din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului Editura Doxologia
Canonul Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu.
Facere a lui Gheorghe al Nicomidiei
Cântarea 1. Glasul al 2-lea
Irmosul: «Veniţi popoare, să-I cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Cel ce a despărţit marea şi l-a trecut pe poporul pe care l-a slobozit din robia egiptenilor, că S-a proslăvit». Continuă lectura
din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului Editura Doxologia
Marţi seara – Glasul al 2-lea
Canonul Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu.
Facere a Monahiei Tecla
Cântarea 1, Glasul al 2-lea Irmosul:
«Celui ce marea cea neumblată şi cu valuri, cu dumnezeiasca Sa poruncă a uscat-o şi a trece pedestru prin ea pe poporul israelit l-a povăţuit, Domnului să-I cântăm căci cu slavă S-a preaslăvit».
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi
Cununa neveştejită a laudelor tale acum o ţese Biserica în Duhul, Preacurată, şi-ţi aduce cu evlavie împreună cu Arhanghelul Gavriil, vestitorul nunţii, cântând „bucură-te” şi slăvindu-te după cuviinţă. Continuă lectura
Dacă tot spovedesc de vreo 25 de ani, aş putea scrie romane despre probleme, griji și ispite, despre familie și diversele derapaje.
De pildă:
-Vine o mama înflăcărată cu bujorii roşii, de crezi că s-a dărâmat pământul în jurul ei, şi spune :
— Părinte, am o problemă foarte importantă!
— Da bunică spuneți..
— Am un băiat, de când s-a căsătorit parca este vrăjit.
— Dar ce s-a întâmplat bunică?
— Uite aşa ascultă de soția lui orbește, și uite aşa îl toacă, ca pe ceapă, și el nu-i iese din cuvânt..Doamne Fereşte!!!
— Dar de cine ai vrea să asculte bunica, dacă nu de nevastă-sa?
— Da, dar eu l-am făcut, am toată autoritatea asupra lui, doar eu l-am crescut!
— Da, mata l-ai făcut, l-ai crescut, dar mata nu poţi să-i faci ce-i face nevasta lui, te rog frumos să înţelegi, și să nu vă depăşi atribuţia de mamă!
Doriți să-l vedeți despărţit şi cu grave probleme?
— Nu, dar vreau să asculte şi de mine!
— Pe mata te respectă ca mamă, iar pe soţie o iubeşte ca pe nevastă, înţelegeți odată lucrul ăsta..
ŞI NU AI CU CINE TE ÎNŢELEGE!
Băiatul ăla e vrăjit, pentru că el are intimitatea lui, soţia lui, pe umărul ei plânge, pe ea o sărută, cu ea stă în braţe, doar nu o să-i spună mamei lui ce probleme interioare are!
Şi totuși mama vrea să ştie tot, că biologic ea l-a nascut și crescut!
Nu vrea mama să taie cordonului ombilical dintre ea și fiu.
Tu închizi uşa la dormitor, dar prelungirea la ombilic, încă este după uşă, în camera mamei curioasă să gestioneze totul.
din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului Editura Doxologia
Luni seara – Glasul al 2-lea
Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Facere a Sfântului Andrei Criteanul
Cântarea 1. Glasul al 2-lea Irmosul:
«Veniţi popoare, să-I cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Cel ce a despărţit marea şi l-a trecut pe poporul pe care l-a slobozit din robia egiptenilor, că S-a proslăvit».
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi
Este vremea plângerii, o, nenorocitule suflete! Iată, s-a deschis arena vieţii prezente pe care alergăm, şi noi dormim, vai, nouă! Deci să ne trezim acum şi să ne tânguim. Continuă lectura
din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editura Doxologia
Duminică seara – Glasul al 2-lea
Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Facere a Sfântului Ioan al Evhaitelor
Cântarea 1. Glasul al 2-lea Irmosul:
«întru adânc a înecat de demult toată oastea lui Faraon puterea cea prea întrarmată; iar Cuvântul, întrupându-Se, a nimicit păcatul cel prea rău. Domnul cel Preaînalt, căci cu slavă S-a preaslăvit».
