Din „Dăruind vei dobândi”
Nicolae Steinhardt

Editura Mănăstirii Rohia, 2006

Fragment din “PREDICĂ ÎN DUMINICA DINAINTEA MARELUI POST“

In sfârşit, în al treilea rând, este absolută şi recomandarea făcută de Hristos Apostolilor Săi la Cina cea de taină: „Poruncă nouă vă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul.”

PRELUAT DE AICI

Comentarii la Cântarea Cântărilor – 2

CAPITOLUL 2

1:   Eu, iată-mă în câmp: sunt floarea lui;

eu, iată-mă în văi: sunt crinul lor.

Eu, iată-mă în câmp: sunt floarea lui; eu, iată-mă în văi: sunt crinul lor: La Ioan Alexandru: Eu sunt o narcisă din Şaron, un crin al văilor. „Fata vorbeşte cu modestie despre sine. Obiectul admiraţiei ei este iubitul. În iubire omul descoperă că nu-şi este sieşi de ajuns, că celălalt este măsură şi frumuseţe pentru măsura proprie. – O narcisă sau o floare a văilor, (adică) o oarecare îşi spune fata că este”[1]. Însă crinul indică „buna mireasmă în sfinţenie”[2] a sufletului ce i-a urmat lui Hristos. Omul e chemat să suie deasupra lumii căzute, prin restaurare; dar aceasta e posibilă numai într-o sinergie cu Dumnezeu: „Acestea le spune mireasa despre sine, zicând: Eu, după ce a venit la patul nostru Mirele, umbrit prin trup, Care Şi-a zidit Sieşi casa, acoperindu-mă cu cedri virtuţilor şi înfrumuseţând acoperişul cu buna mireasmă a chiparoşilor, m-am ivit din câmpul firii ca o floare, deosebindu-mă de celelalte flori prin frumuseţea culorii şi prin buna mireasmă, căci am odrăslit ca un crin din văi. Şi cu adevărat, prin cele tâlcuite de noi înainte, s-a arătat cum a fost cultivat, în cuprinsul întins al firii, sufletul. Căci auzind de câmp, înţelegem întinderea firii omeneşti, pentru destoinicia ei de a primi multe şi nesfârşite înţelesuri, cuvinte şi învăţături. Deci, sufletul, lucrat în chipul amintit de Cel ce cultivă firea noastră, răsare în câmpia firii noastre ca o floare bine mirositoare, strălucitoare şi curată”[3].  

Preluat de AICI

Comentarii la Cartea Cântarea Cântărilor

Introducere la Cartea Cântarea Cântărilor

Un loc aparte între cărţile Sfintei Scripturi îl ocupă Cântarea Cântărilor, atribuită, prin tradiţie, regelui Solomon. Biblia Hebraica numeşte cartea Şir haşirim[1]; în Septuaginta cartea apare ca Asma (Ασμα), doar în subtitlu apărând Esma asmaton (Αισμα ασμάτων) (Cântarea cântărilor); Vulgata traduce titlul cărţii prin Canticum Canticorum. Înţelesul acestei denumiri ar fi acela de: Cea mai frumoasă dintre cântări.

Din “”Scrisorile lui Zgândărilă – Sfaturile unui drac bătrân către unul tânăr”
de CS Lewis
Editura LOGOS
XXII.  Dragul meu Pelinişor,
Aşa deci! Omul tău e îndrăgostit – şi încă în modul cel mai rău în care ar fi putut s-o
facă  –  şi  de  o  fată  care  nici  măcar  nu  apare  în  raportul  pe  care  mi  l-ai  trimis!  Poate  te
interesează  să  afli  că  acea  mică  neînţelegere  cu  Poliţia  Secretă,  pe  care  ai  încercat  s-o
stîrneşti în legătură cu nişte expresii scăpate într-una din scrisorile mele, s-a aplanat. Dacă
contai pe asta ca să te asiguri de bunăvoinţa mea, vei afla că te-ai înşelat. Vei plăti pentru
asta la fel ca şi pentru celelalte gafe alte tale. Pînă atunci, anexez scrisorii şi o mică broşură
tocmai  apărută  despre  noua  Casă  de  Corecţie  pentru  Ispititorii  Incompetenţi.  E  bogat
ilustrată şi nu vei găsi în ea nici o pagină plictisitoare.

