Pr. magistrand Constantin Galeriu
Femeia mereu se zideşte pe sine prin bărbat, şi bărbatul mereu se revelează pe sine prin ea. Femeia e unită cu el numai prin aceea că e fiinţă din fiinţa lui, dar ea mereu primeşte în fiinţa ei «coasta» lui, energiile lui, spirituale si fizice si ei, bărbatul, în ea si prin ea se întrupează mereu în urmaşi. Dar prin această continua revărsare a energiei sale, prin întruparea lui în ea, mai ales «prin concepţie, femeia devine irevocabil legată de bărbat»,13 si astfel şi procesul zidirii şi înălţării ei prin bărbat e continuu.
«Bărbatul e capul femeii ; femeia e strălucirea — sărbătoarea — bărbatului». Bărbatul e chemare, raţiune, cunoaştere, putere, reflexiune, creaţie ; femeia e răspuns, inimă, iubire, dăruire, spontaneitate, procreaţie, posibilitate de inspiraţie şi de revelare a puterii lui.
«Bărbatul doreşte prin femeie o continuare a sa, a operei sale, pentru a înfrânge fizic moartea ; femeia doreşte să poarte, să nască fructul trupului său, cu iubire, cu devotament si mai ales atunci femeia se zideşte pe sine continuu, când nu e numai un receptacol, o întrupare pasivă a bărbatului, ci e în stare să răspundă chemării lui printr-o atitudine liberă, fiindu-şi unul altuia cale spre plenitudine.