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi
Pe mine, cel ce mai presus de firea cea cuvântătoare am păcătuit, ceea ce ai covârşit cu sfinţenia şi cuvioşia şi curăţia minţii ostile îngereşti, mântuieşte-mă, Fecioară, ca pe tine să te laud, pe cea Prealăudată. Continuă lectura
Zis-a Domnul: Oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi le îndeplineşte asemăna-se-va bărbatului înţelept care şi-a clădit casa pe stâncă. A căzut ploaia, au venit râurile mari, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea n-a căzut, fiindcă era întemeiată pe stâncă.
Iar oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le îndeplineşte asemăna-se-va bărbatului nechibzuit care şi-a clădit casa pe nisip. Și a căzut ploaia şi au venit râurile mari şi au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea și a căzut; şi căderea ei a fost mare.
Iar când Iisus a sfârșit cuvintele acestea, mulţimile erau uimite de învăţătura Lui. Că îi învăţa pe ei ca Unul care are putere, iar nu cum îi învăţau cărturarii lor.
Deci, coborându-Se El din munte, mulţimi multe au mers după El. Și, iată, un lepros, apropiindu-se, I se închina, zicând: Doamne, dacă voiești, poţi să mă curăţeşti!
din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului Editura Doxologia
Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Facere a lui Mitrofan, Mitropolitul Smirnei
Ale căruia sunt şi cele ale Treimii din Octoih, purtând acest acrostih,
«Mitrofan te cântă pe tine, Stăpână, Născătoare de Dumnezeu».
Cântarea 1, Glasul 2
Irmosul: «Intru adânc a înecat de demult toată oastea lui Faraon puterea cea prea întrarmată; iar Cuvântul, întrupându-Se, a nimicit păcatul cel prea rău, Domnul cel Preaînalt, căci cu slavă S-a preaslăvit».
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi
Luând chip din tine, după chipul nostru, soarele cel neapus pe tine cer cuvântător mai strălucit limpede te-a arătat. Pentru aceea, izbăveşte-mă pe mine din întunericul patimilor, ca să te laud pe tine cu dor, singură Maică Fecioară. Continuă lectura
din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editura Doxologia
Cântarea 1, Glasul 1
Irmosul: «Hristos se naşte, slăviţi-L! Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L! Hristos pe pământ, înălţaţi-vă! Cântaţi Domnului tot pământul şi cu bucurie, popoare, lăudaţi-L, că S-a preaslăvit».
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi
Pricina bucuriei, umple de har mintea mea şi luminează cu lumina ta sufletul meu şi cugetul, Curată, ca să strig ţie împreună cu Arhanghelul cântare de mulţumire, de Dumnezeu dăruită. Continuă lectura
din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editura Doxologia
Cântarea 1, Glasul 1
Irmosul: «Cântare de biruinţă să cântăm toţi lui Dumnezeu, Cel ce a făcut minuni fără de seamă, cu braţ înalt şi a mântuit pe Israel, că S-a preaslăvit».
~ Ana Barton
Copilul, mai des decât să te facă să te simţi mamă (tată)[…], te obligă să fii copil. Să-i semeni. Să laşi uşile deschise, nu crăpate-n uitare. Să dai spaima pe joacă, să dansezi în dimineţi, să mănânci cu amândouă mâinile îngheţată pe băţ, să priveşti prin nori de drag, nu a căutare, şi să nu te mai mişti a oprelişte. Să uiţi frica ocrotitorului. Să-nchizi ochii şi să fii mic, aşa cum e el, copilul care-ţi dă toată libertatea adunată-n lume. Aia pe care tare mult ai vrea să ştii s-o zbori.
