Luni seara – Glasul al 3-lea: voi striga ţie din adâncul su­fletului meu

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editur Doxologia

Luni seara – Glasul al 3-lea

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Facere a Sfântului Fotie, Patriarhul Constantinopolului.

Al căruia acrostih: A treia rugăciune a lui Fotie către Preavestita Fecioară

Cântarea 1. Glasul al 3-lea Irmosul:

«Cel ce odinioară a împreunat apele cu dumnezeiasca voie şi a despicat marea pentru poporul lui Israel, Acesta este Dumnezeul nostru cel preaslăvit; Acestuia unuia să-I cântăm că S-a preaslăvit».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Pe Cel ce întru tine S-a sălăşluit în chip de negrăit, pe Dumnezeu Cuvântul roagă-L, Maică Fecioară, să mă izbăvească din patimi de necinste şi să dea pocăinţă smeritei mele inimi şi iertare datoriilor.

întinat fiind cu fapte rele ticălosul meu suflet, cu apele curăţitoare ale milostivirii tale curăţeşte-l, Fecioară fără prihană, făcându-l templu strălucit al Sfântului şi Preacuviosului Duh.

Slavă…

Dumnezeiesc jertfelnic eşti creştinilor, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, către tine toţi alergăm cu credinţă şi aflăm dezlegare de cumplitele învinuiri şi ne izbăvim de tot felul de răutăţi.

Şi acum…

Pe Fecioara Maria, care are nemăsurate mile şi care mân­tuieşte pe muritori din rele de tot felul, aflând-o ocrotitoare, o, suflete al meu, cazi la ea strigând: Stăpână cu totul fără de prihană, grăbeşte spre ajutorul meu.

Cântarea a 3-a.

Irmosul:

«Cel ce ai adus pe toate din cele ce n-au fost cu Cuvântul zidindu-le şi săvârşindu-le cu Duhul, Atotţiitorule Stăpâne, întăreşte-mă întru dragostea Ta».

Ceea ce eşti mai înaltă decât minţile cereşti şi stăpâna tuturor făpturilor, fără prihană Fecioară, tu fii mie ocrotitoare în ceasul înfricoşatei judecăţi, Născătoare de Dumnezeu.

Pururi, Mireasa lui Dumnezeu, voi striga ţie din adâncul su­fletului meu şi te voi chema pe tine nu mă lepăda pe mine ruşinat de la faţa ta.

Slavă…

Miluieşte-mă, miluieşte-mă pe mine, Curată, strig ţie cu lacrimi pururea şi cad la tine, roagă-L ca, mai înainte de sfârşit, să iau dezlegare păcatelor mele.

Şi acum…

Dumnezeiască uşă a împăratului Hristos, prin care a trecut şi S-a arătat lumii, deschide mie uşile pocăinţei, Curată.

Cântarea a 4-a

Irmosul:

«Avut-ai către noi puternică iubire, Doamne, că pe Unul Născut Fiul Tău pentru noi la moarte L-ai dat. Pentru aceasta, mulţumind, strigăm Ţie: Slavă puterii Tale, Doamne!».

întăreşte-ne pe noi, cei bătuţi de vânturile întristărilor, al nevoilor şi ispitelor, pe piatra mântuirii, Curată, depărtând de la noi toată vătămarea vicleanului diavol.

Milostiveşte-L spre noi pe Mântuitorul tuturor şi Domnul, Stăpâna lumii, ceea ce eşti bună, şi binevoitor îl fă robilor tăi cu rugăciunile tale şi caldele tale cereri.

Slavă…

împreună luptătoare cu noi şi ocrotitoare arată-te nouă, Stă­până, nimicind războaiele cele rele ale vrăjmaşilor celor înţele­gători, păzindu-ne nevătămaţi şi acoperindu-ne pe noi de toată vătămarea şi răutatea.

