Uimire …. Îmbrăţişare în îmbrăţişare

12582

Taina Căsătoriei  într-o imagine

 

Posted in Familie | Un comentariu

L-a ajutat să descopere că în viaţă există şi fericirea de a trăi în doi

cs_lewis_and_joy_davidman

Clive Staples Lewis – propovăduitorul înţelepciunii creştine

Ziarul LUMINA

Miercuri, 21 Ianuarie 2009

Iarna anului 1931. Într-o casă mică şi armonioasă, de cărămidă roşie, un tânăr profesor nu are pace. S-a oprit din lucru şi se uită în gol. Încearcă o senzaţie ciudată. Simte că în cameră mai este Cineva. Îşi aminteşte că, acum 20 de ani, şi-a pierdut credinţa în Dumnezeu. Era în liceu, iar lucrul acesta s-a produs aproape fără să-şi dea seama. Primul război mondial prin care trecuse ca soldat, primii ani ca profesor îi întăriseră această părere. Trecuseră câţiva ani de când conştientizase urmările alegerii lui. Nu îi era nici mai bine, nici mai rău fără Dumnezeu. Avea însă deseori un simţământ ciudat. Atunci când se oprea din proiectele pe care le avea de împlinit, trăia sentimentul apăsător al existenţei unei alte persoane în încăpere. Continue reading

Posted in Caracter, Căsătorie | 2 comentarii

Vreau să curăţesc nunta şi s-o readuc la nobleţea care-i este caracteristică, pentru a închide gura ereticilor

Din  „Viata spirituala in cetate”
De Paul Evdokimov
Editura Nemira 2010

HARUL TAINEI NUNŢII, POTRIVIT TRADIŢIEI ORTODOXE

„Ca pecete pe sânul tău mă poartă… că iubirea ca moartea e de tare… flacăra ei ca flacăra focului arzător al Domnului”[Cantarea Cantarilor]. Astfel slăveşte Cântarea Cântărilor dragostea omenească, care îşi are originea în Dumnezeu şi este de aceeaşi natură cu dragostea dumnezeiască, căci se aprinde de la flacăra acesteia, iar limbile de foc fac din ea o Cincizecime nupţială. Monahul converteşte erosul, dragostea conjugală operează transfigurarea lui, deschizându-l către dragostea dumnezeiască.

Dragostea a fost profanată înainte de a se şti măcar ce este; nicăieri altundeva nu există atâtea minciuni şi atâta ipocrizie, când dragostea este tocmai setea cea mai adâncă de adevăr, vocea însăşi a fiinţei.

Sfântul Ioan Gură de Aur se ridică cu tărie împotriva unei astfel de stări, spunând: „Darul lui Dumnezeu a fost acoperit de ocară până la rădăcină. Să-l curăţim, aşadar. Vreau să curăţesc nunta şi s-o readuc la nobleţea care-i este caracteristică, pentru a închide gura ereticilor“[Douasprezece omilii la Coloseni].

Singurul remediu eficace împo¬triva desfrânării, mai spune el, şi sursa adevăratei castităţi este magnus amor[Omilia 33, 6 la 1 Corinteni], şi ne dă această formulă magnifică: „Nunta este taina dragostei“[Omilia la 1 Corinteni 7, 39].

„Ascultaţi ce spune Sfânta Biserică: „Hai, iubitul meu, la câmp, hai la ţară să petrecem, mâine hai la vie să vedem dacă a dat viţa de vie…”. Iată secerişul Bisericii, care umple cu roadă bogată a nunţii hambarele lumii, şi teascurile Domnului Iisus pline de rodul viţei împreunate cu ulmul, acolo unde este mulţimea de roade ale iubirii nupţiale”, scrie Sfântul Ambrozie [De virginit 6, 34].

Posted in Cântarea Cântărilor, Căsătorie, Paul Evdokimov | Scrie un comentariu

Când soţul şi soţia se unesc în căsătorie, ei nu mai apar ca ceva pământesc, ci sunt asemenea chipului lui Dumnezeu Insuşi

Din  „Viata spirituala in cetate”
De Paul Evdokimov
Editura Nemira 2010

ASPECTUL EUHARISTIC AL NUNŢII

„Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos şi în Biserică” (Efes. 5, 32). Magistrala definiţie a Sfântului Pavel face din nuntă o miniatură substanţială a iubirii nupţiale dintre Hristos şi Biserică şi plasează astfel nunta în dimensiunea hristologică şi trinitară. Vedem acestea aprofundând  „suprapunerea” pe care o face Apostolul.

