Rugăciunea nu se sfârşeşte niciodată

Părintele Roman Braga, Rugăciunea de toată vremea

,,Spune-I lui Dumnezeu când ţi-e foame, când ţi-e sete, spune-I lui Dumnezeu că te duci la Rădăuţi, spune-I lui Dumnezeu ceva pe drum, arată-I lui Dumnezeu ce frumoase sunt florile.

Vorbeşte cu Dumnezeu de toate. „Doamne, ce să fac? Uite trebuie să fac asta şi asta; mi-e foame, mă duc să mănânc o bucăţică de pâine”; tot ai în minte lucrurile astea, par copilăreşti, dar conversaţia aceasta cu Dumnezeu se preface în rugăciune. Pentru că ce este rugăciunea? Este o continuă comunicare a omului cu Dumnezeu. Gândiţi-vă ce spunea Sfântul Apostol Pavel în epistola către Tesaloniceni: „Rugaţi-vă neîncetat!”.

Vineri seara – Glasul al 8-lea: Cerb rănit de săgeţi veninoase, însetez să beau picăturile milei tale

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului

Editura Doxologia

Vineri seara – Glasul al 8-lea

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Facere a Sfântului Fotie

Al căruia acrostih este «Acesteia se cuvine şi a opta rugăciune a lui Fotie»

Cântarea a 1. Glasul al 8-lea Irmosul:

«Apa trecând-o ca pe uscat Israel, şi din robia Egiptului scăpând, striga: Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Gura mea umple-o de dulceaţa ta dumnezeiască, Fecioară, şi luminează-mi mintea mea, ca să laud şi să măresc noianul cel nesfârşit al milelor tale.

gândul zilei

Joi seara – Glasul al 8-lea: fă-mi viaţa mea înţeleaptă prin cele mai înalte fru­museţi şi dăruieşte-mi mie împărtăşire de toate bună­tăţile

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului Editura Doxologia

Joi seara – Glasul al 8-lea

Canonul PreasFintei Născătoare de Dumnezeu. Facere a Cuviosului Părintelui nostru Pavel, Episcop de Amorio

Al căruia acrostih este: «Până în sfârşit mântuieşte pe nevrednicul Pavel, Fecioară».

Cântarea 1. Glasul al 8-lea Irmosul:

«Pe Faraon, cel ce era purtat în carele de război, l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a tăcut minuni de demult, lovind în chipul Crucii şi despărţind marea. Şi pe Israel cel fugărit, care mergea pe picioare, l-a mântuit, pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Cum voi putea lăuda harul covârşitor al milei tale faţă de mine, Stăpână fără prihană, sau cum voi slăvi înălţimea purtării tale de grijă, că de atâtea ori m-ai izbăvit din moarte pe mine, cel deseori vrednic de ea?

Duminică seara – Glasul al 8-lea: Tu eşti tăria mea, Doamne, Tu şi puterea mea, Tu, Dumnezeul meu, Tu, bucuria mea

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului

Editura Doxologia

Duminică seara – Glasul al 8-lea

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Facere a Sfântului Teofan al Niceei, Graptul

Cum se vede în următoarele tropare ale Născătoarei

Cântarea 1. Glasul al 8-lea Irmosul:

«Pe Faraon, cel ce era purtat în carele de război, l-a cufun­dat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni de demult, lovind în chipul Crucii şi despărţind marea. Şi pe Israel cel fugărit, care mergea pe picioare, l-a mântuit, pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu».

Din buze necurate, primeşte laudă, Preanevinovată, cum a primit mai înainte Fiul tău şi Domnul Dumnezeul meu cei doi bani ai văduvei şi dezlegare datoriilor dă-mi mie, ca după datorie să te cinstesc pe tine.

Vineri seara – Glasul al 7-lea: care ai tors în minte adâncul înţelesurilor Duhului Sfânt

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului

Editura Doxologia

Vineri seara- Glasul al 7-lea

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Facere a Sfântului Ioan Damaschinul

Cântarea 1. Glasul al 7-lea Irmosul:

«Lui Dumnezeu, Cel ce a ajutat lui Moise în Egipt de a scos pe Israel şi a scufundat pe Faraon în marea Roşie, cântare de biruinţă să-I cântăm că S-a preaslăvit».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Cu dumnezeiască lumina ta, Preabună, luminează cugetele mele, ca să strig ţie cu credinţă cântare de mulţumire, Marie mult lăudată.

Joi seara – Glasul al 7-lea: toate câte am cerut, Preabună, dăruieşte-mi mie + Vindecă zdrobirea sufletului meu + Picură-mi picăturile milei

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului

Editura Doxologia

Joi seara – Glasul al 7-lea

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Facere a Sfântului Ioan al Evhaitelor

Cântarea 1. Glasul al 7-lea Irmosul:

«Cu voia Ta, Doamne, întru învârtoşarea pământului s-a schimbat firea apelor cea mai lesne curgătoare; pentru aceasta, neudat trecând Israel cu picioarele, cântă ţie cântare de biruinţă».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

minunare

„Oamenii merg în locuri străine pentru a se minuna de înălţimea munţilor, valurile uriaşe ale mărilor, lungul parcurs al râurilor, nemărginita întindere a oceanelor, mişcarea circulară a stelelor, dar trec pe lângă ei înşişi fără să se minuneze deloc.” – Fericitul Augustin

Miercuri seara – Glasul al 7-lea: Gura mişcându-şi spre laudă Proorocul, şi-a umplut-o de Duhul

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului

Editura Doxologia

Miercuri seara – Glasul al 7-lea

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Facere a Sfântului Andrei Criteanul

Cântarea 1. Glasul al 7-lea Irmosul:

«Cu voia Ta, Doamne, întru învârtoşarea pământului s-a schimbat firea apelor cea mai lesne curgătoare; pentru aceasta, neudat trecând Israel cu picioarele, cântă tie cântare de biruinţă».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Marţi seara – Glasul al 7-lea: Auzit-am taina rânduielii Tale, Hristoase

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului

Editura Doxologia

Marţi seara – Glasul al 7-lea

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Facere a Sfântului Mitrofan al Smirnei

Al căruia acrostih este: «Pe Stăpâna tuturor o binecuvintez acum de şapte ori»

Cântarea 1. Glasul al 7-lea Irmosul:

«Cu voia Ta, Doamne, întru învârtoşarea pământului s-a schimbat firea apelor cea mai lesne curgătoare; pentru aceasta, neudat trecând Israel cu picioarele, cântă ţie cântare de biruinţă».

Luni seara – Glasul al 7-lea: îndrăgostit de bună cuviinţa ta

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului

Editura Doxologia

Luni seara – Glasul al 7-lea

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Facere a lui Clement

Cum se vede în următoarele tropare ale Născătoarei

Cântarea 1. Glasul al 7-lea

Irmosul: «Lui Dumnezeu Celui ce a ajutat lui Moise în Egipt de a scos pe Israel şi a scufundat pe Faraon în marea Roşie, cântare de biruinţă să-I cântăm că S-a preaslăvit».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Canon de rugăciune la Praznicul Botezului Domnului (2)

Tropar la Praznicul Botezului Domnului, glasul 1:

În Iordan Botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat. Că Glasul Părintelui a mărturisit Ţie, Fiu Iubit pe Tine numindu-Te; şi Duhul, în Chip de Porumbel, a adeverit întărirea Cuvântului, Cel Ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule şi lumea ai luminat, Slavă Ţie.

Tropar la Praznicul Botezului Domnului, glasul al 5-lea:

Arătatu-Te-ai în lume, Cel Ce ai făcut lumea, ca să luminezi pe cei ce şedeau întru întuneric, Iubitorule de oameni, Slavă Ţie.

Tropar la Praznicul Botezului Domnului, glasul al 5-lea:

Păcătoşilor şi vameşilor, pentru mulţimea milei Tale Te-ai arătat, Mântuitorul nostru. Că unde avea să strălucească Lu­mina Ta, dacă nu celor ce şedeau întru întuneric? Iubitorule de oameni, Slavă Ţie.

Cântarea 1, glasul al 2-lea.

Irmosul:

Umblat-a Israel prin valul cel învăluit al mării, cel ce s-a arătat uscat îndată. Iar negrul luciului pe voievozii egipteni i-a înecat cu totul, mormântul cel aşternut cu apă, cu Puterea cea tare a dreptei Stăpânului.

Acatistul Botezului Domnului

Troparul Botezului Domnului, glasul 1:

În Iordan botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat; că glasul Părintelui a mărturisit Ție, Fiu iubit pe Tine numindu-Te; și Duhul în chip de porumbel a adeverit închinarea Cuvântului. Cel ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule, și lumea ai luminat, slavă Ție.

Condacul 1

Pe Tine, Împăratul cerului și al pământului, Luminătorul nostru, văzându-Te în Iordan, botezat de robul Tău, cerurile s-au înfricoșat și tot pământul s-a înfiorat, îngerii s-au mirat și toată făptura s-a bucurat. La păcătoși și la vameși ai venit ca să speli cu ape păcatele oamenilor. Iar noi, nevrednicii, cu mulțumire Îți cântăm: Slavă Ție, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce în Iordan Te-ai botezat și lumea întreagă ai luminat, slavă Ție!

Canon de rugăciune la Praznicul Botezului Domnului (1)

Tropar la Praznicul Botezului Domnului, glasul 1:

În Iordan Botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat. Că Glasul Părintelui a mărturisit Ţie, Fiu Iubit pe Tine numindu-Te; şi Duhul, în Chip de Porumbel, a adeverit întărirea Cuvântului, Cel Ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule şi lumea ai luminat, Slavă Ţie.

Tropar la Praznicul Botezului Domnului, glasul al 5-lea:

Arătatu-Te-ai în lume, Cel Ce ai făcut lumea, ca să luminezi pe cei ce şedeau întru întuneric, Iubitorule de oameni, Slavă Ţie.

