din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editura Doxologia
Sâmbătă seara – Glasul al 3-lea
Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Facere a lui Manuil, marele retor
Al căruia acrostih este: «întreită cântare Fecioarei cânt, eu, Manuil»
Cântarea 1. Glasul al 3-lea Irmosul:
«Cel ce odinioară a împreunat apele la un loc cu dumnezeiasca voie şi a despicat marea pentru poporul lui Israel, Acesta este Dumnezeul nostru cel preaslăvit; Acestuia unuia să-I cântăm, că S-a preaslăvit».
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi
Ca ceea ce ai născut adâncul nemăsuratei înţelepciuni, binecuvântată Marie, luminează-mă şi insuflă-mi cuvânt acum, ca să laud strălucitele tale minuni pe care le-a făcut tie Domnul.
Ceea ce boldul morţii şi puterea iadului desăvârşit le-ai surpat prin preasfântă naşterea ta şi nouă viată ne-ai dăruit, slavă minunilor tale, pe care ţi le-a făcut tie Domnul, Fecioară.
Slavă…
Uşă prealuminoasă prin care, strălucind, foc mare a ieşit în chip de negrăit şi pe credincioşi i-a luminat şi toate altarele demonilor le-a mistuit: Slavă minunilor tale pe care le-a făcut tie Domnul, Fecioară.
Şi acum…
Ca să înviezi pe Eva şi pe Adam, cei morţi din veac pentru cumplita călcare a poruncii, ai născut pe Hristos, izvorul vieţii, pe Cel ce este cu adevărat Dumnezeul nostru. Slavă minunilor tale pe care le-a făcut ţie Domnul, Fecioară.
Cântarea a 3-a
Irmosul:
«Cel ce ai adus pe toate din cele ce n-au fost, cu cuvântul zidindu-le şi săvârşindu-le cu Duhul, Atotţiitorule Stăpâne, întăreşte-mă întru dragostea Ta».
Izbăveşte din tot felul de primejdii şi nenorociri pe cei ce laudă, Stăpână, preasfântă naşterea ta. Căci poţi toate câte voieşti, Curată.
Minunate fă bogăţiile tale peste mine, tinde mila ta şi mână de ajutor dă-mi mie. Căci poţi toate câte voieşti, Curată.
Slavă…
M-au rănit săgeţile duşmanului, dar prin dumnezeiasca ta voie spre mai bine mă însănătoşeşte. Căci poţi toate câte voieşti, Curată.
Şi acum…
Mintea supunându-mi-o mişcărilor trupului, m-am umplut de negură şi de întuneric, dar tu curăţeşte-mă şi mă luminează. Căci poţi toate câte voieşti, Curată.
Cântarea a 4-a
Irmosul:
«Avut-ai către noi puternică iubire, Doamne, că pe Unul Născut Fiul Tău pentru noi la moarte L-ai dat. Pentru aceasta, mulţumind, strigăm Ţie: Slavă puterii Tale, Doamne!».
Mijlocitoare între Dumnezeu şi muritori eşti, Prealăudată, şi fiind sălaş al Făcătorului tău, făptura în chip mai presus de fire cu Dumnezeu ai împăcat-o. Pentru aceasta, îţi strigăm ţie: Bucură-te, ceea ce ai strălucit tuturor robilor tăi mântuire.
Pune bucurie în inima mea cea multchinuită, stăpânită de mâhniciunile celui ce a semănat pizma în lume, ca să îţi cânt ţie, Fecioară: Bucură-te, ceea ce ai strălucit tuturor robilor tăi mântuire.
Slavă…
Izbăveşte-mă din necazurile ce mă împresoară, Preacurată, şi care nu lasă mintea mea să ţeasă laude dumnezeieştii slavei tale. Pentru ca să strig ţie cu dor: Bucură-te, ceea ce străluceşti tuturor robilor tăi mântuire.
Şi acum…
Milostiv fă-L nouă, cu rugăciunile tale, Fecioară, pe Fiul tău şi Dumnezeu, ca să ne izbăvim de mânia şi întristarea aceea şi să îţi strigăm ţie pururea: Bucură-te, ceea ce ai strălucit tuturor robilor tăi mântuire.
Cântarea a 5-a
Irmosul:
«Către Tine mă îndrept din zori, Ziditorule a toate, la pacea care covârşeşte toată mintea, pentru că lumină sunt poruncile Tale; întru aceasta povăţuieşte-mă».
