Acatistul Maicii Domnului, Arătătoarea Căii

Din “ACATISTIER al Sfinţilor Isihaşti şi Mărturisitori”
Alcătuite şi diortosite sub îndrumarea şi prin rugăciunile
părintelui Ghelasie Gheorghe (1944-2003) de la Sfânta Mănăstire Frăsinei
Editura PLATYTERA

Acatistul Maicii Domnului, Arătătoarea Căii
După obişnuitul început…

Condac 1:
Închis şi părăsit îmi e altarul inimii, dar Chipul lui Dumnezeu pecetluit pe fiinţa mea mă arde cu dor nestins. Nu am altă scăpare din iadul deznădejdii fără numai pe tine, Fecioară: luminează-mi întunericul, descoperă-mi lumina feţei Fiului tău, ca să aflu raiul smereniei şi cu mulţumire să strig: Bucură-te, Arătă-toarea Căii!

Icos 1:
Nu-mi pot găsi liniştea, nu-mi pot afla Chipul, nu pot să-mi îndrept viaţa decât privind spre Pruncul dumnezeiesc din braţele tale, Preacurată, spre Care pururi arăţi cu iubire de Maică şi doar aşa, cu închinare, uşile altarului de taină iarăşi se deschid.
Bucură-te, arătătoarea Chipului dumnezeiesc;
Bucură-te, arătătoarea Iubirii Tatălui;
Bucură-te, arătătoarea Dragostei Preasfântului Duh;
Bucură-te, arătătoarea Dăruirii Fiului;
Bucură-te, arătătoarea întrupării lui Hristos;
Bucură-te, arătătoarea Cinei celei de Taină;
Bucură-te, arătătoarea Căii!

Condac 2:
Nimica sunt eu, făptura, abia ca o frunză purtată de vântul patimilor şi valurile ispitelor; dar din nimic a făcut Dumnezeu lumea şi aşa nu deznădăjduiesc, ci cred iubirii Sfintei Treimi care m-a creat. Şi către icoana naşterii tale, Fecioară, îmi tind cugetul inimii, strigând împreună cu tine: Fie mie, Doamne, după cuvântul Tău, Aliluia!

Icos 2:
Toate simţurile şi mădularele îmi sunt rănite de patimi şi zac în nelucrare. Arată-mi mie, Fecioară, nu calea cea plină de amăgiri a simţurilor şi cugetelor amestecate ale lumii, ci calea rugăciunii şi închinării neîncetate către Hristos, prin care inima se face iarăşi altar al prefacerii duhovniceşti.
Bucură-te, arătătoarea înfricoşatei Jertfe;
Bucură-te, arătătoarea Luminatei Învieri;
Bucură-te, arătătoarea Trupului şi Sângelui lui Hristos;
Bucură-te, arătătoarea alegerii celei bune;
Bucură-te, arătătoarea sfintelor nevoinţe şi voii dumnezeieşti;
Bucură-te, arătătoarea închinării şi prefacerii duhovniceşti;
Bucură-te, arătătoarea Căii!

Condac 3:
Cine ar putea zugrăvi iubirea dintre Dumnezeu şi creaţia Sa mai bine decât Sfântă Icoana ta, Născătoare de Dumnezeu, în care pe Cel ce toate le ţine cuprinzând, Îl faci arătat mai presus de minte celor ce cântă: Aliluia!

Icos 3:
Pacea dumnezeiască ce se coboară în lume este Însuşi Iisus cel întrupat din tine, Preacurată Fecioară, în împreună îmbrăţişarea Preasfântului Duh. Şi aşa icoana Naşterii tale e însăşi icoana isihiei creştine, Chipul Liturghiei lui Hristos, prin care Biserica urcă în iubirea Tatălui Dumnezeiesc.
Bucură-te, arătătoarea iubirii dumnezeieşti;
Bucură-te, arătătoarea iubirii de creaţie;
Bucură-te, arătătoarea chemării de Sus;
Bucură-te, arătătoarea Numelui lui Iisus;
Bucură-te, arătătoarea Crucii de Viaţă izvorâtoare;
Bucură-te, arătătoarea Crucii de unire între creaţie şi Dumnezeire;
Bucură-te, arătătoarea Căii!

Condac 4:
Cât de uşor încolţesc în firea slăbită de păcat seminţele vrăjmaşului şi cât de adânc pătrund rădăcinile relelor deprinderi! Şi din afară şi din lăuntru mă împresoară întunericul, ci tu, Stăpână, degrabă mântuieşte-mă, arată-mi calea spre Lumină, să pot iarăşi cânta: Aliluia!

Icos 4:
Lumea se cerne în tot felul de ispite, iar întru boli şi neputinţe Însuşi Dumnezeu lucrează spre mântuirea noastră. Arată-mi, Fecioară, rostul dumnezeiesc al încercărilor ce mă învăluie ca să-mplinesc voia Fiului tău şi să strig:
Bucură-te, arătătoarea Binecuvântării Tatălui;
Bucură-te, arătătoarea Rugăciunii Preasfântului Duh;
Bucură-te, arătătoarea închinării Fiului;
Bucură-te, arătătoarea Bisericii, Trupul lui Hristos;
Bucură-te, arătătoarea hotarului veşniciei;
Bucură-te, arătătoarea Rugului aprins al isihiei;
Bucură-te, arătătoarea Căii!

