Miercuri seara – Glasul al 2-lea: lărgime fără margini a dragostei

DSC_1492

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editura Doxologia

Miercuri seara – Glasul al 2-lea

Canonul Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu.

Facere a lui Gheorghe al Nicomidiei

Cântarea 1. Glasul al 2-lea

Irmosul: «Veniţi popoare, să-I cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Cel ce a despărţit marea şi l-a trecut pe poporul pe care l-a slo­bozit din robia egiptenilor, că S-a proslăvit». Continue reading

Posted in Căsătorie | Scrie un comentariu

Recomandare

Sinaxarul mare al lunii septembrie

comanda de AICI

Traducator(i): Sorina Munteanu
Editura: Doxologia
Anul aparitiei: 2014
Nr. pagini: 960 pagini
Disponibilitate:  in stoc
Pret:  132,00 LEI

Descriere

Ediţia de faţă a Sinaxarului Mare reprezintă, după datele pe care le deţinem, cea mai cuprinzătoare colecţie aghiografică a Bisericii Ortodoxe, alcătuită pe baza Sinaxarului Mare grecesc şi a ediţiei publicate în SUA, aceasta din urmă având avantajul de a cuprinde Vieţile unor Sfinţi şi Cuvioşi care nu se află în varianta greacă.

în ediţia română a Sinaxarului Mare, pentru rarele situaţii în care textul ediţiilor originale era deficitar, ne-am folosit de colecţia Vieţile Sfinţilor (ediţia îngrijită de Părintele Arhimandrit Ioanichie Bălan). Vieţile Sfinţilor români au fost preluate, în general, din lucrarea Pr. Prof. Mircea Păcurariu, Sfinţi daco-romani şi români, publicată la Editura Trinitas a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei în anul 1994. De asemenea, am introdus în lucrarea noastră Vieţile unor Sfinţi de origine slavă (ruşi, sârbi, georgieni, bulgari etc.), precum şi Vieţile unor Sfinţi de origine apuseană, care au trăit înainte de Schisma din 1054 şi a căror dreaptă credinţă a fost probată de Sinoadele Ecumenice şi de alte Sinoade ortodoxe.

Posted in Căsătorie | Scrie un comentariu

Dacă femeia nu este preţuită, atunci Însuşi Hristos nu este preţuit

Părintele Nicolae Tănase, Soțul ideal, soția ideală, Editura Anastasis, Sibiu, 2011, pp. 212-213

În primul rând, în lume, şi mai ales în România, femeia nu este de ajuns de preţuită.

În al doilea rând, în special în România, legea nu ocroteşte îndeajuns femeia. Deşi căsătoria şi celelalte Sfinte Taine ale Bisericii se fac în chip văzut, adică de faţă cu oamenii, de faţă cu martorii. Un preot niciodată nu poate să săvârşească o Cununie numai el, mirii şi cântăreţul şi naşii, trebuie să mai fie cineva ca martor a ceea ce s-a întâmplat, martor pentru oameni, martor pentru Dumnezeu.

Nu este îndeajuns de cinstită femeia, nu este ocrotită. Femeia în zilele noastre este bătută, dispreţuită, chinuită, maltratată, jertfită, în final nerăsplătită şi neapreciată pentru cât face ea pentru omenire. Dimpotrivă, i se văd numai defectele, că are şi defecte. Şi toate acestea sunt etalate, ca şi cum avem de-a face cu un lucru rău în sine. Dacă femeia nu este preţuită, atunci Însuşi Hristos nu este preţuit, pentru că, reîntorcându-ne la simbol, Hristos este Capul Bisericii.

O să spunem: dar cine dispreţuieşte aşa mult femeia? Noi! Noi, femeile, noi, bărbaţii, noi, oamenii, noi toţi nu acordăm îndeajuns de mult femeii atenţia şi cinstea cuvenită. Şi dacă nu facem aşa, atunci nu reuşim să preţuim nici familia, iar în familie apare dispreţul. Astfel, bineînţeles că nu mai avem de-a face cu soliditatea unei căsnicii, cu rezistenţa unei familii întemeiate.

