„Şi, după cum vântul suflă peste toată creaţia, iar soarele străluceşte în tot universul, tot aşa şi Dumnezeu este pretutindeni şi pretutindeni Îl afli.
Dacă Îl cauţi în ceruri Îl vei afla în cugetele îngerilor, iar dacă Îl cauţi pe pământ Îl vei afla în inimile oamenilor.” (Sf. Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovniceşti, omilia XXXII, 11, în PSB, vol. 34, p. 240)
Vrei să săvârșești cutare lucru? Roagă-te Lui. Să vorbești vrei? Pomenește-L pe El.
Vrei să fii izbăvit de rele? Cheamă-L pe Domnul.
Te nimicește păcatul? Miel este Care ridică păcatul lumii .
Te înspăimântă pe tine omul? Turn tare este de la fața vrăjmașului.
Te înspăimântă demonii? Îi ceartă și pier.
Te stăpânește prostia? De la fața Lui cunoștință și pricepere .
Te stăpânește teama? El îți dă curaj.
Te copleșește întristarea? Pomenirea Lui aduce bucurie.
Nu afli ieșire gândurilor? Eu sunt poarta oilor , zice. Toate sunt în El, precum a zis: că toate mi-au fost date mie de la Tatăl .
Tu crede Lui întru toate și ai încredere în El. Numai de aceasta teme-te și roagă-te ca nu cumva să uiți de El, înșelat fiind de duhuri. Când te vor trage la ei, tu nu conversa cu ei, nici cu lucrul, nici cu Duhul, fără rugăciune, ci descoperă Domnului calea ta și nădăduiește în El și El va face . (Sf. Macarie Egipteanul, în curs de traducere la Editura Doxologia)
alcătuit de Părintele Ghelasie de la Frăsinei
DIN 21 CUVANTARI DESPRE MANTUIRE
de Sfantul Macarie Egipteanul
Caci daca invatatorul iti spune ca Dumnezeu este foc (cum sta scris) „Domnul Dumnezeul tau este foc mistuitor”, vei descoperi ca El devine apa vietii. Daca-ti spune ca El apare si Se arata ca un rege, vei descoperi ca El Se face vazut unuia ca o umbra, altuia ca un sarac, unora ca Dumnezeu, altora ca un om smerit (de rand).
Daca-L vei cauta in ceruri, Il vei gasi pe pamant, daca-L vei cauta pe pamant, El Se muta in ceruri. Si inca, intru intampinarea unora, li Se descopera in necaz, survenit dupa iconomie (adica tactul Sau) iar altora ca o usurare.
De aceea, (vorbind despre Dumnezeu) se cuvine sa lepadam vorbariile excesive, desarte, caci acestea nu pot duce la nici un rezultat. Caci facand asa, noi judecam si ne exprimam dupa cunoasterea naturala proprie fiecaruia, neprimind cuvantul lui Dumnezeu.
Din „21 cuvantari despre mantuire”
De Sfantul Macarie Egipteanul – Editura Anastasia
Sa nu fim ca femeile depravate, care, detestandu-si barbatul, cand el revine obosit ca sa se odihneasca in locuinta sa unele ca acestea isi lasa casele lor si pleaca umbland brambura.
Or Insusi Hristos doreste mult sa se odihneasca in propria lui casa, in trupurile si sufletele noastre, fiindca El, Bunul si Unicul barbat, Hristos, care mult s-a ostenit pentru noi si ne-a rascumparat cu propriul Sau sange, bate pururea la usa sufletelor noastre ca sa-I deschidem sa poata intra spre a se odihni in sufletele noastre si la noi sa-si faca salas, iar noi, dimpotriva, ne dovedim invartosati fata de El.
din PSB 34
SFANTUL MACARIE EGIPTEANUL
OMILIA A III-A
Datori sînt fraţii să vieţuiască în sinceritate, în lipsă de răutate, în iubire şi în pace şi să ducă luptă şi război cu cugetele cele dinlăuntru.
