Vineri seara – Glasul al 2-lea: Umple de bucurie inima mea + Pleacă-te la cererea celor ce strigă ţie

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului

Editura Doxologia

Vineri seara – Glasul al 2-lea

Canon către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.

Facere a Sfântului Atanasie, Patriarhul cel Nou al Constantinopolului

în greceşte, după alfabet, cum se vede în următoarele tropare

Cântarea 1. Glasul al 2-lea

Irmosul: «întru adânc a înecat de demult toată oastea lui Faraon puterea cea prea întrarmată; iar Cuvântul, întrupându-Se, a nimicit pă­catul cel prea rău, Domnul cel Preaînalt, căci cu slavă S-a preaslăvit».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Ceea ce ai izvorât lumii desfătarea ambroziei, bucură-te, de Dumnezeu Născătoare; bucură-te, rai care ai odrăslit pomul vieţii pe care învredniceşte-ne să îl vedem, Stăpână, şi să ne înfruptăm dintr-însul, toţi cei ce te laudă pe tine cu credinţă.

Ceea ce ai dăruit credincioşilor împărăţia cerurilor, prin ne­grăită naşterea ta, bucură-te, de Dumnezeu Născătoare, Preacurată, şi de bucuria cea veşnică învredniceşte-ne pe noi cu mijlocirile tale, Stăpână, ca să strigăm ţie „bucură-te”, ceea ce eşti cu dar dăruită.

Cu veselie, bucură-te, Cuvioasă, rug aprins şi nemistuit, de Dumnezeu Născătoare, ajutor fii celor ce strigă ţie cu dor şi ne slobozeşte pe noi, prin mijlocirile tale, din cursa celor răi, ceea ce eşti cu totul binecuvântată.

Şi acum…

Ia aminte la rugăciunile jalnice ale nevrednicilor tăi rugători care neîncetat strigă ţie, Preacurată, bucură-te, dumnezeiască masă care porţi pâinea vieţii, Mireasa lui Dumnezeu, de care învred­niceşte-ne să ne bucurăm, cu rugăciunile tale.

Cântarea a 3-a

Irmosul: «Pe piatra credinţei întărindu-mă, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmaşilor mei; că s-a veselit duhul meu cântând: Nu este sfânt ca Dumnezeul nostru, şi nu este drept afară de Tine, Doamne».

Bucură-te, vas al mirului celui ceresc, lâna cea de Dumnezeu rou- rată; bucură-te, Fecioară, şi întăreşte pe robii tăi să-ţi cânte ţie „bucură-te”, ceea ce ai strălucit celor dintru întuneric lumina cea neapropiată, prin dumnezeiasca ta naştere, de Dumnezeu Născătoare.

Izbăveşte-mă, Fecioară, de cei ce însetează să umple de ruşine sufletul meu, ca să strig ţie: Bucură-te, nădejdea celor deznădăjduiţi; bucură-te, sfeşnic luminos; bucură-te, munte sfânt, de Dumnezeu dăruită; bucură-te, izbăvire a celor ce te cinstesc pe tine.

Slavă…

Bucură-te, ceea ce ai izvorât lumii prin naşterea ta viaţa cea nemuritoare; bucură-te, uşă care ai deschis oamenilor uşa cea cerească, pe noi cei ce îţi strigăm ţie: „Bucură-te”, umple-ne de bucuria cea veşnică, Născătoare de Dumnezeu.

Şi acum…

Palat construit de Dumnezeu, bucură-te, Fecioară, strălucire şi ocrotitoare a neamului, Stăpâna lumii, şi dumnezeiesc acope­rământ, ca fără de încetare să cântăm ţie: „Bucură-te”. Din nevoi şi din necazuri scoate-ne pe noi.

Cântarea a 4-a

Irmosul: «Nu sol, nici înger, ci Tu însuţi, Doamne, venit-ai întrupându-Te din Fecioară şi m-ai mântuit pe mine, omul întreg. Pentru aceasta, strig ţie: Slava» puterii Tale, Doamne!».

Bucură-te, chivot însufleţit, ceea ce ai purtat tablele, de la Dumnezeu primite, nu ale legii, ci ale harului. Ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită, roagă-te să fie izbăviţi din tot felul de ispite cei ce strigă ţie cu dor: Bucură-te.

Bucură-te, cel mai sfânt şi dumnezeiesc templu, izbăveşte din ispite, din necazuri şi din boli pe cei ce strigă ţie: Bucură-te, munte gras şi închegat, Preacurată.

Slavă…

Ceea ce ai izvorât lumii izvor de tămăduiri, bucură-te, ceea ce ai dezlegat întristarea strămoşilor prin naşterea ta, ci, ca o apărătoare a mea, izbăveşte-mă de nebunia şi vătămarea celor ce mă vrăjmăşesc.