Legea nu protejează femeia; ea este bătută şi, ca să i se facă dreptate, trebuie să facă o reclamaţie. Până să facă o reclamaţie, mai ia de câteva ori bătaie, după care renunţă. Este foarte greu să reclami soţul care te-a bătut, este aproape imposibil. Legea nu intră în acţiune de la ea însăşi, ca să protejeze femeia, despre care spunem că este sexul slab, dar ea nu este sexul slab, este sexul fin, atât. Sexul slab este bărbatul, cel care nu are o orientare foarte bună, ci este numai puternic. Aşa a fost dăruit el cu putere, iar restul calităţilor le-a lăsat Dumnezeu femeii (când zic restul calităţilor mă refer la această bogăţie de sentimente, o stare interioară de care este capabilă numai femeia).

 

Posted in Căsătorie | Scrie un comentariu

fiindcă toţi caută ale lor, nu ale lui Iisus Hristos

DSC_1827_resize
Ap. Filipeni 2, 16-23

Fraţilor, nu în zadar am alergat, nici în zadar m-am ostenit. Şi chiar dacă mi-aş vărsa sângele pentru jertfa şi slujirea credinţei voastre, mă bucur şi vă fericesc pe voi pe toţi. Asemenea şi voi bucuraţi-vă şi fericiţi-mă. Ci nădăjduiesc întru Domnul Iisus, că voi trimite pe Timotei la voi, fără de zăbavă, ca şi eu să fiu cu inima bună, aflând veşti despre voi. Căci nu am pe nimeni altul, la un gând cu mine şi care să vă poarte grija cu adevărat, fiindcă toţi caută ale lor, nu ale lui Iisus Hristos. Dar încercarea lui o cunoaşteţi, căci împreună cu mine a slujit Evanghelia, întocmai ca un copil lângă tatăl său. Pe el deci nădăjduiesc să-l trimit, îndată ce voi vedea ce va fi cu mine.

Posted in Căsătorie | Scrie un comentariu

Omul bun scoate cele bune din vistieria cea bună a inimii sale, iar cel rău, din vistieria cea rea a inimii sale, scoate cele rele. Că din prisosinţa inimii grăieşte gura lui

DSC_1783_resize

Zis-a Domnul: nu judecaţi pe alţii, şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi, şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi, şi veţi fi iertaţi; daţi, şi vi se va da; vor turna în sânul vostru o măsură bună, îndesată şi clătinată şi plină încât să se verse; căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceeaşi vi se va măsura şi vouă. Apoi le-a spus şi o pildă: poate, oare, orb la orb să arate calea? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu poate fi ucenic mai presus de dascălul său; iar dacă s-a desăvârşit, va fi ca dascălul său. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, iar bârna care este în ochiul tău nu o simţi? Sau cum poţi zice fratelui tău: frate, stai să scot paiul din ochiul tău, nevăzând tu însuţi bârna care este în ochiul tău? Făţarnice, scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău. Căci nu este pom bun care să facă roade rele şi nici pom rău care să facă roade bune. Iar fiecare pom se cunoaşte după roadele lui; căci nu se adună smochine din mărăcini, nici nu se culeg struguri din spini. Omul bun scoate cele bune din vistieria cea bună a inimii sale, iar cel rău, din vistieria cea rea a inimii sale, scoate cele rele. Că din prisosinţa inimii grăieşte gura lui.

Posted in Căsătorie | Scrie un comentariu

Marţi seara – Glasul al 2-lea: Bucuria lumii, pururea Fecioară, singura nădejde şi mângâiere. dumnezeirea întreagă întru tine s-a sălăşluit

009

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editura Doxologia

Marţi seara – Glasul al 2-lea

Canonul Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu.

 Facere a Monahiei Tecla

Cântarea 1, Glasul al 2-lea Irmosul:

«Celui ce marea cea neumblată şi cu valuri, cu dumnezeiasca Sa poruncă a uscat-o şi a trece pedestru prin ea pe poporul israelit l-a povăţuit, Domnului să-I cântăm căci cu slavă S-a preaslăvit».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Cununa neveştejită a laudelor tale acum o ţese Biserica în Duhul, Preacurată, şi-ţi aduce cu evlavie împreună cu Arhanghelul Gavriil, vestitorul nunţii, cântând „bucură-te” şi slăvindu-te după cuviinţă. Continue reading

Posted in Căsătorie | Scrie un comentariu

iubire…

Posted in Căsătorie | Scrie un comentariu

Dacă m-ar întreba altcineva să-i spun ce este căsnicia, i-aş zice: armonie. Nu e armonie…? Păi ce, femeia e făcută de Dumnezeu ca să te joci tu cu ea?