Tropar la Praznicul Botezului Domnului, glasul al 5-lea:

Păcătoşilor şi vameşilor, pentru mulţimea milei Tale Te-ai arătat, Mântuitorul nostru. Că unde avea să strălucească Lu­mina Ta, dacă nu celor ce şedeau întru întuneric? Iubitorule de oameni, Slavă Ţie.

Cântarea 1, glasul al 2-lea.

Irmosul:

Fundul adâncului l-a descoperit şi pe uscat pe ai Săi i-a trecut, întru acelaşi acoperind pe potrivnici, Domnul, Cel Tare întru războaie, că S-a preaslăvit.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Pe Adam, cel stricat, iarăşi îl zideşte în apele Iordanului şi capetele diavolilor, celor ascunşi, le sfărâmă Împăratul veacurilor, Domnul, că S-a preaslăvit.

Vineri seara – Glasul al 5-lea: Potoleşte, Stăpână, plânsul şi lacrimile şi ostenelile şi umple de bucurie nenorocita mea inimă

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului

Editura Doxologia

Vineri seara – Glasul al 5-lea

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Facere a Sfântului Ioan Damaschinul

Cântarea 1.

Glasul al 5-lea

Irmosul:

«Mântuitorului Dumnezeu, Cel ce a călăuzit pe popor prin mare cu picioarele neudate, pe Faraon cu toată oastea înecând, Aceluia Unuia să-I cântăm, că S-a preaslăvit».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Sfeşnic primitor de lumină, smeritul meu suflet cel întunecat de păcate luminează-l acum cu lumina ta, ca o bună, ca să-ţi cânt ţie cântare de mulţumire.

Bucură-te, tronul lui Dumnezeu cel slăvit, Curată, bucură-te, palat încăpător; bucură-te, acoperământul celor ce te caută cu credinţă pe tine, floarea credinţei. Bucură-te, Preaminunată.

Slavă…

Bucură-te, vas de aur care ai cuprins în chip înfricoşător în pântecele tău mana cea dumnezeiască, pe Dătătorul de lumină, Fecioară, şi pe Izbăvitorul Iisus, Care pe toate le-a tras la dum­nezeiasca voie.

Şi acum…

Bucură-te, Maica lui Dumnezeu; bucură-te, Fecioară curată; bucură-te, floarea credinţei; bucură-te, Fecioară nenuntită, care ai răsărit lumina tuturor marginilor lumii.

Cântarea a 3-a

Irmosul:

«Cu puterea Crucii Tale, Hristoase, întăreşte gândul meu, ca să laud şi să slăvesc acum răstignirea Ta cea mântuitoare».

Bucură-te, tăria împăraţilor celor credincioşi; bucură-te, trofeu cu adevărat dumnezeiesc; bucură-te, fără prihană Stăpână, Preasfântă Maică Fecioară.

Bucură-te, tăria ostaşilor, curajul dumnezeiesc şi întărirea; bu­cură-te, slava celor ce cu dor şi cu credinţă neîndoită te laudă pe tine pururea.

Slavă…

Bucuria cea preacinstită a îngerilor, bucură-te, binecuvânta­tă; bucură-te, Preacurată, ridicarea credinţei şi nimicirea înşelă­ciunii.

Şi acum…

Cort cu totul luminos al Celui Preaînalt, bucură-te, Prea- slăvită; bucură-te, lauda ocârmuitorilor şi întărirea mucenicilor.

Cântarea a 4-a

Irmosul:

«Auzit-am auzul puterii Crucii Tale, că raiul s-a deschis printr-însa şi am strigat: Slavă puterii Tale, Doamne!».

Bucură-te, palat cu totul de aur al împăratului şi Dumnezeu. Bucură-te, Fecioară Preacurată, pecetea proorocilor. Bucură-te, cinstită strălucire a tuturor preoţilor.

Bucură-te, vasul cel mai curat al Făcătorului a toate; bucură-te, zidul cel tare al celor dreptcredincioşi; bucură-te, întăritură neclintită a tuturor muritorilor.

Slavă…

Bucură-te, scară care urci pe cei de pe pământ la cer; bucură-te, bucuria tuturor celor necăjiţi; bucură-te, puternică scăpare a păcătoşilor.

Şi acum…

Bucură-te, rug nemistuit pe care l-a văzut mai înainte Moise; bucură-te, Fecioară, toiagul care ne-ai odrăslit nouă Floarea cea preacinstită, Care a împodobit pământul.

Cântarea a 5-a Irmosul:

«Dis-de-dimineaţă sculându-ne strigăm către Tine, Doamne: Mântuieşte-ne pe noi, că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim».

Bucură-te, vasul bucuriei celei nepieritoare, fără de prihană Fecioară; bucură-te, ceea ce ai luminat toate cu naşterea ta.

Bucură-te, singură Preacurată, munte umbrit, pe care odi­nioară l-a văzut proorocul în duh.

Slavă…

Veselia îngerilor cea cu totul cinstită, bucură-te, singură Preasfântă Stăpână şi podoaba muritorilor.

Şi acum…

Veşmântul cel prea frumos al cuvioşilor, puterea mucenicilor şi întărirea, bucură-te, cu totul minunată Stăpână.

Cântarea a 6-a

Irmosul:

«învăluitu-m-a adâncul, mormânt s-a făcut mie chitul; dar eu am strigat către Tine, Iubitorule de oameni şi dreapta Ta m-a mântuit, Doamne».

Bucură-te, ridicarea lui Adam şi nimicirea lacrimilor Evei, Marie preanevinovată, lauda a toată lumea; bucură-te, slava celor ce după adevăr te cinstesc pe tine.

Bucură-te, întărirea credincioşilor şi propovăduirea dumne­zeieştilor Apostoli, Marie prealăudată, vistieria curăţiei; bucură-te, scăpare a tuturor robilor tăi.

Slavă…

Bucură-te, lauda strălucită şi preaminunată a fecioarelor, Fecioară, strălucirea maicilor, frumoasă şi preacinstită; bucură-te, ridicarea grabnică a celor căzuţi.

Şi acum…

Bucură-te, dumnezeiască intrare a celor ce te cunosc pe tine Născătoare de Dumnezeu, cu totul nepătată, purtarea de grijă a săracilor şi nădejdea neînfruntată a celor nenorociţi.

Sedealna.

Glasul al 5-lea

Pe Cuvântul cel împreună fără de început

Bucură-te, vas de aur care păstrezi înlăuntru mana cea ce­rească; bucură-te, sfântă masă, care porţi pâinea vieţii, Preane­vinovată; bucură-te, sfeşnic luminos; bucură-te, palat cuvios, bucură-te, tron de foc al împăratului Hristos; bucură-te, aco­perământul sufletelor noastre.

Cântarea a 7-a

Irmosul:

«Cel ce în cuptorul cel cu foc ai mântuit pe tinerii cei cuvân­tători de cântare, bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri».

Bucură-te, norul luminii; bucură-te, ocrotitoarea celor ce cântă: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.

Bucură-te, chivot de aur; bucură-te, puterea celor ce strigă: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă…

Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu; bucuria celor ce strigă cu credinţă: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum…

Bucură-te, nădejdea muritorilor şi mântuirea celor ce strigă: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.

Cântarea a 8-a

Irmosul:

«Pe Cel ce S-a născut din Tatăl mai înainte de veci…».

Cu cele mai sfinte glasuri, noi, credincioşii te cinstim pe tine împreună cu îngerul, Fecioară, strigând ţie cu mulţumire: Bu­cură-te, dumnezeiesc acoperământ al celor ce te laudă pe tine întru toţi vecii.

Mai presus de minte este minunea naşterii tale, Mireasa lui Dumnezeu, căci pe Dumnezeu L-ai născut fără de sămânţă, pe Cel ce ţine toate cu mâna. Pentru aceea, toţi strigăm ţie: Bucură-te, întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Din toate nenorocirile scoate-mă şi din necazuri şi din toată strâmtorarea şi de vrăjmaşii cei ce se luptă cu mine izbăveşte-mă, ca să te slăvesc pe tine, ceea ce eşti cu dar dăruită, întru toţi vecii.

Şi acum…

Ca ceea ce ai născut prunc tânăr în vremurile cele mai de pe urmă, pe Dumnezeu, Cel mai înainte de toţi vecii, înnoieşte-mă pe mine, cel învechit deja în multe fapte rele, cel ce preaînalt naşterea ta întru toţi vecii.

Să lăudăm…

Irmosul:

«Pe Cel ce S-a născut din Tatăl mai înainte de veci, Fiul şi Dumnezeu, şi în anii cei mai de pe urmă din Fecioară Maică S-a întrupat, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a.

Irmosul:

«Pe tine, Maica lui Dumnezeu, ceea ce mai presus de minte şi de cuvânt, ai născut în chip de negrăit sub ani pe Cel fără de ani, credincioşii cu un gând te mărim».

Templu curat şi tron însufleţit al lui Dumnezeu tu eşti, cu totul nepătată. Pentru aceea cu mulţumire laudă îţi aducem.

Strălucit-ai nouă, Curată, lumina cea neînserată, celor care stau în întunericul înşelăciunii, nenuntită, pentru aceea toţi îţi cântăm ţie: Bucură-te.

Slavă…

Potoleşte, Stăpână, plânsul şi lacrimile şi ostenelile şi umple de bucurie nenorocita mea inimă, Mireasa lui Dumnezeu.

Şi acum…

Plâns şi mânie, foamete şi moarte şi stricăciune trimite, Marie, Stăpâna tuturor, vrăjmaşilor mei păgâni şi pierzători.

Prosomii.

Glasul al 5-lea.

Bucură-te, cămara

Bucură-te, Maică Fecioară, Curată, ceea ce eşti mai dreaptă decât Abel, mai evlavioasă ca Set, mai bună nădejde având ca Enos, şi cu mult mai bine plăcută ca Enoh, ceea ce ai mântuit neamul omenesc mai mult decât Noe cel drept, mai credincioasă decât Avraam, fiind ascultătoare mai mult decât Isaac, ajun­gând la vederea lui Dumnezeu mai mult decât Israel şi pe Iosif covârşindu-l în frumuseţea trupului, mai blândă decât Moise tu eşti Maica lui Dumnezeu, Cel ce dă lumii mare milă.

