Cel ce ești MARE în micuța floare

Anunțuri

Luni seara – Glasul 1: Cel ce ai înălţat fruntea noastră

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editura Doxologia

Luni seara – Glasul 1

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Facere a Sfântului Iosif Imnograful

Cântarea 1. Glasul 1 Irmosul:

«Hristos se naşte, slăviţi-L! Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L! Hristos pe pământ, înălţati-vă! Cântaţi Domnului tot pământul şi cu bucurie, popoare, lăudaţi-L, că S-a preaslăvit».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Creştinilor scăpare, celor căzuţi îndreptare tu eşti, Preacura­tă, jertfelnic de împăcare pentru cei căzuţi; izbăveşte-mă pe mine de înfricoşătoarea judecată şi de focul cel nestins, dăruindu-mi viata cea veşnică.

Duminică seară – Glasul 1: Umple de veselie inima mea

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editura Doxologia

Duminică seară – Glasul 1

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Facere a Sfântului Andrei Criteanul

Al cărei acrostih este:

«Primeşte, Fecioară, părga plânsurilor mele. Da»

Cântarea 1. Glasul 1

Irmosul: «Dreapta ta cea purtătoare de biruinţă, cu dumnezeiască cuviinţă întru tărie s-a preaslăvit; că aceasta, Nemuritorule, ca o atotpu­ternică, pe potrivnici i-a zdrobit, lăcând israelitenilor cale nouă, prin adânc».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Vino, suflete, ca pârga plânsurilor să o aducem astăzi Născă­toarei de Dumnezeu, căci ea a izbăvit neamul omenesc din bles­temul lui Adam şi ne-a dăruit nouă binecuvântarea şi bucuria.

Sâmbătă seara – Glasul 1: bucurie lumii

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului

Editura Doxologia

Sâmbătă seara – Glasul 1

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Facere a Sfântului Teodor Studitul

A cărui metodă este aceasta: La troparul întâi al fiecărei cântări, se roagă păcătosul către Maica Domnului. La cel de-al doilea tropar, Maica Domnului către Hristos, iar în cel de-al treilea, Hristos răspunde Maicii Domnului, iar în ultimul Maica Domnului iarăşi răspunde păcătosului.

Al cărei acrostih este^[1]: «Stăpână, pleacă-te la rugăciunea lui Teodor»

Cântarea 1. Glasul 1 Irmosul:

«Cântare de biruinţă să cântăm toţi lui Dumnezeu, Cel ce a făcut minuni fără de seamă, cu braţ înalt, şi a mântuit pe Israel că S-a preaslăvit».

Cel ce ești MARE în micuța floare

 

Rugăciune foarte FRUMOASĂ: Canon de rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu la Praznicul Izvorului Tămăduirii

 

Cântarea 1, glasul 1.

Irmosul:

Izvorăşte-mi acum, Izvorule, Fecioară de Dumnezeu Născă­toare, dându-mi darul cuvântu­lui, ca să laud izvorul tău, care izvorăşte viaţă şi har credincioşilor; că tu ai izvorât pe Cuvântul Cel într-un ipostas.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Locaş de tămăduire mai presus de fire se arată tuturor biserica ta cea sfântă, Fecioară! Că din moarte vădită ridică lămurit pe credincioşii care aleargă la dânsa şi izvorăşte tuturor mângâierea cea din belşug.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Din ceruri reverşi nouă daruri fără împuţinare, ceea ce eşti cu adevărat una; căci pe cel orb îl faci să vadă lumina, prin tina cea nouă, strigând tu de sus către Leon, mai presus de gând.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Bucură-te, Marie, bucură-te, ceea ce eşti lauda de obşte şi cin­stită a neamului omenesc! Că Ziditorul tuturor peste tine S-a pogorât vădit, ca o picătură, arătându-te izvor nemuritor, dumnezeiască Mireasă.

Cântarea a 3-a.