Întrupându-Se, „Cuvântul trup S-a făcut”, nu mai este doar Dumnezeu-, ci este Dumnezeu-Om.

Tot aşa bărbatul, însoţindu-se cu femeia sa, nu mai este acelaşi.

După expresia Sfântul Ioan Gură, nu mai este „o jumătate de om, izolată de perechea sa”, ba mai mult, „astfel sunt proprietăţile iubirii, că cea iubită şi cel ce iubeşte nu mai alcătuiesc două fiinţe, ci una singură…, nu sunt doar uniţi, ci una sunt”.

„Când soţul şi soţia se unesc în căsătorie, ei nu mai apar ca ceva pământesc, ci sunt asemenea chipului lui Dumnezeu Insuşi”[Omilii la 1 Corinteni]. Continue reading

Posted in Căsătorie, Paul Evdokimov | Scrie un comentariu

Chemarea femeii din zilele noastre

Chemarea femeii din zilele noastre :

Maica Domnului, modelul femeii creştine

Adrian Dobreanu

Vinovăţia Evei biblice a fost pivotul credinţei creştine, misiunea lui Iisus Hristos pe pământ fiind stăvilirea neascultării de Dumnezeu. Dacă Eva a păcătuit şi apoi l-a îndemnat pe Adam să comită aceeaşi faptă, Fecioara Maria a fost prima persoană din întreaga istorie care L-a primit şi acceptat pe Hristos drept Mântuitor. Maica Domnului rămâne modelul de netăgăduit pentru orice femeie creştină.

Paul Evdokimov spune că Eva cea nouă întru Hristos, Maria, aduce adevărul despre natura umană. Biserica o declară “pururea Fecioară”, adică fecioară în esenţa ei şi prin aceasta “Maică”. Într-un text al unui vechi fragment liturgic referitor la Preacurata Fecioară Maria, se spune: “Tu ai născut pe Fiul fără tată, pe acest Fiu pe care Tatăl mai înainte de veci l-a născut fără mamă”. Analogia, deşi nu este pe deplin adecvată marilor realităţi divine, este totuşi sugestivă, în înţelesul că Fecioara devine chipul omenesc al paternităţii divine, o punte a unei apropieri intime de Dumnezeu. “Dacă paternitatea este categoria vieţii divine, maternitatea este categoria religioasă a vieţii umane.” Continue reading

Posted in Căsătorie | Scrie un comentariu

Sfântul Ioan Hrisostom şi viaţa de familie

Sfântul Ioan Hrisostom şi viaţa de familie – preluat de AICI
 Arhimandrit Efrem, Egumenul Sfintei şi Marii Mănăstiri Vatoped, Sfântul Munte

Instituţia căsătoriei se află azi în criză peste tot în lume. Sfântul Ioan Hrisostom, căruia îi sărbătorim anul acesta 1600 de ani de la adormire, este considerat creatorul teologiei vieţii cotidiene. În acest articol sunt prezentate poziţiile şi sfaturile Sfântului Ioan Gură de Aur despre cea mai importantă parte a vieţii cotidiene, familia.  

Dumnezeu cunoscând dinainte ce va urma după crearea oamenilor i-a plăsmuit pregătiţi biologic pentru „comuniunea căsătoriei”. Geneza se referă iniţial doar la Adam. „Adam dormind, femeia a fost zidită”[1]. Sfântul Ioan Hrisostom menţionează că Moise nu foloseşte verbul „a plăsmuit” («έπλασεν»*) când vorbeşte despre femeie, ci pe „a zidit” («ωκοδόμησεν»*) voind să arate că ea s-a făcut din aceeaşi materie ca Adam, nu dintr-alta, diferită. Femeia, deci, nu este cu nimic mai prejos decât Adam. Este o existenţă umană desăvârşită, dar şi egală cu el. Dumnezeu ştiind dinainte căderea primilor oameni întemeiază căsătoria şi rânduieşte nevoia lor de mângâierea reciprocă. Continue reading

