Sfantul Grigorie din Nazianz
POEM-INDEMN CATRE OLIMPIADA
[Carmina II, 2, 6]
din „Scrisori catre Olimpiada diaconita”, Sfantul Ioan Gura de Aur
Copilul meu, acest dar iti trimit
eu, Grigorie: indemnul unui parinte este darul cel mai bun. Nu aurul amestecat cu pietre pretioase,
podoaba femeilor nobile, Olimpiada, nici culorile
sa nu impodobeasca un chip imparatesc cu rusinoasa gratie, fiindca ele aduc peste chip un chip ce duce la pierzanie.
din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editura Doxologia
Vineri seara – Glasul al 3-lea
Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Facere a Sfântului Ioan Damaschinul
Cântarea 1. Glasul al 3-lea Irmosul:
«Cel ce odinioară a împreunat apele la un loc cu dumnezeiasca voie şi a despicat marea pentru poporul lui Israel, Acesta este Dumnezeul nostru cel preaslăvit; Acestuia unuia să-I cântăm, că S-a preaslăvit».
Bucură-te, scaun al Domnului; bucură-te, Fecioară, ceea ce ai risipit negura înşelăciunii şi ceea ce atragi pe toţi la lumina cea neapusă; bucură-te, nenuntită; bucură-te, carte de Dumnezeu scrisă, întărirea credincioşilor; bucură-te, Prealăudată.
Cântarea 1, glasul 1.
Irmosul:
Cântare de biruinţă să cântăm toţi lui Dumnezeu, Cel Ce a făcut minunate minuni cu braţ înalt şi a mântuit pe Israel, că S-a preaslăvit.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Din “Daruind vei dobandi”
Nicolae Steinhardt
Editura Manastirii Rohia
SFANTUL PROOROC ILIE
Sf. Prooroc Ilie – despre care Vechiul Testament ne informează pe larg în capitolele 17-22 din Cartea a treia a Regilor şi în capitolele 1-2 din Cartea a patra a Regilor şi la care Noul Testament face în repetate rânduri aluzie (de ex.: Matei 16, 14; 17, 11-12; Marcu 8, 28; Lc 4, 25-26; 9, 8 şi 19), atât Ioan Botezătorul cât şi Insuşi Hristos fiind luaţi drept reapariţii ale vechiului profet – ni se arată ca „un om de la munte” (e din Tesba Galaadului, ţinutul muntos dintre Iordan şi deşertul arab) şi cu înfăţişare de aspru şi straşnic ascet, întocmai ca Sf. Ioan Botezătorul căruia îi este mereu asemuit în Noul Testament.
Poartă părul lung, cingătoare de curea împrejurul mijlocului şi manta din piele de oaie, un „cojoc” precum spun unele tălmăciri, de fapt un soi de pelerină miţoasă şi lungă, fără mâneci, specifică păstorilor de la munte, o tundră adică, o sarică. Este iute în mişcări şi tăios în rostiri, totul în vorbirile, purtările şi gesturile sale produce o impresie ce poate fi rezumată numai în termeni ca foc şi pară, tunete şi fulgere, mânie şi urgie.
Omul acesta, cu înfăţişare frustă de nu şi sălbatică, nu umblă câtuşi de puţin cu jumătăţi de măsură ori cu mănuşi şi cu săru’ mâna. E un ins dintr-o bucată, are o fire de luptător. Vorbeşte pe şleau, opreşte ploaia pe vreme de trei ani şi jumătate, aduce foametea în ţară şi junghie dintr-o dată nu mai puţin de patru sute cinzeci de preoţi ai lui Baal, după ce i-a luat copios în derâdere că în zadar şi-au chemat dumnezeul, au sărit în jurul jertfelnicului şi s-au înţepat cu săbii şi lănci: „strigaţi mai tare… poate stă de vorbă cu cineva, sau se îndeletniceşte cu ceva sau este în călătorie sau poate doarme: Strigaţi tare să se trezească!” (3 Regi 18, 27).
Râvnitor ca nimeni altul pentru Domnul Savaot (ce se tâlcuieşte Dumnezeul oştirilor), nu se cruţă, ştie deopotrivă să asculte şi să dea porunci, se bucură de darul săvârşirii minunilor, înviază copilul mort al văduvei din Sarepta Sidonului şi-i este dat să stea pe muntele Horeb înaintea feţei divinităţii, care i Se dezvăluie nu în chip de cutremur şi de foc şi nici ca vijelie, ci în ipostaza-I cea mai tainică şi mai subtilă: ca adiere de vânt lin (Firesc pentru logica noastră omenească, ar fi fost ca unui astfel de om, Domnul să i Se fi manifestat în mod violent, dar paradoxia cosmică a vrut ca impetuosul Ilie să-L vadă pe Dumnezeu ca Putere blândă şi senină.).
