Joi seara – Glasul al 2-lea: râu al milei

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului

Editura Doxologia

Joi seara – Glasul al 2-lea

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Facere a Sfântului Teodor Studitul

Cântarea 1. Glasul al 2-lea

Irmosul: «întru adânc a înecat de demult toată oastea lui Faraon puterea cea prea întrarmată; iar Cuvântul întrupându-Se, a nimicit păca­tul cel prea rău, Domnul cel Preaînalt, căci cu slavă S-a preaslăvit».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

în glas de cântări sfinte, laudă cu mulţumire după datorie cânt ţie, Născătoare de Dumnezeu, pentru care mântuieşte-mă pe mine şi pe toţi cei ce te au pe tine ajutor căci tu, Stăpână, după Dumnezeu, eşti mie scăpare.

Din toată tulburarea neaşteptată, numai cât rostesc numele tău, mă şi slobozesc de frică. Aşa de mare este harul tău şi aşa de mare este nemăsuratul tău ajutor, prin care oricine aleargă la tine, Stăpână, cu dinadinsul din nevoi se izbăveşte.

Slavă…

Căzând în valul ispitelor, când te-am căutat pe tine şi nu ai potolit îndată valul? Când nu ai liniştit mintea mea? Din toată ocara m-ai smuls. Pentru aceasta te laud pe tine, Stăpână, şi laud puterea ta.

Deznădăjduindu-mă de mulţimea chinurilor, plâng şi te aflu pe tine apărătoare şi izbăvitoare din nevoi. Eşti mie ajutor neîncetat, pentru aceea, te binecuvintez, Stăpână, şi laud puterea ta.

Cântarea a 3-a

Irmosul: «Mintea mea cea neroditoare arat-o aducătoare de roadă, Dumnezeule, Lucrătorule al bunătăţilor şi Săditorule al celor bune, cu milostivirea Ta».

Cine dintre pământeni poate să te laude pe tine după vred­nicie, Maică Fecioară, căci tu singură între femei ai fost aleasă şi preafericită.

Cerul te cântă pe tine şi pământul te laudă, împreună cu care şi eu aduc datornicele rugăciuni, pentru care te-ai arătat mie mântuitoare, Născătoare de Dumnezeu.

Slavă…

Prin credinţa în tine fiind izbăvit din ispite, ţie îţi strig din adâncul sufletului: Tu eşti acoperământul meu cel tare, de Dumnezeu dăruită.

Şi acum…

Pe mine, cel înconjurat de chinuri, cel ce am deznădăjduit de viaţa mea, miluieşte-mă, nădejdea muritorilor, scoţându-mă din rele cu ajutorul tău, Stăpână.

Cântarea a 4-a

Irmosul: «Mai înainte văzând proorocul naşterea Ta cea din Fecioară, propovăduia strigând: Auzit-am glasul tău şi m-am temut, că de la miazăzi şi din muntele cel sfânt cu umbra deasă ai venit, Hristoase».

înfricoşatul tău nume, ori de câte ori îl aude mulţimea demo­nilor, fuge înspăimântată ca de foc, pentru aceea, când îl rostesc, auzi-mă, Născătoare de Dumnezeu, nu mă trece cu vederea, ceea ce eşti bună.

Numele cel mult dorit în icoana ta îl văd, Doamna tuturor, căci prin acesta faci minuni izvorând harul şi pe robul tău care se apropie de tine cu credinţă îl izbăveşti din chinuri, Născătoare de Dumnezeu.

Slavă…

Laudă cu mulţumire după datorie cânt ţie, Prealăudată, Curată, că ai primit în milă pe rugătorul tău şi pe mine, cel căzut în cursele fără de scăpare ale celor răi, izbăveşte-mă în chip minunat.

Şi acum…

Mi-am întinat cu patimi trupeşti sufletul meu, eu, ticălosul, Ia tine, nevinovată Fecioară, alerg cu credinţă, pentru aceea nu mă trece cu vederea, auzi plângerea mea şi primeşte dorirea su­fletului meu.

Cântarea a 5-a

Irmosul: «Negura sufletului meu risipind-o, Mântuitorule, cu lumina poruncilor Tale luminează-mă, ca un împărat al păcii».

