Sfânta Marta

Din „Căsătoria , cale spre sfinţenie”
Ed. Sophia 2001

    4 Iulie
Antiohia, Sec. VI

Când părinţii Sfintei Marta i-au rânduit căsătoria, la început ea a fost foarte necăjită, căci dorea să fie călugăriţă. Dar însuşi Sfântul Ioan Botezătorul i s-a arătat, spunându-i că trebuie să se mărite şi că va avea parte de un copil sfânt. Aşa s-a şi întâmplat. Copilul ei, care s-a născut în chip minunat, avea să ajungă vestitul nevoitor şi stâlpnic, Sfântul Simeon cel din Muntele Minunat (24 Mai).
Potrivit Vieţii sale, „ea toată virtutea a lucrat-o”. Îi plăcea să stea la slujbele Bisericii şi îşi petrecea multă vreme în rugăciune, urmând şi obiceiul de a se ridica la rugăciune la miezul nopţii. Milostenia sa era însoţită de smerenie şi făcută numai din dragoste. Spăla picioarele străinilor şi le dădea adăpost. Îmbrăca pe cei goi, hrănea pe cei flămânzi, slujea bolnavilor şi cosea cămăşi de botez şi giulgiuri de îngropare, dându-le celor ce nu aveau. Avea mare evlavie la Maica Domnului, care i-a dat să vadă mai înainte de moarte cereştile bunătăţi de care avea să se bucure.

Cunoscându-şi vremea morţii cu trei luni înainte, s-a dus să-şi ia rămas bun de la nevoitorul ei fiu, Sfântul Simeon. Domnul i-a spus şi lui despre aceasta, astfel că, venind ea, el i-a grăit: „Ajută-mă cu rugăciunile tale, maică, căci te vei duce la Domnul”. Ea a răspuns: „Şi eu am aflat aceasta de la Domnul, fiule, şi am venit să iau blagoslovenia ta”. Deci blagoslovindu-se unul pe celălalt, s-au despărţit, spre a se întâlni din nou în cer.

Când a murit, în anul 551, a fost îngropată alături de stâlpul fiului ei, Sfântul Simeon. După moarte, ea s-a arătat unor pelerini ce veniseră să se închine la mormântul ei, unde se făceau minuni, spre a le spune că se află în mare bucurie şi lumină, cu neputinţa de povestit. Ea a mai spus că se află acolo pentru mijlocirile fiului său, pentru nevoinţele ei şi, mai ales pentru mila lui Dumnezeu.

S-a mai arătat de câteva ori, tămăduind bolnavi şi învăţând norodul. De pildă, ea l-a învăţat pe egumenul obştii monahale a fiului ei despre însemnătatea cererii rugăciunilor sfinţilor din cer şi a ţinerii candelelor aprinse, spre a aminti credincioşilor să ceară rugăciunile sfinţilor.