Irmosul:

Luminat şi sfânt locaş ai Stă­pânului tuturor te ştiu pe tine, Fecioară, şi izvor de nestricăciune, care ai izvorât pe Hristos, apa din care ne adăpăm.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Cât de mare dar ai dat împăra­tului, Izvorule şi Stăpână, sfărâ­mând prin apă tăria cea înfricoşătoare a pietrei, care oprea cu dureri cumplite scurgerea udului.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Dar neîmpuţinat curge din tine, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, izvorând din belşug; cu ajutorul tău cei şchiopi umblă, mulţimea celor leproşi se curăţeşte şi de­monii se înăbuşă.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Tuturor credincioşilor le îm­părţi vindecare: împăraţilor şi popoarelor, sărmanilor şi ocârmuitorilor; săracilor şi bogaţilor, revărsându-le apa îndeobşte, Izvorule, ca pe un leac fără deosebire.

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Cu adevărat mai mult decât nisipul şi decât picăturile ploilor au crescut mulţimile mi­nunilor izvorului tău, Fecioară, care neîncetat curg din belşug peste tot pământul, tămăduind degrab pe tot cel ce zace de boală grea.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Apă din izvorul tău, Stăpână Fecioară, s-a turnat peste sânul cel ros de răni chinuitoare al femeii; şi îndată au încetat, prin stropire, durerile cele de moarte şi a cunos­cut că s-a tămăduit de boala ei.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

De neînţeles şi mai presus de fire este cu adevărat ceea ce s-a făcut prin tine, Născătoare de Dumne­zeu. Că apa izvorului tău se face tămăduire alungătoare de bolile cele pricinuitoare de moarte, ceea ce firea cu adevărat niciodată nu a văzut.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Neîncetat mă omoară vrăjmaşul cu aţâţările desfătărilor, Stăpână de Dumnezeu Născătoare, Izvorule; nu mă trece cu vederea, ci apucă înainte, ajutătoarea cea grabnică, şi din cursele lui mă izbăveşte, ca necurmat să te mă­resc pe tine, cea mult lăudată.

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Grăite fiind cele cu adevărat minunate ale izvorului tău, Curată Fecioară, umplu de uimire cugetul oamenilor; căci s-au făcut peste fire, sfinţind pe toţi credincioşii.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Grăit-au despre darul tău lâna, mana şi Siloamul şi stânca din care a ţâşnit apă, foişorul lui Solomon, apele Iordanului şi fântâna samarinencii.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Picăturile izvorului tău, Curată Fecioară, şi pe un mort au înviat, lucruri mai presus de cuvânt şi de pricepere! Că toate ale tale, Prea­curată, biruiesc judecata ome­nească.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Vindecă patimile mele, Fecioară, ceea ce ai uscat izvorul scurgerii de sânge, frigurile şi fierbinţeala aprinderii şi boala ofticei, oprirea udului şi curgerea pântecelui.

Cântarea a 6-a.

Irmosul:

Cuvintele cântării te laudă pe tine, curată, ca pe ceea ce eşti cu adevărat izvor; că ai născut mai presus de cuvânt pe Adâncul înţelepciunii, pe Cel ce a spânzurat norii în văzduh şi pământul pe ape.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Împiedicat-ai prăbuşirea scă­rilor, care ameninţa cu zdrobirea pe zugravii de acolo, o, Izvorule preasfânt, mântuind şi pe popor de cutremur, când s-a dărâmat locaşul.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Pântecele cel mai înainte sterp din pricina nerodirii l-ai dezlegat în chip vădit, prin apa izvorului tău; că tu ocroteşti şi naşterile de prunci, ca ceea ce ai născut pe Stă­pânul a toate, rămânând fecioară.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Nici cuvântul, nici mintea, nici limba nu izbutesc să laude naşte­rea ta, curată! Ci neputincioase sunt şi se ruşinează faţă de tine şi înţelepciunea filozofilor şi măies­tria ritorilor.

CONDAC, glasul al 8-lea. Podobie: Apărătoare Doamnă…

Din izvorul tău cel nesecat, ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită, îmi dăruieşti mie, izvorând pururea, curgerile harului tău mai presus de cuvânt. Căci ca ceea ce ai născut mai presus de cuget pe Cu­vântul, te rog să mă rourezi cu darul tău, ca să grăiesc ţie: Bucură-te, apă izbăvitoare!