Posted in Căsătorie | Un comentariu

Iubirea oamenilor între ei are nevoie să fie desăvârşită de către Dumnezeu

imaginephp

Mai mult ==>>  AICI

Iubirea lui Dumnezeu

Pentru Simone Weil, iubirea divină este singura deplină cu adevărat. Iubirea oamenilor între ei are nevoie să fie desăvârşită de către Dumnezeu. Punctul ei culminant se dezvoltă în momentele dificile ale vieţii. De aceea, obişnuia să spună: „Dacă atunci când cazi, perseverezi în iubire până în punctul în care sufletul nu-şi mai poate stăpâni strigătul: «Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?», dacă rămâi în acel punct fără a înceta să iubeşti, ajungi să atingi ceva ce nu mai e nenorocire, ce nu mai e bucurie; e esenţa centrală, esenţială, pură, nonsensibilă, comună bucuriei şi suferinţei; e iubirea însăşi a lui Dumnezeu. Ştii atunci că bucuria este esenţa contactului cu iubirea lui Dumnezeu, că nenorocirea este rana acelui contact când el e dureros, că numai contactul în sine e important, nu şi modalitatea lui“ (Ultimele gânduri, 50). În definitiv, pentru cel care caută cu dragoste Adevărul, cunoaşterea Lui nu îi poate fi refuzată. „Lui Hristos Îi place să i se prefere Adevărul, deoarece, înainte de a fi Hristos, El este Adevărul. Dacă te întorci de la El pentru a te îndrepta spre adevăr, nu vei face cale lungă şi vei cădea în braţele Sale.“ (Autobiografie spirituală, 30)

Posted in Iubire | Scrie un comentariu

in Dar

Posted in Căsătorie | Scrie un comentariu

Marţi seara – Glasul al 3-lea: uşile vieţii deschide-mi

Dandelion Flowers

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editur Doxologia

Marţi seara – Glasul al 3-lea

Canon către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.

Facere a Sfântului Ioan al Evhaitelor

Cântarea 1.  Irmosul:

«Pământul cel roditor de adâncime, uscat l-a trecut oarecând soarele; căci ca un zid s-a închegat apa de amândouă părţile, trecând poporul marea pedestru şi lui Dumnezeu cu plăcere cântând: Să cântăm Domnului, căci cu slavă S-a preaslăvit».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Alunecând de la înălţimea celei mai bune şi desăvârşite vieţi, în locaşul cel mai de jos al iadului m-am pogorât, dar prin tine iarăşi m-am făcut mai presus de toată începătoria şi puterea, Stăpână, ceea ce ai născut pe Mântuitorul meu. Continue reading

Posted in Căsătorie | Scrie un comentariu

Maica Domnului in drum spre Sfanta Elisabeta

Posted in Căsătorie | Scrie un comentariu

de seară

DSC_0308 DSC_0318 DSC_0319

Posted in Căsătorie | Scrie un comentariu

Dacă Dumnezeu nu doreşte unirea a doi tineri, căsătoria nu are loc

Dacă Dumnezeu nu doreşte unirea a doi tineri, căsătoria nu are loc: ori moare vreunul dintre logodnici, ori se des­part, ori rămân necăsătoriţi şi astfel nu se mai ajunge la taina căsătoriei. Dacă se ajunge însă la căsătorie, înseamnă că aceasta este acceptată de Dumnezeu: fie că unirea este bine-plăcută Lui, fie că este doar acceptată. De aceea, conştienţi de aceasta, soţii trebuie să se tolereze, să fie îngă­duitori unul cu celălalt. Iar seara trebuie să discu­te despre întâmplările din timpul zilei, dând fie­care explicaţii pentru a nu exista neînţelegeri.

(Mărturie athonită în România. Pelerinajul Părintelui Arhimandrit Efrem Octombrie 2002. Omilii, sinaxe, conferinţe, Editura Sfânta Mânăstire Vatopedi, Muntele Athos, 2004, pp. 172-173)

Posted in Căsătorie | Scrie un comentariu

Pateric postmodern

Originally posted on JURNAℓ SCOȚIAN:

Ea îmi spune: Te iubesc. Eu îi răspund, prudent: Te iubesc e o rugăciune. Ea se bucură: Înseamnă că mă rog tot timpul.