Şi acum…

Grăbeşte, Curată, spre ajutor şi izbăveşte pe toţi cei ce aleargă la tine, astupând gurile viclenilor bărbaţi şi dându-ne nouă sigu­ranţa mântuirii tale.

Cântarea a 5-a

Irmosul:

«Spre Tine mă îndrept din zori, Ziditorule a toate, la pacea care covârşeşte toată mintea, pentru că lumină sunt poruncile Tale; întru acestea povăţuieşte-mă».

Potoleşte chinul nenorocitului meu suflet şi toate durerile trupului meu, ceea ce ai născut pe doctorul sufletelor şi al trupu­rilor, Preanevinovată.

Noaptea păcatelor mă împresoară, ceea ce eşti bună, şi negura plăcerilor mă acoperă, cu lumina rugăciunii tale, Fecioară, lumi­nează-mă.

Slavă…

Cu dumnezeieştile unde ale mijlocirilor tale, Marie, udă su­fletul meu cel topit de arşiţa cumplitelor păcate şi mă izbăveşte.

La tine alerg, nu mă lepăda pe mine, Buno, nici nu mă trece cu vederea, nici nu mă pierde, ci trimite cu bunăvoinţă harul ajutorului tău.

Cântarea a 6-a Irmosul:

«Adâncul cel mai de jos al păcatelor m-a împresurat şi slă­beşte duhul meu; ci tinzând braţul Tău cel înalt, Stăpâne, ca pe Petru mântuieşte-mă, îndreptătorule».

Somn cumplit m-a cuprins, al nepăsării şi al pierzaniei, şi mă trage la moarte, Stăpână, Dar tu însăţi mă trezeşte la pocăinţă şi dăruieşte-mi mântuire.

Valuri de cugete pătimaşe neîncetat mă tulbură, fără prihană Fecioară, furia vânturilor rele mă scufundă, dar tu întăreşte-mă pe piatra nepătimirii.

Slavă…

Luminează cu strălucirea ta, ceea ce eşti bună, ochii cei întu­necaţi ai inimii mele şi Fiu al luminii mă fa şi la loc luminat mă sălăşluieşte.

Şi acum…

Având îmbelşugată compătimire şi nemăsurată milostivire, Născătoare de Dumnezeu, revarsă această bogăţie asupra robului tău care pe tine te cheamă în ajutor acum şi mă mântuieşte.

Sedealna. Glasul al 3-lea Mărturisirea dumnezeieştii credinţe

Mângâierea celor întristaţi, împăcarea cu Dumnezeu a celor păcătoşi te-ai arătat, Maică Fecioară, Stăpână, ceea ce ai născut mântuirea muritorilor, turn întărit singură tu te-ai făcut pentru credincioşi. Pentru aceasta strigăm: Roagă-L pe Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.

Cântarea a 7-a Irmosul:

«Precum de demult pe cei trei tineri binecredincioşi i-ai răcorit în văpaia haldeilor, cu focul cel luminător al dumnezeirii, luminează-ne şi pe noi care strigăm: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri».

Ai odrăslit în pântecele tău cu adevărat spicul cel dumnezeiesc, Stăpână curată, şi pe Acesta L-ai născut spre mântuirea tuturor muritorilor, umplând tot sufletul de harul Lui şi mântuindu-1.

Din noroiul patimilor şi din adâncul întristărilor şi ispitelor vieţii, ridică-ne la nepătimire, la bucurie şi veselie pe noi cei ce strigăm: Binecuvântat este rodul pântecelui tău.

Slavă…

Ca pe un crin în văile lumii şi ca pe un trandafir roşu înmiresmat înflorit în mijlocul spinilor vieţii aflându-te pe tine Dumnezeu, întru tine cu adevărat S-a sălăşluit şi pe noi ne-a umplut de bună mireasmă.

Şi acum…

Cel ce uşă de taină Şi-a pregătit şi S-a apropiat în chip străin de cei de pe pământ, prin tine, Curată, a dăruit tuturor murito­rilor uşă care duce la viaţa veşnică, ca un Milostiv şi Dumnezeu a toate.