Bucură-te, ceea ce eşti mai curajoasă decât Samson, mai vitează ca Iosua, conducătorul, mai împărăteasă ca David, şi cu adevărat mai înţeleaptă ca Solomon cel înţelept, covârşind pe toţi proorocii în vederea lui Dumnezeu şi pe Apostoli în dum­nezeiasca propovăduire, şi pe mucenici în temeiul credinţei şi toate cetele cuvioşilor în ostenelile nevoinţei, mai înaltă decât toţi ierarhii; bucură-te, Maica lui Dumnezeu, Cel ce dă lumii mare milă.

Bucură-te, ceea ce eşti fară asemănare mai dreaptă decât fe­meile din vechime, mai credincioasă decât Sarra, mai frumoasă decât Rahila, mai iubitoare de prunci decât Rebeca şi naşterea Liei ai covârşit-o, Preacurată, mai dreptmăritoare decât Miriam, ceea ce eşti cu mult mai înţeleaptă decât Abigail, întrecând pe Debora în bărbăţie, mult mai iubitoare de Dumnezeu decât Ana, mai sfântă decât Hulda proorocită; bucură-te, Maica lui Hristos, Cel ce dă lumii mare milă.

Ostenelile smeritului meu suflet şi nevindecatele dureri ale trupului, Fecioară binecuvântată, întoarce-le în adevărată bucu­rie şi desăvârşită sănătate, primeşte cuvântul buzelor mele, Prea­nevinovată, şi pune leacuri dumnezeieşti şi binefăcătoare pe ră­nile mele, cu privegherile şi rugăciunile tale, luminează-mă cu lumina puterii tale, Mireasa lui Dumnezeu, căci tu eşti nădejdea şi acoperământul meu şi scăpare tare şi am nevoie, fară prihană Marie, de grabnica ta cercetare.

Vineri seara – Glasul al 6-lea: Umple smerită inima mea, Buno, cu harul tău

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului

Editura Doxologia

Vineri seara – Glasul al 6-lea

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Facere a Sfântului Ioan Damaschinul

Cântarea 1. Glasul al 6-lea

Irmosul: «Ajutător şi acoperitor S-a făcut mie spre mântuire; Acesta este Dumnezeul meu şi-L voi slăvi pe El, Dumnezeul Părintelui meu, şi-L voi înălţa pe El, căci cu slavă S-a preaslăvit».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi 

Umple smerită inima mea, Buno, cu harul tău, ca să-ţi strig ţie cu glas de bucurie: Bucură-te, Fecioară nenuntită; bucură-te, Maica vieţii; bucură-te, lauda îngerilor.

Bucură-te, uşă înţelegătoare; bucură-te, stâlpul fecioriei; bu­cură-te, ceea ce ne-ai izvorât nouă lumina cea negrăită, Fecioară, celor ce te ştiu pe tine adevărată Născătoare de Dumnezeu.

Slavă…

Bucură-te, pod care treci pe cei muritori la viaţa dumnezeiască; bucură-te, nădejdea şi bucuria credincioşilor, Prealăudată Fecioară; bucură-te, tron al lui Dumnezeu; bucură-te, cununa mucenicilor.

Şi acum…

Nu mă trece cu vederea, ceea ce eşti bună, pe mine, cel stricat în fărădelegi, cel spurcat cu totul de amare plăceri, ci tu, Fecioară, spală-mă de toată întinăciunea şi mă mântuieşte.

Cântarea a 3-a.

Irmosul: «Pe piatra poruncilor Tale întăreşte, Doamne, inima mea care se clatină, că Tu eşti singur sfânt şi Domn».

Bucură-te, cămară neprădată a vieţii, singură binecuvântată; bucură-te, diademă de preţ a împăraţilor; bucură-te, lauda lumii.

Bucură-te, vasul cel neprihănit al bucuriei, singură Născă­toare de Dumnezeu; bucură-te, cuvioasă laudă a preoţilor; bu­cură-te, propovăduirea Apostolilor.

Slava…

Bucură-te, sălaş de aur al lui Dumnezeu Cuvântul, Slăvită; bucură-te, lauda a toată lumea; bucură-te, auzirea şi cinstita glă­suire a credincioşilor.

Şi acum…

Ai născut, tară prihană Fecioară, pe Ziditorul tuturor şi pe Binelacătorul pe Care îl Ia milostiv, Preanevinovată, ca să do­bândesc şi eu slava cea de dincolo şi strălucirea.

 Cântarea a 4-a

Irmosul: «Auzit-a proorocul de venirea Ta, Doamne, şi s-a temut că aveai să Te naşti din Fecioară şi să Te arăţi oamenilor, şi a zis: Auzit-am glasul Tău şi m-am temut. Slavă puterii Tale, Doamne».

Bucură-te, munte gras întru care S-a sălăşluit Ziditorul tu­turor; bucură-te, ceea ce ai născut lumina din lumină care a lu­minat toată lumea; bucură-te, fără pată Fecioară, zidul cel ne­surpat al împărăţiei.

Locaşul negrăitei bucurii, bucură-te, Curată, cu totul lumi­noasă şi binecuvântată; bucură-te, scăparea lumii; bucură-te, jertfelnicul iertării păcatelor, Stăpâna tuturor; bucură-te, Maria, turnul cel neclintit al Bisericii.

Sfeşnic cu şapte făclii care ai purtat focul cunoştinţei de Dumnezeu te-a văzut pe tine odinioară proorocul luminând celor primejduiţi în întunericul necunoştinţei. Pentru aceea strig ţie: Luminează-mă şi pe mine, robul tău!

Şi acum…

Mântuieşte, Născătoare de Dumnezeu, turma ta care acum se primejduieşte căci ai voinţa şi puterea ca ceea ce ai născut pe Stăpânul tuturor şi izbăveşte ca o bună pe robii tăi de oamenii stricători de suflet şi răuvoitori.

Cântarea a 5-a

Irmosul: «Din noapte alergând la Tine, lubitorule de oameni, lumi­nează-mă, rogu-mă, şi mă îndreptează şi pe mine întru poruncile Tale şi mă învaţă să fac voia Ta, Mântuitorule».

Bucură-te, Stăpâna întregii lapturi; bucură-te, Preanevino­vată; bucură-te, nădejdea tuturor celor ce aleargă Ia tine; bu­cură-te, izvor curat cu nesecată curgere.

Bucură-te, palatul cel prealuminos al Celui ce ţine toate cu mâna în chip de negrăit, fără prihană Stăpână; bucură-te, veş­mântul cuvioşilor şi slava mucenicilor.

Slavă…

Bucură-te, stâlp de foc care duci pe Israel cel înţelegător la dumnezeiasca odihnă; bucură-te, norul luminii neapuse, Născă­toare de Dumnezeu.

Şi acum…

Mântuieşte-mă pe mine, cel slăbănogit, Preanevinovată, de biciuiri cumplite şi stăpânit cu totul de felurite nenorociri şi nu mă lăsa, Curată, să mă primejduiesc până în sfârşit.

Cântarea a 6-a

Irmosul: «Strigat-am cu toată inima mea către milostivul Dumnezeu şi m-a auzit din iadul cel mai de jos şi a scos din stricăciune viaţa mea».

Bucură-te, izvor cu apă vie; bucură-te, nor luminos; bucură-te, dumnezeiesc acoperământ al celor ce te cinstesc pe tine cu cre­dinţă; bucură-te, cinstită cântare a celor fără de trup.

Bucură-te, semnul strălucit al harului; bucură-te, raiul des­fătării; bucură-te, ceea ce ai născut pe Dumnezeu întrupat; bucură-te, dătătoarea mântuirii noastre.

Slavă…

Bucură-te, răscumpărare a întregii lumi; bucură-te, îndrăz- nire a muritorilor către Dumnezeu, singură Fecioară Născătoare de Dumnezeu; bucură-te, vas cu totul de aur al Celui Preaînalt.

Şi acum…

în ispite te cunosc pe tine ocrotitoare, în boli, doctor, în întrei­tele valuri, liman lin şi în necazuri bucurie şi veselie.

Sedealna. Acelaşi glas

începutul mântuirii s-a tăcut vorbirea lui Gavriil către Fecioara, căci a auzit, bucură-te, şi nu s-a ferit de această închinare, nici nu s-a îndoit ca Sarra în cort, ci aşa a zis: „Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău”.

Cântarea a 7-a

 Irmosul: «Greşit-am, făcut-am fărădelege, nu ne-am îndreptat înaintea Ta, nici am păzit, nici am lăcut precum ne-ai poruncit nouă. Ci nu ne da pe noi până în sfârşit, Dumnezeul părinţilor».

Bucură-te, biserică de Dumnezeu împodobită; bucură-te, templu însufleţit al împăratului, Fecioară de Dumnezeu slăvită; bucură-te, ancoră a credinţei, fără prihană; bucură-te, frumuseţe mult dorită, Prealăudată; bucură-te, nădejdea tuturor.

Bucură-te, podoaba credincioşilor, Preabinecuvântată Născă­toare de Dumnezeu; bucură-te, minune vestită şi preaslăvită a îngerilor şi puternică întărire a credincioşilor, nenuntită; bucură-te, bucuria tuturor.

Slavă…

Bucură-te, zori care ai răsărit soarele întregii lumi; bucură-te, sălaşul strălucit şi străin al firii celei necuprinse; bucură-te, masă însufleţită care ai purtat pâinea vieţii, Preacurată.

Şi acum…

Minunate fă milele tale rugătorului tău, Născătoare de Dumnezeu, acoperă-mă cu acoperământul dumnezeieştii tale rugăciuni şi păzeşte-mă ca pe lumina ochilor şi mă izbăveşte din cursele vrăjmaşilor pe mine, cel ce am crezut în tine.

