din „Mama”, de PS Ioan Suciu
… Dar nu tot aşa reclamă sănătatea sufletului. Nu poţi să ucizi pe nimeni şi să faci din acea crimă un act terapeutic. Omor vindecător! O mamă poate să se apere cu aceste cuvinte? E de netăgăduit că uneori, la anumite boli grave din timpul sarcinii, avortul este cel mai expedient mijloc de-a ieşi din impas, sau frauda conjugală un „compromis idienic”.
Am înaintea mea, în cartea Dr. Clement, o adevărată bogăţie de documente referitoare la bolile din timpul sarcinii. Au trecut vremurile în care pentru cutare sau cutare boală se făcea „o indicaţie terapeutică”, o hotărâre medicală ca să extirpe copilul din sânul mamei, în interesul sănătăţii ei.
Intoxicaţiile sarcinii, intoleranţele gastrice, vomitările sunt astăzi vindecabile; acelea care odinioară „impuneau întreruperea sarcinii”, astăzi se fac suportabile cu reuşita deplină a sarcinii (Dr. Leven). Pentru îngustarea scheletică a bazinului, chirurgia are la îndemână intervenţii fără primejdii şi deplin satisfăcătoare. Afecţiunile rinichilor se înlătură fie prin regim, fie prin operaţie, fie prin naştere prematură, provocată.
În ceea ce priveşte bolile mintale, s-a observat că multe sfaturi urgente la executare de-ale alieniştilor, neaplicate de ginecologi, au avut drept rezultat o sarcină fericit terminată. În cazuri de alienaţie incurabilă, avortul nu aduce nici un rezultat vrednic de luat în seamă. Multe dintre bolile mintale s-au agravat în urma „întreruperii artificiale” a sarcinii. De altfel, împotriva oricărei prevederi, noul născut poate să fie foarte normal, ba un foarte dotat copilaş.
Împotriva anemiilor este la îndemână transfuzia de sânge, care s-a arătat mai folositoare în timpul sarcinii decât în afara ei. Pentru bolile de inimă, odinioară circula aforismul: „Dacă eşti fecioară nu te căsători; dacă eşti femeie, nu avea prunci”. Astăzi, cu tratament de odihnă, regim, izolare, au ajuns mame la 14 naşteri.
Între bolile cele mai curente care par a satisface conştiinţa şi-a mamelor şi-a unor medici, figurează tuberculoza. Sunt nenumărate cazuri când sarcina a influenţat binefăcător asupra procesului tuberculotic; foarte multe, când se socotesc drept afecţiuni tuberculotice pulmonare diverse nereguli pricinuite de starea femeii.
Se cunoaşte cazul a două femei cărora le-a sfătuit avortul din motive de „tuberculoză” pulmonară gravă. Ambele muriră: necropsia nu găsi nici o urmă de tuberculoză. După un avort, adesea acţiunea baccilului se manifestă cu mai mare virulenţă. Dr. Desmaret afirmă că, în cazurile uşoare, avortul este nefolositor; în cazuri grave vor fi două victime: mama şi copilul.
Forssner alcătui o statistică între femei tuberculoase negravide şi gravide; concluzia i-a fost că această boală nu constituie, în ansamblul cazurilor, un pericol real. Comparând femeile tuberculoase gravide care au dus la capăt naşterea, cu acelea care s-au supus avortului, a ajuns la rezultatul că, din 100 de avorturi provocate, supravieţuiesc 17 mame. Deci un sacrificiu de 100 copii pentru a „salva” 17 mame, care nu s-au vindecat, doar nu au pierit atunci.
Să nu credem că pruncul femeii tuberculotice va fi un tuberculos. Nu, poate să fie cel mai sănătos copil; ba nici nu e predispus la tuberculoză, dimpotrivă moşteneşte un fel de imunitate, însă trebuie scos din ambientul viciat. Statistic, din 1017 bolnavi de tuberculoză, 82% s-au aflat provenind din familii sănătoase şi numai 19% din familii bolnave.
Copiii născuţi din mame tuberculotice sunt „agenţi de imunizare progresivă a rasei”. Se arată mai rezistenţi decât copiii familiilor sănătoase, iar căzuţi în tuberculoză, o au sub formă blândă, tolerabilă şi neprimejdioasă.
Taina Căsătoriei 