View original

Posted in Căsătorie | Scrie un comentariu

Luni seara – Glasul al 3-lea: voi striga ţie din adâncul su­fletului meu

1459731_556935391055824_159895453_n

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editur Doxologia

Luni seara – Glasul al 3-lea

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Facere a Sfântului Fotie, Patriarhul Constantinopolului.

Al căruia acrostih: A treia rugăciune a lui Fotie către Preavestita Fecioară

Cântarea 1. Glasul al 3-lea Irmosul:

«Cel ce odinioară a împreunat apele cu dumnezeiasca voie şi a despicat marea pentru poporul lui Israel, Acesta este Dumnezeul nostru cel preaslăvit; Acestuia unuia să-I cântăm că S-a preaslăvit».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi Continue reading

Posted in Căsătorie | Scrie un comentariu

Duminică seara – Glasul al 3-lea: Umple de bucurie şi de dumnezeiască veselie inima mea

009

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editura Doxologia

Duminică seara – Glasul al 3-lea

 Canonul Preasflntei Născătoare de Dumnezeu.

Facere a Sfântului Andrei Criteanul

Al căreia acrostih: «A se tângui în fiecare zi este câştigul vieţii»

Cântarea 1. Glasul al 3-lea Irmosul:

«Pământul cel roditor de adâncime, uscat l-a trecut oarecând soarele; căci ca un zid s-a închegat apa de amândouă părţile, trecând poporul marea pedestru şi lui Dumnezeu cu plăcere cân­tând: Să cântăm Domnului, căci cu slavă S-a preaslăvit». Continue reading

Posted in Căsătorie | Scrie un comentariu

Sâmbătă seara – Glasul al 3-lea: Pune bucurie în inima mea cea multchinuită + har dăruieşte cu îmbelşugare inimii mele+ Căci poţi toate câte voieşti, Curată

1399229_567327176692329_595151096_o

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editura Doxologia

Sâmbătă seara – Glasul al 3-lea

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Facere a lui Manuil, marele retor

Al căruia acrostih este: «întreită cântare Fecioarei cânt, eu, Manuil»

Cântarea 1. Glasul al 3-lea Irmosul:

«Cel ce odinioară a împreunat apele la un loc cu dumnezeiasca voie şi a despicat marea pentru poporul lui Israel, Acesta este Dumnezeul nostru cel preaslăvit; Acestuia unuia să-I cântăm, că S-a preaslăvit». Continue reading

Posted in Căsătorie | Scrie un comentariu

Vineri seara – Glasul al 2-lea: Umple de bucurie inima mea + Pleacă-te la cererea celor ce strigă ţie

DSCN8338

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editura Doxologia

Vineri seara – Glasul al 2-lea

Canon către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.

Facere a Sfântului Atanasie, Patriarhul cel Nou al Constantinopolului

în greceşte, după alfabet, cum se vede în următoarele tropare

Cântarea 1. Glasul al 2-lea

Irmosul: «întru adânc a înecat de demult toată oastea lui Faraon puterea cea prea întrarmată; iar Cuvântul, întrupându-Se, a nimicit pă­catul cel prea rău, Domnul cel Preaînalt, căci cu slavă S-a preaslăvit».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Ceea ce ai izvorât lumii desfătarea ambroziei, bucură-te, de Dumnezeu Născătoare; bucură-te, rai care ai odrăslit pomul vieţii pe care învredniceşte-ne să îl vedem, Stăpână, şi să ne înfruptăm dintr-însul, toţi cei ce te laudă pe tine cu credinţă. Continue reading

Posted in Căsătorie | Scrie un comentariu

Recomandare carte

 

La Editura Doxologia a apărut în Colecţia „Romanul creştin” o primă lucrare din seria de autor Alexandru Lascarov Moldovanu, îngrijită de Livia Ciupercă, intitulată „Undeva, într-o sihăstrie…”.

Alexandru Lascarov Moldovanu se înscrie printre intelectualii români uitaţi sau puţin cunoscuţi. A trăit în perioada 1885-1971, fiind apreciat, la timpul său, ca slujitor al legii, politician, scriitor, publicist traducător. În toată viaţa sa şi prin toată opera sa s-a învrednicit a se face Domnului „slavoslovitor”.