Cântarea a 8-a

Irmosul: «Pe Cel pe Care îl slăvesc ostile cereşti… ».

Cu cele mai sfinte glasuri te cinstim pe tine, fără prihană Fecioară, noi, credincioşii, strigând fără tăcere împreună cu Gavriil, bucură-te, Maica Domnului; bucură-te, apărătoarea celor osteniţi.

Cu adevărat mai înaltă decât toate făpturile eşti, Cuvioasă, ca una care ai născut pe Făcătorul lor, pentru aceea, bucurându-ne strigăm neîncetat: Bucură-te, Binecuvântată!

Binecuvântăm pe Tatăl…

Din toate nenorocirile şi necazurile, din toată ispita, boala şi mânia izbăveşte pe cel ce caută cu căldură dumnezeiescul tău acoperământ, Fecioară, ca să te laud pe tine cu mulţumire.

Şi acum…

Norul multelor mele păcate a înconjurat sufletul meu, dar tu, Nepătată, ca o bună, mântuieşte-mă pe mine, ceea ce ai năs­cut pe Dumnezeu şi Mântuitorul şi din osânda veşnică izbăveşte-mă.

Să lăudăm…

Irmosul: «Pe Cel pe Care îl slăvesc ostile cereşti şi de Care se cutre­mură Heruvimii şi Serafimii, toată suflarea şi zidirea, lăudaţi-L, binecuvântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a

Irmosul: «Naşterea zămislirii celei tără de sămânţă este neînţeleasă, rodul Maicii celei fără de bărbat este nestricat că naşterea lui Dumnezeu înnoieşte firile. Pentru aceasta pe Tine toate neamu­rile, ca pe o Maică Mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă credinţă te mărim».

înnoieşte-mă pe mine cel îmbătrânit în păcate, Născătoare de Dumnezeu, ca să-ţi spun ţie cuvânt de bucurie, Stăpână, cu Arhanghelul: Bucură-te, dezlegarea blestemului; bucură-te, ocro­titoarea tuturor celor ce te cinstesc pe tine, cu totul lăudată.

Ceea ce în chip dumnezeiesc ai călcat cuptorul înşelăciunii, bucură-te, Fecioară, prin care cele cereşti se bucură cu cele pă­mânteşti; bucură-te, uşa templului cea pecetluită care ne-ai deschis nouă Edenul; bucură-te, veselia şi lauda întregii lumi.

Slavă…

Netezeşte valul ispitelor, usucă adâncul păcatelor celor ce acum mă împresoară şi mă trag în adâncul pierzaniei, ceea ce eşti bună, căci alt ajutor afară de tine nu am eu, nenorocitul.

Şi acum…

Mireasa lui Dumnezeu, Stăpână, bucuria îngerilor, slava sfin­ţilor, roagă-te împreună cu ei să aflăm noi mare milă şi dezlegare datoriilor şi ne întăreşte pe noi pe toţi ca bine să săvârşim aler­garea vieţii noastre, înfăptuind cele dumnezeieşti.

Prosomii. Glasul al 6-lea

Toată nădejdea punându-şi

Bucură-te, vasul Atotputernicului Dumnezeu, Fecioară; bu­cură-te, stea neapusă; bucură-te, cea cu multe nume numită; bucură-te, Preacuvioasă, ceea ce ai născut lumina care a luminat pe toate cele de pe pământ; bucură-te, Preanevinovată, palat în­sufleţit al Stăpânului tuturor; bucură-te, izbăvirea Evei şi în­dreptarea celui întâi zidit; bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, tăria si acoperământul credincioşilor; bucură-te, chemarea mu­ritorilor; bucură-te, Nenuntită.

Bucură-te, pururea Fecioară; bucură-te, lună preastrălucită, care primeşti lumina de la soare, Preacurată, care prin tine luminează înţelegător toată făptura şi care alungă întunericul; bucură-te, ceea ce ne-ai amestecat nouă, prin mijlocirea ta, înăl­ţimea dreptăţii cu fierbinţeala dragostei, precum zodia Fecioarei cu jugul Leului, potolind mânia lui Dumnezeu Atotţiitorul.

Bucură-te, podoabă mai înaltă decât toată frumuseţea; bucu- ră-te, dar sfânt, mai înalt decât toată cinstea; bucură-te, vasul dumnezeirii celei de nerăbdat, mântuirea mea, Prealăudată, vor­birea mea, viaţa mea, lumina, nădejdea şi bucuria mea, suflarea mea, ocrotitoarea mea, mijlocitoarea mea cea lină şi lauda mea şi bucuria, hrana şi sprijinul meu şi luminarea, sfinţirea şi stră­lucirea mea, slava şi cercetarea mea.

Opreşte, cu totul tără prihană Fecioară, râurile patimilor mele, conteneşte pâraiele păcatelor mele şi usucă şuvoaiele patimilor, căci te rog pe tine şi cad la tine, şi strig ţie: Zdrobeşte, Stăpână, inima mea cea împietrită, dăruindu-mi izvoare de pocăinţă şi ploaie de lacrimi pentru ca mâinile mele şi tot trupul meu cel spurcat spălându-le cu ele să îmi atrag mila lui Dumnezeu.

Joi seara – Glasul al 6-lea: păzind înseninată inima mea

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului

Editur Doxologia

Joi seara – Glasul al 6-lea

Canonul Presfintei Născătoare de Dumnezeu.

Facere a Cuviosului Părintelui nostru Pavel, Episcop de Amorio în Frigia

Al căreia acrostih este: «Dă-mi, Fecioară, lacrimi de pocăinţă»

Cântarea 1.

Glasul al 6-lea

Irmosul:

«Ca pe uscat umblând Israel cu picioarele prin adânc, pe Faraon prigonitorul văzându-l înecat, striga: Să cântăm lui Dumnezeu cântare de biruinţă».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Stăpână, primeşte plânsul din inimă întinată, Preanevino­vată, şi din buze spurcate şi spală-mă de întinăciunea patimilor şi a cumplitelor păcate, ca să te slăvesc pe tine.

Dă-mi mie ploaie de lacrimi cu rugăciunile tale, Preasfântă Stăpână, ca să plâng cu lacrimi fierbinţi cele ce am păcătuit pe pământ şi să fiu izbăvit de pedeapsa care mă aşteaptă.

Slavă…

Suspină, plânge-te pe tine însuţi, suflete al meu, şi încă de aici tânguieşte-te, strigând către Hristos: Pentru rugăciunile Maicii Tale, miluieşte-mă pe mine, cel vinovat, şi de înfricoşătoarea gheenă izbăveşte-mă.

Şi acum…

Să nu lepezi plânsul meu, ceea ce ai născut izvorul milei, ci cu milostivire, ca o bună, vindecă patimile sufletului meu cu milostiv ochiul tău.

Cântarea a 3-a

Irmosul:

«Nu este sfânt ca Tine, Doamne Dumnezeul meu, Care ai înălţat fruntea credincioşilor Tăi, Bunule, şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale».

Nu este altul între muritori care să fi făcut nelegiuiri şi să fi trăit ca un risipitor precum eu, Preabună, căci în desfrânări cumplit am întinat dumnezeiescul botez.

Iată, au venit asupra mea ca nişte bice toate răutăţile vrăj­maşului. Căci îngreunîndu-se, s-au împuţit foarte şi ameninţă cu pierzania desăvârşită a sufletului.

Slavă…

Multe sunt mulţimile păcatelor mele, Născătoare de Dumnezeu, pentru aceea la tine cad cu credinţă, în ceasul cel înfricoşător milostiv fă-L mie pe Cel pe Care L-ai întrupat.

Şi acum…

Sfântă Stăpână, pe mine, cel vinovat, scoate-mă din toată osândă ca ceea ce ai îndrăznire de Maică la Dumnezeu şi în că­mara Lui de nuntă mă aşează.

Cântarea a 4-a

Irmosul:

«Hristos este puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cântă stri­gând cinstita Biserică, cu dumnezeiască cuviinţă, din cuget curat întru Domnul prăznuind».

Dăruieşte-mi mie izvor de lacrimi, Stăpână, ca să spăl întinăciunea sufletului şi să aflu, eu, ticălosul, frumuseţea cea dintâi pe care am pierdut-o prin sfatul şarpelui.

Dumnezeul meu, milostive Hristoase, Iubitorule de oameni, voitorule al milei, varsă acum asupra mea mila Ta, Te roagă pe Tine Maica Ta, nădejdea şi apărătoarea mea.

Slavă…

Pe mine, risipitorul, cel ce am mâniat mai presus decât toţi oamenii pe Fiul tău, izbăveşte-mă din chinurile veşnice, Născă­toare de Dumnezeu, singura nădejde a credincioşilor.

Şi acum…

Legea morţii ai oprit-o, născând viaţa tuturor, pentru aceea şi pe mine, cel omorât de păcate, înviază-mă şi de viaţa cea veş­nică învredniceşte-mă.

Cântarea a 5-a

Irmosul:

«Cu strălucirea Ta cea dumnezeiască, Bunule, luminează sufletele celor ce din noapte aleargă la Tine cu dragoste, Te rog, Cuvântule al lui Dumnezeu, ca să Te vadă pe Tine, Dumnezeul cel adevărat, Care chemi din negura greşelilor».

Vrăjmaşul, văzându-niă pe mine fară de ruşine făcând toată fărădelegea, râde de căderile mele. Dar tu, Curată, izbăveşte-mă din robia lui şi întoarce în ruşine râsul lui.

Izbăveşte-mă de patimi, de întristarea şi de vătămarea vrăj­maşilor celor potrivnici şi mântuieşte smeritul meu suflet din cursele acestora, ca să nu spună, Curată, întăritu-ne-am asupra lui.