Arhimandrit Arsenie Papacioc, Despre armonia căsniciei, Editura Elena, Constanța, 2013, pp. 5-6


Mai întâi este vorba de-o trăinicie a căsniciei, nu este vorba de o plăcere de moment care se consumă, după care se ajunge la nenorociri şi la despărţiri. Eu asist la divorţuri… Nu este permis ca în iubire să înşeli. Bărbaţii trăiesc cu alte femei şi nu le convine să divorţeze. Copiii nu-i încurcă, că nu se ocupă deloc de ei. Şi le lasă copiilor şi o zestre morală proastă, pentru că pe copil – spuneam la atâta lume – nu-l învaţă nimeni să vorbească, el vorbeşte precum părinţii, deci ce aude şi ce vede, aceea va face şi el. Şi tot ce face soţul, că o bate pe soţie, că nu-ştiu-ce, copiii înregistrează şi cresc traumatizaţi.
De ce să nu facem o căsnicie pentru totdeauna ca moşii si strămoşii noştri? Dacă m-ar întreba cineva să-i spun într-un cuvânt ce este cultura, i-aş răspunde: armonie. Dacă m-ar întreba un altul, mai pretenţios, să-i spun, într-un cuvânt, definiţia Bibliei, i-aş defini: armonie. Dacă m-ar întreba altcineva să-i spun ce este căsnicia, i-aş zice: armonie. Nu e armonie…? Păi ce, femeia e făcută de Dumnezeu ca să te joci tu cu ea?
Posted in Căsătorie | Scrie un comentariu

Dacă-i place Măriei, soţia mea, nu trebuie să vă mai placă şi vouă!

Arhimandrit Arsenie Papacioc, Despre armonia căsniciei, Editura Elena, Constanța, 2013, pp. 6-7

Dragii mei, eu discut foarte mult, mai ales cu studenţii teologi, care nu pot fi hirotoniţi (diaconi sau preoţi pentru bisericile de mir), dacă nu se însoară mai întâi.

Mai întâi de toate, pentru legătura dintre bărbat şi femeie s-au făcut atâtea acte, atâtea viersuiri, atât de frumos, atât de înălţător, s-a vorbit despre iubire. De pildă, Eminescu, făcând apel la inima Veronicăi: „Pe lângă plopii fără soţ/ Adesea am trecut,/ Mă cunoşteau vecinii toţi,/ Tu nu m-ai cunoscut”.

Am ajutat în perioada interbelică pe cineva să plece în Germania. Erau căsătoriţi, aveau două fete, soţia era profesoară de istorie. Soţul, odată ajuns în Germania, a început să scrie poezii. Şi-i întreba pe colegii de muncă, tot români: „Vă place poezia scrisă de mine?”

„Nu!” îi răspundeau colegii.

„Dacă-i place Măriei, soţia mea, nu trebuie să vă mai placă şi vouă!”

Maria era muza care îl inspira pe el, vedeţi ce înseamnă dorul de soţie!? Omul trăia ca şi când ar fi fost soţia lui de faţă.

Posted in Căsătorie | Un comentariu

Iubirea fără Hristos nu are nici un gust

Arhimandrit Arsenie Papacioc, Despre armonia căsniciei, Editura Elena, Constanța, 2013, pp. 10-11


Iubirea fără Hristos nu are nici un gust. Şi mai mult, vă spun că iubirea se consumă şi nu mai are acel gust, în care să vezi în fiecare clipă o veşnicie întreagă, alături de celălalt. Nu mai are gust, pentru că este fără Hristos. Dar dacă este cu Dumnezeu, atunci este prospeţime în fiecare clipă şi nu există derapaje… Mireasa care intră fecioară în biserică la Taina Cununiei, fecioară în suflet rămâne toată viaţa – chiar după ce naşte prunci – şi mirele la fel, bineînţeles doar dacă sunt şi rămân în Hristos.

Nimic nu se poate concepe fără Dumnezeu. Dragii mei, plăcerea este o consecinţă, nu este un scop în sine. Eu mănânc să mă hrănesc, nu mănânc pentru că este mâncarea dulce. Dacă este şi dulce este foarte bine, dar nu contează, pentru că nu acesta este scopul. Plăcerea nu-i decât un incident care să te mâne din ce în ce mai mult, pentru procreare, pentru a se perpetua specia!