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

Scoateţi, bolnavilor, din izvor tămăduiri! Că Preacurata face să curgă, din izvorul cel dumnezeiesc, îndulcirea cea adevărată, izvorând cu adevărat torentul desfătării. Pentru aceasta să ne adăpăm cu toţii, cu credinţă, din şuvoaiele cele îmbelşugate.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Minunile tale nemaiauzite, stă­până, pe toţi credincioşii care le aud îi umplu de mirare. Căci pe cei muţi şi surzi apa ta îi arată ca pe nişe bine grăitori; iar pe cei ce pătimesc cumplit îi tămăduieşte şi vindecare le dăruieşte.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Din văpaia durerilor scoţi pe cei ce aleargă la tine, curată, rourându-i cu ape din izvorul cel minu­nat; că de ulcer se izbăveşte omul şi de pelagră, iar pe lepros îl vindeci şi cărbunele l-ai stins.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Tineri şi fecioare şi toţi oamenii, pe stăpâna cu credinţă din suflet să o lăudăm în chip luminat. Căci a vindecat străpungeri de cuie şi boli de ochi şi bubele cele rele şi umflături şi pe paralitic.

Cântarea a 8-a.

Irmosul:

Dumnezeiască şi sfântă apă izvorăşte izvorul tău, Fecioară. Căci curgerea idropicilor o opreşte degrab cu dumnezeiasca chemare a harului. Pentru aceasta te cinstim, Izvorule, în veci.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Să lăudăm toţi, cu înţelepciune, apa cea sfântă şi de viaţă izvorâtoare; că pornirea nădufului pe loc o opreşte şi liberă o face spre răsuflare. O! minunile tale, Curată Născătoare de Dumnezeu!

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Ce gură va lăuda minunea naş­terii tale, Prealăudată? Dar şi ce minte ar putea să privească izvo­rul minunilor tale şi în cuvinte să-1 preaslăvească? Nu este cu putinţă firii să laude cele ale tale.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Toată puterea morţii asupra ta s-a nimicit în întregime, împără­teasă şi Doamnă! Că tu ai izvorât pe împăratul, pe Viaţa cea fară de moarte, pe Hristos, Apa şi Mana, în veci.

Cântarea a 9-a.

Irmosul:

Apa izvorului tău covârşeşte toate apele, Fecioară curată, dăruind, la vedere, izbăvire de boli cumplite şi sufletelor toată tăria, ca una ce se varsă mai presus de fire.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Ca pe o izbăvire de boli, vedem toţi acest nou Siloam al izvorului tău, Fecioară; că orbul a luat vedere şi toţi dobândim, neîncetat, sănătate şi viaţă.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Cei ce căutaţi sănătate, alergaţi la izvor! Căci Curata Fecioară să­lăşluieşte în apă. Saltă şi te bucură, mulţime a credincioşilor, precum se cuvine, că vei avea în sfântul locaş împlinirea cererilor.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Înălţatu-s-a mai presus de ce­ruri apa izvorului tău şi cu curge­rile ei a străbătut adâncurile pământului; aceasta este ambrozie a sufletului, nectar al credincioşilor, mierea cea din piatră şi împărtă­şirea de mană.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Veseleşti, Fecioară, pe credin­cioşi mai presus de fire, izvorând har din izvorul cel veşnic, dându-le lor putere asupra vrăjmaşilor, bi­ruinţă pururea, sănătate şi pace şi plinirea cererilor.

SEDELNA glasul al 8-lea. Podobie: Pe înţelepciunea şi Cuvântul…

Pe Fântâna cea pururea nese­cată şi înviorătoare, pe Dumne­zeiescul Izvor din care ţâşnesc şuvoaie de apă, cu un glas să-1 lăudăm cei ce îi cerem darul; că în fiecare zi curge şi arătând tămă­duirile măcar ca pe curgerile râu­rilor. Pentru aceasta, după datorie apropiindu-ne cu dragoste, să scoatem cu credinţă din Izvor pu­tere neîmpuţinată şi cu adevărat fără de moarte, care rourează arătat inimile celor binecredincioşi; şi cu buzele să grăim: Tu eşti mângâierea credincioşilor.

IISUSE…Acatistul ÎNVIERII

Din “Acatistier/Sinaxar – Sfinții Români”

Editie ingrijita si adaugita de Ierom. Ghelasie Gheorghe si monah Valerian Paslaru

Editura Platytera

Acatistul ÎNVIERII

Se citeşte de Ziua cea Mare a ÎNVIERII şi până la Înălţare. Poate fi citit şi ca un Acatist adresat direct MÂNTUITORULUI.