Ilie urăşte minciuna, făţărnicia şi nedreptatea şi nu ştie ce-s acelea: slăbiciunea, compromisul, eufemismele, frazele mieroase şi expresiile în doi peri.
Lui Ahab şi Izabelei – ticăloasa pereche regală a Israelului, „stăpânii cei tiranici şi cu nărav de fiară” (spre a folosi calificativele din Acatistul Maicii Domnului) – le vesteşte fără înconjur de ce fel de sfârşit vor avea parte: câinii vor linge sângele lui Ahab şi tot ei o vor mânca pe Izabela. Şi aşa a şi fost.
Impilarea, asuprirea, samavolnicia, făţărnicia mai ales îl scot din sărite.
Izabela nu e numai o nemernică, o jefuitoare, o duşmancă a norodului, e şi o mincinoasă fără seamăn, o ipocrită inveterată care se vrea ceea ce nu este şi se dă drept ce nu s-ar cădea măcar să îndrăznească a gândi.
Spre a-l spolia, şi nenoroci pe bietul nevinovat Nabot şi a-i răpi via şi pământul, această falsă cuvioasă ordonă să se ţină post înaintea depunerii unor mărturii mincinoase, împerechind astfel nelegiuirea cu luarea în batjocură a unui obicei sacru şi făcând-o, ticăloasa şi netrebnica, pe mironosiţa şi pe sfânta.
Şi ce poate fi mai jalnic, mai caraghios şi mai revoltător decât să pretinzi că eşti ceea ce prea bine se ştie de către toţi că nu eşti (şi oamenii ştiu că tu ştii că ei ştiu) şi să ceri, să pretinzi, să impui a fi recunoscută ca atare!
Ca să prostească lumea, ca să fie aclamată drept evlavioasă şi cucernică, scelerata aceasta, nemulţumită cu săvârşirea cinică a strâmbătăţii, mai vrea să se şi justifice şi izbuteşte doar să se dovedească mare specialistă în scenografii, regie, procese montate şi osândiri cu forme legale şi întru totul proceduriste ale celor fără vină.
Capcana aceasta urzită împotriva lui Nabot – spre a-l lipsi de pământul lui strămoşesc, de sfoara lui de vie, de peticul lui de ţară – premeditată, organizată, grijuliu şi amănunţit meşterită, strădania aceasta de a conferi unui act de silnicie aspect respectabil şi legalitate nu poate să nu irite până în adâncul rărunchilor pe un om din fire rănit de ce este făţuială, perfidie, mascara.
Scandalos şi respingător la Ahab şi Izabela -nedespărţită, întru mişelie pereche – este îndeosebi minciuna, sfruntata înşelăciune, pornirea de a prosti oamenii, osârdia în urmărirea scopului principal: a-i face pe oameni să dea mai multă crezare unor vorbe deşarte, unor palavre decât realităţii flagrante.
Ahab şi Izabela par a preînchipui dura zicală românească atribuită muierii ticăloase care spune: Nu crede, bărbate, ce vezi cu ochii, crede ce-ţi spun eu.
Ilie nu suferă nici trădarea adevăratului Dumnezeu. Când Ohazia, urmaşul lui Ahab, e bolnav şi găseşte de cuviinţă să ceară ajutorul idolului Baal-Zebub din Ecron, cum se poartă proorocul cu trimişii regelui, cărora le iese înainte? De două ori îi arde cu focul din cer: Pe două căpetenii şi pe de două ori câte cincizeci de trimişi. Au doară nu are Ohazia cui să ceară ajutor? Au doară nu este Dumnezeu în Israel?
Esenţial la Ilie este purtarea faţă de mincinoşi, răi, asupritori şi nelegiuiţi de tot felul.
Mereu glăsuieşte deschis şi dur, mereu crede neclintit în dreptate şi într-un Dumnezeu pedepsitor şi fără părtinire.