Slavă…

Izbăveşte-mă pe mine din mâinile nedrepte, de limba viclea­nă şi de buzele cumplite, Fecioară, Mireasa lui Dumnezeu, căci întru tine mi-am pus toată nădejdea mea, să nu fiu ruşinat, mă rog ţie.

Şi acum…

Dă-mi zdrobire inimii mele şi râuri de lacrimi şi sărăcia du­hului, ca să plâng, de Dumnezeu dăruită, cele rău făptuite de mine ca pe unele ce sunt vrednice de tot plânsul.

Cântarea a 6-a Irmosul:

«Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: Scoate din stri­căciune viaţa mea, mult Milostive».

Primind, Stăpână, curgerea lacrimilor mele, săracă şi puţină, ca pe un mir ales de bună mireasmă şi ca pe o tămâie curată izbăveşte-mă de obiceiul cel rău mirositor al patimilor.

Supusu-m-am patimilor, depărtându-mă de Dumnezeu, ca un risipitor, eu, ticălosul, pe Care roagă-L să mă mântuiască pe mine, Preabună, căci către tine am scăpat şi străluceşte-mă pe mine cu veşmintele cele dintâi.

Slavă…

Te laud pe tine cu bună cuviinţa sfinţilor îngeri şi te rog, Prea­nevinovată, alungă de la mine închipuirile cele necuviincioase ale demonilor, păzind înseninată inima mea.

Şi acum…

Să nu mă acopere pe mine valul, să nu mă scufunde furtuna, să nu mă astupe oceanul, să nu mă înece marea şi adâncul amarei deznădejdi şi amarnicei pierzanii, Fecioară Preacurată.

Sedealna.

Glasul al 6-lea

Nădejdea lumii

Suspine din inimă şi din rărunchi aduc ţie, miluieşte ticălosul meu suflet cu ajutorul tău cel binevoitor, Preanevinovată, milostiveşte-L pe multmilostivul Dumnezeu să mă izbăvească pe mine de judecată şi de iezerul de foc, ceea ce eşti singură binecuvântată.

Cântarea a 7-a

Irmosul:

«Dătător de rouă a făcut îngerul cuptorul pentru cuviosii tineri; iar pe haldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe tiran l-a îndu­plecat să strige: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri».

întru tine mi-am pus toată nădejdea mea, eu, ticălosul, nu-ti întoarce fata de la mine nu-mi închide mie milele tale cele iubi­toare de oameni, Maica lui Dumnezeu, ci ajută-mi mie.

Scufundat fiind de valul păcatelor, ridică-mă, Mireasa lui Dumnezeu, şi îndreaptă-mă la limanul cel dumnezeiesc al ne­pătimirii pe mine, cel ce strig cu evlavie: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă…

Atelier fărădelegii m-am făcut şi a toată fapta ruşinoasă, sălaş şi vas al gândurilor rele, dar, o, Preacurată, sfinţeşte-mă pe mine vas sfânt al lui Dumnezeu.

Şi acum…

Mintea cea asiriană, ca mai marele Babilonului celui înţele­gător, de şapte ori a aprins în mine, Curată, cuptorul gândurilor pătimaşe de care păzeşte-mă pe mine nears cu roua ta.

Cântarea a 8-a

Irmosul:

«Din văpaie ai izvorât rouă Cuvioşilor…».

în chip văzut stând înaintea icoanei tale mi se pare că, vie fiind, eşti de fată în chip nevăzut, Maica vieţii, cu frică mă rog: Izbăveşte-mă de vrăjmaşii cei văzuţi şi cei nevăzuţi.

Rugăciune adu lui Dumnezeu, Fecioară, să mântuiască sufletele noastre, de Dumnezeu dăruită, şi să ne izbăvească pe noi de robia patimilor şi de reaua ocară a diavolilor.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Sacul cel întunecat şi aspru al păcatului rupându-l, îmbracă-mă în mântuire şi încinge-mă cu adevărată bucurie, ca să te slăvesc pe tine, Curată, în veci.

Şi acum…

Adâncul milei cel fără de sfârşit, marea milostivirii cea ne­măsurată, ajutorul cel gata al păcătoşilor, mântuieşte, Fecioară, pe robul tău cel fără folos.

Să lăudăm…

Irmosul

«Din văpaie ai izvorât rouă Cuvioşilor şi jertfa dreptului cu apă ai mistuit-o, că toate le faci, Hristoase, numai cu voia. Pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a

Irmosul:

«Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Care nu cutează a căuta ostile îngereşti; iar prin tine, Preacu­rată, S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat; pe Care slăvindu-L cu ostile cereşti, pe tine te fericim».

Valul patimilor şi al plăcerilor mă tulbură şi mă scufundă în adânc, Preanevinovată, ceea ce ai născut pe Cârmaciul Hristos, tinde mie mână de ajutor, mântuieşte-mă, ceea ce eşti singură mântuire şi izbăvire a credincioşilor.

Cer acoperământul tău drept călăuzitor şi apărarea ta pururea să mă însoţească, Stăpână, şi mai cu seamă în ceasul judecăţii, când întunecata ceată a demonilor se va năpusti asupra mea.

Slavă…

Slobozeşte-mă din starea cea materialnică şi dă-mi mie ca ziua şi noaptea să te oglindesc curat cu nematerialnică minte pe tine, nădejdea mea, Născătoare de Dumnezeu, lumina, viaţa, dulceaţa mea şi bucuria.

Şi acum…

Luând bogăţie din harul Tău, Hristoase, ca un risipitor am cheltuit-o, şi lipindu-mă de răi tovarăşi, adică de iubiri de plă­ceri, de cuvinte şi fapte rele, am sărăcit, dar cu rugăciunile Maicii Tale, Milostive, mântuieşte-mă.

Prosomii.

Glasul al 6-lea

A treia zi ai înviat

Bucură-te, vistieria vieţii, sfeşnic cu totul de aur; bucură-te, vas care porţi mana, pe Hristos, pe împăratul tuturor; bucură-te, curată Fecioară; bucură-te, dezlegarea blestemului celui de demult.

Bucură-te, Cuvioasă, turnul neclintit al Bisericii; bucură-te, singură apărătoare a credincioşilor; bucură-te, slava lumii, Prea- binecuvântată; bucură-te, scăparea muritorilor.

Bucură-te, măr cu strălucite roade, din care a crescut mărul cel dumnezeiesc şi înmiresmat; bucură-te, izvor; bucură-te, dul­ceaţă, Fecioară; bucură-te, acoperământul sufletelor noastre.

Nu mă trece cu vederea, Născătoare de Dumnezeu, pe mine, robul tău, cel împresurat de primejdii şi de necazuri, ci îndură-te şi mă mântuieşte, nădejdea celor fără de nădejde şi din chinuri mă slobozeşte.

Miercuri seara – Glasul al 6-lea: cer dumnezeiescul tău har

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului

Editura Doxologia

Miercuri seara – Glasul al 6-lea

Canonul Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu.

Facere a Cuviosului Nicolae Kataschepinul

Cum se vede în următoarele tropare ale Maicii Domnului

Cântarea 1.

Glasul al 6-lea

Irmosul:

«Ajutător şi acoperitor S-a făcut mie spre mântuire; Acesta este Dumnezeul meu şi-L voi slăvi pe El, Dumnezeul Părintelui meu şi-L voi înălţa pe El, căci cu slavă S-a preaslăvit».

Ajutătoare şi acoperitoare, izbăvitoare şi apărătoare fii mie, Stăpână, în cumplite nenorociri şi amare dureri, izbăvindu-mă din amarnicele chinuri şi munci.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Preasfântă, nădejdea celor ce te cheamă pe tine cu dor, arată-te şi mie ascultătoare acum şi primeşte laudă din întinatele buze ale smeritului tău rugător.

Slavă…

Izbăvindu-mă cu milostivire, arată mie faţa ta, căci întu­nericul cumplitei deznădăjduiri mă acoperă acum cu totul, ci luminează-mă cu strălucirea rugăciunii tale celei curate.

Şi acum…

Sunt scufundat în cumplitul naufragiu al păcatului, întinde şi mie dreapta ta, ca lui Petru oarecând, şi mântuieşte-mă, Cuvinte, cu rugăciunile celei ce mai presus de minte Te-a născut fară stri­căciune.

Cântarea a 3-a Irmosul:

«Pe piatra poruncilor Tale întăreşte, Doamne, inima mea care se clatină, că Tu eşti singur sfânt şi Domn».

Primeşte-mă pe mine cel ce cad la milele tale, Maică a Cuvân­tului, dăruieşte celui ce cere iertare de greşeli cu fierbinţile tale rugăciuni.

Cuptorul babilonian cel stins pe tine te-a închipuit, iar tu, Stăpână, stinge cuptorul patimilor mele şi arşiţa bolilor mele.

Slavă…

Opreşte, Stăpână, amara beţie a plăcerilor mele, dăruindu-mi mie dumnezeiasca luare aminte a pocăinţei şi întoarcerea cea mântuitoare.

Şi acum…

Cu ochiul tău cel milostiv, ia aminte la mine, cel necăjit, Stă­până, şi mă miluieşte şi mă mântuieşte, mântuirea lumii şi ajutorul oamenilor.

Cântarea a 4-a

Irmosul:

«Auzit-a proorocul de venirea Ta, Doamne, şi s-a temut că aveai să Te naşti din Fecioară şi să Te arăţi oamenilor, şi a zis: Auzit-am glasul Tău şi m-am temut. Slavă puterii Tale, Doamne».

Iubit-am cele prezente, trupul şi lumea şi cele din lume, plă­cerile şi slava şi banii, iar de cele viitoare nicicum nu m-am în­grijit, de aceea ticălosul de mine am căzut şi din slava cea de sus şi din dragostea lui Dumnezeu.

Uşă a dumnezeieştii slave, deschide-mi mie uşile pocăinţei şi mă du la lumina cea neapusă a Fiului şi Ziditorului tău, Prea­lăudată, smulgându-mă din întunericul patimilor şi risipind ne­gura trândăviei mele.