Condacul 1

Numai Tu, FIUL Lui DUMNEZEU, ai putut birui moartea păcatului şi aşa ÎNVIEREA ai Dăruit lumii, VEŞNICIA în care pe toate Le-ai Zidit şi în BUCURIA IUBIRII DUMNEZEIEŞTI iarăşi Le-ai întemeiat, de care şi noi ne ÎMPĂRTĂŞIM Cântând:

IISUSE, Cel ce ai ÎNVIAT din morţi, înviază şi Sufletele noastre!

Cuvant de invatatura al celui intre sfinti Parintelui nostru Ioan Gura de Aur in sfanta si luminata zi a slavitei si mantuitoarei Invieri a lui Hristos, Dumnezeul nostru

Cuvant de invatatura in sfanta si luminata zi a slavitei si mantuitoarei Invieri a lui Hristos

Cuvant de invatatura al celui intre sfinti Parintelui nostru Ioan Gura
de Aur in sfanta si luminata zi a slavitei si mantuitoarei Invieri a
lui Hristos, Dumnezeul nostru

De este cineva credincios și iubitor de Dumnezeu, să se bucure de acest Praznic frumos și luminat.

De este cineva slugă înțeleaptă, să intre, bucurându-se, întru bucuria Domnului său.

De s-a ostenit cineva postind, să-și ia acum răsplata.

De a lucrat cineva din ceasul cel dintâi, să-și primească astăzi plata
cea dreaptă.

De a venit cineva după ceasul al treilea, mulțumind să prăznuiască.
De a ajuns cineva după ceasul al șaselea, să nu se îndoiască nicidecum, căci cu nimic nu va fi păgubit.

De a întârziat cineva până în ceasul al nouălea, să se apropie, nicidecum îndoindu-se.

De-a ajuns cineva abia în ceasul al unsprezecelea, să nu se teamă din pricina întârzierii, căci darnic fiind Stăpânul, primește pe cel din urmă ca și pe cel dintâi, odihnește pe cel din al unsprezecelea ceas ca și pe cel ce a lucrat din ceasul dintâi; și pe cel din urmă miluiește și pe cel dintâi mângâie; și acelui plătește, și acestuia dăruiește; și faptele le primește; și gândul îl ține în seamă, și lucrul îl prețuiește, și voința o laudă.

Pentru aceasta, intrați toți întru bucuria Domnului nostru: și cei dintâi și cei de-al doilea luați plata.

Bogații și săracii, împreuna bucurați-vă.

Cei ce v-ați înfrănat și cei leneși, cinstiți ziua.

Cei ce ați postit și cei ce n-ați postit, veseliți-vă astăzi.

Masa este plină, ospătați-vă toți. Vițelul este mult, nimeni să nu iasă flămând.

Gustați toți din ospățul credinței: împărtășiți-vă toți din bogăția bunătății.

Sa nu se planga nimeni de lipsa, ca s-a aratat imparatia cea de obste.

Nimeni sa nu se tanguiasca pentru pacate ca din mormant, iertare a
rasarit.

Nimeni sa nu se teama de moarte, ca ne-a izbavit pe noi moartea
Mantuitorului; si a stins-o pe ea cel ce a fost tinut de ea.

Pradat-a iadul, Cel ce s-a pogorat in iad; umplutu-l-a de amaraciune
fiindca a gustat din Trupul Lui. Si aceasta mai inainte intelegand-o,
Isaia a strigat: Iadul s-a amarat intampinandu-Te pe Tine jos: amaratu-
s-a ca s-a stricat.

S-a amarat ca a fost batjocorit; s-a amarat ca a fost omorat, s-a
amarat ca s-a surpat, s-a amarat ca a fost legat.

A prins un trup si de Dumnezeu a fost lovit.

A prins pamant si s-a intalnit cu cerul.

A primit ceea ce vedea si a cazut prin ceea ce nu vedea.

Unde-ti este moarte, boldul?

Unde-ti este iadule, biruinta?

Inviat-a Hristos si tu ai fost nimicit.

Sculatu-s-a Hristos si au cazut diavolii.

Inviat-a Hristos si se bucura ingerii.