Învăţătoarea venea pe la fiecare şi ne dădea zdravăn la toţi cu muchia riglei

~~~ Din MAICA SILUANA VA RASPUNDE ~~~

Eram în primele clase primare. Ţin minte drumul la şcoală de fiecare zi. Începeam la ora şapte dimineaţa. Mama îmi făcea codiţele, căci aveam părul lung, şi apoi porneam către şcoală, cu ea de mânuţă. Mă durea tare talpa piciorului, întrucât îmi apăruse o bătătură foarte extinsă, adâncă şi chinuitoare, care nu ceda la tratament. De orele petrecute la şcoală nu-mi aduc aminte aproape nimic, iar asta mi se pare extrem de ciudat, întrucât eu am – în general – o memorie bună, iar în plus, îmi amintesc foarte multe întâmplări din acea perioadă a vieţii, ori de dinainte, însă de la şcoală nu am decât două amintiri vagi…

Într-una din ele am imaginea sălii de clasă, în care nu ştiu din ce motiv, învăţătoarea mea ne punea pe toţi să stăm cu palmele întinse la marginea băncii iar ea venea pe la fiecare şi ne dădea zdravăn la toţi, cu muchia riglei.
În cealaltă amintire, învăţătoarea mea – aflată la intrarea în cancelarie – îşi zguduia tare copilaşul (care avea vreo doi anişori), iar la plânsetele lui, îi răspundea dându-i cu palmele în cap. M-am uitat lung, cu uimire… şi mi-a fost atât de milă… Feţişoara lui chinuită, moţurile căciuliţei cum se zbuciumau în toate direcţiile, lacrimile şi plânsul lui neajutorat m-au impresionat mult… Cam atât îmi pot aminti din perioada de stat efectiv la şcoală, în rest, mintea mea abundând de amintiri extraşcolare.
Ct

Copila mea iubită,

E cumva firesc să nu-ţi aduci aminte lucruri atât de dureroase şi schiloditoare pentru un copil. Această uitare a fost mecanismul tău de apărare, ca să poţi trăi mai departe.

Cuvinte ale Părintelui Stăniloae

Persoana e o mare tainã, o tainã care mã înaltã, îmi dã o bucurie… de-as avea toatã lumea, dacã n-ar fi o persoanã atentã fatã de mine as fi cel mai nenorocit om. Numai dacã am o persoanã care-i atentã fatã de mine, numai atunci mã simt fericit. Deci ce mare lucru este persoana, cine-o poate defini?… stiinta nu cred cã mai poate pretinde astãzi cã poate defini persoana. De fapt unde a ajuns lumea?… nu mai are nici o întelegere a tainei; cei mai dinainte de noi aveau altã întelegere.

Familia e sfântă.

Sfinţii Părinţi au lăudat la fel de mult căsătoria ca şi monahismul.

Familia e sfântă.

Pe de o parte se recunoaşte că Dumnezeu a creat omul bărbat şi femeie; omul întreg este bărbat şi femeie.

Şi de fapt, în căsătorie se depăşeşte plăcerea trupească. Vin atâtea griji, copii. Ceea ce e trupesc este depăşit, dar totuşi este şi preţuirea asta; legătura completă. Eu cel puţin aşa am trăit-o.

Nu mai e viaţa mea întreagă, nu mai e soţia mea; câtă sensibilitate, câtă iubire a unuia pentru altul! Se poate scrie o carte despre sfinţenia în căsătorie. În Occident se destramă familia, nu mai există căsătorie. Ăsta-i Occidentul! Li se pare importantă homosexualitatea. Nu mai înaintează omenirea. În Suedia numai 3% se căsătoresc! În Olanda îi vezi în doi, bărbat şi femeie, împerechindu-se în vitrină.

În America au legiferat homosexualitatea, drogurile. De fapt unde-au ajuns ei? Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Omul întreg e bărbat şi femeie”.

Bărbatul singur nu e om întreg; femeia singură nu e om întreg; numai împreună sunt omul întreg. Cât de împuţinat eşti după ce nu mai ai femeie! Cât de neîntreg eşti!

Cine te iubeşte?

Te iubeşte soţia cel mai mult!

Te iubeşte bărbatul cel mai mult! Nu există altul care să te iubească aşa de mult!

Soţia rămâne lângă bărbat, bărbatul lângă soţie, este o unitate deplină între unul şi altul.

View this document on Scribd

preluat de Aici

PĂRINTELE RAFAIL NOICA

Când un tată nu trăieste destul de deplin ca un tată, ceva din figura Tatălui dumnezeiesc se strică. Ce înseamnă „sfintească-se numele Tău”, când eu, ca tată, nu-mi trăiesc datoria mea de tată?