Referitor la lumea aceasta… nu e vinovată, suntem vinovaţi noi că nu ştim să iubim şi nu ştim s-o apreciem! Ce-am făcut noi pentru lumea asta, dacă este vorba să intrăm în amănuntele drumului mântuitor? Ce-am făcut noi pentru lumea aceasta? Asta ni se cere să răspundem!

Posted in Căsătorie | Scrie un comentariu

Aflaţi însă cum se căsătoreau cei vechi şi faceţi ca ei!

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, EIBMBOR, București, 1994, pp. 835-836

Aflaţi însă cum se căsătoreau cei vechi şi faceţi ca ei!

- Dar cum se căsătoreau aceia?

- Se interesau ce purtări are fata, ce apucături, ce însuşiri sufleteşti. De aceea n-aveau nevoie de contracte, nici de garanţia hârtiei şi cernelii, în locul tuturor acestora le era de ajuns purtarea miresei. Vă rog, dar, şi pe voi, nu umblaţi după bani şi după avere, ci după purtări, după bunătatea inimii. Caută fată evlavioasă, fată cuminte! Aceste însuşiri sunt mai bune decât nenumărate comori. De cauţi pe cele ale lui Dumnezeu, le vei avea şi pe cele din lumea aceasta; dar dacă le nesocoteşti pe acelea şi umbli după acestea, nici de acestea n-ai parte.

- Dar cutare, mi se spune, a ajuns bogat de pe urma femeii!

- Nu îţi este ruşine să-mi dai astfel de exemple? Am auzit pe mulţi spunând: „Mai bine să ajung săracul săracilor, decât să ajung bogat de pe urma femeii!” Da! Ce poate fi mai neplăcut decât o astfel de bogăţie? Ce poate fi mai amar decât această bună stare? Ce poate fi mai ruşinos decât de a ajunge vestit pe această cale şi a se spune de toţi: „Cutare a ajuns bogat de pe urma femeii!” Nu mai vorbesc de neplăcerile dinăuntrul casei, care, vrând-nevrând, vin peste cel care s-a căsătorit aşa. Nu mai vorbesc de înfumurarea femeii, de slugărnicia bărbatului, de certurile dintre soţ şi soţie, de ocările slugilor. Slugile îi spun în obraz: „Sărac, coate goale, om de nimic, născut din oameni de nimic! Ce a avut când a venit aici? Nimic! Nu-i, oare, a stăpânei noastre toată averea?” Dar nu-ți pasă de aceste cuvinte! Nu-ţi pasă că nu eşti om liber. Şi paraziții aud cuvinte mai grele decât acestea și nu se supără. Tot așa și aceşti bărbaţi; ba, dimpotrivă, se mai şi fălesc cu ruşinea lor. Când le spui ce se spune despre: ei, îţi răspund: „S-o duc eu bine, să-mi fie viaţa dulce şi plăcută şi poate să mă şi înăbuşe femeia!” O, diavole! Ce proverbe ai răspîndit printre oameni? Sunt în stare să distrugă toată viaţa unor astfel de oameni. Uită-te la aceste cuvinte drăceşti şi pierzătoare! Sunt pline de pierzanie. Aceste cuvinte nu spun altceva decât acestea: „Să nu-ţi pese de cineva, să nu-ţi pese de dreptate! La pământ cu dreptatea şi cu cinstea! Un singur lucru caută: plăcerea! Te înăbuşă o astfel de căsătorie? Nu-i nimic, îndrăgeşte-o! Te scuipă toţi cei care te întâlnesc? Îţi aruncă cu noroi în obraz, te alungă ca pe un câine? Nu-i nimic! îndură totul!” Un porc, dacă ar avea grai omenesc, ar grăi oare, altfel? Ar grăi, oare, altfel câinii cei necuraţi? Dar poate că nici porcii, nici câinii n-ar rosti cuvintele pe care diavolul îi pune pe oameni să le rostească în nebunia lor. De aceea vă rog, daţi-vă seama de grozăvia acestor cuvinte! Fugiţi de astfel de proverbe! Culegeţi proverbele cele din Scriptură, cu totul potrivnice acestora.

-  Care sunt acestea?

