din „Mama”, de PS Ioan Suciu
Cu atâta calm şi rece, fata de 17 ani îmi spunea: „Nu m-ar mai angaja nimeni cu un copil, şi apoi nu m-ar mai fi luat nimeni în căsătorie, de aceea am făcut avort”. îşi ucise fătul în a şasea lună, fiindcă îi împiedica mersul în viaţă.
Văd în faţă fata-mamă povestind cu „gesturi nevinovate”, şi văd în faţă un tâlhar care, dând să iasă din casa jefuită de el, întâlneşte un copil ce ţipă, sau o femeie ce i-ar ţine calea şi-o ucide pentru că îl încurcă, sau îl aruncă, eventual, în mâna poliţiei. Este aceeaşi crimă. Ce vină poartă copilul?
Nici atunci când conceperea este rodul unei violenţe, lovitura criminală nu trebuie dată împotriva copilului; el este nevinovat, el nu poate să cadă victimă… Nu poţi să înlături o greşală cu o crimă, sau să astupi un păcat trupesc gâtuind martorul fără voie, nici să te răzbuni pe cine nu poartă vina pentru sila înfăptuită de un al treilea.
Nu vezi că în aceste cazuri vinovatul nu-i atins, ci răzbunarea cade pe cel fără prihană, care nu are altă vină decât că poate să fie o greutate şi o amintire neplăcută. Sângele lui va fi şi va rămâne un martor teribil pe care nu va ajunge nimeni să-l mituiască.
Taina Căsătoriei 
Pingback: Libertatea de a ucide « Bucovina Profundă