Amestec de leacuri fă, cu rugăciunile tale, pentru însănătoşirea robului tău, Fecioară, căci tu ai răsărit lumii viaţa cea veşnică.
Să nu vină asupra poporului tău, boala ciumei, ci ca o mult- milostivă păzeşte-l nevătămat. Căci tu ai răsărit lumii viaţa cea veşnică.
Slavă…
Fecioară fără de prihană, slobozeşte-mă pe mine din tot felul de boli şi păzeşte pe robul tău. Căci tu ai răsărit lumii viaţa cea veşnică.
Şi acum…
Din patul bolii în care zac degrab mă ridică prin mila ta, Curată. Căci tu ai răsărit lumii viaţa cea veşnică.
Cântarea a 6-a Irmosul:
«Adâncul cel mai de jos al păcatelor m-a împresurat, şi slăbeşte duhul meu; ci tinzând braţul Tău cel înalt, Stăpâne, ca pe Petru mântuieşte-mă, îndreptătorule».
Pom pururea înfloritor te ştim pe tine, Fecioară, care ai înflorit viaţa, pe Hristos Dumnezeul nostru, râul milei. Pentru aceasta, ca Născătoare de Dumnezeu te cinstim.
Chipul naşterii tale, Curată, pe rugul cel din muntele Sinai nemistuit l-a păzit. Iar pe noi, cu sfântul tău acoperământ, izbăveşte-ne de tot chinul. Căci pe tine ca Născătoare de Dumnezeu te cinstim.
Slavă…
Cu lacrimi cad la tine, ceea ce eşti bună şi strig ţie: Miluieşte-mă, Stăpână, pe mine cel vinovat de multe păcate şi patimi, ca să te cinstesc pe tine ca Născătoare de Dumnezeu.
Şi acum…
Izvor de haruri s-a sălăşluit întru tine; pentru aceasta, împarte harurile tale celor ce te laudă pe tine şi har dăruieşte cu îmbelşugare inimii mele, Fecioară, ca să te cinstesc pe tine ca Născătoare de Dumnezeu.
Sedealna. Glasul al 3-lea Mărturisirea dumnezeieştii credinţe
Tron cu totul de aur al împăratului, rai cu totul înflorit te-ai arătat, Născătoare de Dumnezeu, prealăudată, căci pe Dumnezeu purtându-L în pântecele tău, bine ne înmiresmezi pe noi cu dumnezeieştile haruri. Pentru aceasta, toţi cu adevărat Maică a lui Dumnezeu te propovăduim pururea şi te mărim.
Cântarea a 7-a Irmosul:
«Precum de demult pe cei trei tineri binecredincioşi i-ai răcorit în văpaia haldeilor, cu focul cel luminător al dumnezeirii, luminează-ne şi pe noi care strigăm: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri».
Tu eşti, Curată, mijlocitoare neîncetată şi mare altar al împăcării creştinilor cu Dumnezeu şi Făcătorul, cu Cel născut din tine. Pentru aceasta, îţi strigăm, bucură-te, tronul slavei cel în chipul soarelui.
Toiagul lui Moise oarecând pe tine te-a preînchipuit, ceea ce ne-ai călăuzit de la înşelarea idolească cea cumplită la dumnezeiescul adevăr, pentru aceea, strigăm ţie: bucură-te, tronul slavei cel în chipul soarelui.
Slavă…
Milostiv fă cu rugăciunile tale de maică pe Fiul tău şi Dumnezeul nostru, Preanevinovată, către noi păcătoşii şi rugătorii tăi şi din boli ne slobozeşte, căci pururea strigăm ţie: Bucură-te, tronul slavei cel în chipul soarelui.
Şi acum…
Chipuri de heruvimi mai înainte umbreau chivotul Legii, dar pe tine, Curată, puterea Celui Preaînalt în chip vădit te-a umbrit ca pe un templu al dumnezeirii. Pentru aceea, strigăm ţie: Bucură-te, tronul slavei cel în chipul soarelui.
Cântarea a 8-a Irmosul:
«Cu focul cel greu de răbdat… ».
Dumnezeiescul David, strămoşul tău, zice „Lucruri slăvite s-au grăit despre tine, cetatea lui Dumnezeu”[1] cea însufleţită, mai dinainte vestind slava cu care ne-ai îmbogăţit; bucură-te, templu al slavei, prin care a fost slăvit împăratul slavei.