- „Nu merge după pofta sufletului tău şi pune friu poftelor tale”(Înț. Sir. 18, 30). Iar despre femeia desfrânată Scriptura spune cu totul altceva decât proverbele cele drăceşti: „Nu te uita la femeia rea! Că miere picură din buzele femeii desfrânate, care îndulcesc o clipă gâtlejul tău, dar mai pe urmă le vei găsi mai amare decât fierea şi mai tăioase decât sabia cea cu două tăişuri” (Prov. 5, 3-4). Aceste proverbe să le auzim, nu pe acelea. Datorită acelor proverbe ajung oamenii robi; datorită lor se nasc cuvinte slugarnice; datorită lor oamenii ajung animale necuvântătoare, pentru că oamenii vor să urmărească peste tot numai plăcerea. Da, datorită lor, datorită acestor proverbe drăceşti, care sunt, şi fără de cuvintele mele, prin ele însele de râs şi de batjocură. Într-adevăr, ce câştig mai ai de pe urma plăcerii odată ce te-ai înăbuşit?

Încetaţi, dar de a vă mai face de râs! Încetaţi de a mai aprinde pe capul vostru iadul şi focul cel nestins! Să privim, deşi târziu, aşa cum trebuie la cele viitoare, îndepărtând ceea ce ne vatămă lumina ochilor, ca să petrecem viața de aici cu bună-cuviință, cu sfințenie, cu avlavie și să avem parte și de bunătățile cele viitoare, cu harul și cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia slava în vecii vecilor, Amin!

 

Continue reading

Posted in Căsătorie | Scrie un comentariu

de dimineata

Posted in Căsătorie | Scrie un comentariu

Luni seara – Glasul al 2-lea: dumnezeiescul har al Mângâietorului vine în inimă, cu liniştea minţii, cu seninătatea cugetelor + vărs rugăciunea mea, în plâns şi suspin + Primeşte rugăciunea, primeşte plânsul meu, primeşte-mi cererea, primeşte-mi lacrimile şi suspinul inimii

DSC_0125

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editura Doxologia

Luni seara – Glasul al 2-lea

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Facere a Sfântului Andrei Criteanul

Cântarea 1. Glasul al 2-lea Irmosul:

«Veniţi popoare, să-I cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Cel ce a despărţit marea şi l-a trecut pe poporul pe care l-a slo­bozit din robia egiptenilor, că S-a proslăvit».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Este vremea plângerii, o, nenorocitule suflete! Iată, s-a deschis arena vieţii prezente pe care alergăm, şi noi dormim, vai, nouă! Deci să ne trezim acum şi să ne tânguim. Continue reading

Posted in Căsătorie | Scrie un comentariu

Duminică seara – Glasul al 2-lea: Cel ce voieşte mila + Bucură-te, bolta înstelată a cerului, care porţi nerătăcite stelele şi planetele toate

DSC_0301

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editura Doxologia

Duminică seara – Glasul al 2-lea

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Facere a Sfântului Ioan al Evhaitelor

Cântarea 1. Glasul al 2-lea Irmosul:

«întru adânc a înecat de demult toată oastea lui Faraon pu­terea cea prea întrarmată; iar Cuvântul, întrupându-Se, a nimicit păcatul cel prea rău. Domnul cel Preaînalt, căci cu slavă S-a preaslăvit».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Pe mine, cel ce mai presus de firea cea cuvântătoare am pă­cătuit, ceea ce ai covârşit cu sfinţenia şi cuvioşia şi curăţia minţii ostile îngereşti, mântuieşte-mă, Fecioară, ca pe tine să te laud, pe cea Prealăudată. Continue reading

Posted in Căsătorie | Scrie un comentariu

încredinteaza lui Dumnezeu orice nadejde a ta, si El va avea grija de tine

DSC_0301

din ” Ne vorbeste Staretul Partenie de la Pecerska”

