Din „Căsătoria , cale spre sfinţenie”
Ed. Sophia 2001
13 Iulie
Babilon, Nisibis şi Ierusalim, sec. VI
Povestea Sfintei Golinduhia ne pune înainte în chip grăitor cele mai însemnate lucruri ale vieţii. Ea făcea parte dintr-o aleasă familie persană şi trăia în Babilon cu soţul ei, un bărbat păgân foarte de treabă. După unele izvoare, ea ar fi fost fiica unui mare preot păgân, după altele, soţia sa. Se pare că a avut o căsnicie fericită vreme de trei ani. Apoi tânăra şi sănătoasa femeie –care, lumeşte vorbind, avea totul- a dat faţă pe neaşteptate cu realităţile veşnice ale raiului şi iadului. Ea a avut o vedenie în care un înger îi arata chinurile cele veşnice ale păcătoşilor şi nesfârşita bucurie a celor drepţi.
Când i-a spus aceasta soţului, el s-a înfuriat şi a bătut-o, socotind că şi-a ieşit din minţi. Dar vedenia i-a rămas aşa de vie în minte încât, în ciuda furiei şi batjocurii soţului, ea a rămas încredinţată că învăţăturile creştinilor trebuie să fie adevărate.
Pe când chibzuia ce trebuie să facă, un înger al Domnului i-a descoperit în vis că soţul ei avea să moară curând. Şi întâmplându-se aceasta, Golinduhia a alergat la Nisibis, s-a făcut catehumenă şi a fost botezată, primind numele de Maria. Când magii persani au aflat, au fost cuprinşi de turbare şi au dus-o pe Golinduhia înaintea împaratului, care a întemniţat-o vreme de optsprezece ani.
După ce a scăpat în chip minunat din tot felul de chinuri – prin care mulţi persani ce erau martori ai acestor întâmplări au venit la Hristos -, a fost până la urmă slobozită. Ea a plecat în pelerinaj în Ţara Sfântă, unde s-a rugat pentru întreaga lume şi a propovăduit fără teamă împotriva ereticilor monofiziţi. A murit cu pace în 587, lângă cetatea Nisibis, pe când se întorcea în Persia.
Taina Căsătoriei 