Marţi seara – Glasul al 3-lea: uşile vieţii deschide-mi

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editur Doxologia

Marţi seara – Glasul al 3-lea

Canon către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.

Facere a Sfântului Ioan al Evhaitelor

Cântarea 1.  Irmosul:

«Pământul cel roditor de adâncime, uscat l-a trecut oarecând soarele; căci ca un zid s-a închegat apa de amândouă părţile, trecând poporul marea pedestru şi lui Dumnezeu cu plăcere cântând: Să cântăm Domnului, căci cu slavă S-a preaslăvit».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Alunecând de la înălţimea celei mai bune şi desăvârşite vieţi, în locaşul cel mai de jos al iadului m-am pogorât, dar prin tine iarăşi m-am făcut mai presus de toată începătoria şi puterea, Stăpână, ceea ce ai născut pe Mântuitorul meu.

S-a deschis uşa cea încuiată a Raiului celui din Eden, Stăpână, prin tine, ceea ce eşti uşa dumnezeiască cea însufleţită şi vie, prin care numai Dumnezeu a trecut şi a lăsat-o încuiată, pentru aceea, rogu-mă, uşile vieţii deschide-mi.

Slavă…

Vas sfânt al Preasfântului Duh şi Sfânt Potir, Născătoare de Dumnezeu, sfinţeşte sufletul meu care a devenit sălaş al duhurilor necurate, înnoind acum degrabă duhul meu până în străfunduri.

Risipind întunericul şi noaptea patimilor cu dimineaţa pocă­inţei, sufletul meu cel adormit în întunericul necunoştinţei, cu lumina dumnezeieştii cunoştinţe, trezeşte-l ca să mânece şi să fie călăuzit spre lumină, cu strălucirea rugăciunii tale.

Cântarea a 3-a Irmosul:

«întărirea celor ce nădăjduiesc spre Tine, întăreşte, Doamne, Biserica Ta, pe care ai câştigat-o cu scump sângele Tău».

Neamul cel pământesc, prin mijlocirea ta, ceresc s-a făcut, Născătoare de Dumnezeu. Pentru aceea şi pe mine, cel din pământ pământesc, izbăveşte-mă.

înmulţitu-s-au mai mult decât perii capului meu răutăţile mele, fără prihană Stăpână, dar tu izbăveşte-mă.

Slavă…

Din tinereţe am dispreţuit dumnezeieştile porunci ale Fiului tău, Stăpână, şi am alunecat în patimi de necinste.

Şi acum…

Acum ascultă glasul suspinului meu şi dăruieşte-mi mie duh zdrobit, inimă smerită, Mireasă nenuntită.

Cântarea a 4-a Irmosul:

«Acoperit-au cerurile bunătatea Ta, Hristoase, că ieşind din chivotul sfinţirii Tale, din nevătămată Maică, în Biserica slavei Tale arătatu-Te-ai ca un prunc în braţe purtat; şi s-au umplut toate de lauda Ta».

Ca un chivot însufleţit, viu şi cuvântător, Binecuvântată Marie, ai cuprins pe Cuvântul cel dătător de Lege, Care, ca un al doilea Noe, a izbăvit lumea din potopul înşelării şi începător al celei de-a doua lumi S-a arătat şi al unei vieţi mai bune.

Te cinstim pe tine cădelniţă de aur întru care S-a aprins Cu­vântul Tatălui, Trupul cel preasfânt, şi lumea a umplut de dumneze­iască mireasmă şi a sfinţit văzduhul cel întinat de grăsimea jertfelor celor spurcate.

Slavă…

Tu picuri tuturor, Curată, roua vindecărilor, ca un izvor de tămăduiri şi de mântuire şi ca un râu al lui Dumnezeu plin cu ape dumnezeieşti, nematerialnice, hrănind sufletele şi dându-le viaţă. Pentru aceea, rogu-mă, şi pe mine, cel bolnav, mă tămăduieşte.

Şi acum…

Ceea ce eşti Preacurată cu adevărat şi Stăpâna tuturor, ceea ce pe Stăpânul tuturor prin netâlcuit Cuvânt, pe Hristos, L-ai ză­mislit cu trup, izbăvindu-mă din stăpânirea tiranului, a stăpânitorului lumii acesteia, arată-mă şi pe mine rob credincios al tău.