Şi acum…

Bucură-te, zid neclintit al credincioşilor, ceea ce ai născut adâncul milei, cercetează pe cei ce se roagă ţie şi izbăveşte-i din întreitul val al vieţii.

Cântarea a 5-a

Irmosul: «Luminarea celor ce zăceau întru întuneric şi mîntuirea celor deznădăjduiţi Tu eşti, Hristoase, Mîntuitorul meu; şi la Tine mînec, împăratul păcii, luminează-mă cu strălucirea Ta, că nu ştim alt Dumnezeu, afară de Tine».

Din patimile cele pierzătoare ridică, Fecioară, pe cei ce cu dor strigă ţie: Bucură-te, strălucirea zilei celei de taină; bucură-te, munte netăiat, Născătoare de Dumnezeu; bucură-te, izbăvirea la­crimilor Evei.

Dezlegarea blestemului păcătoşilor, cu totul binecuvântată, bucură-te, jertfelnic de împăcare; bucură-te adânc neumblat al înălţi­milor dumnezeieşti, de Dumnezeu dăruită, tămăduirea celor ne­putincioşi, slobozeşte-ne pe noi din boli.

Slavă…

După Dumnezeu, tu eşti nădejdea şi acoperământul celor ce strigă ţie: Bucură-te. Bucură-te, sălaşul dumnezeieştii slave; bu­cură-te, mângâierea celor în necazuri, de toată vătămarea şi în­tristarea izbăveşte-ne pe noi, cei ce la tine scăpăm, Curată.

Şi acum…

Nectar al înnoirii vieţii care adapi pe cei credincioşi, bucură-te, norul luminii celei neapuse; bucură-te, sfeşnic luminos, care dai lumină celor dintru întuneric, Născătoare de Dumnezeu, de întu­nericul cel mai din afară izbăveşte-ne.

Cântarea a 6-a .

Irmosul: «Glasul graiurilor rugăciunii din suflet îndurerat auzindu-I, Stăpâne, fereşte-mă de rele; că singur eşti Săvârşitorul mântuirii noastre».

Pleacă-te la cererea celor ce strigă ţie: Bucură-te, pod prin care mulţimea celor mântuiţi trece la dumnezeiasca cunoştinţă.

Bucură-te, Stăpână, ceea ce ai înflorit pomul vieţii cel gândit din care mâncând, cu adevărat nu murim şi prin care suntem izbăviţi, fără prihană Fecioară, din blestemul strămoşesc.

Slavă…

întinde mâna ta celor ce pururea strigă ţie, Preacurată: Bucură-te, şi ne izbăveşte pe noi din toată răutatea, Fecioară, şi din înfri- coşătoarea osândă.

Izbăveşte cu puterea ta din toată nenorocirea pe cei ce cântă ţie: „bucură-te”, şi umple-i pe ei de pace, Fecioară, Prealăudată, ca una care ai născut pe Dumnezeul păcii.

Sedealna. Glasul al 2-lea

Ceea ce eşti izvorul milei

Cine a văzut, cine a auzit? Maică născând pe Făcătorul ei, pe Cel ce dă hrană la tot trupul. O, minune! Scaun de heruvimi s-a arătat pântecele tău, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti cu dar dăruită, roagă-te pentru sufletele noastre.

Cântarea a 7-a

Irmosul: «Chipul cel de aur în câmpul Deira fiind cinstit, cei trei tineri au defăimat porunca cea prea fără de Dumnezeu; şi fiind arun­caţi în mijlocul focului, răcorindu-se cântau: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri».

De Dumnezeu dăruită, Ceea ce eşti izvorul minunilor, răcoreşte-i cu mijlocirea ta pe cei ce ard în focul ispitelor, pe cei ce cântă: Bucură-te, ceea ce ai plouat lumii apele mântuirii. Bucură-te, raiul desfătării; bucură-te, scăparea credincioşilor.

Ascultă, Cuvioasă, graiurile celor ce cântă ţie cu bucurie în suflet: Bucură-te, Fecioară preanevinovată, şi izbăveşte-i pururea cu puterea ta de toată înfruntarea potrivnică şi din mâinile duşmanilor celor gândiţi şi simţiţi.

Slavă…

Cort al lui Dumnezeu, bucură-te, ceea ce ai vestit slava muri­torilor, sfeşnic luminos; bucură-te, Fecioară, ceea ce ţii tablele harului; bucură-te, masa vieţii, ceea ce ne dai pururea pâinea cea cerească.

Şi acum…

De prăpastia beznei ereziilor ne izbăveşte pe noi, Fecioară, care strigăm: Bucură-te, stâlp de foc, Născătoare de Dumnezeu, arată-ne pe noi moştenitori ai moştenirii celei cereşti, ca să-ţi cântăm ţie: Binecuvântată eşti ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trupul.