Multe din scrierile sale de meditaţie patristică, originale, rămase în manuscris sunt învăluite în hlamida literar moralizatoare şi se disting printr-un stil euharistic, specific şi inconfundabil; adevărate mărgăritare, care-şi cer dreptul la lumină, spre a fi aşezate alături de marea noastră literatură duhovnicească.

În această carte sunt expuse gânduri ale autorului care a dorit să se dezlipească de lume câteva zile, cu dorinţa de a uita gândurile amestecate, potolindu-şi valurile sufletului, ca astfel să se apropie mai tare de Dumnezeu.

Ni se prezintă o călătorie într-o sihăstrie din adâncul ascuns de munte, în care autorul trece pe la peştera lui Anatolie, stă de vorbă cu preacuvioşii Nicanor şi Agatanghel, pătrunde în biserica tăcută şi chemătoare, urcă pe culme în lumina a-tot-biruitoare , vorbeşte cu tinerii plini de voie bună, care se duceau în căutarea frumuseţii. Şi din toate acestea a luat puteri cu care să biruie ameninţarea răului ce îi înconjura viaţa.

Şi aşa, a păşit cu uimire şi cu frângere de duh prin pajiştile înflorite ale sfinţeniei, A păşit şi a văzut, mai ales cu privirea lăuntrică, minunile pe care Dumnezeu le face în cei lipsiţi de „înţelepciunea cea lumească” şi cărora le este păstrată bună răsplătire. Autorului i se povestise în această sihăstrie vieţi adevărate care s-au prefăcut în legende, în suflet îi sălăşluia o lumină de pace, care îl dezlega de toate cele ale veacului, avea impresia că nu mai este pe pământ.

Atunci când autorul se întâlneşte cu cei trei tineri care urcau pe munte îndeamnă cu dragoste părintească să păzească comoara tinereţii, punând strajă în jurul cetăţii ei, pe însăşi nebiruita şi pururi – minunata Frumuseţe deplină, fără de pată, neisprăvită, fără de moarte, divină. Pe această să o caute întotdeauna, să meargă spre ea, s-o facă să fie a lor, sorbind-o prin ochi şi prin duh. S-o închidă în cămările sufletului şi s-o îmbogăţească mereu cu alte şi alte înfăţişări ale ei, de trup şi de duh, întâlnite în calea zilelor cercetătoare.

A plecat de acolo cu părere de rău căci oamenii şi  priveliştile, vitele şi gâzele rămân iar autorul este nevoit să plece, lăsându-le singurătatea şi nemărginirile, vântul şi miresmele, clopotul şi rugăciunile, iar el cobora la vale, ca să înceapă din nou zadarnicul bucium şi să guste mâhnitoarele privelişti ale tuturor răutăţilor. Şi totuşi viaţa din vale începea să-l cheme. Părea că plecase de multă vreme, uitând  de toţi ai lui şi de toate. O imputare duioasă s-a strecurat în duhul său şi parcă auzea: „Mergi spre ale tale, cele ce ţi-au fost încredinţate de Dumnezeu, şi nu le da învinuire, ci caută şi le sfinţeşte prin toate ale tale. Fii din lume, dar nu fi al ei. Luptă şi iartă, iartă şi iubeşte, ridică-te pe tine şi pe alţii, fă cunoscut tuturora şi în toate, pe Domnul Iubirii”.

Pentru a căpăta puteri în vâltoarea acestei vieţi ni se spune să îi luăm ajutor pe sfinţi, pe îngerul păzitor şi pe Maica Domnului, Cea care nu ştie ce înseamnă rugăciunea neprimită, când ea vine de la copiii ei… Apoi să stăruim în veghere şi rugăciune. Mai întâi, să veghem asupra noastră cu nemilă ca să putem fi folositori altora. Să începem toate cele ale duhului mai întâi cu noi înşine, şi numai după aceea cu alţii. Să nu fim împietriţi la nimic, să iertăm şi să ajutăm, să credem şi să nu judecăm pe nimeni, ci să fim cât mai fierbinte rugători pentru toţi.  Să nu lăsăm mânia în duhul nostru şi să alungăm departe de noi răutate.