Nu ştie de cruţare, de glumă, de îngăduinţă: focul să vă ardă, câinii te vor mânca! Acesta e stilul şi, stilul, o ştim de la Buffon şi de la Blaga, reprezintă sinea însăşi a omului.
Ilie nu recurge niciodată la parafraze, la ocolişuri.
Nu se înduplecă, nu se lasă cucerit, ademenit, îmbrobodit, speriat, mituit.
Ameninţările ori măgulirile puterii îl lasă stană de piatră. Prea puţin îi pasă. Distinge net între bine şi rău, pe unul ca el nu-l poţi prosti, ori amăgi cu discursuri ticluite şi cu scorniri; crede ce vede cu ochii, nu ce i se spune, osândeşte răul, îi stă împotrivă cu fapta, nu se face că nu-l ia în seamă şi ţinteşte la centru, la izvorul urgiei, în rău credincioasa, născătoarea de năpaste pereche atotstăpânitoare Ahab şi Izabela, cauza tuturor dezastrelor şi nenorocirilor, vrăjmaşi neînduplecaţi ai propriului lor popor, de care îşi bat joc, pe care îl împovărează şi-l prigonesc, folosind neîncetat cele mai felurite soiuri de grăiri mincinoase şi de tertipuri străvezii.
Ilie îşi încheie viaţa de făcător de minuni, de prooroc, de „om al lui Dumnezeu” (cum este unanim numit), de aprig şi neînfricat luptător şi căuzaş al binelui, dreptăţii şi adevărului (iar drept ucenic, urmaş şi purtător de „cojoc” îl ia pe nu mai puţin zelosul, decât dânsul, Elisei) potrivit stilului său de a fi şi acţiona.
E ridicat la cer, viu fiind, în car de foc tras de cai de foc şi în vârtej de vânt: el care prin rugăciunea lui şi sîrguinţa sa pentru Unul Dumnezeu i-a ars cu foc de sus pe cei netrebnici şi L-a înduplecat să coboare foc pentru ca să mistuie jertfa cea dreaptă, spre ruşinea şi pieirea idolatrilor.
Neostenit, bătăios, nepotolit, pleacă – prin mila Atotputernicului – din lumea aceasta întocmai cum a şi trăit: în iureş şi în slavă.
Lutului nu-i este îngăduit să-l cuprindă, să-l strice. E luat la cer în plină vigoare şi petulanţă, ca un bun şi vrednic ostaş al lui Dumnezeu şi un viteaz premergător al Botezătorului, ca unul menit a fi vestitorul celei de-a doua veniri a lui Hristos.
Trei sunt figurile care fără îndoială fac legătura între Vechiul şi Noul Testament. Ele sunt: Ioan Botezătorul, ultimul prooroc al Vechiului Legământ; Isaia „evanghelistul Vechiului Testament”, Ilie pe care Domnul Hristos îl identifică lui Ioan (Matei 11, 13-14: „Toţi proorocii şi Legea au proorocit până la Ioan. Şi dacă vreţi să înţelegeţi, el este Ilie, cel care va să vină”. Id.: Matei 17, 10-13; Marcu 9, 11-13), care stă de vorbă cu Domnul pe Tabor la Schimbarea la Faţă (Matei 17, 3; Marcu 9,4; Luca 9, 30) şi este evocat pe Golgota (cu prilejul strigării cuvintelor Eli, Eli…, interpretate de unii participanţi ca o chemare a lui Ilie). (Matei 27, 47-49; Marcu 15, 34-36).
Ilie cel întotdeauna prezent în Noul Legământ odată cu Ioan, alături de Hristos, biet cioban de munte în sarica lui, în „cojocul” lui făcător de minuni şi el (strâns vălăturit desparte apele Iordanului), îndărătul căruia clocoteşte inima unui mare râvnitor pentru Dumnezeu şi aprig vestitor al lui Hristos.
Să ne fie nouă tuturor pildă de neînfricare, sinceritate, dragoste de Dumnezeu, vorbire neprefacută, silă de minciună şi de idolatrie, scârbă de făţărnicie şi uimită silă atunci când ne întâmpină pe calea întortocheată a vieţii scârbavnica impostură.
din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editura Doxologia
Duminică seara – Glasul al 3-lea
Canonul Preasflntei Născătoare de Dumnezeu.