1. Datori sînt fraţii să arate multă dragoste unii faţă de alţii. Fie că se roagă, fie că citesc Scripturile, fie că fac un lucru oarecare, se cuvine să aibă ca temelie (a relaţiilor dintre ei) iubirea. Numai aşa poate să existe armonie în preocupările lor, numai aşa cei ce se roagă şi cei ce citesc, şi toţi împreună, pot să se folosească reciproc. Pentru că, de ce s-a scris : «Facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pămînt» (Matei 6, 10), dacă nu ca fraţii să fie între ei asemenea îngerilor din cer, care trăiesc laolaltă în armonie, pace şi iubire şi nu cunosc mîndria şi invidia, ci-şi arată reciproc iubire sinceră. Să presupunem că 30 de oameni vieţuiesc în acelaşi loc; ei nu pot (toţi) să privegheze toată ziua şi toată noaptea. De aceea, după ce se îndeletnicesc şase ceasuri cu rugăciunea, unii dintre ei vor să citească, alţii să slujească de bună voie, iar alţii să facă un lucru oarecare. Continuă lectura
Sfantul Macarie Egipteanul : 21 Cuvantari despre mantuire
Sa nimicim din noi neamurile pagane, zicand catre Dumnezeu: “Risipeste neamurile care voiesc razboaie!” “Fulgera peste ele si le imprastie?”.
Intr-adevar (pe plan duhovnicesc) noi suntem aceia asupra carora rostim blestemul, iar nu israelitii care “n-au nimicit popoarele despre care Domnul le poruncise”.
Ne osandim pe noi insine, iar nu pe idoli. Noi suntem cei care avem urechi si nu auzim, care avem ochi si nu vedem, caci nu este intru noi Duhul (Sfant).
Sfantul Macarie Egipteanul – 21 Cuvantari despre mantuire
Ceea ce zice Domnul in Evanghelie: “Cat de stramta este (poarta) si ingusta este calea care duce la viata, si putini sunt cei care o strabat”, trebuie inteles mai intai ca se refera la virtutea cea sublima, datorita naturii sale de a impune stramtorare, pentru ca fiecare o castiga nevoindu-se si luptandu-se. Continuă lectura
Tot asa se-ntampla si pe plan spiritual. Toti isi inchipuie ca sunt crestini daca au marturisit credinta in Hristos si au cateva virtuti marunte; putini sunt insa adevaratii crestini, si anume aceia care sunt bogati in Duhul (Sfant), aceia care se bucura de cereasca pofta a Duhului Sfant si ale caror suflete sunt impodobite cu odajdiile harismelor ceresti, aceia pentru care crestinismul nu-i doar marturie in cuvinte si o simpla credinta (doar de fatada), ci crestinism inseamna puterea si lucrarea Duhului Sfant; sunt aceia care, fara incetare pipaie cu mainile sufletului aurul ceresc (adica acea cunoastere a tainelor Duhului Sfant); acestia sunt adevaratii crestini.
Sf Macarie Egipteanul
„Dacă Îl cauţi pe Domnul în adâncuri, acolo Îl afli pe El făcând semne minunate.