Inviat-a Hristos si viata stapaneste.

Inviat-a Hristos si nici un mort nu este in groapa; ca Hristos
sculandu-Se din morti, incepatura celor adormiti S-a facut.

Lui se cuvine slava si stapanire in vecii vecilor.

Duminica Sfintei Invieri

Duminica Sfintei Invieri

Ap. Fapte 1, 1-8

Cuvântul cel dintâi l-am făcut o, Teofile, despre toate cele ce a început Iisus a face şi a învăţa, Până în ziua în care S-a înălţat la cer, poruncind prin Duhul Sfânt apostolilor pe care i-a ales, Cărora S-a şi înfăţişat pe Sine viu după patima Sa prin multe semne doveditoare, arătându-li-Se timp de patruzeci de zile şi vorbind cele despre împărăţia lui Dumnezeu. Şi cu ei petrecând, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte făgăduinţa Tatălui, pe care (a zis El) aţi auzit-o de la Mine: Că Ioan a botezat cu apă, iar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt, nu mult după aceste zile. Iar ei, adunându-se, Îl întrebau, zicând: Doamne, oare, în acest timp vei aşeza Tu, la loc, împărăţia lui Israel? El a zis către ei: Nu este al vostru a şti anii sau vremile pe care Tatăl le-a pus în stăpânirea Sa, Ci veţi lua putere, venind Duhul Sfânt peste voi, şi Îmi veţi fi Mie martori în Ierusalim şi în toată Iudeea şi în Samaria şi până la marginea pământului.

Ev. Ioan 1, 1-17

La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut. Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor. Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o. Fost-a om trimis de la Dumnezeu, numele lui era Ioan. Acesta a venit spre mărturie, ca să mărturisească despre Lumină, ca toţi să creadă prin el. Nu era el Lumina ci ca să mărturisească despre Lumină. Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume. În lume era şi lumea prin El s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut.  Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit. Şi celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu, Care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut. Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr. Ioan mărturisea despre El şi striga, zicând: Acesta era despre Care am zis: Cel care vine după mine a fost înaintea mea, pentru că mai înainte de mine era. Şi din plinătatea Lui noi toţi am luat, şi har peste har. Pentru că Legea prin Moise s-a dat, iar harul şi adevărul au venit prin Iisus Hristos.

SFANTUL IOAN GURA DE AUR

• De a întârziat cineva până în ceasul al nouălea, să se apropie, nicidecum îndoindu-se
• Invierea lui Iisus Hristos se dovedeşte prin minunile Apostolilor
• Cuvânt despre Înviere şi contra beţiei

SFANTUL NICOLAE VELIMIROVICI

• O, Doamne, prin Învierea Ta, Tu Te-ai făcut toate lucrurile pentru toţi oamenii!

SFANTUL IOAN MAXIMOVICI

• De ce Fiul lui Dumnezeu este numit şi Cuvântul? Deoarece prin El Tatăl Işi exprimă voinţa
• Astăzi este mântuirea lumii: nimicitu-s-a şi s-a biruit vrăjmaşul cel temut şi neînfrânt până acum al neamului omenesc şi al întregii lumi – moartea. Omul a fost zidit nemuritor, dar păcatul l-a lovit cu moarte

Sinaxar în Sfânta și Marea zi Sâmbătă

În Sfânta și Marea Sâmbătă prăznuim îngroparea dumnezeiască și trupească a Mântuitorului nostru Iisus Hristos și pogorârea la iad, prin care neamul nostru fiind chemat din stricăciune a fost mutat spre viață veșnică.

Cele patruzeci de zile ale Postului Mare întrec pe celelalte zile; iar săptămâna mare este cea mai importantă; şi iarăşi săptă­mâna mare culminează cu Sfânta şi Marea zi de Sâmbătă. Se numeşte săptămâna mare nu pentru că zilele ei ar fi mai mari sau ar avea mai multe ceasuri, ci pentru că de-a lungul ei s-au săvârşit, şi mai cu seamă azi, minunile mari şi mai presus de fire şi faptele neobişnuite ale Mântuitorului nostru.