Cântarea a 8-a Irmosul:

«Pe Cel ce în chip de înger S-a pogorât… ».

Izbăveşte-mă, Prealăudată, cu rugăciunile tale de toată rău­tatea şi nenorocirea vieţii şi dăruieşte-mi acoperământul tău cel mântuitor.

Ceea ce eşti luminătoarea celor dintru întuneric, Sfântă Marie, rogu-mă, luminează ochii sufletului meu risipind cu lumina ta întunericul patimilor mele.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Păzeşte-ne pe noi, cei ce cu credinţă chemăm numele tău, ne­vătămaţi de cursele vrăjmaşilor, închizând gurile şi vorbăria lor fără sfârşit.

Şi acum…

Ca ceea ce ai născut cu trup pe Făcătorul tuturor, poţi toate câte voieşti, fără prihană Fecioară, pentru aceea, izbăveşte-ne pe noi de viitoarea osândă.

Să lăudăm… Irmosul:

«Pe Cel ce în chip de înger S-a pogorât şi a potolit văpaia din mijlocul cuptorului, pe Dumnezeu, binecuvântaţi-L toate lucru­rile, ca pe Făcătorul şi Domnul».

Cântarea a 9-a Irmosul:

«In lege, în umbră şi în Scriptură, închipuit vedem noi, cre­dincioşii. Toată partea bărbătească ce se naşte întâi, sfântă lui Dumnezeu este. Deci pe Cuvântul Cel întâi-născut, Fiul Tatălui Cel fără de început, Cel întâi născut din Maică, fără ispită băr­bătească, îl slăvim».

Legile tale le-am lepădat şi poruncile tale cele mântuitoare le-am călcat, Milostive, şi mă tem de înfricoşătorul Tău scaun de judecată pe care, şezând, vei judeca toate. Pentru aceea strig: în dar mă mântuieşte, Cuvinte, cu rugăciunile Maicii Tale.

Puterea mea, nădejdea şi lauda mea, tăria şi mântuirea mea, Mireasa lui Dumnezeu, Marie, izbăveşte-mă de vrăjmaşii mei cei văzuţi şi de cei nevăzuţi care, în chipul fiarelor, caută să mă apuce şi la sfârşit să mă piardă.

Slavă…

Viaţa mea întreagă, fără prihană Fecioară, în trândăvie se sfârşeşte şi s-a apropiat de iad, iar acum, Curată, din deznădejde

îmi dă îndreptare şi nu mă lăsa în asemenea răutate pe mine, cel ce scap la acoperământul tău.

Şi acum…

Pe Fiul lui Dumnezeu născându-L şi fiind tuturor stăpână, Fecioară preasfântă, miluieşte sufletul meu şi în ziua judecăţii izbăveşte-mă pe mine de osândă şi nu mă lăsa să fiu dus în chi­nurile gheenei.

Prosoinii. Glasul al 3-lea Cel ce prin patima Ta, Hristoase

Bucură-te, dezlegarea blestemului şi izvorul bucuriei; bucură-te, cea prin care ne-am unit cu îngerii; bucură-te, Maică fără pri­hană; bucură-te, caldă şi sigură apărătoare a credincioşilor.

Bucură-te, laudă strălucită şi ridicarea credinţei; bucură-te, Curată, prin care noi, cei ţinuţi de întunericul necunoştinţei şi de adâncul păcatelor, suntem dezlegaţi din legături.

Bucură-te, lâna lui Ghedeon; bucură-te, palat al lui Dumnezeu; bucură-te, ceea ce ai odrăslit strugurele cel înţelegător; bucură-te, Stăpâna lumii; bucură-te, întărirea şi lauda ortodocşilor.

Sunt ţinut de mulţimea nenorocirilor şi a păcatelor, la apăra­rea ta cad, Stăpână, eu, ticălosul, nu mă lipsi, aşadar, de bogatul tău ajutor.