Cântarea a 8-a

Irmosul: «Pe Cel ce în cuptorul cel de foc… ».

Dezleagă limbile noastre ca să strige desluşit: Bucură-te, Prea­curată, nădejdea lumii, zidul cel necucerit, pe ai tăi rugători, Curată, scoate-i din felurite nenorociri şi necazuri şi arată-le lor căile dumnezeieşti.

Bucură-te, ceea ce pe Dumnezeu cel Preaînalt L-ai întrupat în chip de negrăit. Bucură-te, acoperământul credincioşilor care te laudă pe tine pururea, Fecioară, şi lă-i moştenitori ai împărăţiei şi cereştii desfătări.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Stinge obrăznicia celor ce se întrarmează împotriva noastră ca să ne calce în picioare fără cruţare, ca să strigăm ţie pururea: Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, ceea ce singură eşti mai presus de toată făptura cea văzută şi cea nevăzută, Fecioară.

Şi acum…

Ca să vestim prin cuvinte de bucurie izvorul milelor tale şi minunile tale, Maică Fecioară, cu mijlocirea ta, scoate din boală pe cei ce strigă ţie: Bucură-te, Preabinecuvântată.

Să lăudăm…

Irmosul: «Pe Cel ce în cuptorul cel de foc la tinerii evreilor S-a pogorât

şi văpaia în rouă a prefăcut-o, pe Dumnezeu,

lăudaţi toate lucru­rile pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii» .

Cântarea a 9-a

Irmosul: «Fiul Părintelui Celui fără de început, Dumnezeu şi Domnul, întrupându-Se din Fecioară, S-a arătat nouă, ca să lumineze pe cele întunecate şi să adune pe cele risipite. Pentru aceasta, pe Născătoarea de Dumnezeu, cea întru totul lăudată o mărim».

Bucură-te, carte însufleţită a lui Hristos; mântuieşte pe cei ce strigă ţie cu dor: Bucură-te, ceea ce eşti cu dar dăruită; bucură-te, munte umbrit, ca unii care în tine ne-am pus nădejdea, izbă­veşte-ne pe noi din toată nenorocirea, cu totul Binecuvântată.

Lumină sufletului şi tămăduire trupului eşti celor ce strigă ţie, Preanevinovată, dăruieşte-le lor degrab sfeşnicul cel cu dum­nezeiască strălucire şi, cu rugăciunile tale, cere pentru ei starea cea de-a dreapta în ziua judecăţii.

Slavă…

Aruncat fiind încoace şi încolo, sunt tras jos în iad, o, ticălo­sul de mine, dar întinde mâna ta mai înainte de sfârşit, Născă­toare de Dumnezeu, mie, celui ce strig către tine: Bucură-te, nor luminos, şi răpeşte-mă din toată nebunia celor ce mă urăsc pe mine, Mireasa lui Dumnezeu.

Şi acum…

Nimeni dintre cei ce au crezut întru tine nu s-au ruşinat vreo­dată, Pururea Fecioară, de Dumnezeu dăruită. Pentru aceea pe cei ce aleargă cu credinţă la biserica ta şi strigă cu dragoste îngerescul „bucură-te”, nu înceta veghindu-i.

Prosomii. Glasul al 2-lea

Când de pe lemn pe Tine…

Bucură-te, râu pururea curgător; bucură-te, izvor nesecat plin cu ape multe, prin care se adapă toată făptura şi se bucură inimile cele topite de sete şi ţinute de văpaia păcatelor; bucură-te, palat luminos şi desfătat al Stăpânului; bucură-te, Fecioară, în­dreptarea păcătoşilor.

Bucură-te, pârgă a neamului omenesc, Fecioară, din care Hristos Domnul a înnoit firea muritorilor; bucură-te, ţarină nearată, şi dumnezeiască brazdă care ai rodit spicul vieţii. Bucură-te, oglindă a proorocilor; bucură-te, slava apostolilor; bucură-te, întărire a mucenicilor.

Bucură-te, ceea ce singură eşti hotar între firea necreată şi cea creată; bucură-te, unime a multor haruri, Preacurată; bucură-te, carte însufleţită a multor bunătăţi, Stăpână; bucură-te, sălaşul de obşte al celor dumnezeieşti şi al celor omeneşti laolaltă; bucură-te, mare locaş al darurilor îngereşti, Născătoare de Dumnezeu.

Umple de bucurie inima mea, rogu-mă, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, căci au năvălit apele până la ea cu adevărat şi în noroiul adâncului pierzaniei m-am înglodat şi deja m-am apro­piat de capcanele iadului. Aşadar, tu, precum Fiul tău a întins mâna lui Petru oarecând, tinde-mi mâna iubirii tale de oameni, Maică nenuntită, şi mă mântuieşte.