Slavă…

Ţine aprinsă, Binecuvântată, candela sufletului meu ca să nu se stingă, fară de untdelemn fiind şi să mi se închidă uşa cămării de nuntă, ci deschide-mi uşa milei şi vino în ajutor în ceasul ieşirii mele.

Şi acum…

Doboară la pământ pe vrăjmaşii mei, luptă cu cei ce cu ne­dreptate se luptă cu mine, ca să cunoască ei al cui rob sunt, ce ajutor mi-am agonisit, Prealăudată, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, şi mă mântuieşte pe mine cel ce te laud pe tine.

Cântarea a 5-a

Irmosul:

«Din noapte alergând la Tine, Iubitorule de oameni, lumi­nează-mă, rogu-mă, şi mă îndreptează şi pe mine întru poruncile Tale şi mă învaţă să fac voia Ta, Mântuitorule».

Mântuieşte-mă pe mine, risipitorul, cu totul fără prihană Fecioară, vino şi mă izbăveşte de duşmanii mei cei văzuţi şi cei nevăzuţi, de toţi cei ce necăjesc pururea smeritul meu suflet.

Milostiv fa-L mie pe Fiul tău, când se vor cerceta faptele mele cele ascunse şi cele vădite ca să nu mă trimită în foc pe mine, cel osândit.

Slavă…

La nemăsurata ta bunătate, Stăpâne Doamne, îndrăznind eu, ticălosul, şi la rugăciunile Maicii Tale, Mântuitorule, nu voi deznădăjdui nicidecum.

Şi acum…

Cu totul fară folos am fost din tinereţe, Preanevinovată, omorât fiind de plăceri şi acum zac mort nenorocitul, ci tu înviază-mă, Stăpână.

Cântarea a 6-a

Irmosul:

«Strigat-am cu toată inima mea către milostivul Dumnezeu şi m-a auzit din iadul cel mai de jos şi a scos din stricăciune viaţa mea».

Cad la tine, Marie fără prihană, şi strig cu plângere: Născătoare de Dumnezeu, izbăveşte sufletul meu cel ticălos de viitoarea judecată şi de focul cel veşnic.

Adapă cu râurile rugăciunilor tale ticălosul meu suflet cel aprins de văpaia patimilor şi arată-l purtător de rod, Preacurată Marie.

Slavă…

Sfinţeşte-mă pe mine tot şi luminează-mă, ceea ce eşti jertfel­nic de împăcare al credincioşilor şi cu rugăciunile tale arată-mă, Fecioară, casă a Sfintei Treimi, rogu-mă.

Şi acum…

Liman liniştit te cunosc pe tine, Născătoare de Dumnezeu, Marie, şi strig din adâncul inimii mele, nu mă lăsa, Fecioară, să fiu scufundat de întreitul val al vrăjmaşului.

Sedealna.

Glasul al 6-lea.

Multe sunt mulţimile

Valul gândurilor potrivnice mă tulbură şi năvălirile pati­milor prăvălesc în adâncul pierzaniei slăbitul meu suflet, dar tu miluieşte-mă pe mine, ceea ce ai născut pe Dumnezeu şi izbă- veşte-mă pe mine, robul tău, de viitoarea ameninţare, ceea ce eşti singură binecuvântată.

Cântarea a 7-a

Irmosul:

«Greşit-am, făcut-am fărădelege, nu ne-am îndreptat înaintea Ta, nici am păzit, nici am făcut precum ne-ai poruncit nouă. Ci nu ne da pe noi până în sfârşit, Dumnezeul părinţilor».

Mâniat-am şi am amărât pe îndelung răbdătorul şi Făcătorul meu, Care m-a plăsmuit din pământ oarecând şi din nefiinţă m-a adus la fiinţă, dar tu, Fecioară, fă-L mie milostiv pe EI cu rugă­ciunile tale de maică.

Stăpână, ceea ce ai deschis uşile cele sfinte ale Raiului, pe acestea, care sunt închise pentru mine prin faptele rele pe care le-am făcut, Fecioară, deschizându-mi-le, mântuieşte-mă şi mă arată şi pe mine locuitor al Raiului.

Slavă…

Milostiv fă pe Fiul tău, pe Domnul şi Dumnezeul nostru şi Binefăcătorul, Stăpână Preasfântă Fecioară, ca să fiu izbăvit din primejdii şi din necazuri şi să dobândesc strălucirea sfinţilor şi slava cea veşnică.

Şi acum…

Sfinţeşte, du la lumină inima mea, Născătoare de Dumnezeu, usucă izvoarele patimilor mele, adapă-mă cu apa dumnezeieştii tale rugăciuni şi învredniceşte-mă să îţi aduc ţie laudă bineprimită din inimă curată.

Cântarea a 8-a

Irmosul:

«Pe Cel pe Care îl slăvesc ostile cereşti…».

Toţi după datorie chemăm în ajutor rugăciunea ta, Maica lui Dumnezeu, către Fiul tău, toţi cei căzuţi şi osândiţi, ca să fim izbăviţi de gheenă cu mijlocirea ta.

Chezăşuitoare fii mie, Preanevinovată, către Domnul Dumnezeu când va veni pe pământ să judece pe toţi şi arată-mă pe mine, nenorocitul, de partea celor mântuiţi, te rog pe tine.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Stinge focul patimilor mele şi omoară cugetul trupului, lu­minează-mi mintea, curăţeşte-mi inima şi hrăneşte sufletul meu cu pâinea cea cerească şi mă mântuieşte, Născătoare de Dumnezeu.

Şi acum…

Povătuieşte-mă, Stăpână, în calea poruncilor lui Dumnezeu pe mine, păcătosul; pleacă inima mea spre calea mântuirii, căci pe tine te am singură apărare şi ajutătoare.

Să lăudăm…

Irmosul:

«Pe Cel pe Care îl slăvesc ostile cereşti şi de Care se cutre­mură Heruvimii şi Serafimii, toată suflarea şi zidirea lăudaţi-L, binecuvântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a

Irmosul:

«Naşterea zămislirii celei fără de sămânţă este neînţeleasă, rodul Maicii celei fără de bărbat este nestricat că naşterea lui Dumnezeu înnoieşte firile. Pentru aceasta, pe Tine toate neamu­rile, ca pe o Maică Mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă credinţă te mărim».

Eu, osânditul şi cu totul neîndreptatul, eu, ticălosul, vinovat de toate păcatele, am osândit pe alţii care erau neosândiţi, vai, mie, atunci în vremea judecăţii, Fecioară, că voi Fi osândit.

Rob m-a luat şi acum se grăbeşte să mă piardă pe mine dia­volul, cel ce voieşte pe toţi să îi piardă, dar, o, milostivă Fecioară, nu mă părăsi, nu mă preda vrăjmaşilor, nu-i lăsa să mă piardă pe mine, rugătorul tău.

Slavă…

Nădejde neînfruntată, ajutorul şi acoperământul şi scăparea mea, ajută-mi mie atunci la viitoarea judecată şi izbăveşte-mă de toată ameninţarea şi fiu al împărăţiei Fiului tău arată-mă, fară de prihană Fecioară.

Laud, Prealăudată, slava ta, strălucirea şi puterea ta, ne­grăită mila milostivirii şi iubirii tale de oameni şi te rog pe tine, Preabună, să nu cad din nădejde, ci să dobândesc slava ta.

Prosomii.

Glasul al 6-lea

Toată nădejdea punându-şi

Bucură-te, cort dumnezeiesc al lui Dumnezeu, Stăpânul a toate; bucură-te, întărire şi cunună neveştejită a mucenicilor; bucură-te, tărie a credincioşilor şi slava cuvioşilor; bucură-te, Maică nenuntită; bucură-te, laudă a puterilor celor cereşti, te­melia proorocilor, propovăduirea Apostolilor; bucură-te, ceea ce ai călcat în picioare rătăcirea înşelăciunii, Curată, iertarea păca­telor; bucură-te, Maică Fecioară.

Bucură-te, locaş al luminii, Preasfântă; bucură-te, stâlp de foc, prin care noi, cei ce suntem părtaşi stricăciunii, suntem călăuziţi la cer, la fericita slavă şi la odihna cea nestricată; bucură-te, vie care ai odrăslit strugurele vieţii care picură vinul cel nou care nimiceşte beţia răutăţii şi adapă cu vinul bucuriei pe credincioşii care mărturisesc naşterea lui Dumnezeu, Stăpână.

Bucură-te, palat strălucit şi prealuminos al împăratului Hristos; bucură-te, cetate însufleţită a Stăpânului tuturor; bucură-te, sin­gur şi sigur acoperământ nezdrobit al celor ce se roagă ţie cu credinţă; bucură-te, mântuire a lumii şi jertfelnic fierbinte; bu­cură-te, ceea ce ai stins dumnezeieşte cuptorul mulţimii zeilor; bucură-te, dumnezeiască bucurie a îngerilor şi a muritorilor, ajutorul cel puternic şi nezdrobit, Stăpână.

Primeşte rugăciunea mea, Născătoare de Dumnezeu, Marie, şi nu mă lepăda pe mine, nevrednicul, de la faţa ta, căci ca ni­meni altul între oameni, pe pământ, Preacurată, am greşit, pen­tru aceea eu, ticălosul, cer dumnezeiescul tău har, vino şi mă miluieşte pe mine, cel ce acum sunt cuprins de chinuri, şi nu mă lăsa până în sfârşit să mă primejduiesc eu, cel ce întru tine sin­gură am nădăjduit, Stăpână, mântuirea tuturor.

Marţi seara – Glasul al 6-lea: Hristos este puterea mea

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului

Editura Doxologia

Marţi seara

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

 Facere a Sfântului Teofan Graptul, Episcopul Niceei

Cum se vede în următoarele tropare ale Maicii Domnului

Cântarea 1. Glasul al 6-lea Irmosul:

«Ca pe uscat umblând Israel cu picioarele prin adânc, pe Faraon prigonitorul văzându-l înecat, striga: Să cântăm lui Dumnezeu cântare de biruinţă».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Pe uşa cea curată şi neumblată, pe locaşul curăţiei, pe cea fru­moasă între femei, pe Sfânta Stăpână, cu sfinte cântări să o slăvim.