Facere a Sfântului Andrei Criteanul
Al căreia acrostih: «A se tângui în fiecare zi este câştigul vieţii»
Cântarea 1. Glasul al 3-lea Irmosul:
«Pământul cel roditor de adâncime, uscat l-a trecut oarecând soarele; căci ca un zid s-a închegat apa de amândouă părţile, trecând poporul marea pedestru şi lui Dumnezeu cu plăcere cântând: Să cântăm Domnului, căci cu slavă S-a preaslăvit». Continuă lectura
din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editura Doxologia
Sâmbătă seara – Glasul al 3-lea
Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Facere a lui Manuil, marele retor
Al căruia acrostih este: «întreită cântare Fecioarei cânt, eu, Manuil»
Cântarea 1. Glasul al 3-lea Irmosul:
«Cel ce odinioară a împreunat apele la un loc cu dumnezeiasca voie şi a despicat marea pentru poporul lui Israel, Acesta este Dumnezeul nostru cel preaslăvit; Acestuia unuia să-I cântăm, că S-a preaslăvit». Continuă lectura
din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editura Doxologia
Canon către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.
Facere a Sfântului Atanasie, Patriarhul cel Nou al Constantinopolului
în greceşte, după alfabet, cum se vede în următoarele tropare
Cântarea 1. Glasul al 2-lea
Irmosul: «întru adânc a înecat de demult toată oastea lui Faraon puterea cea prea întrarmată; iar Cuvântul, întrupându-Se, a nimicit păcatul cel prea rău, Domnul cel Preaînalt, căci cu slavă S-a preaslăvit».
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi
Ceea ce ai izvorât lumii desfătarea ambroziei, bucură-te, de Dumnezeu Născătoare; bucură-te, rai care ai odrăslit pomul vieţii pe care învredniceşte-ne să îl vedem, Stăpână, şi să ne înfruptăm dintr-însul, toţi cei ce te laudă pe tine cu credinţă. Continuă lectura
din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editura Doxologia
Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
Facere a Sfântului Teodor Studitul
Cântarea 1. Glasul al 2-lea
Irmosul: «întru adânc a înecat de demult toată oastea lui Faraon puterea cea prea întrarmată; iar Cuvântul întrupându-Se, a nimicit păcatul cel prea rău, Domnul cel Preaînalt, căci cu slavă S-a preaslăvit».
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi
în glas de cântări sfinte, laudă cu mulţumire după datorie cânt ţie, Născătoare de Dumnezeu, pentru care mântuieşte-mă pe mine şi pe toţi cei ce te au pe tine ajutor căci tu, Stăpână, după Dumnezeu, eşti mie scăpare. Continuă lectura
din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului Editura Doxologia
Canonul Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu.
Facere a lui Gheorghe al Nicomidiei
Cântarea 1. Glasul al 2-lea
Irmosul: «Veniţi popoare, să-I cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Cel ce a despărţit marea şi l-a trecut pe poporul pe care l-a slobozit din robia egiptenilor, că S-a proslăvit». Continuă lectura
din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului Editura Doxologia
Marţi seara – Glasul al 2-lea
Canonul Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu.
Facere a Monahiei Tecla
Cântarea 1, Glasul al 2-lea Irmosul:
«Celui ce marea cea neumblată şi cu valuri, cu dumnezeiasca Sa poruncă a uscat-o şi a trece pedestru prin ea pe poporul israelit l-a povăţuit, Domnului să-I cântăm căci cu slavă S-a preaslăvit».
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi
Cununa neveştejită a laudelor tale acum o ţese Biserica în Duhul, Preacurată, şi-ţi aduce cu evlavie împreună cu Arhanghelul Gavriil, vestitorul nunţii, cântând „bucură-te” şi slăvindu-te după cuviinţă. Continuă lectura
din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editura Doxologia
Cântarea 1, Glasul 1
Irmosul: «Hristos se naşte, slăviţi-L! Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L! Hristos pe pământ, înălţaţi-vă! Cântaţi Domnului tot pământul şi cu bucurie, popoare, lăudaţi-L, că S-a preaslăvit».
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi
Pricina bucuriei, umple de har mintea mea şi luminează cu lumina ta sufletul meu şi cugetul, Curată, ca să strig ţie împreună cu Arhanghelul cântare de mulţumire, de Dumnezeu dăruită. Continuă lectura
din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editura Doxologia
Cântarea 1, Glasul 1
Irmosul: «Cântare de biruinţă să cântăm toţi lui Dumnezeu, Cel ce a făcut minuni fără de seamă, cu braţ înalt şi a mântuit pe Israel, că S-a preaslăvit».
din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editura Doxologia
Al căreia acrostih este: «Cea dintâi rugăciune a lui Fotie către Preacurata Fecioară»
Cântarea 1, Glasul 1
Irmosul: «Dreapta Ta cea purtătoare de biruinţă, cu dumnezeiască cuviinţă întru tărie s-a preslăvit. Că aceasta, Nemuritorule, ca o atotputernică, pe potrivnici a zdrobit, făcând israelitenilor cale nouă prin adânc».