Am observat alt lucru: Mama este chipul Bisericii. Cu precădere, Maica Domnului este un chip al Bisericii. Usor se confundă, într-unul din capitolele Apocalipsei, chipul femeii care sta să nască (si care este Biserica) cu Maica Domnului. Dar fiecare femeie, ca mamă, este un chip al Bisericii. Pe mine m-a miluit Dumnezeu să înteleg Biserica în cea mai mare parte, fiindcă – Domnul să o odihnească! – am avut o mamă care a câstigat în mine deplina încredere. O mamă care niciodată nu m-a mintit si care a fost iubitoare, jertfelnic de iubitoare. Cu tot felul de păcate si scăpătări omenesti, că nici ea nu era un mare sfânt. A avut o moarte frumoasă. Nu îndrăznesc să-i zic „sfântă”, dar cam pare a fi asa. Mai târziu, după ce a trecut criza mea si am revenit în Biserică, si mi-am dat seama ce este Biserica, am avut o izbucnire înlăuntrul meu. Am zis: „Păi Biserica este mama mea si de acum o să cred orbeste în ce zice Biserica”. Acesta a fost, să zicem, începutul carierei mele bisericesti. Adică mama îti dă viată, îti împărtăseste dragoste si este un chip al celei în care poti să ai deplină încredere că nu te minte. Aceasta s-a răsfrânt asupra Bisericii.

În acelasi fel, toate experientele, inclusiv cea a trupului, trăite drept, în măsura si în limitele pe care ni le dezvăluie Dumnezeu, toate sunt menite de Dumnezeu a fi un prim pas întru cele duhovnicesti si întru cele vesnice. „Strică-le pe acestea trupesti si sansele sunt să se strice (si o să fie mult mai greu a deslusi) si cele duhovnicesti”.

View this document on Scribd

Preluat de AICI

Parintele Rafail Noica – Ce este omul? Alba Iulia, nov. 2006, partea 2/2

Părinte Rafail, să întelegem din cele spus de dumneavoastră, că relatia trupească între doi tineri care se iubesc este „bună foarte”?

Frati si surori, bineînțeles. Trebuie să gândim teologic. Trebuie să întelegem că dualismul (adică a crede în două principii: al binelui si al răului) este o erezie recunoscută de Biserică. Numai binele există, fiindcă numai Dumnezeu a zidit, si nu diavolul. Vorbeam cu un tânăr, si m-a înteles tânărul. A zis: „Când Dumnezeu a făcut omul, nu l-a făcut până la centură si după aceea să zică: „Ocupă-te tu, diavole, că în alea nu mă bag”. Dar ce este atunci răul? Nu este decât un bine, folosit asa cum nu ne descoperă Dumnezeu să se folosească, ori într-un tel gresit, oricând nu trebuie, oricât nu trebuie, oricum nu trebuie. Rău în sine, nu există. Nu există decât bine si bine foarte. Dar unde este făptura liberă, cum e? Chipul lui Dumnezeu, înger sau om, are libertatea să treacă peste cele ale lui Dumnezeu; asta spre detrimentul lui si spre moartea lui, dar are această libertate, această liberă alegere… Si pe noi ne cheamă la o liberă alegere, pentru a alege, si pentru a alege drept, si pentru a nu ne rătăci si a nu ne dezamăgi. Sau, dacă ne dezamăgim, măcar să ne „dez-amăgim” si să revenim la adevăr. Trebuie să trăim lucrurile asa cum ni le descoperă Dumnezeu.

View this document on Scribd

Pe situl  http://www.resursecrestine.ro/predici-audio/Iacob%20Coman/Blazonul%20familiei.htm

se gasesc si pot fi descarcate 2 serii de seminarii de familie, in format mp3, conferentiar fiind pastorul Iacob Coman.

BLAZONUL FAMILIEI

CE ESTE FAMILIA

Selectati numele sau, apoi seminarul si urmati pasii pentru descarcare

Sunt cuvinte scurte, de 7-10 minute

Dintre titluri:

- Ce este barbatul?
- Ce este femeia ?
- Barbatul trebuie sa fie consumat

AUDIO: “Sfinti si oameni iubiti” de Nicolae Steinhardt (1) == >> AICI

Plecarea de acasă. Cum să te eliberezi de trecut

Autor: David P. Celani

FIECARE OM ESTE CUVÂNT ROSTIT DE DUMNEZEU – Francoise Dolto

Craig Gross & Carter Krummrich_Secrete XXX

Neil Anderson_Eliberat din robia sexuala

http://dl.transfer.ro/Transfer_ro-30Jan-2eb93e894425ede.zip

programul de vazut cartile === >>>  http://windjview.sourceforge.net/

Din
CUVINTE CATRE SINGURATICI – PARTEA III
SFANTUL ISAAC SIRUL
EDITURA DEISIS 2005

Cuvântul 17

Despre cunoaşterea adevărului care va odihni şi va face senină şi netulburată gândirea celui care o caută în el însuşi atunci când unele întâmplări o vor supăra; dar că murmurul o va face cu atât mai nebună, dacă se lasă tulburată de gânduri nebuneşti, sporind astfel focul durerii ei; cunoaşte¬rea însă mângâie şi-1 uşurează pe om, şi Dumne¬zeu o face să iasă cu atât mai uşor din supărarea ei, cu cât primeşte ca de la El osteneala gândirii lui.

Din
CUVINTE CATRE SINGURATICI – PARTEA III
SFANTUL ISAAC SIRUL
DEISIS 2005

Cuvântul I
Despre viaţa singuratică şi despre prefigurarea celor viitoare pe care le însemnează prin ea cei ce o au într-adevăr; şi despre asemănările ei cu ceea ce va fi după înviere.

Din
CUVINTE CATRE SINGURATICI – PARTEA III
SFANTUL ISAAC SIRUL
EDITURA DEISIS 2005

Cuvântul 16
Al aceluiaşi.

1. Există o rugăciune curată şi există o rugăciune du¬hovnicească