Cântarea a 5-a Irmosul:

«Când a văzut Isaia în vedenie, pe Dumnezeu pe scaun prea­înalt de îngerii slavei înconjurat, a strigat: Vai, mie, ticălosul! Că am văzut mai înainte pe Dumnezeu întrupat, pe Cel ce stăpâ­neşte pacea şi lumina cea neînserată».

Dumnezeiesc alabastru al mirului celui fără de moarte, izvor sfânt al apei celei vii şi de viaţă dătătoare, uşă a mântuirii te laud pe tine, raiul cel cuvântător al lui Dumnezeu, cetatea cea însufleţită a împăratului Hristos.

Cu minte curăţită, dă-mi mie putere să te văd pe tine pururea, bucuria inimii mele, Fecioară, şi cu lumina ta să fiu strălucit şi să mă împărtăşesc de buna ta mireasmă.

Slavă…

Dă-mi mie harul de a mă îngriji de pocăinţă sinceră, plâns din inimă şi de străpungerea inimii, căci iată, deznădăjduit fiind de mulţimea păcatelor mele, Sfântă Fecioară, alerg la mila ta.

Şi acum…

Dumnezeiască juncă, ceea ce ai născut viţelul cel îngrăşat şi ales, mieluşeaua care ai născut pe Hristos mielul, numără-mă cu oile cele de-a dreapta, de verdeaţa Raiului şi de staulele cele cereşti învredniceşte-mă.

Cântarea a 6-a Irmosul:

«Nu trece cu vederea, Iubitorule de oameni, pe cei ce au ajuns la sfârşitul veacurilor şi în valurile ispitelor sunt primej­duiţi să piară, strigând: Mântuieşte-ne, Mântuitorule, precum ai mântuit din fiara mării pe Proorocul Iona».

Templu, şi uşă, şi sfeşnic, chivot şi catapeteasmă, vas şi toiag şi cort, pământ sfânt, dumnezeiască masă, pod şi scară, scaun şi pat de nuntă, palat al lui Dumnezeu eşti văzută, Fecioară.

Frumoasă şi preafrumoasă aflându-te pe tine, Fecioară, Domnul cel preaminunat, cu frumuseţea mai presus de fiii celor pămân­teşti, din pântecele tău cel nestricat, ca dintr-o cămară de nuntă, a răsărit, Curată, ca un soare luminos.

Slavă…

Cel minunat întru sfinţi, minuni a făcut cu tine, Stăpână, taina cea cu adevărat minunată, în cer şi pe pământ. Pentru aceea, minunate fă acum milele tale mie, cel ce am nevoie de mare milă.

Şi acum…

Ceea ce ai înălţat smerita fire a muritorilor şi pe săraci i-ai ridicat de la pământ şi pe cei sărmani i-ai ridicat din necurăţia patimilor, şi pe mine ridică-mă din tina răutăţilor, Preanevinovată.

Sedealna. Glasul al 3-lea Mărturisirea dumnezeieştii credinţe

Zid nebiruit, temelie tare, adăpost sigur şi liniştit dobândindu-te pe tine, Prealăudată Stăpână, noi, cei înviforaţi pe marea patimilor, spre limanul cel liniştit şi la apărarea ta scăpând cu credinţă, pace dobândim.

Cântarea a 7-a Irmosul:

«Pe Tine Cel ce ai răcorit în foc pe tinerii cei ce Dumnezeu Te-au numit şi în Fecioară neîntinată Te-ai sălăşluit, Dumnezeu- Cuvântul, Te lăudăm, cântând cu dreaptă credinţă: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri».

Stea prin tine a răsărit, Curată, din Iacob, Hristos, Cel ce a făcut luna şi soarele la începuturi spre luminare ziua şi noaptea. Pe Acela roagă-L să lumineze sufletul meu.

Munte netăiat mai dinainte te-a văzut pe tine Daniel, Fecioară, din care s-a tăiat piatra cea netăiată de mână, Hristos. Dar acum mă rog, degrab ridică piatra grea a împietririi de pe inima mea.

Slavă…

Din rădăcina lui Iesei odrăslind mladita preasfântă, ai rodit credincioşilor nestricăciunea şi floarea vieţii celei dumnezeieşti care a înflorit binecuvântarea, uscând în chip vădit pomul bles­temului.