Suntem sfătuiţi, indiferent de ce ni s-ar întâmpla, de ce val s-ar abate asupra noastră, oricare ar fi încercările ce ne sunt hărăzite, oricât de tare ar bate valurile răutăţilor în zidurile cetăţii sufletelor noastre, să punem în lucrare Iubirea lui Hristos şi vom fi biruitori.

Cartea „Undeva, într-o sihăstrie…”, autor Alexandru Lascarov Moldovanu poate fi cumpărată de la magazinul online Doxologia, de la Librăriile Doxologia, precum şi de la celelalte librării din Iaşi şi din ţară.

 

Posted in Căsătorie | Scrie un comentariu

Recomandare carte

In pustiul lumii – COMANDA AICI

Traducator(i): Teodor Coman
Editura: Bizantina
Anul aparitiei: 2014
Nr. pagini: 268 pagini
Disponibilitate:  in stoc
Preţ de listă:  25,00 LEI
Preţul nostru:  19,50 LEI
Economisiţi:  5,50 LEI (22%)
 
 

Descriere

Lucrul de capatai asupra caruia revine Parintele Simeon in aceasta carte este acela al lepadarii de sine si al urmarii lui Hristos. Ceea ce se cere omului nu este sa framante cu mintea lui prea mult, sa nadajduiasca in stradaniile lui, oricate vor fi fiind, ci tocmai sa iasa din captivitatea propriei sale minti, din nadajduirea in propriile sale puteri si eforturi, din propria sa judecata, din propriile sale criteria, si sa mearga dupa Hristos, sa se aseze in ceata celor merg dupa El, Ii urmeaza Lui. Omul nu va reusi sa se imbunatateasca singur. Gestul esential pe care trebuie sa-l faca este tocmai acela de a parasi iluzia ca poate sa faca el ceva pentru sine si de a se incredinta lui Hristos, asa cum este, pacatos, cazut, neputincios, slabanog. Sa spuna: Doamne, vin si eu dupa Tine. Raspund chemarii Tale care a zis: Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi (Matei 11, 28).

Nu slujeste la nimic daca fiecare dintre noi traieste dupa legea lui, daca apartine propriului sine si isi duce asa, pur si simplu, zilele. Grija noastra mare este sa traim bine, asa cum vrem, asa cum ne place, iar relatia noastra cu Dumnezeu reprezinta doar un simplu lucru in viata noastra. Greseala. Mare greseala! Lucrurile sunt mult mai serioase. Daca nu esti adevarat, daca nu ai inlauntrul tau adevarul, daca nu stii de unde vii si incotro te indrepti, de ce existi, ce faci, care e menirea ta, atunci ce noima mai are viata ta? Din pacate cam asa este omenirea, nu stie ce i se intampla. Cu durere in suflet spunem asa ceva. Insa aproape ca ceilalti sunt si crestinii, si crestinii sunt oameni ai acestei lumi, nu sunt oameni ai lui Dumnezeu. Mai corect ar fi sa spunem ca putini sunt aceia care L-au gasit pe Dumnezeu si traiesc dupa voia Lui. Este o mare problema aceasta, fratii mei. Este un mare pacat sa lumineze soarele, iar tu sa nu-l vezi, sa lumnineze soarele, iar tu sa nu te incalzesti; sa existe ziua, iar tu sa traiesti numai in intunericul noptii; sa fie aer, si tu sa nu poti sa-l tragi in piept. Pacat.

Posted in Căsătorie | Scrie un comentariu

LA PRAZNICUL SFÂNTULUI IOAN BOTEZĂTORUL

Originally posted on Părintele Nicolae Steinhardt:

86007

Din „Dăruind vei dobândi”
Nicolae Steinhardt

LA PRAZNICUL SFÂNTULUI IOAN
BOTEZĂTORUL

Ioan Botezătorul ne este îndeobşte cunoscut pentru marea sfinţenie a vieţii sale. I se spune înger în trup sau om îngeresc, de cât de aspră i-a fost viaţa în pustie şi de cât de intransigentă asceza. Ştim că drept îmbrăcăminte avea o haină din păr de cămilă şi că împrejurul mijlocului purta o cingătoare de curea. De hrănit se hrănea numai cu lăcuste şi miere sălbatică.

View original 2,482 more words

Posted in Căsătorie | Scrie un comentariu