Sufletul meu şi trupul căzut în boală din nebăgare de seamă, cu mila ta, Maica lui Dumnezeu, acum ridică-l din pat, ca să strig pururea ţie cu credinţă: Bucură-te, templu al slavei prin care a fost slăvit împăratul slavei.
Binecuvântăm pe Tatăl…
în tine singură mi-am pus nădejdea mântuirii mele, Fecioară, şi nădăjduiesc ca prin tine să fiu izbăvit de întristare şi de răutate, ca să cânt: Bucură-te, templu al slavei prin care a fost slăvit împăratul slavei.
Şi acum…
Opreşte, prin puterea ta, Preacurată Fecioară, năvălirile cele rele ale vrăjmaşilor care pururea mă tulbură prin pizma celui viclean, ca să cânt: Bucură-te, templu al slavei, prin care a fost slăvit împăratul slavei.
Să lăudăm… Irmosul:
«Cu focul cel greu de răbdat amestecându-se tinerii, cei ce au stat întru dreapta credinţă, şi de văpaie fiind nevătămaţi, cânare dumnezeiască au cântat: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii».
Cântarea a 9-a Irmosul:
«Minune nouă şi potrivită lui Dumnezeu! Că prin uşa cea încuiată a Fecioarei în chip vădit a trecut Domnul, gol la intrare, şi purtător de trup S-a arătat la ieşire Dumnezeu, şi uşa a rămas încuiată. Pe aceasta în chip de negrăit, ca pe Maica lui Dumnezeu o mărim».
Cu apele dumnezeieşti ale cunoştinţei tale umple, Fecioară, sufletul meu cel pururea însetat şi îl îndreptează spre dorirea Fiului tău, izbăvindu-l din cursele vrăjmaşilor celor văzuţi şi nevăzuţi. Căci numai printr-un semn al tău voi fi păzit nevătămat.
Ziditorul şi Făcătorul a toate sălăşluindu-Se întru tine în chip de negrăit, Fecioară curată, firea cea muritoare a curăţit-o toată de vechiul blestem strămoşesc. Pentru aceea şi pe mine mă izbăveşte din primejdii, căci numai printr-un semn al tău voi fi păzit nevătămat.
Slavă…
Mai presus de toate, tu mântuieşti din chinuri şi din toată răutatea cu puternica ta mână, Fecioară, pe cei ce cu credinţă laudă dumnezeiască naşterea ta, căci ai dobândit slavă de la Dumnezeul a toate. Păzeşte-mă şi pe mine acum, cel ce te laud pe tine. Căci numai printr-un semn al tău voi fi păzit nevătămat.
Şi acum…
Poporul creştin şi tot clerul cade la mila ta, Curată, şi cheamă acum ajutorul tău ca degrab să-l izbăveşti de boala ciumei, de foamete şi de năvălirea duşmanilor căci numai printr-un semn al tău voi fi păzit nevătămat.
Prosomii. Clasul al 3-lea Mare este puterea crucii Tale
Bucură-te, strigăm ţie cu toţii, Marie, Născătoare de Dumnezeu; bucură-te, templu al lui Dumnezeu; bucură-te, Stăpână cu dar dăruită; bucură-te, lumină care ai fulgerat în chip negrăit, luminând pe cei din întunericul înşelăciunii.
Bucură-te, cunună strălucită a luptătorilor, Curată Maică Fecioară; bucură-te, tronul Domnului; bucură-te, Preacinstită şi Preaslăvită; bucură-te, ceea ce ai făcut să înceteze umbrele Legii, ca una care ai născut pe Dătătorul de Lege.
Bucură-te, Curată, ceea ce ai răsărit soarele celor ce zăceau în întuneric; bucură-te, zid şi acoperământ al celor ce aleargă la tine din inimă; bucură-te, strălucire dumnezeiască a fecioarelor şi ocrotitoarea tuturor ortodocşilor.
Pe robul tău, cel purtat de valuri pe marea primejdiilor şi bătut de vântul nenorocirilor, Fecioară, miluieşte-l şi îl mântuieşte, ceea ce ai născut noianul cel nemăsurat al milelor.
[1] Ps. 86,2.
Taina Căsătoriei 