Ev. Luca 11, 1-10
În vremea aceea, fiind Iisus într-un loc şi rugându-se, când a încetat, unul dintre ucenicii Săi a zis către Dânsul: Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, cum a învăţat şi Ioan pe ucenicii lui. Atunci Iisus le-a zis: când vă rugaţi să ziceţi: Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău. Vie împărăţia Ta. Facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă, dă-ne-o nouă în fiecare zi. Şi ne iartă nouă păcatele noastre, precum şi noi iertăm tuturor celor care ne greşesc nouă. Şi nu ne duce pe noi în ispită; ci ne izbăveşte de cel rău. Apoi a zis către ei: dacă cineva dintre voi va avea un prieten şi se duce la el în miezul nopţii şi-i va spune: prietene, dă-mi împrumut trei pâini, căci a venit de la drum un prieten la mine, şi n-am ce să-i pun înainte; iar cel dinăuntru va răspunde: nu mă da de osteneală!, acum uşa este încuiată şi copiii mei sunt în aşternut cu mine; nu pot să mă scol să-ţi dau. Zic vouă: chiar de nu s-ar scula să-i dea în puterea prieteniei, tot are să se scoale, silit de îndrăzneala lui, şi-i va da cât îi trebuie. Drept aceea vă spun vouă:
Taina Căsătoriei 