  • Daca Dumnezeu nu Se descopera înauntrul nostru câta vreme traim aici pe pamânt, nu vom putea sa-L vedem nici în Cer.
  • Purtarea de grija a lui Dumnezeu nu are hotar. El ne cârmuieste nevazut si nimic nu se face fara voia Lui. In toate este statornicita ziua si ceasul(A nu se întelege din spusele Staretului Partenie ca acesta ar sustine predestinarea; el se refera la atotstiinta lui Dumnezeu. Vezi Sfântul Ioan Damaschin: Dogmatica, Cartea a 2-a, Cap. 30 n.tr.), încredinteaza lui Dumnezeu orice nadejde a ta, si El va avea grija de tine. Daca te bizui pe tine însuti, atunci Dumnezeu te va ajuta într-o oarecare masura, dar atotlucratoarea Lui purtare de grija se va retrage de la tine.
  • Când apare ajutorul omenesc, cel dumnezeiesc se îndeparteaza. Pe un oarecare pustnic îl slujeau îngerii, dar când s-au apropiat de el oamenii si au început sa îl ajute, atunci îngerii l-au parasit.
  • Desavârsita saracie pentru Hristos este o mare comoara. O dobândeste numai acela care nadajduieste neclintit în purtarea de grija a lui Dumnezeu. Sa ai nadejde neclintita, si vei vedea ca Domnul nu va îngadui sa mori de foame sau sa îti lipseasca ceva din cele materiale, însa atunci când te îndoiesti si cauti ajutorul omenesc, si când te bizui numai pe tine însuti, atunci purtarea de grija dumnezeiasca se va retrage. Apostolul Petru mergea pe valuri pâna în clipa când s-a îndoit în cugetul sau.
  • Pentru a dobândi rabdare în întristari si în încercari, crede ca toate se fac în viata noastra cu voia lui Dumnezeu.

 

Posted in Căsătorie | Scrie un comentariu

Interiorul frumos al unei fete poate să existe în măsura în care s-a îngrijit de lucrul acesta

Părintele Nicolae Tănase, Soțul ideal, soția ideală, Editura Anastasis, 2001, p. 127

Aș dori să ştiu de ce băieţii din zilele noastre se îndrăgostesc mai uşor de o fată frumoasă, cu aspect exterior frumos şi nu observă mai uşor o tânără cu aspect interior frumos.

Da, interesant, dar trebuie să stabilim un lucru. Toate fetele sunt frumoase. Toate. Ochii băieţilor au nişte deformări, de le văd aşa şi aşa. Sfântul Ioan Gură de Aur, în secolul al patrulea, după condiţia de a nu fi rude, punea mirilor şi condiţia să se placă.

Dacă aliniezi aici toate fetele şi acolo băieţii şi le pui numere şi le ceri bileţele, „Măi, de care îţi place ţie?”, o să vedeţi că e foarte interesant. La unul îi place de una, la altul de alta, foarte interesant. Te duci şi te uiţi de ce îi place aceasta, de ce nu îi place cealaltă. Nu toţi băieţii se orientează asupra unei singure fete. Este vorba de ochii care privesc, e clar.

Interiorul frumos al unei fete poate să existe în măsura în care s-a îngrijit de lucrul acesta. După ce ne place o fată, după aceea îi studiem şi interiorul, pentru că această realitate estetică, existentă în căsnicie, are rolul ei şi atât.

 

Posted in Căsătorie | Scrie un comentariu

Dumnezeu să vă ajute şi să rânduiască astfel lucrurile, încât să vă trimită persoana care vi se potriveşte, care vă este pe măsură

Arhimandrit Simeon Kraiopoulos, Adolescenţa. Fecioria. Căsătoria, Editura Bizantină, Bucureşti 2010, p. 214

Trebuie să lăsăm libertatea harului şi intervenţiei lui Dumnezeu în ceea ce priveşte căsătoria.

Oricât de sigur ar fi cineva, oricât de bine ar înţelege, oricât de ascuţită ar avea mintea, trebuie să se lase în mâinile lui Dumnezeu şi să se roage Lui, pentru a se căsători. Lucrul acesta nu se mai întamplă astăzi.

Eu v-aş îndemna, tinerilor şi tinerelor – preot fiind, să mi se ierte ceea ce voi grăi din multă iubire – ca tema căsătoriei să fie rugăciunea voastră ascunsă.

Să faceţi o rugăciune tainică de care să ştiţi doar voi. Să vă rugaţi ca Dumnezeu să vă ajute să reuşiţi în căsătorie.

Dumnezeu să vă ajute şi să rânduiască astfel lucrurile, încât să vă trimită persoana care vi se potriveşte, care vă este pe măsură.

Dumnezeu să rânduiască în aşa fel lucrurile, încât să deveniţi una, iar căsătoria voastră să fie reuşită.

Posted in Căsătorie | Scrie un comentariu

pentru noi ce este familia?