Dumnezeu Cuvântul, Cel ce locuieşte în ceruri, Cel fără de început dintru început cer cuvântător pe tine pe pământ arătându-te, Curată, nepărăsind cerurile, întru tine S-a sălăşluit.

Slavă…

Norul soarelui şi sfeşnic luminos, Preanevinovată, candelă cu multe făclii, cele trei părţi ale sufletului meu întunecate de păcate, rogu-mă, luminează-le.

De Dumnezeu dăruită Fecioară, ajutorul cel tare al credin­cioşilor şi nădejdea celor smeriţi tu mă slobozeşte din plăcerile trupului şi din patimile cele ce se luptă cu mine.

Cântarea a 3-a Irmosul:

«Nu este sfânt ca Tine Doamne Dumnezeul meu, Care ai înălţat fruntea credincioşilor Tăi, Bunule, şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale».

Nu este, Fecioară, nu este să alerge cineva la acoperământul tău şi să nu dobândească multele tale mile, pentru aceea şi eu te rog să dobândesc apărarea ta.

Ca ceea ce eşti mai cuprinzătoare decât cerurile şi mai înaltă decât pământul, ca Sfânta Sfintelor, mai înaltă decât Heruvimii şi Serafimii, fără de asemănare pe Dumnezeu L-ai cuprins, Cuvioasă.

Slavă…

Cu focul temerii de Dumnezeu curăţindu-mă de întinăciunea păcatelor, Fecioară, îmbracă-mă în tunica aurită a virtuţilor şi în corurile îngerilor rânduieşte-mă.

Şi acum…

Din fapte nu-mi este nicidecum mântuire, dar tu, Născătoare de Dumnezeu, nădejdea nemincinoasă a celor ce se încred în tine, rogu-mă, dăruieşte-mi mie mântuire.

Cântarea a 4-a Irmosul:

«Hristos este puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cântă stri­gând cinstita Biserică, cu dumnezeiască cuviinţă, din cuget curat întru Domnul prăznuind».

Ca uşă care duce la dumnezeiasca intrare, ca rai dumnezeiesc, ca locaş al sfinţirii cel înţelegător, ca scăpare a credincioşilor pe Fecioara să o fericim.

Sfeşnic cu totul luminos, dumnezeiască masă, locaşul lui Dumnezeu şi chivotul, toiag care ai odrăslit floarea în lume, pe Hristos, tu te-ai arătat, Maică Fecioară.

Slava…

Intru cunoştinţă pe tine în rug Moise te-a văzut, ca să arate tainic închipuită cu sfinţenie viitoarea naştere a focului, Născătoare de Dumnezeu, Pururea Fecioară.

Şi acum…

Cuvântul, Nepătată, întru tine S-a sălăşluit, izbăvind lumea din nebunia patimilor şi învrednicind de împărăţia cerurilor pe cei ce te laudă pe tine.

Cântarea a 5-a

Irmosul:

«Cu strălucirea Ta cea dumnezeiască, Bunule, luminează sufletele celor ce din noapte aleargă la Tine cu dragoste, Te rog, Cuvântule al lui Dumnezeu, ca să Te vadă pe Tine, Dumnezeul cel adevărat, Care chemi din negura greşelilor».

Frumuseţea lui Iacob, cea aleasă de Dumnezeu mai înainte de a fi toate, ceea ce fără de asemănare te-ai îmbogăţit în sfin­ţenie şi curăţie, bucură-te, Stăpână.

Soborul cel luminat de Dumnezeu al proorocilor înţelegând mai departe tainic, Fecioară, Mireasa lui Dumnezeu, adâncul cel negrăit al dumnezeieştii naşterii tale, cu sfinte simboluri pe tine mai dinainte te-a închipuit.

Slavă…

Preasfântă, ceea ce singură ai născut cu adevărat pe pământ pe Dumnezeu cel Preasfânt, pe cei ce te propovăduiesc pe tine pururea drept Născătoare de Dumnezeu sfinţeşte-i şi mântuieşte-i cu mijlocirea ta.

Cu dumnezeiască lumina ta, ca o bună, sufletul meu cel în­tunecat de plăceri luminează-1 şi călăuzeşte-1 pe calea mântuirii, ceea ce singură ai născut pe Mântuitorul Hristos.

Cântarea a 6-a Irmosul:

«Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: Scoate din stri­căciune viaţa mea, mult Milostive».

Pe cea singură cu totul lăudată, pe cea mai frumoasă între femei, pe Născătoarea de Dumnezeu, pe zidul cel nezdrobit al creştinilor, pe Maria cea fără prihană cu inimă neîndoită să o fericim.

Cort care ai cuprins pe Dumnezeu, munte sfânt al lui Dumnezeu, năstrapă de aur, tron de foc, chivot cu totul de aur, sfeşnic cu multe făclii, uşă neumblată, bucură-te, Stăpână.

Slavă…

Străină este zămislirea ta, străină şi înfricoşată este naşterea ta cea mai presus de minte, Fecioară, şi pe toţi cei înstrăinaţi de Dumnezeu împacă-i iarăşi cu El, dăruindu-le frumuseţea cea de mai înainte.

Şi acum…

îmbunătăţeşte, Stăpână, sufletul meu cel înrăit în multe pă­cate şi pe Dătătorul tuturor bunătăţilor, pe Hristos, roagă-L să mă învrednicească de împărăţia cea de sus.

Sedealna. Glasul al 6-lea Multe sunt mulţimile

Caută la bolile cele multe ale slăbitului meu suflet şi la pa­timile cele cumplite ale trupului meu, Curată, şi de grabnică tămăduire mă învredniceşte şi mă călăuzeşte să fac sfintele po­runci ale bunului Dumnezeu, ca să te măresc pe tine.

Cântarea a 7-a Irmosul:

«Dătător de rouă a tăcut îngerul cuptorul pentru cuvioşii tineri; iar pe haldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe tiran l-a îndu­plecat să strige: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri».

Mai înaltă eşti, Preanevinovată, de puterile cele înţelegătoare, căci nu îndrăznesc acelea să privească pe Cel pe Care L-ai purtat în braţele tale, pentru aceea cu glasuri de mulţumire te slăvim.

Curată cădelniţă a cărbunelui celui dumnezeiesc care ai înmi­resmat lumea, izbăveşte-mă pe mine de duhoarea necuratelor mele patimi şi dă-ne, Fecioară, să cântăm: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă…

Pe mine cel zdrobit de nemăsuratele mele călcări de poruncă, înnoieşte-mă cu mijlocirea ta cea dumnezeiască, tămăduind su­fletul meu şi dându-mi cuvânt ca să strig: Binecuvântată eşti ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup.

Şi acum…

Templu preasfânt al lui Dumnezeu, lă-ne temple ale dumne­zeiescului Duh pe noi, cei ce te cinstim pe tine în această dumne­zeiască biserică a ta şi care cântăm, Fecioară, cu evlavie: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Cântarea a 8-a Irmosul:

«Din văpaie rouă ai izvorât cuvioşilor…».

Candelă purtătoare de lumină care străluceşte ca aurul, pat luminos împodobit cu porfiră, vas al dulceţii şi masă a pâinii vieţii, te-am cunoscut pe tine, Fecioară preabinecuvântată.

Pe tine, muntele cel cu totul sfânt şi înalt, noi, cei ce am căzut în adâncul păcatelor, Stăpână curată, te rugăm, înalţă-ne pe noi la faptele dumnezeieşti ale virtuţilor.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Izbăviţi fiind prin naşterea ta de blestemul cel dinainte, cu totul binecuvântată Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, cântăm ţie cuvântul lui Gavriil: Bucură-te, pricina mântuirii tuturor.

Şi acum…

Ceea ce ai născut strugurele cel nelucrat, arată-mă pe mine roditor al faptelor bune şi de împărăţia cerurilor mă învred­niceşte, ca să te slăvesc pe tine, Curată, în veci.

Să lăudăm… Irmosul:

«Din văpaie rouă ai izvorât cuvioşilor şi jertfa dreptului cu apă ai mistuit-o, că toate le faci, Hristoase, numai cu voia. Pe Tine Te preînălţăm întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a Irmosul:

«Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Care nu cutează a căuta ostile îngereşti; iar prin tine, Preacu­rată, S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat; pe Care slăvindu-L cu ostile cereşti, pe tine te fericim».

Palat preacurat al lui Dumnezeu, minunate tă cu mine milele tale, Născătoare de Dumnezeu, Marie cu totul lără prihană, ca să te măresc pe tine şi să te fericesc, ceea ce eşti mai înaltă decât cerurile şi decât toată lăptura.

Cu glasuri de mulţumire te lăudăm pe tine, cei ce prin tine cu adevărat dobândim înduninezeirea şi strigăm ţie: Bucură-te, cu totul lăudată; bucură-te, binecuvântată; bucură-te, tron în chip de foc al Stăpânului a toate; bucură-te, Marie, Stăpână.

Slavă…

Dă-ne nouă, celor ce te cinstim pe tine şi mărim naşterea ta, Preasfântă, să te lăudăm, să te slăvim şi să te fericim pe tine cu vrednicie, singura binecuvântată, căci tu eşti lauda creştinilor şi către Dumnezeu solitoare bine primită.

Şi acum…

Picurând ca ploaia pe lână, Cel ceresc în pântecele tău S-a pogorât şi uscând şuvoaiele înşelării, a plouat nestricăciune şi izbăvire tuturor oamenilor prin tine, de Dumnezeu dăruită.

Prosomii. Glasul al 6-lea A treia zi ai înviat…

Bucură-te, curajul nebiruit al împăraţilor evlavioşi; bucură-te, slava credincioşilor tăi care se închină sfintei tale icoane; bu­cură-te, căderea demonilor şi îndreptarea oamenilor.