Căci, după cum la întâia facere a lumii, Dum­nezeu, săvârşind toate lucrurile, şi în urmă, în ziua a şasea, a creat pe om, făptura cea mai de seamă, iar în ziua a şaptea S-a odih­nit de toate lucrurile Lui şi a sfinţit ziua, numind-o Sâmbătă, care se tâlcuieşte odihnă, tot aşa şi la facerea lumii celei spiri­tuale, săvârşind toate în chipul cel mai bun, în ziua a şasea a creat din nou pe omul stri­cat şi, înnoindu-l iarăşi prin Crucea cea de viaţă purtătoare, S-a odihnit încă o dată cu o odihnă desăvârşită, de toate lucrurile Lui, dătătoare de viaţă şi mântuitoare.

Cuvântul lui Dumnezeu a stat cu trupul în mormânt, iar cu sufletul Lui curat şi dumnezeiesc Se pogoară şi în iad. Sufletul a fost despărţit prin moarte de trup şi l-a dat în mâinile Tatălui.

Tot Tatălui I-a dat şi propriul Său sânge, fără să-I fie cerut; iar sângele Lui a fost preţ de răscumpărare pentru noi. Sufletul Domnului n-a fost ţinut în iad ca sufletele celorlalţi sfinţi. Cum putea, oare, să fie ţinut, o dată ce n-avea asupra Lui, ca ceilalţi drepţi, nimic din păcatul strămoşesc? Dar nici duşmanul nostru, diavolul, n-a luat sângele prin care am fost răscumpăraţi, cu toate că noi eram în stăpânirea lui. Cum putea, oare, să ia sângele Lui din altă parte decât de la Dumnezeu? Dar, oare, tâlharul de diavol putea să-L ia chiar pe Dumnezeu? Domnul nostru Iisus Hristos a locuit trupeşte în mormânt şi cu Dumnezeirea, care era strâns unită cu trupul.

A fost împreună cu tâlharul în rai; a fost şi în iad, după cum s-a spus, împreună cu sufletul Lui îndumnezeit. într-un chip mai presus de fire Hristos Dumnezeu necuprins era cu Tatăl, împărăţind împreună cu Duhul. Era pre­tutindeni; Dumnezeirea n-a suferit nimic în mormânt, după cum n-a suferit nimic pe Cruce. Trupul Domnului a suferit şi stricăciune, adică despărţirea sufletului de trup, dar nicidecum stricăciune în înţelesul unei putreziri a trupului şi o nimicire desă­vârşită a mădularelor. Iar Iosif, coborând de pe Cruce sfântul trup al Domnului, l-a înmormântat într-un mormânt nou, astu­pând cu o piatră intrarea mormântului. în adevăr, iudeii s-au dus Vineri la Pilat şi i-au spus: «…Ne-am adus aminte că înşelătorul acela a spus pe când trăia că după trei zile se va scula.

Ni se pare că este bine ca prin puterea ta să porunceşti să se întărească mormântul cu ostaşi». Dacă este un înşelător, pentru ce, iudeilor, I-aţi ascultat cu râvnă cuvintele Lui pe când trăia? Dar când a spus Hristos: «Mă voi scula»?. Poate că iudeii au scos asta din pilda cu Iona. Negreşit ei sunt fără de judecată când cer să fie întărit mormântul ca să nu se fure cumva trupul. O, cât sunt de lipsiţi de judecată! Nu ştiau că ceea ce făceau în sprijinul lor, o făceau împotriva lor! Pilat a dat poruncă, şi ei împreună cu o ceată de ostaşi au întărit mormântul şi l-au şi pecetluit. Şi s-a făcut asta pentru a nu se pune la îndoială învierea Domnului, o dată ce erau străine şi paza şi pecetea. Dar deodată iadul se strânge şi se cutremură, când simte puterea mai tare a Domnului; şi după puţină vreme S-a sculat Hristos, piatra cea tare şi din capul unghiului, şi a scos pe cei ţinuţi din veac din iad.

Cu pogorârea Ta nespusă, Hristoase Dum­nezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, Amin.

ACATISTUL SFINTELOR ŞI MÂNTUITOARELOR PATIMI ALE DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS

Condacul 1:

Apărătorul cel mare şi Domn al cerului şi al pământului, pe Tine, Împăratul cel nemuritor, văzându-Te răstignit pe Cruce, făptura toată s-a schimbat, Cerul s-a înspăimântat, temeliile pământului s-au clătinat. Iar noi, nevrednicii, închinăciune de mulţumire aducând patimilor Tale pentru noi, cu tâlharul strigăm Ţie:
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!