Părintele Nicolae Tănase, Soțul ideal, soția ideală, Editura Anastasis, Sibiu, 2011, p. 211-212

Tot ce vedem rău este din lipsă de trăire duhovnicească în familie. Noi ne-am obişnuit să condamnăm numai răul, mai precis numai efectul răului, nu şi cauza răului.

Nu este cineva care să observe cum a ajuns omul într-o întunecime a minţii atât de profundă. În afară de gravitatea avortului, în afară de gravitatea divorţului, puţini mai încercăm să înţelegem de ce se întâmplă toate acestea. Înţelegând de ce se întâmplă acestea, nu scade gravitatea faptei, dar se poate ajunge la anularea cauzei. Scăpăm de efect, dacă studiem cauza.

Ne punem întrebarea: pentru noi ce este familia? Pe soţ şi pe soţie i-a unit Dumnezeu în căsătorie? Familia este, și pentru noi, prezenţa Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt în lume? Pentru noi, lipsa copilului este o neîmplinire, ca reprezentare numai, a ceea ce noi suntem datori să recunoaştem că suntem? Sau cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Taina aceasta mare este în Hristos şi în Biserică” răsună în inimile noastre?

Atunci când suntem soţi, înţelegem că reprezentăm Biserica? Atunci când suntem soţi, înţelegem că reprezentăm pe Hristos? Atunci când suntem soţi, înţelegem Cine este Hristos, capul Bisericii? Când suntem „biserică”, când suntem soţii, înţelegem că noi suntem create din coasta lui Hristos? Căci Biserica, în chip nevăzut, a luat naştere din coasta lui Hristos, prin vărsarea Sângelui pe Cruce, iar în chip văzut la Rusalii.

Înţelegem, oare, că este Hristos capul nostru, dar noi suntem corpul şi mădularele, iar împreună formăm ceea ce se poate continua ca omenire, perpetua ca ceea ce Dumnezeu a lăsat să fie şi apoi a sfinţit şi sprijină să existe în continuare?

Toate aceste întrebări rămân întrebări şi aşteaptă răspunsul, dar nu un răspuns pe care să ni-l dea cineva, ci un răspuns care să vină dinăuntrul nostru.

 

Posted in Căsătorie | Scrie un comentariu

Dacă este iubire, lucrurile se rezolvă de la sine: se uită unul la altul și știu ce au de făcut

Ne vorbește Părintele Arsenie, ed. a 2-a, vol. 3, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, pp. 52-53

- Ne puteți spune care este scopul ascultării în viața de familie?

- Dacă este iubire, lucrurile se rezolvă de la sine: se uită unul la altul și știu ce au de făcut.

În ce privește copiii, ei trebuie educați de mici, să le imprime în suflet ideea de Dumnezeu cu orice chip, ca astfel, încet-încet, să crească în învătățura creștină.

- De ce spune că „bărbatul este cap femeii”?

- Și femeia ce este, dacă bărbatul este cap? Unde este situată față de cap?

Continue reading

Posted in Căsătorie | Scrie un comentariu

Iubind pe cineva nu faci doar o simplă faptă bună faţa de el, ci îl ajuţi să fie mai bun

Ieromonah Petroniu Tănase, Chemarea Sfintei Ortodoxii, Editura Bizantină, București, 2006, p. 83

La Sfântul Isaac Sirul găsim acest cuvânt minunat. „Sileşte-te, zice, să întâmpini pe aproapele tău cu o dragoste care să întreacă măsura cuvenită lui. Laudă-l chiar pentru lucrurile pe care nu le are… Prin aceasta semeni sămânţa virtuţii în el. Îl sileşti să se întoarcă spre bunătate şi dacă are unele scăderi, se va tămădui de ele, ruşinându-se de cinstea pe care i-o arăţi” (Cuvânt 5).

Iubind pe cineva nu faci doar o simplă faptă bună faţa de el, ci îl ajuţi să fie mai bun, semeni sămânţa virtuţii în el. Dar, lucru şi mai minunat este că această schimbare pe care o produc eu prin iubirea mea în aproapele se întoarce la mine şi mă schimbă şi pe mine. Faţa celui iubit, zice Sfântul Ioan Scărarul, ne pre­schimbă în chip vădit, ne face luminoşi, veseli, alungă întristarea. Dar faţa Stăpânului ce nu poate face când vine în chip nevăzut în sufletul curat? (Scara 30,10).

 

Posted in Căsătorie | Scrie un comentariu