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi
Uşă a luminii celei înţelegătoare, deschide-mi mie uşile pocăinţei şi luminează mintea mea, alungând întunericul cel nepătruns al păcatului şi al patimilor, Preanevinovată. Continuă lectura
din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editura Doxologia
Cântarea 1. Glasul 1
Irmosul: «Cântare de biruinţă să cântăm toţi lui Dumnezeu, Cel ce a făcut minuni fără de seamă, cu braţ înalt, şi a mântuit pe Israel că S-a preaslăvit».
Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi
Umple gura mea, Curată, de dumnezeiască laudă, ca să cânt slava ta, Prealăudată, şi să laud mare cuviinţa celui ce te preamăreşte pe tine cu cinste toată ziua. Continuă lectura
din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii DomnuluiEditura Doxologia
Luni seara – Glasul 1
Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Facere a Sfântului Iosif Imnograful
Cântarea 1. Glasul 1 Irmosul:
«Hristos se naşte, slăviţi-L! Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L! Hristos pe pământ, înălţati-vă! Cântaţi Domnului tot pământul şi cu bucurie, popoare, lăudaţi-L, că S-a preaslăvit».
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi
Creştinilor scăpare, celor căzuţi îndreptare tu eşti, Preacurată, jertfelnic de împăcare pentru cei căzuţi; izbăveşte-mă pe mine de înfricoşătoarea judecată şi de focul cel nestins, dăruindu-mi viata cea veşnică.
din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editura Doxologia
Duminică seară – Glasul 1
Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Facere a Sfântului Andrei Criteanul
Al cărei acrostih este:
«Primeşte, Fecioară, părga plânsurilor mele. Da»
Cântarea 1. Glasul 1
Irmosul: «Dreapta ta cea purtătoare de biruinţă, cu dumnezeiască cuviinţă întru tărie s-a preaslăvit; că aceasta, Nemuritorule, ca o atotputernică, pe potrivnici i-a zdrobit, lăcând israelitenilor cale nouă, prin adânc».
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi
Vino, suflete, ca pârga plânsurilor să o aducem astăzi Născătoarei de Dumnezeu, căci ea a izbăvit neamul omenesc din blestemul lui Adam şi ne-a dăruit nouă binecuvântarea şi bucuria.
Editura Doxologia
Sâmbătă seara – Glasul 1
Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Facere a Sfântului Teodor Studitul
A cărui metodă este aceasta: La troparul întâi al fiecărei cântări, se roagă păcătosul către Maica Domnului. La cel de-al doilea tropar, Maica Domnului către Hristos, iar în cel de-al treilea, Hristos răspunde Maicii Domnului, iar în ultimul Maica Domnului iarăşi răspunde păcătosului.
Al cărei acrostih este[1]: «Stăpână, pleacă-te la rugăciunea lui Teodor»
Cântarea 1. Glasul 1 Irmosul:
«Cântare de biruinţă să cântăm toţi lui Dumnezeu, Cel ce a făcut minuni fără de seamă, cu braţ înalt, şi a mântuit pe Israel că S-a preaslăvit». Continuă lectura
din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului Editura Doxologia
Joi seara – Glasul al 8-lea
Canonul PreasFintei Născătoare de Dumnezeu. Facere a Cuviosului Părintelui nostru Pavel, Episcop de Amorio
Al căruia acrostih este: «Până în sfârşit mântuieşte pe nevrednicul Pavel, Fecioară».
Cântarea 1. Glasul al 8-lea Irmosul:
«Pe Faraon, cel ce era purtat în carele de război, l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a tăcut minuni de demult, lovind în chipul Crucii şi despărţind marea. Şi pe Israel cel fugărit, care mergea pe picioare, l-a mântuit, pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu».