Dacă Îl cauţi în groapă, acolo Îl afli pe El în mijlocul celor doi lei, păzind pe dreptul Daniel. Dacă Îl cauţi pe El în foc, acolo Îl afli, ajutând pe robii Săi. Dacă Îl cauţi pe El în munte, acolo Îl afli împreună cu Moise şi Ilie. Deci, pretutindeni este; sub pământ, deasupra cerurilor şi în noi.” (Sf. Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovniceşti, omilia XII, 12, în PSB, vol. 34, p. 146)
DIN 21 CUVANTARI DESPRE MANTUIRE
de Sfantul Macarie Egipteanul
D. Noua creatie
D-1. Toate creaturile pe care Dumnezeu le-a facut existau de cand au fost facute: fluviile, muntii si colinele, animalele si izvoarele. Ce mai era (de ispravit) acum de a trebuit sa vina Domnul (Iisus), sa Se-mbrace in trup si sa savarseasca o lucrare si mai mare?. Celor existente nu le lipsea nimic atunci cand le-a creat. Ce talc au cuvintele: „Tatal Meu pana acum lucreaza si Eu lucrez”, si iarasi: „Eu savarsesc lucrari mai mari decat acelea de atunci”, (de ce le mai spune acum, de vreme ce exista pamantul insamantat, plantele, cerurile, luna si soarele?). Dar este limpede ca El vine sa savarseasca o opera mai mare decat cele vizibile, care nu este vazuta de ochii trupesii. El vine sa refaca (in forma initiala) inteligentele tainuit stricate de Satan si sa semene in pamantul
sufletului samanta cereasca, precum si in lumea aceasta vazuta agricultorul insamanteaza pamantul.
D-2. Oare Domnul (Iisus) a injugat boii? N-a facut asa ceva. A sadit El o plantatie vazuta? Nicidecum. Caci sufletul este vie pentru Dumnezeu (si Dumnezeu pentru suflet). El sadeste (in acest suflet) radacinile dragostei si dulcile bucurii, dar face si izvoare care curg in inima, inca si ceruri noi si un pamant nou, ba si luminatori noi. Caci, daca El imbraca cu asa slava florile de pe pamant si cu purpura acopera violetele, cu atat mai mult va slavi sufletul inzestrat cu ratiune, va infrumuseta cu podoaba duhovniceasca si-l va invesmanta cu hlamida Duhului (Sfant). Caci asa a hotarat El, aceasta-i lucrarea savarsita de El in suflete pentru ca sufletul sa fie alipit Duhului ceresc st sa aiba loc amestecul si comuniunea celor pamantesti cu cele ceresti.
Toata aceasta (lucrare) insa cu o singura conditie, ca ne iubim unii pe altii si sa credem in Dumnezeu, iar daruindu-ne din partea Lui, mostenirea. Caci El insusira stinge focul (cel dogorator) din noi, noi fiind de-ajuns sa-L iubim. Si aceea ce nu putem sa facem, vine El Insusi si nimiceste moartea din noi. Nici zidurile Ierihonului n-au putut fi daramate de oameni, ci ele au cazut prin puterea dumnezeiasca.
Din „21 cuvantari despre mantuire”
De Sfantul Macarie Egipteanul – Editura Anastasia
I-1. In Evanghelie Domnul il osandeste pe cel care nu L-a spalat nici nu I-a inmiresmat picioarele si nu I-a multumit. De altfel, Domnul zice: „Iata, stau in picioare la usa si ciocanesc; daca vreunul imi deschide. Eu voi intra la el si Ma voi odihni cu el si el cu Mine”. Noi insa ne indepartam de Domnul, necinstindu-L de-a dreptul, desi El se apropie totdeauna de sufletele noastre, ciocanind si cautand sa intre si sa se odihneasca la noi. Caci, intr-adevar, El a rabdat mari suferinte, dandu-Si propriul trup la moarte, scotandu-ne din robia intunericului; si aceasta pentru ca sa intre in fiecare suflet si acolo sa-si faca salas si acolo sa se odihneasca, El care atat a ostenit pentru noi”. In bunatatea Sa, a voit sa locuiasca si sa umble in noi. Continuă lectura
Sfântul Macarie Egipteanul, de AICI
Pentru ca nu numai cînd intră în casa de rugăciune să iubescă pe Domnul, ci şi umblînd, şi vorbind, şi mîncînd să aibă pomenirea lui Dumnezeu şi dragostea şi iubirea. Pentru că zice: Unde e mintea ta, acolo e şi comoara ta. Pentru că întru ce lucru inima cuiva e legată, şi unde-l trage pofta pe dînsul, acela este Dumnezeul lui. De-l pofteşte inima totdeauna pe Dumnezeu, acesta este Domnul inimii lui. Iar cel ce s-a lepădat de toate şi s-a făcut neavernic, şi străin, şi posteşte, acesta de e cu ceva legat încă întru omul cel dinlăuntru, sau întru lucrurile lumeşti, ori întru case, sau întru dragostea născătorilor: oriunde s-a legat inima lui şi i s-a robit mintea, aceea este Dumnezeul lui.
