din „Mama”, de PS Ioan Suciu
„PENTRU CE AI FĂCUT ACEASTA?…”
(Facere 3, 13),
…«Iar femeia a răspuns: „Şarpele m-a amăgit”»… într-adevăr, îngrozit, te întrebi: cum se poate răsturna această orânduire a firii? Dintr-un cuib de rândunică, un puişor cade şi ţipă; aleargă copiii, aleargă şi mamele şi-l compătimesc. Cum nu ar dori să-l aşeze la loc! Ţi-e milă de puişorul scăpat din cuibul cald părintesc, de unde frăţiorii, muţi, îl privesc cu spaimă: „Ce este? Ce este?” Ne mişcă citirea nuvelei „Puiul” a lui Brătescu-Voineşti; ne îngrozeşte crima lui Machbet şi ne încântă mama Florentină care şi-a scos copilul viu din ghearele şi fălcile unui tigru scăpat din cuşcă; dar atâtea femei, atâtea mame rătăcite, bete şi orbite nu ştiu nici măcar să răspundă ca Eva la întrebarea Domnului: „Pentru ce ai făcut aceasta?” cu: „Şarpele m-a amăgit!”
Ia-ţi mamă creştină, capul în palme şi închipue-ţi că eşti în faţa Tribunalului Dumnezeiesc, ca să răspunzi la întrebarea de mai sus, să vezi dacă, în faţa conştiinţei tale şi-a dreptului Judecător, ai putea să te îndreptăţeşti,
să vezi care au fost motivele ce te-au împins să te împotriveşti firii,
să calci legământul sfânt al căsătoriei,
să-ţi împrumuţi trupul aceluia pe care l-ai luat de soţ, nu ca soţie, pentru rosturile sfinte ale familiei, ci pentru dezmierdări desfrânate asemenea femeii care se vinde,
să dezertezi cu laşitate de la datoria faţă de Patria cerească şi faţă de cea pământească,
să pierzi sufletul unui copil, după ce trupuşorul lui nealcătuit încă, l-ai scos cu puterea din leagănul de sub inima ta şi-ai făcut hrană fiarelor şi gâzelor negre ale pământului.
Cotropită de privirea ochiului inimii tale şi al lui Dumnezeu, vei încerca să îngâni:
Taina Căsătoriei 