Sf Ioan Gura de Aur: Omilii la Saptamana Patimilor

Omilii la Postul Mare

Versiune româneasca îmbunătăţită
pornind de la ediţia tradusă şi îngrijită
de Episcopul Roman Melchisedec (1893)

Colectia COMORILE PUSTIEI,
alcătuită la iniţiativa unor monahi români de la
Sfântul Munte Athos,
apare cu binecuvântarea
IPS NICOLAE
Mitropolitul Banatului

Colecţie îngrijită de Ignatie monahul

Editura Anastasia
1997

Cuvant despre Evanghelia de la Matei, care se citeşte în Sfânta si Marea Luni, la Liturghie (Mt. 24, 3-35)

Cuvant la Sfânta şi Marea Marţi
Impotriva lenevirii de a veni la Biserică

Cuvânt la Sfânta şi Marea Joi
Despre Sfânta Cină

Cuvânt la Sfânta şi Marea Vineri

Cuvant la Sfânta şi Marea Joi
Despre vânzarea săvârşită de Iuda

Săptămâna Patimilor

#  Sfânta și Marea Luni

Ziua aceasta aduce luminat începuturile Patimilor Domnului. Veniți dar, iubitorilor de prăznuire, să-L întâmpinăm cu cântări. Că Ziditorul merge să ia răstignire, întrebări și bătăi, judecat fiind de Pilat.

Și încă lovit fiind de rob cu palma peste cap; toate va să le rabde, ca să mântuiască pe om. Pentru aceasta să zicem: Iubitorule de oameni, Hristoase Dumnezeule, dăruiește iertare de greșeli celor ce se închina cu credință preacuratelor Tale Patimi.

#  Sfânta și Marea Marți

La ceasul sfârșitului, suflete, gândind, și de tăierea smochinului temându-te, talantul cel dat ție, cu iubire de osteneală lucrează-l, ticăloase, priveghind și grăind: Să nu rămânem afară din cămara lui Hristos.

#  Sfânta și Marea Miercuri

Astăzi a venit la Hristos în casa fariseului, și apropiindu-se o femeie păcătoasă, s-a aruncat la picioarele Lui, grăind: Vezi pe cea cufundată în păcate, pe cea deznădăjduită pentru fapte, pe cea nelepădată de către bunătatea Ta. Ci-mi dă, Doamne, iertare de cele rele, și mă mântuiește.

# Sfânta și Marea Joi

Când măriții ucenici la spălarea cinei s-au luminat, atunci Iuda cel rău credincios, cu iubirea de argint bolnăvindu-se , s-a întunecat, și judecătorilor celor fără de lege, pe Tine, Judecătorul cel drept, Te-a dat. Vezi, iubitorule de avuții, cel ce pentru aceasta spânzurare și-a agonisit. Fugi de sufletul nesățios, care a îndrăznit unele ca acestea asupra învățătorului. Cel ce ești spre toți bun, Doamne, slavă Ție.

#  Sfânta și Marea Vineri

Astăzi a fost spânzurat pe lemn Cel ce a spânzurat pământul pe ape. Cu cunună de spini a fost încununat Împăratul îngerilor. Cu porfiră mincinoasă a fost îmbrăcat Cel ce îmbracă cerul cu nori. Lovire peste obraz a luat Cel ce a slobozit în Iordan pe Adam. Cu piroane a fost pironit Mirele Bisericii. Cu sulița a fost împuns Fiul Fecioarei! Închinămu-ne patimilor Tale, Hristoase. Arată-ne nouă și slăvită Învierea Ta.

#  Sfânta și Marea Sâmbătă

Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând preacurat Trupul Tău, cu giulgiu curat înfășurându-L și cu miresme, în mormânt nou îngropându-L, L-a pus.

1 aprilie 2018

Această galerie conține 26 de fotografii.