„Cu un anumit rost, se împuţinează harul, ca noi cu şi mai mult zel să-l căutăm, că tezaurul se arată pe măsura căutării (lui).” (Sf. Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovniceşti, omilia XXVII, 12, în PSB, vol. 34, p. 219).
„Harul se află neîncetat în om. Prinde rădăcini din tinereţe, se amestecă cu el ca un aluat şi devine o parte firească a acestuia, devine o singură fiinţă cu el. Se manifestă în om în multe chipuri, precum voieşte, spre folosul acestuia.
(Stă în firea lucrurilor) ca focul, uneori să se învolbureze şi să crească, alteori să se slăbească şi să se potolească; lumina, deasemeni, uneori să strălucească mai cu putere, alteori să se micşoreze şi să pălească; la fel se întâmplă şi cu această făclie (a harului): odată aprinsă, luminează totdeauna, însă când este înviorată de iubirea lui Dumnezeu, atunci devine mai strălucitoare, apoi, după rânduiala divină, lumina însăşi se împuţinează, deşi ea continuă să existe.” (Sf. Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovniceşti, omilia VIII, 2, în PSB, vol. 34, p. 127)
din Proloage – 19 ianuarie
Intru aceasta zi, povestire din viata Sfantului Macarie egipteanul,
despre doua femei ce au ajuns la desavarsire, in lume fiind
Rugandu-se oarecand Cuviosul catre Dumnezeu, s-a facut un glas catre dansul, zicandu-i: „Macarie, inca n-ai ajuns la masura celor doua femei, care vietuiesc impreuna in cetatea cea de aproape.”
din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editura Doxologia
Luni seara – Glasul al 7-lea
Cum se vede în următoarele tropare ale Născătoarei
Cântarea 1. Glasul al 7-lea
Irmosul: «Lui Dumnezeu Celui ce a ajutat lui Moise în Egipt de a scos pe Israel şi a scufundat pe Faraon în marea Roşie, cântare de biruinţă să-I cântăm că S-a preaslăvit».
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi
din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editura Doxologia
Duminică seara – Glasul al 7-lea
Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Facere a Sfântului Andrei Criteanul
Al căruia acrostih este: «Cum voi trece cu vederea al şaptelea plâns?»
Cântarea 1. Glasul al 7-lea
Irmosul: «Cu voia Ta, Doamne, întru învârtoşarea pământului s-a schimbat firea apelor cea mai lesne curgătoare; pentru aceasta, neudat trecând Israel cu picioarele, cântă ţie cântare de biruinţă».
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi
Mă cutremur de osânda hotărârii, Fecioară, căci mai înainte de pedeapsă faptele mele amarnic mă osândesc, pentru aceasta mai înainte de a primi cercarea cercetării ce mă aşteaptă, mântuieşte-mă. Continuă lectura
Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editura Doxologia
Sâmbătă seara – Glasul al 7-lea
Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Facere a Sfântului Ioan al Evhaitelor
Cântarea 1. Glasul al 7-lea
Irmosul: «Cu voia Ta, Doamne, întru învârtoşarea pământului s-a schimbat firea apelor cea mai lesne curgătoare; pentru aceasta, neudat trecând Israel cu picioarele, cântă ţie cântare de biruinţă».
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi
Prihană nu este întru tine, Preanevinovată Fecioară. Frumoasă şi cu totul Iară nici o pată eşti, Stăpână, precum a zis oarecând Solomon, cântându-te în Cântarea Cântărilor, cea aproape de Făcătorul tău.