Tu eşti puterea inimii mele celei slabe, cu dreptate te laud pe tine, Curată, şi zic: Ce puternic este ajutorul puterii tale în ocro­tirile tale!

Este cunoscut că icoana ta e făcătoare de minuni, întărit de ea, Curată, mărturisesc pentru ea. Cât de înfrumuseţat este chipul feţei tale, de Dumnezeu Născătoare!

Slavă…

Lipindu-mă de tine, am nădăjduit, ajutor împotriva vrăjma­şilor fii mie, Stăpână, căci rugăciunea ta este cuvioasă şi puterea ta nebiruită.

In chinuri fiind eu, pe tine te-am căutat să mă ajuţi; fii mie părtinitoare, Stăpână, căci tu eşti nădejdea mântuirii celui ce se roagă ţie, Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 6-a

Irmosul: «Adâncul păcatelor cel mai de jos m-a înconjurat, ci precum pe Proorocul Iona, ridică, Doamne, Doamne, din stricăciune viaţa mea».

Adâncul păcatului scufundă cu totul nenorocitul meu suflet, Preacurată Stăpână, întinde-mi mână de ajutor.

Adâncul milei fiind, Născătoare de Dumnezeu, din noroiul patimilor în care am căzut, ridică-mă Ia înălţimea nepătimirii.

Slavă…

în chip cuvenit, strigăm ţie, Preanevinovată Fecioară, cânta­rea îngerului: „Bucură-te”. Bucură-te, îngrădire a robilor tăi, zid de apărare nesurpat.

Şi acum…

„Bucură-te”, îţi aduc acum ţie, Prealăudată şi nenuntită Fecioară, apărătoarea şi lauda celor ce aleargă la tine cu credinţă.

Sedealna. Glasul al 2-lea

Rugăciune fierbinte

 

Ceea ce singură ai născut fără sămânţă pe Dumnezeu, şi după naştere iarăşi ai rămas curată, la tine cădem, Stăpână, strigând cu frică şi cu dor: Din patimi şi boli cumplite şi din toate neca­zurile ne izbăveşte pe noi.

Cântarea a 7-a

Irmosul: «Pe heruvimi urmând tinerii, în cuptor horeau strigând: Bine eşti cuvântat Dumnezeule, că întru adevăr şi judecată ai adus asupră-ne acestea toate pentru păcatele noastre, Cel ce eşti prea- lăudat şi preaslăvit întru toţi vecii».

Copila lui Dumnezeu, în pântecele tău cel fecioresc, ca într-un cer, porţi pe Ziditorul tuturor şi ai născut mai înainte în curăţie, şi după naştere ai rămas curată, o, înfricoşătoare taină!

în chin cu multe suspine, ca într-un cuptor de foc, eram eu, slujitorul tău, Născătoare de Dumnezeu, şi m-am izbăvit cu rugă­ciunile tale din munca cea veşnică, precum tinerii din văpaie.

Slavă…

Cântări de mulţumire, ca un prinos de duminică, îţi aduc ţie eu, robul tău, Născătoare de Dumnezeu, laud apărarea ta şi înfri- coşătoarea ta ocrotire cu care pururea mă acoperi.

Şi acum…

Tu eşti leac alinător pentru preaîntristatul meu suflet, ca o milostivă, Preasfântă Marie, fă lumină în cugetele mele cele întu­necate şi, păzindu-mă, mântuieşte-mă.

Cântarea a 8-a

Irmosul: «Sfinţii tineri…».

Cu dumnezeieşti cântări împletesc lauda ta, Curată, pentru doritul tău acoperământ. Căci pe tine te-am aflat în focul ispitelor rouă a vieţii, răcorindu-mi ostenelile şi îndemnându-mă să cânt: Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul.

Tu eşti nădejdea mea, Stăpână, scăpare puternică al celui care a ajuns în lupte nenorocite. Căci întru tine încrezându-mă, fiind întărit, ocolesc uneltirile duşmanilor şi cu mulţumire strig: Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Departe alungă mulţimea cea rea a demonilor, fiindcă mare putere luptă cu mine, tu însăţi Maica lui Dumnezeu, întinzând laţurile

tale, pe mine mă păzeşte ca pe o pasăre din laţ, ca să strig tără încetare: Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul.

