din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editura Doxologia
Joi seara – Glasul al 5-lea
Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Facere a Sfântului Ioan al Evhaitelor
Cântarea 1.
Glasul al 5-lea
Irmosul:
«Pe cal şi pe călăreţ în Marea Roşie i-a scufundat Hristos, Cel ce a sfărâmat războaiele cu braţ înalt, iar pe Israel l-a mântuit, pe cel ce cânta cântare de biruinţă».
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi
Cuvinte de laudă şi cererea rugăciunii din săracă minte şi nevrednică gură, îndrăznind, îţi aduc ţie, dar tu, Fecioară, primeşte-le ca pe cei doi bani ai văduvei primiţi de Dumnezeu.
Alt rai te cunoaştem pe tine, înţelegător, fără de asemănare covârşind raiul cel din Eden, Marie, Preanevinovată, căci tu, Mireasa lui Dumnezeu, ai odrăslit muritorilor nestricăciunea.
Slavă…
A fost oprit Adam în rai să culeagă pomul vieţii, împărtăşindu-se de pomul cunoştinţei, dar s-a izbăvit de moarte, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată, culegând din tine nemurirea.
Şi acum…
Ai născut cu trup pe Cel ce mai înainte era fără trup, ai alăptat la sân pe hrănitorul tuturor, pe Acesta roagă-L să mă hrănească cu pâinea virtuţilor şi a faptelor dumnezeieşti.
Cântarea a 3-a
Irmosul:
«Cel ce ai înfipt pământul pe nimic cu porunca Ta şi ai ridicat neţinut pe cel îngreuiat, pe piatra cea neclintită a poruncilor Tale, întăreşte Biserica Ta, Hristoase, Cel singur bun şi iubitor de oameni».
Având pildă pe Gavriil, mai marele cetelor îngereşti, veniţi toţi într-un glas să aducem cu evlavie Maicii lui Dumnezeu celei nenuntite „bucură-te”, căci printr-însa ne izbăvim de primejdii, de necazuri şi de boli.
Bucură-te, strigăm ţie, Fecioară, toţi cu bucurie noi, cei mântuiţi prin dumnezeiască naşterea ta. Bucură-te, pământ nearat care ai crescut holda cea aurie care hrăneşte marginile lumii, odinioară înfometate din pricina necredinţei.
Slavă…
Mai sfântă decât sfinţii îngeri ai fost văzută, Fecioară, născând pe Cel ce a făcut pe îngeri. Pentru aceasta te rog pe tine, Curată, sfinţeşte mintea mea şi luminează-mi inima, norii patimilor mele alungându-i.
Şi acum…
Zdrobeşte, Stăpână, arcurile cumpliţilor demoni care rănesc inima mea, înfige sabia lor în inima lor, făcând judecată şi pedeapsă celor ce îmi fac mie strâmbătate.
Cântarea a 4-a
Irmosul:
«Deşertarea Ta cea dumnezeiască Avacum cunoscând-o prin vederea mai înainte, Hristoase, cu frică striga Ţie: Spre mântuirea poporului Tău ai venit, ca să mântuieşti pe unşii Tăi».
Cu haina aurită a dumnezeirii încingându-te pe tine Fiul tău, la dreapta Lui te-a aşezat, preaînfrumuseţată şi împodobită ca pe o Stăpână.
Graiurile Cântării [cântărilor] cântând, strigăm tie cu dor, Curată, cu adevărat frumoşi sunt sânii[1] pe care i-a supt numai Cel zămislit din tine fără sămânţă, Fiul tău şi Domnul.
Slavă…
Crezând diavolului, Eva a născut întristare tuturor femeilor, dar tu, Fecioară, crezând bunei-vestiri a lui Dumnezeu ai înflorit întregii lumi bucuria.
Şi acum…
Iată, Stăpână, neamurile toate te fericim pe tine între femei cu adevărat precum mai dinainte ai zis, ceea ce ai născut pe singurul împărat şi Domn.
Cântarea a 5-a
Irmosul:
«Cel ce te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, la Tine alerg din zori şi strig Ţie: Luminează sufletul meu cel întunecat, Hristoase, ca un îndurat».
