cu ochi binevoitor şi milostiv, când se va despărţi sufletul de trup, ca să te slăvesc pe tine, Sfântă Născătoare de Dumnezeu.

Palat înalt al Stăpânului Hristos, trimiţând din înălţime ha­rul tău, vino acum în ziua strâmtorării mele, ca să te slăvesc, Sfântă Născătoare de Dumnezeu.

Binecuvântăm pe Tatăl…

 

învredniceşte-mă să scap de cetele barbarilor celor netru­peşti şi să se deschidă adâncul cel din văzduh şi să urc la cer, ca să te slăvesc pe tine, Născătoare de Dumnezeu.

Ceea ce ai născut pe Domnul Atotţiitorul, pe amarii vameşi ai stăpânitorului lumii acesteia alungă-i departe când voi părăsi viaţa aceasta, ca să te slăvesc pe tine, Curată, în veci.

Să lăudăm.

Irmosul: «Din văpaie ai izvorât rouă Cuvioşilor şi jertfa dreptului cu apă ai mistuit-o că toate le faci, Hristoase, numai cu voia, pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii»

 

Cântarea a 9-a

Irmosul:«Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Care nu cutează a căuta ostile îngereşti; iar prin tine, Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat; pe Care slăvindu-L cu oştile cereşti, pe tine te fericim».

 

Precum ridică robul ochii la mâinile stăpânului lui, Prealău­dată, aşa şi eu ridic ochii cei dinafară şi cei dinlăuntru către tine, Stăpâna mea, şi viaţa mea, Doamnă, ca să mă miluieşti.

Sfântă Fecioară, de Dumnezeu dăruită, caută cu milostivire la smerenia mea, primind jalnica şi cea din urmă a mea rugă­ciune, grăbeşte şi mă izbăveşte din focul osândei veşnice.

Slavă…

Ceea ce ai născut pe Dumnezeul viilor şi al morţilor, izbă­veşte-mă, Fecioară, din bolile cele aducătoare de moarte şi dă­ruieşte-mi viaţă şi sănătate şi izbăveşte-mă pe mine, cel bolnav, încingându-mă cu putere de sus şi cu tărie pe mine, cel slăbit.

Şi acum…

Templu viu, însufleţit şi cuvântător ştiindu-te pe tine sălaş al lui Dumnezeu, Preacurată, şi scăpând la biserica ta cu credinţă Fierbinte acum, mai înainte de a pleca, mă rog: Slobozeşte-mă, ca să mă răcoresc lăudând minunile tale.

 

Prosomii. Glasul al 6-lea.

A treia zi ai înviat

Bucură-te, lauda apostolilor, tară prihană; bucură-te, veselia îngerilor cea strălucită; bucură-te, lauda lumii, Fecioară, şi po­doaba credincioşilor.

Bucură-te, munte netăiat, Fecioară cu totul lăudată, pe care mai înainte l-a văzut Proorocul Daniil, din care s-a tăiat Piatra care a zdrobit templele idolilor, Hristos, singurul împărat a toate.

Bucură-te, cămară cu totul luminoasă; bucură-te, masă în­sufleţită a pâinii dumnezeieşti întru care se află Hristos; bucură-te, frumuseţea evlaviei, Născătoare de Dumnezeu; bucură-te, aco­perământul sufletelor noastre.

Prealăudată, doboară fruntea duşmanilor celor însetaţi de sânge şi întristarea poporului tău în bucurie o întoarce, Fecioară, şi dă-ne nouă putere ca, mântuiţi, să te lăudăm pe tine.

Publicat în Căsătorie | Lasă un comentariu