Şi acum…

Ai purtat, Curată, ca o viţă strugurele vieţii cel copt care a risipit beţia înşelării şi a izvorât lumii vinul cunoştinţei, pe care bându-l, noi, credincioşii, ne înţelepţim.

Cântarea a 8-a Irmosul:

«Cu focul cel greu de răbdat… ».

Nor ce străbaţi cerul, pe care a urcat Cel ce umblă pe nori, Dumnezeu Cuvântul, şezând ca pe un nor uşor, şi idolii Egiptului oarecând i-a răsturnat, zdrobeşte, Fecioară, şi idolii patimilor mele.

Cleştele cel dumnezeiesc care ai primit în chip de negrăit cărbunele cel dumnezeiesc, Născătoare de Dumnezeu, stinge cărbunii aprinşi ai patimilor mele, Preasfântă, cu roua rugăciunilor tale, ca să te slăvesc pe tine întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl…

De cămara de nuntă cea desfătată a sfinţilor şi de patul de nuntă cel ceresc, Ceea ce eşti cămara dumnezeieştii slave, învredniceşte-mă, îmbrăcându-mă cu haina strălucită a nepătimirii, Maica lui Dumnezeu, şi încingându-mă cu veşmântul nestricăciunii.

Şi acum…

Noaptea cea fără de lumină mă cuprinde, căci faptelor întune­ricului m-am robit, dar tu Fecioară, cu lumina ta mă luminează pe mine cel ce cânt: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Să lăudăm… Irmosul

«Cu focul cel greu de răbdat amestecându-se tinerii, cei ce au stat întru dreapta credinţă, şi de văpaie fiind nevătămaţi, cântare dumnezeiască au cântat: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a Irmosul:

«In lege, în umbră şi în Scriptură, închipuit vedem noi, cre­dincioşii. Toată partea bărbătească ce se naşte întâi, sfântă lui Dumnezeu este. Deci pe Cuvântul Cel întâi-născut, Fiul Tatălui Cel fără de început, Cel întâi-născut din Maică fără ispită bărbă­tească, îl slăvim».

Iată apărarea mea, iată mântuirea mea, iată ocrotirea sufletului meu şi bucuria, iată scăparea mea, iată acoperământul meu şi nă­dejdea mea cea tare, Fecioară şi Stăpână.

Aflându-te pe tine frumoasă cu trupul şi cu sufletul, fru­moasă şi cu mintea, Cel frumos S-a întrupat din pântecele tău cel feciorelnic, înfrumuseţând urâţenia mea, ca un Dumnezeu, pe Care roagă-L, Curată, să mă mântuiască.

Slavă…

Prunc nou, Fecioară, purtând în braţele tale pe Cel fără de început, ca ceea ce eşti mai cuprinzătoare decât cerurile şi mai sfântă decât toate cele zidite, pe Acesta roagă-L să mă izbăvească pe mine, Sfântă, din căderile cele nemăsurate.

Şi acum…

Cârmuieşte tu viaţa mea şi inima mea o umple de bucurie. Dez­leagă chinurile nemăsuratelor mele suspinuri şi toată amărăciunea sufletului meu, Buno, schimbă-o în bucurie adevărată.

Prosomii. Glasul al 3-lea Mare este puterea crucii Tale

Bucură-te, Preasfântă, ceea ce ai primit în pântecele tău, Fe­cioară, pe Sfântul Cuvânt al Celui Preaînalt. Bucură-te, slava cea cinstită a ortodocşilor; bucură-te, buna cuviinţă a îngerilor celor netrupeşti; bucură-te, Mireasa lui Dumnezeu, scăparea tuturor.

Bucură-te, frumuseţe strălucită şi multiubită a lumii întregi, Marie, Născătoare de Dumnezeu; bucură-te, dumnezeiască mân­gâiere a celor întristaţi; bucură-te, cercetarea celor bolnavi; bucură-te, scaun al Domnului în chipul focului.

Bucură-te, stâlp neclintit al fecioriei; bucură-te, binefăcătoa­rea tuturor celor ce te laudă pe tine; bucură-te, palat de aur al împăratului; bucură-te, cap al mântuirii noastre.

Tu singură eşti ocrotitoare neînfruntată, Fecioară, lauda şi slava creştinilor, depărtează de la mine muncile, iar norii neno­rocirilor întoarce-i în lumina bucuriei.