Cu totul frumoasă şi fară nici o pată, cea aproape de Mine, din Liban Fecioară mireasă[2] mai dinainte ai fost cunoscută Duhului Sfânt la întruparea Cuvântului lui Dumnezeu.
Cordeluţe purpurii sunt ale tale buze şi ce încântătoare e gura ta[3] cu care ai sărutat pe Dumnezeu, Preasfântă, ca pe un prunc purtat în braţe.
Slavă…
Soarele este covârşit de strălucirea ta, căci tu, Marie, ai cuprins în braţe pe Cel ce a împodobit cerul cu luminători şi L-ai alăptat la sân.
Şi acum…
Mireasă cu totul cinstită a lui Dumnezeu, căruţa soarelui, vasul luminii, floarea cea binemirositoare, pomul cel pururea înfloritor, slava fecioarelor, Marie mult lăudată.
Cântarea a 6-a
Irmosul:
«Marea patimilor cea sălbăticită de viforul cel stricător de suflet linişteşte-o, Stăpâne Hristoase, şi din stricăciune mă scoate ca un îndurat».
Rodul tău este nestricăcios şi nestricăcios este pântecele tău, Curată, pe amândouă le-ai arătat mai presus de minte, pentru aceea cu dreptate cântăm ţie noi, credincioşii: Bucură-te!
Nard picurând, Curată, fagure de miere şi izvor dătător de viaţă s-a arătat pântecele tău, născând pe Dumnezeu, cu totul lăudată.
Slavă…
Puterile cele înţelegătoare şi toate neamurile oamenilor pe tine te slăvesc ca pe ceea ce ai născut pe Dumnezeu, de-a pururi binecuvântată, cu totul nevinovată.
Şi acum…
Sfeşnicul cel nestins care ai născut lumina cea înţelegătoare, mintea mea cea întunecată lumineaz-o cu lumina harului tău.
Sedealna.
Glasul al 5-lea
Pe Cuvântul cel împreună fără de început
Bucură-te, uşa Domnului cea neumblată, pe care mai dinainte au propovăduit-o toţi bărbaţii cei drepţi şi Profetul Daniel, munte netăiat şi David cântăreţul împreună cu Moise şi cu ceilalţi, rug şi sfeşnic şi vas, toiag şi scară, tron şi pat dumnezeiesc, Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea a 7-a Irmosul:
«Domnul părinţilor cel preaînălţat văpaia a stins şi a rourat pe tinerii care cântau cu un glas: Dumnezeule, bine eşti cuvântat».
Făgăduinţa cea către părintele Avraam, Dumnezeu a împlinit-o, făcându-Se Fiu al tău şi în sămânţa lui s-au binecuvântat neamurile, Binecuvântată.
Ai covârşit, Preacuvioasă, toate fiicele căci multe au avut haruri ale puterilor, dar naşterea ta este mai presus de acestea în slavă.
Slavă…
Picură nestricăcioasă smirnă, Prealăudată, preacuratele tale buze, sărutând pe Dumnezeu pe Care L-ai născut prunc şi L-ai slujit ca pe Stăpânul.
Şi acum…
Ai fost văzută îndumnezeind firea omenească prin dumnezeiască naşterea ta, Preanevinovată Marie, pentru aceea, după datorie noi, credincioşii pe tine te slăvim.
Cântarea a 8-a
Irmosul:
«Ţie, Făcătorului a toate…».
Veniţi, pe Curata şi pe Născătoarea de Dumnezeu – Fecioara, să o lăudăm cântând dumnezeieşti cântări: Bucură-te, nădejdea lumii şi ocrotirea celor ce Il preaînalţă pe Hristos în veci.
Mantie lui Hristos din fecioreştile sângiuri ai ţesut, Marie, fără de bărbat, pe care purtând-o Dumnezeu, muritor S-a arătat pe Care îl preaînălţăm întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl…
Pământ eşti şi în pământ ca un pământesc vei merge[4], nicidecum nu voi mai auzi, căci de pe pământ la cer, tu, Fecioară, m-ai adus ca ceea ce ai născut pe Cel ce din pământ pe începătorii neamului omenesc i-a făcut cu mâna.