Bucură-te, începutul şi rădăcina mântuirii noastre, Preacu­rată; bucură-te, sfeşnic care ai avut în mijlocul tău pe Hristos, făclia; bucură-te, ceea ce eşti mai înaltă decât cerul şi pământul, Marie Stăpână.

Bucură-te, Cuvioasă, mai cinstită decât toată făptura văzută şi nevăzută, fără prihană Fecioară, ca ceea ce ai născut mai presus de minte pe Stăpânul amândurora; bucură-te, veselia sufletului meu.

Cu totul lăudată, mântuieşte-mă pe mine, robul tău, din chi­nurile care m-au cuprins şi umple smeritul meu suflet de bucurie şi de nădejde, Preasfântă, ca neîncetat să te măresc pe tine.

1 Ianuarie

Un cadou de Sfantul Vasile

+

din PROLOAGELE DE LA OHRIDA

DE SFANTUL NICOLAE VELIMIROVICI

1 Ianuarie

•    întru această zi prăznuim Tăierea împrejur a Domnului Dumnezeului şi Mîntuitorului nostru Iisus Hristos

La opt zile după naşterea Sa, Copilul Dumnezeiesc a fost dus la Templu şi tăiat împrejur după Legea care era în Israil din timpul părintelui Avraam. Aceasta a fost ziua în care Copilului I S-a dat numele Iisus, descoperit de Arhanghelul Gavriil Preasfintei Fecioare Maria.

Tăierea împrejur din Vechiul Testament este prototipul Sfmtului Botez adus de Mîntuitorul în Noul Testament. Tăierea împrejur a Domnului nostru arată că El a luat asupra Sa adevărat trup omenesc, iar nu părelnic trup omenesc, aşa cum mincinos au învăţat mai tîrziu despre El ereticii.

Mîntuitorul nostru Hristos a mai primit tăierea împrejur şi pentru aceea că a voit să împlinească toată Legea pe care Însuşi o dăduse prin prorocii şi drepţii Vechiului Testament, împlinind Legea scrisă, El a şi înlăturat-o cu Botezul din Sfînta Sa Biserică, aşa cum a propovăduit Sf. Apostol Pavel: „Că în Hristos Iisus nici tăierea împrejur nu este ceva, nici netăierea împrejur, ci făptura cea nouă” (Galateni, 6: 15). (Sărbătoare fără înainteprăznuire în calendarul liturgic al Bisericii.)

•    Tot întru această zi, pomenirea Sfîntul Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareii Capadociei

Sfîntul Vasile s-a născut în timpul domniei împăratului Constantin cel Mare. încă nebotezat fiind, Sfîntul Vasile a stat cincisprezece ani la Atena unde a studiat filosofia, retorica, astronomia, şi toate ştiinţele acelui timp. Colegi de studii i-au fost Sf. Grigorie Teologul şi Iulian, împăratul apostat de mai tîrziu.

La anii maturităţii a primit Sfîntul Botez în apele Iordanului împreună cu [celebrul] Eubul, fostul său profesor.

A fost Episcop al Cezareei Capadociei timp de aproape zece ani, şi şi-a încheiat viaţa pămîntească la vîrsta de cincizeci de ani.

A fost apărător mare al Ortodoxiei, luminător al curăţiei morale, zelot al trării religioase, culme a gîndirii teologice, ziditor şi stîlp al Bisericii lui Dumnezeu.

Sfîntul Vasile şi-a mertiat pe deplin titlul de „Mare”, în cîntările sale, Biserica îl numeşte „dumnezeiasca albină a Bisericii lui Hristos care adună sufletele credincioşilor cu dulceaţa cinstirii de Dumnezeu, iar cu acul dumnezeiescului dor, ca şi cu o armă, răneşte hulele ereticilor.”

Se păstrează numeroase scrieri ale acestui Sfînt Părinte al Bisericii, scrieri teologice, apologetice, ascetice, canonice precum şi Sfînta Liturghie care îi poartă numele. Această Sfînta Liturghie a Sfîntului Vasile cel Mare se slujeşte de zece ori pe an: la Intîi Ianuarie, ziua Sfîntului; în ajunul Naşterii Domnului; în ajunul Botezului Domnului; în toate Duminicile Sfîntului şi Marelui Post, cu excepţia Duminicii Floriilor; în Sfînta şi Marea Zi Joi şi în Sfînta şi Marea Zi Sîmbătă [a Săptămînii Patimilor]. Sf. Vasile cel Mare a adormit cu pace în ziua de l Ianuarie a anului 379 după Hristos, strămutîndu-se în împărăţia Cerurilor.

Imn de laudă

la Tăierea împrejur a Domnului Dumnezeului şi Mîntuitorului nostru Iisus Hristos, şi la Sărbătoarea Sfîntului Vasile cel Mare

O, Tu Cel Care Legea o ai dat lumii şi oamenilor

Tu, de Lege Dătătorule, ca unul supus Legii Te-ai făcut.

însuţi de bună voie supunîndu-Te legii,

Pe mulţi legea ascultării cu putere i-ai învăţat.

De aceea în a opta zi trupeasca Tăiere împrejur o ai primit;

împlinind Legea, o Lege Nouă lumii ai dat,

Căci tăierea împrejur duhovnicească pe cea trupească o a înlăturat.

Astfel noi credincioşii patimile sufletului tăindu-le

cu un cuget curat la Tine privim;

Ca duhovniceşte voia trupului să o tăiem

A Ta voie, O Mîntuitorule, dorim să împlinim.

De la a Ta Tăiere împrejur Sfinţii mîntuirea s-au învăţat,

Şi ale lor vieţi pildă cu literă de foc scrisă nouă ne-au lăsat.

Sfîntul Vasile cel Mare, raza soarelui celui dumnezeiesc,

învăţătura tăierii împrejur a inimii, poporului creştinesc moştenire o a lăsat.

Sfîntului Vasile cel Mare fie lauda în veci,

celui care, rob al Tău fiind,

Mare s-a numit şi a rămas

căci de la a Ta Tăiere împrejur

smerita ascultare a învăţat.

Cugetare

De ce trebuie să ascultăm de Biserică iar nu de cei care cugetă împotriva Bisericii, chiar atunci cînd lumea îi numeşte mari?

Răspuns: Pentru că Biserica a fost întemeiată de Domnul nostru Iisus Hristos, şi pentru că Biserica este călăuzită de suflarea Duhului Sfînt al lui Dumnezeu.

Pentru că Biserica este tărîmul Sfinţilor, dumbravă îngrjită de pomi fructiferi, cultivaţi cu cea mai înaltă ştiinţă.

Cel care se ridică împotriva Sfinţilor nu este sfint şi atunci de ce 1-am asculta? „Biserica este loc îngrădit,” spune Sf. Ioan Gură de Aur. „Dacă te afli înăuntru, lupul nu cade asupra ta; iar dacă te afli în afară de ea, fiarele sălbatice te sfîşie. Nu te depărta de Biserica lui Dumnezeu, căci nimic nu este mai tare ca Ea. Ea este nădejdea ta, mîntuirea ta, mai înaltă decît cerurile, mai tare ca stînca, mai încăpătoare decît lumea. Sfînta Biserică a lui Hristos niciodată nu se învecheşte, ci se reînnoieşte în veci”.

Luare aminte

Luînd aminte la Tăierea împrejur a Mîntuitorului nostru Iisus Hristos,

Să cugetăm pururea la

Slava Sa din împărăţia Cerurilor, unde Heruvimii îi slujesc Lui cu frică

şi cu cutremur;

Smerirea Lui pînă la Tăierea împrejur, cea menită doar păcătoşilor;

Inima noastră, dacă am tăiat-o împrejur de toate gîndurile păcătoase, de

toate relele obiceiuri şi de toată patima.

Predică

Despre cum trebuie să ne depărtăm de rău şi să facem binele

Fereşte-te de rău şi fa bine (Psalmul 33 : 13).

Aceste cuvinte arată efortul pe care trebuie să-1 facem aici pe pămînt şi în pămînt, adică pe acest pămînt material şi în acest trup fizic. Şi care efort trebuie să-1 facem? Mai întîi, să ocolim răul şi al doilea, să facem binele. Dar care este răul ce trebuie ocolit, şi care binele ce trebuie făcut, conştiinţa noastră nu ne poate spune complet şi exact deoarece este întunecată de păcat; învăţătura lui Hristos în schimb ne spune limpede, complet şi exact ce este bine şi ce este rău.

Fraţilor, ce ne cere nouă Domnul nostru?

El ne cere ca sufletele noastre să fie îndreptate pururea spre bine tot aşa cum sfintele altare stau pururea spre răsărit.

Ne cere să lepădăm răul înapoia noastră, să-1 dăm pradă uitării, în umbra şi întunericul trecutului; astfel încît în fiecare an şi în fiecare zi să putem să ne întindem mereu cu sufletul şi cu trupul numai spre bine, să dorim numai binele, să vorbim doar despre bine, să facem doar binele. Stăpînul vrea doar ziditori, şi nicidecum dărîmători. Căci oricine zideşte binele, prin chiar aceasta distruge răul. Iar cel ce nu-1 distruge asfel repede uită cum se face binele şi se preface într-un rău-făcător.

Apostolul neamurilor ne porunceşte: „Urîţi răul, alipiţi-vă de bine” (Rom. 12:9).

Urîţi răul dar nu pe omul care comite răul, căci acesta este bolnav. Dacă poţi, vindecă bolnavul, nu-1 omorî cu ura ta. Lipeşte-te de bine şi numai de bine, căci binele este de la Dumnezeu, iar Dumnezeu este comoara a tot binele.

O Bunule şi Atotbunule Doamne, învaţă-ne pe noi să ne întoarcem de la rău şi să facem binele pentru dragostea Slavei Tale şi a mîntuirii noasre.

Căci Ţie se cuvine slava şi mulţumirea în veci. Amin.