Despre preoţia femeii

Din Canonul Ortodoxiei
Editura Deisis
pagina 658

IX. Că femeile nu trebuie să boteze, fiindcă acesta e un lucru impios şi străin de învăţătura lui Hristos

Cât despre faptul că femeile botează vă facem cunoscut că cele ce întreprind aceasta se expun unei primejdii nu mici, de aceea nu-l sfătuim, fiindcă e un lucru nesigur sau, mai bine zis, nelegiuit şi impios.

Căci dacă bărbatul este cap femeii [1 Co 11, 3] şi el a fost promovat la preoţie, nu este drept să nesocotim creaţia şi lăsând începutul să venim la trup, care e ultimul: pentru că femeia e trupul bărbatului din coasta lui [Fc 2, 21] şi supusă aceluia, din care a fost şi divizată în vederea facerii de copii — „căci el va domni peste tine” [Fc 3, 16] —, pentru că început/obârşie a femeii e bărbatul, fiindcă e şi cap al ei.

Iar dacă mai sus n-am îngăduit femeilor să înveţe pe alţii, cum le va îngădui cineva să fie preoţi împotriva firii [hierateusai para physin].

Fiindcă hirotonirea de preoţesc pentru zeiţele feminine e o ignoranţă a ateismului păgânilor, nu dintr-o rânduială a lui Hristos.

Iar dacă botezul ar fi trebuit dat şi de femei, negreşit Domnul ar fi fost botezat de propria mamă. si nu de Ioan, iar trimiţându-ne să botezăm [Mt 28, 19], ar fi trimis împreuna cu noi pentru aceasta şi femei.

El însă n-a poruncit, nici n-a predat nicăieri aşa ceva, bine ştiind atât succesiunea naturii/firii, cât şi cuviinţa lucrului ca unul ce e Creator al firii şi Legiuitor al rânduielii.