Rod sfânt din rădăcina lui Ioachim, în pântecele Anei te-ai zămislit, Maica lui Dumnezeu. Pentru aceasta lumea se îmbogăţeşte cu izvorul milei şi cei bolnavi se însănătoşesc.
Să lăudăm.
Irmosul:
«Ţie, Făcătorului a toate, în cuptor, tinerii împletind horă a toată lumea cântau: Toate lucrurile pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii».
Cântarea a 9-a
Irmosul:
«Isaie, dănţuieşte! Fecioara a avut în pântece şi a născut fiu pe Emanuel, pe Dumnezeu şi omul; Răsăritul este numele Lui, pe Care, slăvindu-L, pe Fecioara o fericim».
Fiice, gătiţi-vă să vedeţi frumuseţea Sfântului Ierusalim, a miresei celei slăvite, pe Maria cea fără de prihană şi să-i cântaţi ei cu evlavie: Bucură-te, Prealăudată, Născătoare de Dumnezeu, bucuria noastră.
Arătatu-te-ai aleasă, cu totul bine plăcută lui Dumnezeu, ca un crin înflorit în mijlocul spinilor între care pe tine singură te-a aflat bună mireasmă feciorească Lui şi pe tine te-a arătat apărătoare celor ce te cinstesc pe tine.
Slavă…
Nard picurând miresme, nestricăcioasă cuvioasă, frumoasă între femei ai fost văzută cu adevărat, minunată este vederea ta şi glasul tău plin de bunătăţi căci ai născut Răscumpărător păcatelor celor ce te laudă pe tine.
Şi acum…
Lipitu-s-a sufletul meu de tine, Stăpână, după cuvântul psalmilor; aşadar, mă rog, să mă sprijinească dreapta ta, izbăvindu-mă pe mine acum, ocrotindu-mă, păzindu-mă şi acoperindu-mă.
Prosomii.
Glasul al 5-lea
Bucură-te, cămara
Bucură-te, Maică Fecioară, Curată, cel mai înalt şi mai înmiresmat chiparos, care te înalţi drept la înălţimea contemplării lui Dumnezeu, cedrul cel din Liban înflorit, tare şi cu totul neclătit de gânduri, Preacurată, dumnezeiesc măslin, înfloritor şi roditor, care te veseleşti cu harurile Duhului, via cea înfloritoare care ai odrăslit lumii strugurele cel copt, care bucură inimile noastre a celor care te mărim pe tine cu dor drept, Născătoare de Dumnezeu.
Bucură-te, Fecioară Maică, porumbiţă argintată şi fără de mânie, cea cu spatele aurit de toate harurile Duhului Sfânt, porumbiţă paşnică şi Fecioară, şi iubitoare de curăţie, cea mai dulce rândunea care aduci din iarnă primăvara cea desfătată a harului, pasăre cântătoare lumii vestind dumnezeiasca întrupare a Cuvântului, ca o privighetoare cu tril răsunător. Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, Celui ce dă lumii mare milă.
Bucură-te, Maică Fecioară, Curată, izvor care ai izvorât apa vieţii, roua cea cerească din Ermonul cel înţelegător care ai coborât pe munţii Sionului, ploaia cea cu bună voire pe care Dumnezeu, din tot pământul, a hotărât-o moştenire Lui în veac, rourare şi răcorire. Mare neumblată, dulce şi proaspătă, care ai scufundat pe călăreţii şi căpeteniile lui Faraon. Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, Celui ce dă lumii mare milă.
Mâinile îmi întind către tine, deschid buzele mele întinate pentru rugăciune şi plec genunchii inimii mele şi mă ating acum cu mintea de preacuratele tale picioare, Curată, şi la tine cad: Vindecă chinurile mele şi tămăduieşte cu bunătatea ta rănile mele cele de mulţi ani, multe şi nevindecate; izbăveşte-mă pe mine de duşmanii mei cei văzuţi şi nevăzuţi; uşurează, Fecioară, povara lenevirii mele, ca să te laud şi să te slăvesc pe tine prin care lumea a aflat mare milă.
Taina Căsătoriei 
Un răspuns la Joi seara – Glasul al 5-lea: Vindecă chinurile mele şi tămăduieşte cu bunătatea ta rănile mele cele de mulţi ani, multe şi nevindecate