Din Parintele Galeriu – Taina Nuntii
Viaţa se naşte din iubire. Omul apare pe culmile ierarhiei făpturilor ca un rod al iubirii, al unirii între ceresc şi pămîntesc. Nunta pare a fi prima lui sărbătoare, cînd, contemplînd femeia, zidită din sine, îşi cîntă bucuria celei dintîi «creaţii» : «Iată, acum os din oasele mele şi trup din trupul meu» îşi primeşte de la Dumnezeu, ca dar de nuntă, paradisul. Viaţa va renaşte mereu în taina nunţii şi nunta va deveni mereu o aniversare a creaţiei.
«Bărbatul doreşte prin femeie o continuare a sa, a operei sale, pentru a înfrînge fizic moartea ; femeia doreşte să poarte, să nască fructul trupului său, cu iubire, cu devotament, si mai ales atunci femeia se zideşte pe sine continuu, cînd nu e numai un receptacol, o întrupare pasivă a bărbatului, ci e în stare să răspundă chemării lui printr-o atitudine liberă, fiindu-şi unul altuia cale spre plenitudine.
Oricum, bărbat si femeie, înseamnă un fapt profund al existenţei, mult mai profund decît în aparenţă. Omul e dualitate, fiinţă sexuală, cu caractere precis definite. Luat aparte, nici unul pe pămînt nu se simte complet, parcă îi lipseşte ceva şi-l caută pe celălalt, pentru împlinire si creaţie
Taina Căsătoriei 
Poate greșesc, însă modelul meu este, atât cât pot înțelege, Sfânta Treime și corespondența cu planul material în care trăiesc acum. Bărbatul este Cuvântul, iar femeia este cea care aduce în Ființă acest Cuvânt. De aceea cele 2 aspecte masculin/feminin sunt de nedespărțit și prin unirea lor rezultă împlinirea sau rotunzimea perfectă, Viața în Dumnezeu după Legea pe care nici El nu o încalcă.
Reblogged this on "The5thelementblog" and commented:
„Viata se naste din iubire.”