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi
Cum voi putea lăuda harul covârşitor al milei tale faţă de mine, Stăpână fără prihană, sau cum voi slăvi înălţimea purtării tale de grijă, că de atâtea ori m-ai izbăvit din moarte pe mine, cel deseori vrednic de ea? Continuă lectura
din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editura Doxologia
Miercuri seara – Glasul al 8-lea
Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Facere a lui Calinic al Iracliei
Al cărei acrostih: «La Preacurata şi Pururea Fecioara alerg»
Cântarea 1. Glasul al 8-lea Irmosul:
«Pe Faraon cel ce era purtat în carele de război, l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni de demult, lovind în chipul Crucii şi despărţind marea. Şi pe Israel cel fugărit, care mergea pe picioare, l-a mântuit, pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu».
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi
Usucă putreziciunea sufletului meu şi urmele rănilor cu leacul puternic al Fiului tău, Preacurată, căci întru tine îmi pun toată nădejdea mea şi pe tine te aduc mijlocitoare înaintea Fiului tău şi Dumnezeul nostru. Continuă lectura
Dezlegare de greşeli cu rugăciunile tale şi luminare inimii şi veselia duhului dă celor ce laudă pomenirea ta, Apostole.
din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editura Doxologia
Luni seara – Glasul al 8-lea
Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Facere a Sfântului Andrei Criteanul
Al căreia acrostih este: «Plânsul este pentru muritori har de la Dumnezeu»
Cântarea 1. Glasul al 8-lea Irmosul:
«Apa trecând-o ca pe uscat Israel, şi din robia Egiptului scăpând, striga: Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm».
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi
Maica lui Dumnezeu, dă-mi viaţă de tânguire, strâmtă şi amară şi plină de lacrimi, ca să îmi spăl întinăciunea mea şi să mă înfăţişez curat înaintea Judecătorului. Continuă lectura
din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editura Doxologia
Duminică seara – Glasul al 8-lea
Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Facere a Sfântului Teofan al Niceei, Graptul
Cum se vede în următoarele tropare ale Născătoarei
Cântarea 1. Glasul al 8-lea Irmosul:
«Pe Faraon, cel ce era purtat în carele de război, l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni de demult, lovind în chipul Crucii şi despărţind marea. Şi pe Israel cel fugărit, care mergea pe picioare, l-a mântuit, pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu».
Din buze necurate, primeşte laudă, Preanevinovată, cum a primit mai înainte Fiul tău şi Domnul Dumnezeul meu cei doi bani ai văduvei şi dezlegare datoriilor dă-mi mie, ca după datorie să te cinstesc pe tine. Continuă lectura
din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editur Doxologia
Glasul al 8-lea
Sâmbătă seara
Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Facere a Cuviosului Nicolae Cataschepinul
Cum se vede la următoarele tropare ale Născătoarei
Cântarea 1. Glasul al 8-lea Irmosul:
«Pe Faraon cel ce era purtat în carele de război, l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni de demult, lovind în chipul Crucii şi despărţind marea. Şi pe Israel cel fugărit, care mergea pe picioare, l-a mântuit, pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu».
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi Continuă lectura
din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editura Doxologia
Vineri seara- Glasul al 7-lea
Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Facere a Sfântului Ioan Damaschinul
Cântarea 1. Glasul al 7-lea Irmosul:
«Lui Dumnezeu, Cel ce a ajutat lui Moise în Egipt de a scos pe Israel şi a scufundat pe Faraon în marea Roşie, cântare de biruinţă să-I cântăm că S-a preaslăvit».
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi
Cu dumnezeiască lumina ta, Preabună, luminează cugetele mele, ca să strig ţie cu credinţă cântare de mulţumire, Marie mult lăudată. Continuă lectura
din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editura Doxologia
Joi seara – Glasul al 7-lea
Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Facere a Sfântului Ioan al Evhaitelor
Cântarea 1. Glasul al 7-lea Irmosul:
«Cu voia Ta, Doamne, întru învârtoşarea pământului s-a schimbat firea apelor cea mai lesne curgătoare; pentru aceasta, neudat trecând Israel cu picioarele, cântă ţie cântare de biruinţă».
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi Continuă lectura
din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editura Doxologia
Miercuri seara – Glasul al 7-lea
Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Facere a Sfântului Andrei Criteanul
Cântarea 1. Glasul al 7-lea Irmosul:
«Cu voia Ta, Doamne, întru învârtoşarea pământului s-a schimbat firea apelor cea mai lesne curgătoare; pentru aceasta, neudat trecând Israel cu picioarele, cântă tie cântare de biruinţă».
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi
