din „Mama”, de PS Ioan Suciu
În zilele consultaţiei gratuite, nouăzeci la sută, mărturiseşte un medic, dintre femeile care intră în cabinetul meu, vin să-şi tămăduiască relele trupeşti moştenite de pe urma fraudei conjugale.Odată o viaţă concepută, ovarele mamei odihnesc timp de nouă luni. Această odihnă fiziologică este prevăzută de natură spre normala lor funcţionare. Ovarele femeii care evită conceperea vor lucra şi în răstimpul celor nouă luni, înmulţite cu alte luni, câte conceperi ar fi putut avea, dar, prin fraudă, au fost întrerupte sau evitate; ţesuturile lor vor resimţi lună de lună o rană şi o cicatrice nouă care, înmulţite, fac tot mai grea şi mai dureroasă funcţionarea ovarelor. Este începutul degenerării, a îmbătrânirii înainte de vreme a numitelor organe, iar somnolenţa lor se răsfrânge asupra întregului organism feminin.
Frauda anticoncepţională, această sterilitate calculată, aduce adesea sterilitatea definitivă. Iritaţia repetată vreme de ani şi ani, la care este supusă mucoasa mitrei, o poate aduce în starea de-a nu mai fi aptă să primească ouşorul fecundat sau dacă-l primeşte, cuibul natural să îi fie inapt, alterat şi nepotrivit hrănirii şi dezvoltării. Organismul va elimina printr-un avort spontan copilul pe care nu-l poate întreţine.
Experienţele săvârşite în Rusia, unde se îngăduia legal practica avortului, se încuraja cu „amorul liber” şi practica anticoncepţională; experienţe confirmate în alte părţi de observaţiile medicilor, constată o seamă de conceperi extrauterine, atât de primejdioase femeii, datorită îngroşării oviductelor în urma repetatelor congestii ale organelor în timpul abuzului matrimonial.
Degenerarea fibromatică a organului matern urmează adesea păcatului menţionat. „Am operat zilele trecute, scrie Dr. R, Schokaert23, o femeie de 33 ani, care, de la 22 ani, din prima oră a căsniciei a refuzat să devină mamă. Sigur, dacă de-atunci nu ar fi practicat manevra frauduloasă nu ar fi trebuit să-i înlătur organul şi, împreună cu el, speranţa de-a mai ajunge vreodată mamă. precum şi binefacerile funcţiilor ovariene şi uterine asupra întregului organism”.
Alţi autori de studii asupra efectelor practicii păcătoase – Frankel, Bossi, Kihis, Valenţa – afirmă că o mulţime de tumori se ivesc ca efect al excitărilor şi congestionărilor organelor păcălite prin tehnica preventivă. în ambele sexe se arată o bătrâneţe precoce, ca pentru a indica răzbunarea naturii acolo unde se evitau poverile îmbătrânitoare.
În ultima vreme s-au observat o mulţime de alterări olfactice precum şi tulburări asupra ochilor, culminând până la orbire şi fotofobie, adică neputinţa de-a suporta lumina. Utilizarea substanţelor antiseptice iritând organele, produc tulburări locale care duc la clinică. Tratarea prin raze X poate avea ca efect atrofierea foliculelor ovariene şi suprimarea timpurie a secreţiilor acestor organe atât de binefăcătoare femeii.
Recentele studii aduc tot mai mult în evidentă influenţa binefăcătoare a celulelor masculine asupra organismului matern. Acestea au un rol „dinamogenic important” (Aragon), fiind absorbite de organele materne şi vărsate în curentul sanguin, stimulând acţiunile vitale ale organismului. Aşa se explică, în bună parte, modificările organice şi sufleteşti ale noii căsătorite…
Prin frauda anticoncepţională aceste substanţe furnizate de soţ sunt împiedicate să ajungă în organismul femeii, care le reclamă oarecum, în urma excitării la care este supus prin întâlnirea intimă conjugală. Dr. Sedillot şi Laffont au constatat că, în cele mai multe boli nervoase şi psihice ale femeii căsătorite, substratul dezechilibrului îi formează lipsa substanţele masculine datorite manevrelor preventive.