Dar nu. Păi, dacă nu, atunci măcar priveşte-l şi nu te apropia de aripile lui. Ridică mâinile şi mângâie aerul a-mbrăţişare. Va şti că eşti. Mai mult nu vrea. Mai taci în capul tău şi doar priveşte-l…
din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editura Doxologia
Al căreia acrostih este: «Cea dintâi rugăciune a lui Fotie către Preacurata Fecioară»
Cântarea 1, Glasul 1
Irmosul: «Dreapta Ta cea purtătoare de biruinţă, cu dumnezeiască cuviinţă întru tărie s-a preslăvit. Că aceasta, Nemuritorule, ca o atotputernică, pe potrivnici a zdrobit, făcând israelitenilor cale nouă prin adânc».
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi
Uşă a luminii celei înţelegătoare, deschide-mi mie uşile pocăinţei şi luminează mintea mea, alungând întunericul cel nepătruns al păcatului şi al patimilor, Preanevinovată. Continuă lectura
din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editura Doxologia
Cântarea 1. Glasul 1
Irmosul: «Cântare de biruinţă să cântăm toţi lui Dumnezeu, Cel ce a făcut minuni fără de seamă, cu braţ înalt, şi a mântuit pe Israel că S-a preaslăvit».
Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi
Umple gura mea, Curată, de dumnezeiască laudă, ca să cânt slava ta, Prealăudată, şi să laud mare cuviinţa celui ce te preamăreşte pe tine cu cinste toată ziua. Continuă lectura
În vremea aceea, văzând Iisus mulţimile, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi părăsite ca niște oi care n-au păstor.
Atunci a zis ucenicilor Lui: Secerişul e mult, dar lucrătorii sunt puţini. Rugați, deci, pe Domnul secerişului ca să scoată lucrători la secerişul Său. Şi, chemând la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat lor putere asupra duhurilor celor necurate, ca să le scoată afară şi să tămăduiască orice boală şi orice neputinţă.
Iar numele celor doisprezece apostoli sunt acestea: întâi Simon, cel numit Petru, şi Andrei, fratele lui; Iacov al lui Zevedeu şi Ioan, fratele lui; Filip şi Bartolomeu, Toma şi Matei vameşul, Iacov al lui Alfeu şi Levi, ce se zice Tadeu; Simon Cananeul şi Iuda Iscarioteanul, cel care L-a vândut.
Pe aceştia doisprezece i-a trimis Iisus, poruncindu-le şi zicând: În calea păgânilor să nu mergeţi şi în vreo cetate de samarineni să nu intraţi; ci, mai degrabă, mergeţi către oile cele pierdute ale casei lui Israel.
Și, mergând, propovăduiţi, zicând: S-a apropiat Împărăţia cerurilor!
Sfântul Teofan Zăvorâtul, Mântuirea în viața de familie, Editura Cartea Ortodoxă, București, 2004, p. 4
Domnul să vă binecuvânteze pentru a începe felul de viaţă pe care dintotdeauna l-aţi văzut ca fiind cel mai bun pentru dumneavoastră. Iată, Domnul vă împlineşte dorinţa inimii. Căsătoria are o mulţime de mângâieri, dar e şi însoţită de numeroase griji şi necazuri, deosebit de adânci câteodată. Să vă gândiţi la asta, încât atunci când vă veţi lovi de aşa ceva, să nu fiţi luată pe neaşteptate.
Acum sunteţi doi. În doi bucuriile sunt mai puternice, iar necazurile se rabdă mai uşor. Să vă ajute Domnul să n-aveţi despărţire în nimic, ci toate să le aveţi de obşte ‒ o singură inimă şi un singur drum în viaţă.
Cu privire la hainele de mireasă… în locul dumneavoastră aş face cum vor ceilalţi, fără să mă gândesc. Hainele sunt pentru ceilalţi, nu pentru dumneavoastră. N-au decât să vă gătească aşa cum vor. Fericire deplină vă doresc!
Când Te-am chemat, m-ai auzit, Dumnezeul dreptăţii mele! Întru necaz m-ai desfătat! (Psalmul 4, 1). Iarna, din pricina gerului năprasnic, trunchiul copacului crapă pe dinăuntru, iar în nopţile geroase, aceste rupturi pricinuite de ger scot sunete destul de nefireşti. Deşi ar părea că gerul îl vatămă, el nu face altceva decât să-I despice şi să-l desfacă pe dinăuntru, pentru a forma crăpături care primăvara sunt plinite cu noi fibre, pline de sevă, prin care copacii se umplu iarăşi de viaţă şi se dezvoltă, aducând rod de frumuseţe.
