Din „Căsătoria , cale spre sfinţenie”
Ed. Sophia 2001
7 Iulie
Nicomidia (vestul Asiei Mici), sec. IV
Aceştia erau o pereche fără copii, ale căror rugăciuni pentru dobândirea de prunci au fost ascultate când a voit Dumnezeu, născându-li-se o fată. I-au pus numele Kyriaka, ca mulţumire pentru bunătatea Domnului faţă de ei (căci Kyriaka este forma feminină a cuvântului grecesc Kyrios, care înseamnă „Domn”).
În vremea ultimei mari prigoniri a Bisericii, sub împăratul Diocleţian, Dorotei şi Eusebia au fost duşi înaintea împaratului înusşi spre a răspunde la învinovăţirea de a fi creştini. Ei şi-au mărturisit vitejeşte credinţa în singurul împărat adevărat, Ziditorul şi Împăratul Lumii. Pentru aceasta, li s-a tăiat capul.
Curând apoi, fiica lor Kyriaka, care pe atunci era o tânără femeie, a suferit şi ea mucenicia. Ea este cinstită de Biserică ca Mare Muceniţă în aceeaşi zi.
Taina Căsătoriei 