Dacă ginecologul Havelock Ellis atribuie 70% din tulburările uterine practicii onanismului conjugal, în urma congestiei organelor mereu frustate, Fere şi Freud îi atribuie cele mai multe neuroastenii şi nevroze.
Nervii, iată victimele acestui păcat! Multe filamente nervoase ale vieţii vegetative pleacă din organele materne şi se pun în legătură, prin „marele simpatic”, cu alte organe şi cu sistemul cerebro-spinal. Congestia organelor femeii în timpul actului conjugal nu este potolită, ci se menţine, apoi se repetă adesea şi pe durată de ani în practica maltusiană, ceea ce crează o sensibilitate şi o iritabilitate dureroasă, o greutate şi o oboseală însoţită de tulburări viscerale şi nervoase care ajung uneori până la ideea de sinucidere.
Adesea, o tristeţe apăsătoare face viaţa greu de suportat şi un gol mare împovărează zilele. Tristeţe, iritabilitate, emotivitate, lipsă de energie şi altele se adaugă schimbând până şi caracterul firesc al femeii. Ceea ce este dureros în aceste tulburări e persistenţa lor adesea până după menopauză. Medicii Krafft şi Ebing au dovedit dese cazuri de neuroastenie, de stări frenetice, de leşinuri şi insomnii, de abulie şi în urmă, după constatările alienistului Sir Ahmstrong, un număr impresionant de nebune la aceste contrabandiste ale naturii.
Cineva mai înlătura urmele crimei? Ele s-au întipărit în ceara moale a vieţii lor. Urmările morale sunt incalculabile. Căsătoria pierde orice armătură morală, orice rost spiritual nu-şi mai găseşte loc aci. Cum virtuţile ar mai putea să-şi găsească sălaş într-un ambient viciat până în măduvă de neputinţa unei înfrânări, de refuzul abnegaţiei şi de sistematică capitulare în faţa exigenţelor trupului?
Suprimarea oricărei frâne în viaţa instinctului sexual aduce cu sine imboldul fatal la o cât mai intensă şi rafinată satisfacere a lui. Şi dacă, pentru femeie, urmările trupeşti şi psihice ale practicii onaniste sunt dezastruoase, pentru bărbat cele morale, sufleteşti, sunt catastrofale. Ce este femeia în ochii lui şi ce valoare spirituală, valoare de persoană poate să mai aibă?
Ce deosebire mai poate să fie între femeia lui şi altă femeie, când nu mai caută ce nu găseşte în alta, adică însuşirile care i-au legat inima, ci este adusă la numitorul comun de obiect dezmierdător al poftelor, faţă de care nu-şi impune nici o consideraţie de respect, de măsură, de liberate, de independenţă şi nu-i mai apreciază decât putinţa carnală de a-i oferi un profit carnal?
De aici infidelitatea, de aici certurile, de aici divorţurile, iar la femeie saturaţia până la aversiune faţă de viaţa intimă conjugală. O şcoală mai radicală de aţipire a conştiinţei şi demoralizare nu mai afli asemenea onanismului.
Amestecul tehnicii în cele spontane şi necalculate relaţii dintre bărbat şi femeie, „comercializarea” celei mai ample acţiuni, care depăşeşte prin rostul ei interesele imediate sau personale ale părinţilor, înlătură cu vremea puţina pudoare care a mai rămas în sufletul omului, tocmai ca un instinct de prezervare şi tăinuire a jocului misterios al forţelor dătătoare de viaţă omenească, iar „dispariţia pudorii în această materie, nu-i deloc un semn de ascensiune a vieţii ci mai devreme un semn de decadenţă şi degenerare” (W. Foerster).
Urmare finală a lăcomiei după plăcerea intimei legături matrimoniale, care duce la frauda anticoncepţională, sfârşeşte printr-o saturaţie şi dezgust de plăcerea gustată fără măsură. Iar drumurile largi care, prin lumea acestor plăceri, sfârşesc în piaţa azilelor de nervoşi, în desfrâul şi anestezia morală.
Taina Căsătoriei 