În curgerea vieţii lui pământeşti, omul întâlneşte nenumărate piedici aproape de netrecut: necaz, suferinţă, durere… Toate acestea se regăsesc, deşi ne este greu s-o acceptăm, în pronia lui Dumnezeu. Psalmistul spune: „Întru necaz M-ai chemat și te-am cercat la apa certării” (Psalmul 80, 6). Dumnezeu îngăduie să ajungem la „apa certării”, dar nu ca să ne înece, ci dimpotrivă, ca să ne înveţe să înotăm. Deşi ne este foarte greu să acceptăm suferinţa în viaţa noastră, ea este aceea care rupe şi desface egoismul din noi (precum gerul face cu trunchiul copacului), lărgindu-ne inima spre a-L primi pe Dumnezeu. Este adevărat că acest proces de creştere este unul dureros, dar precum Însuşi Dumnezeu-Cuvântul Și-a asumat această cruce a durerii, asemenea şi noi suntem chemaţi să ne purtăm crucea, astfel încât inima noastră să devină o inimă mare, care să poată cuprinde toată lumea, agonisindu-şi o nouă calitate: mărinimia.
Sfântul Luca al Crimeei spunea într-o scrisoare că: „Toate întâmplările din vieţile noastre fac parte dintr-o iconomie a lui Dumnezeu cu noi, necunoscută nouă pe deplin. Acum nu le înţelegem tâlcul, dar mai târziu le vom înţelege. Acum ni se pare că suntem nedreptăţiţi, trişaţi, batjocoriţi şi aşa mai departe. Mai târziu, vom înţelege că din toate am fi putut trage un folos imens: smerită cugetare. Smeritu-m-am şi m-am mântuit, spunea Psalmistul”. În astfel de momente ale vieţii noastre, când întunericul şi deznădejdea pun stăpânire pe noi, nu ne rămâne decât să aşteptăm, asemenea copacilor, primăvara: primăvara duhovnicească ce oblojeşte rănile provocate de iubirea de sine şi ne aduce rod de bucurie. „În necaz am chemat pe Domnul şi m-a auzit şi m-a scos întru desfătare” (Psalmul 117, 5).
(Ieromonah Luca Mirea, Crâmpeie de gând și cuvânt, Editura Predania, Bucuresti, p. 15)
din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editura Doxologia
Luni seara – Glasul 1
Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Facere a Sfântului Iosif Imnograful
Cântarea 1. Glasul 1 Irmosul:
«Hristos se naşte, slăviţi-L! Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L! Hristos pe pământ, înălţati-vă! Cântaţi Domnului tot pământul şi cu bucurie, popoare, lăudaţi-L, că S-a preaslăvit».
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi
Creştinilor scăpare, celor căzuţi îndreptare tu eşti, Preacurată, jertfelnic de împăcare pentru cei căzuţi; izbăveşte-mă pe mine de înfricoşătoarea judecată şi de focul cel nestins, dăruindu-mi viata cea veşnică. Continuă lectura
din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editura Doxologia
Duminică seară – Glasul 1
Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Facere a Sfântului Andrei Criteanul
Al cărei acrostih este:
«Primeşte, Fecioară, părga plânsurilor mele. Da»
Cântarea 1. Glasul 1
Irmosul: «Dreapta ta cea purtătoare de biruinţă, cu dumnezeiască cuviinţă întru tărie s-a preaslăvit; că aceasta, Nemuritorule, ca o atotputernică, pe potrivnici i-a zdrobit, lăcând israelitenilor cale nouă, prin adânc».
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi
Vino, suflete, ca pârga plânsurilor să o aducem astăzi Născătoarei de Dumnezeu, căci ea a izbăvit neamul omenesc din blestemul lui Adam şi ne-a dăruit nouă binecuvântarea şi bucuria. Continuă lectura
