Nici curăţirea naturală nu e urâciune la Dumnezeu, fiindcă El a rânduit ca ea să se întâmple femeilor o dată la treizeci de zile de dragul menţinerii sănătăţii lor

Din Canonul Ortodoxiei
Editura Deisis
pagina 708

XXVIII. Despre pederastie, adulter, desfrânare şi unirea cu dobitoace că unele sunt impietăţi contrare firii, iar altele fărădelegi şi nedreptăţi, şi de ce fiecare din acestea sunt interzise şi pedepsite

De aceea feriţi-vă şi fugiţi, iubiţilor, de astfel de practici, căci sunt păgâneşti. Fiindcă noi nu ne scârbim nici de omul mort ca aceia, căci nădăjduim să înviem iarăşi, nici nu socotim rea împreunarea legiuită, fiindcă e obiceiul lor să nu respecte unele ca acestea. Pentru că atunci când are loc cu dreptate, unirea între un bărbat şi o femeie se face cu voia lui Dumnezeu, căci de la început Creatorul i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască [Mt 19, 4-5] i-a binecuvântat şi le-a zis: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul!” [Fc 1, 28].

Deci dacă deosebirea dintre sexe s-a făcut cu voia lui Dumnezeu spre naşterea unei mulţimi [de oameni], urmează că tot după gândul Lui e şi unirea părţii bărbăteşti cu partea femeiască, nu însă scârboasa împreunare împotriva firii sau actul contrar legii care e o duşmănie a lui Dumnezeu.

Căci contrar firii e păcatul sodomiţilor şi cel cu un animal necuvântător, iar contrar legii e adulterul şi desfrânarea, dintre care unele sunt impietăţi, altele nedreptăţi şi altele păcate, şi nici una din ele nu va rămâne nepedepsită potrivit dispoziţiei proprii.

Fiindcă primii uneltesc desfiinţarea lumii încercând să facă cele potrivit firii în chip contrar firi; dintre ceilalţi unii fac nedreptate stricând căsătoriile altora, despart în două ceea ce Dumnezeu a făcut una, fac să devină suspecţi copiii şi suspicios pe bărbatul/soţul; iar desfrânarea e o stricăciune a cărnii proprii făcută nu pentru facerea de copii, ci făcând totul doar pentru plăcere, ceea ce e un simbol al neînfrânării, nu un semn al virtuţii. Toate acestea sunt însă interzise de legile lui Dumnezeu.

Căci spun Scripturile: „Să nu te culci cu bărbat ca şi cu o femeie [Lv 18, 22], căci unul ca acesta e blestemat, şi să-l omorâţi cu pietre [20,27], căci a făcut urâciune [20, 13]; pe oricine s-a culcat cu dobitoace, omorâţi-l [Iş 22,18], căci a făcut fărădelege în popor; şi dacă cineva întinează o femeie căsătorită [Lv 20, 10], omorâţi-i pe amândoi [Dt 22, 22], sunt vinovaţi [Lv 20,27], să moară”.

Şi mai departe: „Să nu fie prostituat între fiii lui Israel, nici prostituată din fiicele lui Israel. Să nu oferi Domnului Dumnezeului tău la jertfelnic plata unei prostituate nici preţul de pe un câine [Dt 23, 17-18], căci nu sunt curate voturile făcute din plata unei curtezane [Pr 9,13].”

Pe acestea legile le-au interzis, dar căsătoria au cinstit-o numind-o binecuvântată, fiindcă Dumnezeu Însuşi a binecuvântat-o unind partea femeiască cu partea bărbătească.

Spune undeva şi înţeleptul Solomon:”De la Domnul se uneşte femeia cu bărbatul” [Pr 19, 14], iar David spune: „Femeia ta e ca o vie roditoare în mijlocul casei tale, fiii tăi ca nişte măslini nou sădiţi în jurul mesei tale. Aşa se va binecuvânta omul cel ce se teme de Domnul” [Ps 127, 3-4].

Prin urmare, căsătoria e cinstită [Evr 13,4] şi respectabilă, iar naşterea de copii e curată, fiindcă nu e nimic rău în ce-i bun.

Asadar, nici curăţirea naturală nu e urâciune la Dumnezeu, fiindcă El a rânduit ca ea să se întâmple femeilor o dată la treizeci de zile de dragul menţinerii sănătăţii lor, întrucât sunt mai mult nemişcate, fiindcă majoritatea timpului şed în case.

Dar şi în Evanghelie, atunci când femeia cu scurgere de sânge s-a atins de poala hainei Lui pentru sănătate [Mt 9,2 0-21], Domnul nu s-a supărat pe ea, nici n-a învinuit-o deloc; dimpotrivă, a vindecat-o zicând: „Credinţa ta te-a mântuit” [Mt 9,22].

Şi ori de câte ori apar la femei aceste lucruri naturale, bărbaţii să nu se unească cu femeile purtând de grijă de cei ce se vor naşte, fiindcă Legea opreşte acest lucru zicând: „Să nu te apropii de o femeie în zilele scurgerii ei” [Lv 18, 19; 20, 18]; nici să n-aibă relaţii cu ele când sunt gravide, căci atunci fac acest lucru nu pentru naştere de copii, ci pentru plăcere, iar cine iubeşte pe Dumnezeu nu trebuie să fíe iubitor de plăcere [2 Tim 3, 4].