Condac 5:
La dreapta se-nalţă piscul ucigaş al mândriei şi deşertăciunii, la stânga se cască prăpastia fără fund a deznădejdii: cum voi păzi dar calea cea strâmtă ce trece prin focul conştiinţei şi al pătimirii de bună voie pentru dragostea lui Hristos, de nu-mi vei călăuzi tu paşii, Preacurată? Numai aşa, sub sfântul tău Acoperământ, voi avea şi eu îndrăznire a cânta: Aliluia!

Icos 5:
Infiază-mă, Fecioară, pe mine, cel ce stau cu închinare înaintea Crucii de Viaţă Dătătoare a Fiului Tău, şi descoperă inimii mele Rugul aprins al Bisericii în care să-mi sfinţesc trupul şi sufletul şi să strig:
Bucură-te, arătătoarea tainelor dumnezeieşti;
Bucură-te, arătătoarea iertării şi împăcării;
Bucură-te, arătătoarea tămăduirii şi luminării;
Bucură-te, arătătoarea Chipului cel fără umbra păcatului;
Bucură-te, arătătoarea Chipului de taină al Învierii;
Bucură-te, arătătoarea dragostei ce nu mai cade;
Bucură-te, arătătoarea Căii!

Condac 6:
Viaţa mi se-apropie de răscrucea veşniciei şi iată, nu am rod în care să se-ntrupeze Iubirea lui Dumnezeu. Nu am asemănarea cu Hristos, nici haina Sfântului Duh prin care să pot primi şi eu înfierea cea de Sus. Tot darul l-am risipit şi pângărit din neştiinţă, negrijă şi neiubire, iar acum deznădăjduit mă aflu înaintea hotarului înfricoşat. Arată-mi, însă tu, Fecioară, covârşirea milei lui Hristos, ca înaintea Lui să m-arunc şi să strig ca desfrânata, vameşul şi tâlharul: Miluieşte-mă, Doamne, Aliluia!

Icos 6:
Deschide-mi mie, celui orb, Preacurată, ochii inimii să pot vedea lumea în icoana veşniciei, icoana Iubirii celei mai tari decât păcatul şi moartea, şi cu mulţumire să strig:
Bucură-te, arătătoarea icoanei veşniciei;
Bucură-te, arătătoarea chipului împărăţiei;
Bucură-te, arătătoarea Pomului Vieţii;
Bucură-te, arătătoarea Venirii lui Hristos;
Bucură-te, arătătoarea Paştilor de taină;
Bucură-te, arătătoarea Judecăţii Iubirii;
Bucură-te, arătătoarea Căii!

Condac 7:
Arată-mi pururea, Stăpână, pe Fiul Tău şi Dumnezeu, ca să pot urî desăvârşit păcatul ce mă desparte de dragostea Lui, şi să pot cânta: Aliluia!

Icos 7:
Străluceşte-mi, Fecioară, frumuseţea mântuitoare a Chipului lui Hristos, ca alungând urâciunea pustiirii să odihnească în inima mea ca într-o icoană de puru-rea închinare şi să strig:
Bucură-te, arătătoarea comorii din ţarina inimii;
Bucură-te, arătătoarea mărgăritarului ascuns;
Bucură-te, arătătoarea bunăvoirii Tatălui;
Bucură-te, arătătoarea liturghiei Cuvântului;
Bucură-te, arătătoarea mângâierii Preasfântului Duh;
Bucură-te, arătătoarea sălăşluirii Sfintei Treimi;
Bucură-te, arătătoarea Căii!

Condac 8:
Târât de patimi cumplite, strig către tine, Fecioară: nu mă lăsa pierzării, ci degrab mă acoperă cu lumina smereniei tale, întru care iubirea dumnezeiască înfloreşte şi Trupul lui Hristos se plineşte, în cântarea: Aliluia!

Icos 8:
Arată-mi, Preacurată, chipul pocăinţei şi mărturisirii adevărate, ca să păşesc eu, cel ce am lepădat tot darul dumnezeiesc, în hotarul împărtăşirii cu Hristos, prin care inima se face locaş al Împărăţiei Cerurilor.
Bucură-te, arătătoarea dorului curăţitor;
Bucură-te, arătătoarea pocăinţei înveselitoare;
Bucură-te, arătătoarea mărturisirii dezlegătoare;
Bucură-te, arătătoarea bunătăţii firii;
Bucură-te, arătătoarea altarului împărtăşirii;
Bucură-te, arătătoarea Schimbării la faţă;
Bucură-te, arătătoarea Căii!

Condac  9:
Viforul patimilor şi al suferinţelor ce vin asupră-mi potoleşte-l, Fecioară, arătându-mi mie calea răbdării şi închinării a toate către milostivirea lui Dumnezeu, prin care Crucea Iubirii mai presus de lume se-nalţă, în cântarea: Aliluia!