Inițial publicat pe voscreasna-foto:
tamron 28-300 și lensbaby velvet 56 mm

Ca împreună urmând lui Hristos vitejeşte, să ne răstignim împreună cu Dânsul

TRIODUL – Slujbele în zilele de Luni, Marţi şi Miercuri în Săptămâna Patimilor

TRIODUL – Slujbele în zilele de Luni, Marţi şi Miercuri în Săptămâna Patimilor – varianta PDF 

Notă: Textul a fost redactat după ediţia modernă a Triodului românesc, cu unele corectări şi adaptări.

Alipindu-ne de Domnul, Care se sârguieşte să pătimească toate, să fim gata spre
batjocură,  spre  scuipare  şi  spre  ocară,  ca  împreună  să  ne  slăvim,  credincioşilor,  cu
preacuratele Lui Patimi.

Cu patimile Sale vindecă patimile, Cel ce a pătimit pentru noi; că voind, a pătimit
în firea omenească cea asemenea nouă toate Patimile Sale cele făcătoare de viaţă, ca să
ne mântuim noi.

Ca  împreună  urmând  lui  Hristos  vitejeşte,  să  ne  răstignim împreună cu Dânsul

 

 

Vineri seara – Glasul 1: umple de har mintea mea

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editura Doxologia

Vineri seara – Glasul 1

[necorectat]

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Facere a Sfântului Ioan Damaschin

Cântarea 1, Glasul 1

Irmosul: «Hristos se naşte, slăviţi-L! Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L! Hristos pe pământ, înălţaţi-vă! Cântaţi Domnului tot pământul şi cu bucurie, popoare, lăudaţi-L, că S-a preaslăvit».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Pricina bucuriei, umple de har mintea mea şi luminează cu lu­mina ta sufletul meu şi cugetul, Curată, ca să strig ţie împreună cu Arhanghelul cântare de mulţumire, de Dumnezeu dăruită.

Joi seara – Glasul 1: Mintea şi sufletul şi trupul şi restul simţurilor mele ţie ţi le încredinţez, Curată. Păzeşte-le

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editura Doxologia

Joi seara – Glasul 1

[necorectat]

Canon de pocăinţă către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.

Facere a Sfântului Andrei Criteanul

Cântarea 1, Glasul 1

Irmosul: «Cântare de biruinţă să cântăm toţi lui Dumnezeu, Cel ce a făcut minuni fără de seamă, cu braţ înalt şi a mântuit pe Israel, că S-a preaslăvit».

 

cred că esenţial este ca fiecare să-și asume specificul vocaţiei, și respectiv al contribuţiei la această însoţire. Bărbatul pe cea bărbătească, cum spuneam, și femeia pe cea femeiască

https://marturieathonita.ro/barbatul-trebuie-sa-fie-foarte-barbat-si-femeia-foarte-femeie-i/

https://marturieathonita.ro/barbatul-trebuie-sa-fie-foarte-barbat-si-femeia-foarte-femeie-ii/

 

Treaba asta cu femeia care se ocupă de gospodărie e valabilă numai atunci cînd bărbatul aduce atîția bani în casă, încît femeia nu mai are nevoie de un serviciu. Dar, cînd femeia lucrează cot la cot cu bărbatul ei și vine acasă frîntă de oboseală, ar fi anormal ca ea să trudească, iar bărbatul să o privească, relaxîndu-se. Și nici cînd femeia stă acasă, bărbatul nu trebuie să lase toată povara pe umerii ei.

https://marturieathonita.ro/intr-o-familie-crestina-nu-asculta-numai-femeia-de-barbat-ci-si-barbatul-de-femeie/

Miercuri seara – Glasul 1: La liniştea cea înţelegătoare ancorează-mă

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editura Doxologia

Miercuri seara – Glasul 1

[necorectat]

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Facere a Preasfinţitului Fotie, Patriarhul Constantinopolului

Al căreia acrostih este: «Cea dintâi rugăciune a lui Fotie către Preacurata Fecioară»

Cântarea 1, Glasul 1

Irmosul: «Dreapta Ta cea purtătoare de biruinţă, cu dumnezeiască cuviinţă întru tărie s-a preslăvit. Că aceasta, Nemuritorule, ca o atotputer­nică, pe potrivnici a zdrobit, făcând israelitenilor cale nouă prin adânc».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Uşă a luminii celei înţelegătoare, deschide-mi mie uşile pocă­inţei şi luminează mintea mea, alungând întunericul cel nepă­truns al păcatului şi al patimilor, Preanevinovată.