Tertullian: Despre îmbrăcămintea femeilor

Tertullian, „Despre idolatrie si alte scrieri morale”, Editura Amarcord, Timisoara,2001, p. 128-138(selectiuni)

„… Căci păcătuiesc în faţa Lui cele care îşi împovărează tenul cu farduri, îşi murdăresc obrajii cu roşu, îşi mânjesc ochii cu negru. Acelora le displace ,de bună seamă, opera plămădită de Dumnezeu; [ele] Îl învinovăţesc şi-L blamează în ele însele pe Creatorul tuturor. Hulesc, într-adevăr, ori de câte ori îşi adaugă [ceva frumuseţii], mai ales când aceste adăugiri sunt împrumutate de la un creator potrivnic, adică de la diavolul. Căci, cine să le îndemne să-şi preschimbe trupul, dacă nu cel care prin răutate a desfigurat şi spiritul umană El, fără îndoială, a ticluit asemenea născociri pentru a întoarce – într-o oarecare măsură – împotriva noastră mâna lui Dumnezeu.

Cee ce se iveşte natural este opera lui Dumnezeu. Ce e creat artificial este însă lucrarea diavolului. A adăuga creaţiei divine artificiile Satanei este asemenea unei crime! Slujitorii noştri nu împrumută nimic de la duşmanii lor; soldaţii nu râvnesc nimic de la duşmanul căpeteniei lor. Căci a cere potrivnicului Celui în a cărui mână te afli ceva pentru folosul tău este o nelegiuire. Va fi ajutat creştinul de cel rău? Nu ştiu dacă [atunci] şi-ar mai păstra acest nume. Căci [el] va aparţine aceluia după ale cărui învăţături doreşte a fi instruit. Într-adevăr, cât de străin este faţă de învăţăturile şi mărturisirile voastre, cât de nedemn pentru numele de Creştin, a purta un chip cosmetizat pentru toate femeile cărora simplitatea le este indicată, a minţi în privinţa înfăţişării pentru cele cărora nu le este permis [să mintă nici măcar] în vorbire, a râvni la ceea ce nu le-a fost dat pentru cele cărora abţinerea de la bunul altuia le este recomandată, a comite înşelătorie în privinţa aspectului fizic pentru cele care au grija curăţeniei morale! Credeţi-mă, voi, cele binecuvântate, în ce chip veţi păzi voi preceptele lui Dumnezeu, dacă nu respectaţi însuşirile Lui în voi?

… Domnul spune: „Care din voi poate să facă părul negru din alb sau alb din negru?” Ele Îl contrazic pe Dumnezeu: „Iată, zic ele, în loc de alb sau negru, noi îl facem blond, mai potrivit şarmului”. Chit că şi negru din alb se străduiesc să şi-l facă cele care regretă că au trăit până la bătrâneţe! Oh, ce nechibzuinţă! Vârsta invocată cu rugăminţi începe să roşească: este comisă o înşelătorie. Se suspină după tinereţea în vremea căreia păcătuiam; prilejul [manifestării] seriozităţii este irosit. Departe să fie de fiicele înţelepciunii atare nechibzuinţă! Bătrâneţea cu cât se străduieşte mai mult să se ascundă, [cu atât] mai mult se va trăda.

… Oh, dacă eu, nenorocitul de mine, aş putea ridica în acea măreaţă zi a triumfului creştin măcar capul…Voi vedea [atunci] dacă reînviaţi cu alb de plumb şi fard roşu şi şofran* şi în acea aureolă din jurul capului, dacă, astfel fardate, îngerii vă înalţă la nori întru întâmpinarea lui Cristos [în cer].

Dacă acum sunt [considerate] bune şi venind de la Dumnezeu [ artificiile acestea], atunci de asemenea se vor uni cu trupurile reînviate şi vor cunoaşte [în ele] locul lor. Dar nu pot renaşte decât trupul şi sufletul, libere şi curate. Condamnate sunt, aşadar, cele care nu renasc în trup şi suflet, fiindcă nu sunt de la Dumnezeu. Astăzi abţineţi-vă de la cele condamnate: aşa să vă vadă pe voi Dumnezeu astăzi, la fel cum vă va vedea atunci.

… Ei bine, arătaţi-vă voi atunci, încărcate de pomezile şi podoabele profeţilor şi apostolilor,

luând albul strălucitor din sinceritate,

roşul din pudoare,

înzestrate în ceea ce priveşte ochii cu sfială şi

în ceea ce priveşte gura cu tăcere,

oferind auzului cuvântul lui Dumnezeu,

adăugând umerilor voştri jugul lui Cristos.

Capul plecaţi-l în faţa soţilor voştri şi veţi fi destul de împodobite;

mâinile ocupaţi-vi-le cu lucratul lânii, picioarele ţineţi-vi-le acasă şi veţi plăcea mai mult decât [împodobite] în aur.

Îmbrăcaţi-vă voi în haina de mătase a onestităţii, în veşmântul din pânză de in al purităţii, în purpura pudorii. Astfel gătite Îl veţi avea ca iubit pe Dumnezeu.”* cerussa, purpurisso, crocco = ” cu alb de plumb şi fard roşu şi şofran. ” Curtezana Philematia, din „Casa cu stafii” a lui Plaut, la rândul ei solicita pentru a-şi îmbogăţi toaleta cerussa, purpurissum şi melinum, „sulimanul alb”, „cel roşu” şi „altfel de suliman” (Mostellaria, V, 258, 261, 264)

„Tertullian vorbeşte ca un modern: elocvenţa sa este luată din sfera adevărurilor eterne. O parte din pledoaria sa în sprijinul religiei ar putea sluji şi astăzi aceeaşi cauză” CHATEAUBRIAND – Le Genie du Christianisme

Preluat de AICI