Icos 9:
Cum a fost năpădit de neghină grâul cel curat sădit de Dumnezeu în inima mea şi cum voi mai discerne acum voia lui Dumnezeu, de nu mi-o vei lumina tu, Stăpână, cu rugăciunile tale de Maică către Fiul tău şi Dumnezeu?
Bucură-te, arătătoarea darului dumnezeiesc;
Bucură-te, arătătoarea frumuseţii fecioriei;
Bucură-te, arătătoarea rodniciei ascultării;
Bucură-te, arătătoarea comorilor sărăciei;
Bucură-te, arătătoarea secerişului de taină;
Bucură-te, arătătoarea urmării lui Hristos;
Bucură-te, arătătoarea Căii!

Condac 10:
Toate ale lumii le-am gustat, dar n-am aflat bucurie, nici lumină netrecătoare, ci doar cădere în gol şi în lanţurile deprinderilor pătimaşe, iar suflarea vrăjmaşului caută fără odihnă să stingă candela inimii mele. Ci nu lăsa, Fecioară, în întuneric viaţa mea, ci păzeşte-o întru lumină ca să pot cânta pururea: Aliluia!

Icos 10:
Nu am nimica vrednic, nici cuget curat, nici simţire fără meteahnă să aduc la altar. Ca un osândit stau înaintea icoanei tale, Împărăteasă, şi înaintea ei îmi aduc cu închinare toate ale mele, să le prefacă Fiul tău aşa cum Însuşi ştie, ca un Dumnezeu, în prinos de Liturghie, prescure de cuget şi simţire prin care să mă sfinţesc şi eu şi să cânt:
Bucură-te, arătătoarea cugetului ascuns;
Bucură-te, arătătoarea înşelării ucigătoare;
Bucură-te, arătătoarea păcatului nemărturisit;
Bucură-te, arătătoarea crucii de moştenire şi închinării de fiu;
Bucură-te, arătătoarea iubirii de Dumnezeu peste toate;
Bucură-te, arătătoarea iubirii aproapelui cu dragostea lui Hristos;
Bucură-te, arătătoarea Căii!

Condac 11:
Aşază, Născătoare de Dumnezeu, cuvântul viu şi lucrător al Fiului tău în inima mea, ca să secere neghina păcatului ce-mi înăbuşă Chipul şi să pot sta înaintea Lui cu închinarea întregii mele fiinţe, cântând: Aliluia!

Icos 11:
Arată-mi, Preacurată, chipul împărtăşirii de tainele dumnezeieşti, prin care să ardă zestrea suferinţei şi morţii câştigată prin păcat şi aşa să-mi pot purta Crucea ce odrăsleşte rodul Învierii.
Bucură-te, arătătoarea împărtăşirii lui Hristos, Rodul veşniciei;
Bucură-te, arătătoarea pogorârii Sfântului Duh, Chipul minunatei prefaceri; Bucură-te, arătătoarea slavei Tatălui, Chipul Împărăţiei Cerurilor;
Bucură-te, arătătoarea credinţei lucrătoare;
Bucură-te, arătătoarea nădejdii văzătoare;
Bucură-te, arătătoarea dragostei sfinţitoare;
Bucură-te, arătătoarea Căii!

Condac 12:
Nu voi putea zbura peste abisul morţii fără aripile smereniei şi dragostei, nici nu voi afla lumina feţei Fiului tău fără a ta mijlocire preabună, Maica lui Dumnezeu, prin care întunericul se risipeşte şi tot darul lui Hristos se înnoieşte, în cântarea: Aliluia!

Icos 12:
Ca una ce pururi Îl vezi pe Fiul tău, Preacurată, ajută-mă să am neîncetat înainte icoana Iubirii dumnezeieşti, prin care să nu mai fiu o sămânţă a stricăciunii în ţarina lumii, ci o mlădiţă vie a Trupului lui Hristos, întru pacea şi bucuria Luminatei Învieri.
Bucură-te, arătătoarea Chipului lui Hristos;
Bucură-te, arătătoarea umbririi Preasfântului Duh;
Bucură-te, arătătoarea întâmpinării Tatălui;
Bucură-te, arătătoarea biruinţei iubirii;
Bucură-te, arătătoarea îndumnezeirii firii;
Bucură-te, arătătoarea Adevărului şi Vieţii nestricăcioase;
Bucură-te, arătătoarea Căii!

Condac 13:
Nu va putea cineva să-şi lumineze cugetul şi simţirea de nu va cunoaşte dragostea lui Hristos ce preface inima în cer nou şi pământ nou. Călăuzeşte-mi dar, Preacurată Fecioară, voirea cea slăbănogită la limanul voii dumnezeieşti, ca întărită în har să se înalţe spre cerul nepătimirii şi să vadă prealuminat Chipul Fiului Tău întru slava Tatălui Ceresc şi odihna Preasfântului Duh, cântând împreună cu tine: Aliluia! (de 3 ori) Apoi Icos 1, Condac 1.