Şi acum…

Singură tu, tară prihană, ai covârşit legile firii, că fără să­mânţă bărbătească ai născut pe Fiul tău, având în acelaşi timp fulgerare feciorelnică şi înrudire de maică. Şi minunea ta este cântată în cer şi pe pământ, Născătoare de Dumnezeu, Marie prealăudată.

Să lăudăm…

Irmosul: «Sfinţii tineri în cuptor fiind aruncaţi oarecând şi văzând văpaia prefăcută în rouă prin puterea înfricoşată a îngerului celui frumos, într-un glas cei trei au cântat slăvind şi strigând: Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul».

Cântarea a 9-a

Irmosul: «Cine dintre pământeni a auzit una ca aceasta? Sau cine a văzut cândva că s-a aflat Fecioară având în pântece şi tară de durere să nască prunc? întru acest chip este minunea ta şi pe tine, Curată Născătoare de Dumnezeu, te mărim».

Cine dintre pământeni nu îţi va împleti laudă sau cine nu va spune măririle tale căci mijlocitoare eşti către Dumnezeu pentru toţi, împreună cu care sunt şi eu, rugătorul tău, pentru aceea cânt şi în cântări, Născătoare de Dumnezeu, Marie, te măresc.

în necazuri şi nenorociri, mai strălucitoare decât soarele fulgeră lumina puternicului tău ajutor, risipind norii deznădejdii din sufletul meu. Pentru aceea cânt şi în cântări Născătoare de Dumnezeu, Marie, te măresc.

Slavă…

Intre femei tu singură ai împlinit minune preaslăvită, Curată, născând şi nestricând fecioria ta, Cel ce mai presus de fire a înnoit firea, însuşi Dumnezeul tuturor, fiind născut din tine, Fecioară. Pentru aceasta pe tine cu credinţă şi cu dragoste neîncetat te mărim.

Şi acum…

Toţi laolaltă strigăm ţie „bucură-te” ca ceea ce ai născut bu­curia şi ai stăpânit cu rugăciunea ta toate marginile, atât de mare este harul tău şi ocrotirea ta asupra mea, rugătorul tău. Pentru aceea pe tine în cântări, Născătoare de Dumnezeu, Marie, te preamărim.

Prosomii. Glasul al 2-lea.

Când de pe lemn pe Tine

Bucură-te, uşă pecetluită pe care oarecând te-a văzut pe tine proorocul în Duhul cel dumnezeiesc, pe care Singur a umblat Pricinuitorul a toate; bucură-te, înaltă auzire, minune străină; bucură-te, vas cu totul de aur care porţi mana; bucură-te, co­moara de mult preţ a săracilor; bucură-te, întărirea celor nepu­tincioşi; bucură-te, îndreptarea celor nenorociţi.

Bucură-te, izvorul cel veşnic, cu unde strălucite şi dumne­zeieşti; bucură-te, apărarea şi ocrotirea muritorilor; bucură-te, sălaşul cel sfânt al Stăpânului tuturor, vasul cel preacurat, mirul cel de mult preţ. Bucură-te, lână rourată de Dumnezeu pe care mai dinainte a văzut-o Ghedeon, fiind luminat de Duhul cel dum­nezeiesc.

Bucură-te, râu al milei; bucură-te, oglindă şi uşă a tainelor, Preacurată. Bucură-te, mare dulce, nesecată a harismelor Duhului, bucură-te, dătătoarea cununilor veşnice dumnezeieşti; bucură-te, lauda lumii, care fără de asemănare eşti mai presus de orice laudă şi cuvânt.

Ridică-ţi mâinile tale, ceea ce eşti bună, către Fiul tău, amin teşte-I de sânii pe care i-a supt, arată-I scutecele. Amestecă la cele ale tale pe cele ale Lui: crucea, piroanele, suliţa, sângiuirile, rănile şi toate patimile. Şi aşa milostiv fă-L pe El către noi şi izbăveşte-ne de osândă.