UN CAZ DE CONŞTIINŢĂ

436m.jpg

din „Mama”, de PS Ioan Suciu

Soţul meu nu vrea copii; prea ţipă toată ziua micuţii, şi prea îl trezesc noaptea. Vrea odihnă desăvârşită; copiii îl fac nervos şi-i fură răbdarea. Mi-a zis: „In ziua în care primeşti să fii mamă şi vei lua în pântece, vei pleca de la mine”. Aceasta o repetă cu furie deseori în timpul săptămânii. Eu stăteam albă şi mută…

Femeia a şi murit mistuită de durerea sufletului şi de aşteptările zădărnicite.

– „Ce să fac, ce pot să fac? Accept chinul, dar nu vreau să-L vatăm pe Dumnezeu. Dacă-l resping pe soţ, dărâm căsnicia, îl îndepărtez; dăcă-i primesc apropierea conjugală; mă fac părtaşă păcatului fraudei criminale”.

Dacă soţul nu se învoieşte la contenirea virtuoasă, la înfrânarea nobilă, soţia poate tolera relaţiile intime ştiind că soţul va abuza de ele prin cunoscuta fraudă, dacă sunt motivele de mai sus, sau alte temeri de aceeaşi natură.

Şi de ce? Mai întâi, pentru că acţiunea în sine este legitimă, iar abuzul nu este din partea ei; în al doilea rând, pentru că motivele grave îndreptăţesc o silită cooperare materială, lipsită de voinţa păcatului, la o faptă în sine bună şi la care au drept reciproc soţii. E nevoie de motive grave pentru a tolera o acţiune onanistică începută nu numai cu intenţia păcătoasă, dar şi cu fapta, viciind de la început acţiunea prin aplicarea tehnicii prezervative. În acest caz: femeia trebuie să stea în deplină pasivitate. Sufletul şi conştiinţa îi cer să-l mustre după cuviinţă pe soţ şi, pe cât îi este cu putinţă, să împiedice păcatul.

Soţia însăşi poate să ceară de la soţ împlinirea îndatoririi conjugale, deşi îl ştie onanist, când contenirea prea îndelungată îi primejduieşti sufletul prin grele şi nesuportabile ispite împotriva curătiei. În acest caz ea nu cere decât un drept, iar abuzul este din partea soţului.

Dragostea faţă de soţ, faţă de familie o sileşte pe soţie să încerce a-l îndupleca pe bărbatul ei la renunţarea practicii de contrabandă împotriva naturii, sau la înfrânarea conjugală, împărtăşind deopotrivă lupta şi vredniciile mari impuse de împrejurări sau de planurile lor justificate. Este bine ca soţii să cugete şi să mediteze îndelung la obiectul contractului matrimonial înainte de căsătorie, iar mirii să-şi pună lămurit problema copiilor înainte de cununie. Odinioară era jenant şi prisositor aceasta. Astăzi, în faţa atâtor drame ivite la surpriza unei împotriviri drastice a soţilor, se impune această prudenţă. Se evită astfel multe necazuri şi se scurtează şi mai multe chinuri.

De altfel, în aceste delicate chestiuni e recomandabil să se consulte un preot cucernic şi priceput.

Acest articol a fost publicat în Mama. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s